Inspectoratul de Politie Judetean Iasi

COMPARTIMENTUL DE ANALIZ I PREVENIRE A CRIMINALITII

CONFLICTUL INTRE GENERATII

Oricum s-ar fi manifestat in trecut vesnicul conflict dintre generatii cu siguranta nu a
avut vreodata valentele timpurilor noastre. Acest conflict, care se transforma in multe
situatii in ruptura intre generatii e una din problemele acute si actuale ale societatii
noastre, aflata intr-o necontenita si haotica reforma. E de ajuns sa deschizi televizorul ca
sa afli ???starea natiunii. Cei mai derutati si lipsiti de repere sunt tinerii. Ei au la
dispozitie toate conditiile ca sa-si dea viata peste cap. ???Nu stiu ce as fi facut eu la
varsta lor, intr-un asemenea mediu, imi spunea deunazi un prieten.
Specialistii sustin ca, in anii 90, elevii au fost marcati de schimbarea de regim si de
boomul informational care a urmat. Mediul ideologic general de permisivitate si
oportunitati i-a influentat cu precadere pe adolescenti, ei fiind la varsta la care fac
optiunile.
A fost momentul de ruptura, care a provocat conflictul dintre profesori, elevi si
parinti. Psihologul Aurora Liiceanu sustine ca neintelegerile dintre scoala si familie se
rasfrang asupra copiilor.
"Se pare ca atat profesorii, cat si parintii au demisionat. Fiecare cere de la celalalt
formare, dar pana la urma nimeni nu face nimic, iar elevii sunt prinsi la mijloc. Ei ce
fac? Se duc in spatele blocului si gasesc ceea ce cauta, intelegere din partea grupului,
care nu va participa aproape niciodata la bunastarea individului."
Faptul ca masurile represive nu mai sunt acceptate intr-o societate democratica ia dezorientat atat pe parinti, cat si pe profesori. "Pentru ca "li s-a luat nuiaua din mana",
profesorii nu pot avea o comunicare directa cu tinerii. Faptul ca elevii nu le mai stiu de
frica creeaza o confuzie in mintea dascalilor.
Desi au trecut aproape 17 ani de la Revolutie, realitatea ne arata ca inca mai
exista cadre didactice care penduleaza intre doua stari. "Fie se imagineaza a fi ciobanul
cu bata la turma, fie ramane un simplu difuzor de date care nu reuseste sa accepte
modificarile din societate", este de parere unul dintre cunoscutii profesori ai
Universitatii Al I Cuza din Iasi, Stelian Dumistracel.
Profesorii sunt debusolati in fata adolescentilor
Sociologii sustin ca alte motive care au dus la neintelegerile dintre elevi si
profesori sunt democratia prost inteleasa de tineri si debusolarea cadrelor didactice.
Promovarea, de cele mai multe ori, a inculturii si a nonvalorii de catre mass-media a
determinat un haos in mentalitatea dascalilor, al caror sistem de valori a fost rasturnat.
"Vedem acum ca si cea mai prostuta fata poate deveni vedeta daca are un corp frumos si
se plimba cu cine trebuie, ca anumiti tipi semianalfabeti au facut avere. Aceste lucruri ii

indeparteaza pe copii de invatat si reduc din autoritatea profesorilor", sustine sociologul

Ioan Mihailescu. Acesta mai arata ca si balansul dintre bogat si sarac joaca un rol
definitoriu.
Profesorii sunt prost platiti si imediat se creeaza imaginea negativa, "pentru ca elevii
judeca dupa cat poseda cineva si nu dupa cate stie".
Directorul Colegiului Tehnic "Petru Rares" din Bucuresti, Diana Gheorghe, e de parere
ca razboiul dintre generatii porneste din doua directii. "Pe de o parte, profesorii nu stiu
cum sa se comporte cu tinerii, nu se pot adapta si sunt uneori slab pregatiti. Pe de alta
parte, elevilor le lipsesc acei sapte ani de acasa, pe care nimeni nu ti-i mai poate da daca
nu i-ai mostenit din educatia primita in familie".
Au ramas de notorietate cazurile prezentate in emisiunile informative ale televiziunilor
centrale in care elevi se bat intre ei dar cel mai grav agreseaza verbal si fizic chiar si pe
profesori.
Parintii sunt mult prea preocupati de latura materiala, de a le asigura copiilor
confortul financiar si de multe ori uita, ignora, sau chiar nu mai au timp pentru a purta o
discutie cu copilul , alta decat banalele intrebari ce faci ai mancat, ai bani inbuzunar.
Contactul parintilor cu scoala este aproape inexistent, singura data cand acestia
viziteaza scoala o reprezinta sedinta cu parintii sau chemarea expresa a dascalului, in
momentul in care copilul nu mai poate fi tinut in frau.
Ce e de facut ?
Cine trebuie sa dea startul reconcilierii dintre cele doua "tabere"? Elevii, care sa
accepte ritmul mai lent al dascalilor si sa faca diferenta intre libertate si libertinaj? Sau
profesorii, care sa renunte la hibele vechiului sistem si sa-i perceapa pe elevi ca pe niste
prieteni, nu doar ca pe o masa de ascultatori docili. Parintii care incercand sa poate un
dialog risca sa para ca intra in intimitatea propriilor copii sau acestia din urma care nu
concep ca parintele este cel mai indreptatit sa dea un sfat si o poate face cel mai bine?
Experientele statelor care se confrunta cu modificari de comportament in randul
tinerilor arata ca, in timp, principiul piramidei inversate functioneaza. Generatiile care
s-au dovedit rebele devin conservatoare. Ele vor fi cele care vor stopa pornirile mai
putin conformiste ale copiilor din viitor
E de ajuns ca parinte sa arunci intamplator un ochi spre televizor la emisiunile ce
transmit imagini din cluburile capitalei, ca sa intelegi dezlantuirea si descatusarea
tinerilor prin discoteci, ca sa vezi ce inteleg majoritatea dintre ei prin distractie. Daca
apoi comuti pe stirile de la ora 5 sau afli de vreun vecin ca fiul lui se drogheaza sau ca
este homosexual, intelegi ca azi nu-i nimic mai greu decat sa fi parinte. Mii de griji, de
temeri si sa o spunem sincer, in cea mai mare parte justificate.
Tinerii de azi au o mai mare disponibilitate spre nou, si, atat timp cat parintii nu
vor pricepe ce-i un modem, un mIRC, un download, un skater, un ring-tone sau un A6,
dialogul se leaga greu. Ei arata compasiune babacilor, nu mai iau in seama ce spun
acestia, ii gasesc cicalitori, nedrepti, rai Adolescentii vor sa fie intelesi inainte de a fi
judecati si sa li se acorde mai mult credit. Dar cum sa acorzi mai mult credit copilului
cand nu ai incredere in el?

Parintii vad pe strada tineri de-o varsta cu fata sau baiatul lor vorbind murdar,
facand diferite gesturi obscene si se ingrozesc; acestia sunt copiii altor parinti, unor
parinti ca si ei. Cum sa faci ca parinte sa te apropii de copil si sa-l faci sa priceapa ca
teribilismul sau badarania nu-s o buna carte de vizita? Cum sa faci sa nu-l lasi sa se dea
singur/a cu capul de pragul de sus pentru a intelege ca un lucru nu merita facut?
Cum sa-ti faci din parinti niste prieteni?
Castigandu-le increderea! Aratandu-le ca esti matur si responsabil Treaba
aceasta cere timp si efort. Pentru asta e nevoie de fapte, de dovezi. Si de eforturi
sustinute.
Odata castigata, increderea trebuie si mentinuta. Un parinte care, aflandu-se in diverse
situatii, a inteles ca poate avea incredere in fiul sau adolescent, nu va avea suspiciuni in
ceea ce priveste anturajul sau locurile pe care acesta le frecventeaza.
Numai ca, de cele mai multe ori, adolescentul inclinat spre libertinaj nu stie ce metoda
sa mai foloseasca, ce minciunica sa mai invoce ca sa-si fenteze parintii. Nevinovatele
minciuni descoperite mai tarziu sporesc neincrederea parintilor in copiii lor.
Adolescentii se rusineaza sa spuna adevarul despre ei insisi. Isi deschid greu sufletul in
fata parintilor, nu neaparat din cauza eventualelor pedepse, ci de rusine. Cel putin la
inceputul anilor de liceu tinerilor le e teribil de rusine numai gandindu-se ca parintii ar
putea afla ca fumeaza, ca si-au cumparat vreo revista deocheata sau ca se unduiesc prin
discoteci ca dansatoarele din cluburile de strip-tease.
Nu cred ca adolescentii de azi, pentru a fi feriti de rele, trebuie incuiati in casa.
Cred ca unii din parinti ar trebui sa dea dovada de mult tact si de o mai mare
flexibilitate. Obedienta nu aduce respect si nici o mai buna comunicare.
Tanarul ar trebui sa fie sincer cu sine si sa plece de la premiza ca parintii ii vor
binele.Conflictul, in multe cazuri, se limiteaza la un singur aspect, acela ce tine de
alegerile tinerilor. Adevaratul conflict este intre tinerii care vor sa o ia pe aratura si
parintii care vor sa le arate calea dreapta. Sunt convins ca daca adolescentii ar dovedi ca
merg pe drumul bun, parintii nu s-ar mai osteni sa-i controleze intr-atat, n-ar mai fi nici
suspiciuni si, pana la urma, acest conflict intre generatii s-ar reduce semnificativ.
Castigand increderea parintilor lor, adolescentii ar putea sa iasa din casa mai des in
locurile publice cu prietenii. Din pacate nu sunt multe locuri tineresti de bun gust.
Ce alternativa putem oferi tinerilor? Ce activitati educative, le putem oferi?
Tinerii de o parte a baricadei ei, tinerii nostri, iubiti sau blamati, sufocati de
conformism, cerindu-si adesea prea devreme si vehement dreptul de a fi independenti,
de a fi tratati ca "oameni mari", cu drept de vot sau veto in ceea ce priveste viata lor, cei drept lipsita de experienta. De partea cealalta a baricadei, parintii, bunicii, rudele sau
profesorii, impartasindu-si experientele, dorind sa ii feresca de necazuri, lipsiti uneori
de rabdare, dorindu-i perfecti dintr-odata.
Dezechilibru flagrant intre cele doua tabere, din care cel mai des nimeni nu
reuseste sa gaseasca o cale amiabila, ajungandu-se la adevarate razboaie! Intotdeauna
au existat astfel de conflicte, indiferent de epoci, zone geografice, culturi sau educatii,

ce-i drept uneori sub o forma mai voalata, alteori luand amploarea unui fenomen in
masa ca cel al miscarii hippie de exemplu.
"Sunt superficiali, sunt teribilisti, nu au simtul masurii, nu ne mai putem intelege cu
ei..." (parintii despre copii).
"Nu ne inteleg, vor sa fim ca niste roboti sa executam doar ce vor ei, nu ne lasa sa
traim experiente din care sa invatam singuri, ne considera niste ratati..." (copiii despre
adulti).
Tactul adultilor, ar trebui aici sa-si spuna cuvantul, sa cizeleze asperitatile si
neconcordantele. Dar din pacate tracasati de ritmul infernal al vietii, obositi de
gandurile zilei de maine sau a nesigurantei viitorului nu prea indepartat, nu stim, nu
putem sau nu avem rabdarea necesara sa rezolvam amiabil aceste conflicte. Atunci apar
problemele grave. Fie acceptarea situatiei ca pe una de criza si tolerarea ei asa cum este,
fie agravarea acesteia prin interdictii drastice sau dimpotriva a instaurarii unui regim de
"laisse fair" total in privinta copilului.
Aceste crize defapt sunt rodul unor neintelegeri mai vechi si repetate, care, ajunse
la apogeu rabufnesc de o parte sau de alta, sub o forma sau alta, indicand faptul ca deja
criza a ajuns la un punct cheie.
Adultii ar trebui sa isi faca timp pentru a discuta cu adolescentii, astfel vor sti
intotdeauna ce doresc, cum gandesc si nu vor fi luati pe nepregatite sau pusi in fata unui
fapt implinit. Vor mai avea destul timp la dispozitie sa stopeze o actiune sau o decizie
luata gresit de copil, cautand metoda adecvata. Nestand de vorba cu ei, nu fac decat sa ii
indeparteze, sa caute intelegere in alte parti si asfel ii vor pierde in favoarea gastilor de
cartier sau a unor asa zisi prieteni, nu intotdeauna bine intentionati.
Copilului, adolescentului trebuie sa i se dea dreptul de a-si exprima dorintele,
indiferent daca acestea sunt diametral opuse cu ale parintelui sau cadruli didactic.
Trebuie mediate i divergentele de opinii, negociate, trebuie saexiste compromisuri i
compromisuri si de o parte si de alta, ajungand la o solutie de mijloc, acceptata de
ambele parti. Nu trebuie sa existe impunere in nici un fel punctul de vedere caci, chiar
daca va fi acceptat pe moment, rabufnirea creata de frustrare si nemultumire va fi de
intensitatea unui uragan mai tarziu sau mai devreme.
Nu de putine ori am constatat ca parintii adolescentilor nu stiu mai nimic despre
copiii lor. Ce doresc, ce aspiratii au, ce le place si ce nu le place, ce si cum gandesc sau
chiar nici ce se intampla cu ei. Daca prin tact si deschidere nu stim sa-i tinem aproape
de noi, intr-o zi nu ne va ramane decat sa constatam ca i-am pierdut uneori definitiv! Si
atunci va fi ... ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi!
Desi la prima vedere, subiectul de discutie se refera la generatiile pe care le despart
cateva decenii, se poate vorbi si despre conflictul dintre generatiile pe care le despart
doar cativa ani, cat si despre neintelegerile dintre tinerii de aceleasi varste.
Motorul tuturor conflictelor din lume pleaca de la o neintelegere pe care o
intretine convingerea fiecarei parti implicate care crede ca ea este cea care are dreptate.
Tinerii, sunt deschisi spre tot ceea ce este nou, energia, pofta de viata, curiozitatea,
dorinta de explorare, de cunoastere, etc. ii caracterizeaza, in timp ce batranii, sunt
sceptici in fata a tot ceea ce este nou, intelepciunea si prudentza fiind atributele acestora
din urma.

Ce

inseamna

sa

ai

"conceptii invechite"

sau

"conceptii moderne"?

Care sunt cauzele conflictuluidintre generatii? De ce apare? Conflictul dintre

vechi si nou a existat dintotdeauna. Sa fie pentru ca premodernistii accepta cu greu
modernul,
noul,
schimbarile,etc.?
Tinerii spun ca nu sunt intelesi de parintii lor, si acestia se intristeaza cand copii
lor nu ii inteleg, cine sunt, de fapt, cei care NU se fac intelesi sau cei care nu inteleg?
Considerati ca prejudecatile sunt si ele o cauza majora a conflictului dintre generatii?
Experienta este o calitate acolo unde exista, adica la cei in varsta, si simultan,
un neajuns acolo unde lipseste, adica in cazul celor tineri. Dar oare sa fie aceasta un
motiv intemeiat pentru modurile generatiilor, uneori diferite, alteori paralele, de a vedea
lucrurile?