Tinerii își pierd busola… 

Extremismul și terebilismul își fac loc din ce în ce mai mult prin rândul tinerilor, părând a fi
refugiul celor fără o bază morală și intelectuală solidă, care ajung să venereze fel de fel de personaje și principii
oribile din  simplul fapt că acestea măcar fac ceva, orice…
Elevii  sunt mai puțin preocupați de școală și mai puțin pregătiți decât generația anterioară, educația neconstituind o
prioritate pentru ei. Dezinteresul elevilor față de școală este cauzat de influența societății, de lipsa interesului, de
lipsa motivației, de structura materiei școlare, dar și de mijloacele de comunicare în masă la care sunt expuși copiii.
O altă cauză importantă este neimplicarea familiilor în educația celor mici și  nesupravegherea acestora.
Însă este extrem de greu de schimbat ceva în condițiile în care, din păcate, generația școlară și adolescenții din
România, nu mai merg la școală ca să învețe, nu mai există atracția pentru studiu, iar Eminescu este dat de mult pe
Guță, Salam sau Sorinel Puștiul, Alina Pugaru… Cu așa idoli stau și mă întreb ce fel de medici, juriști sau ingineri
vom avea în România peste 10-20 de ani !
Ne mulțumim să spunem scurt că actuala generație de adolescenți este EMO, ne uităm sfidători și trecem mai
departe, fără să ne pese, fără să încercăm să intrăm în lumea tinerilor ca să-i înțelegem și greșim; greșim pentru că
vom săpa o prăpastie uriașă care se va putea dovedi ireconciliabilă cu această generație de tineri , față de care ar
trebui să fim mai înțelegători.
Şcolarul de tip nou nu mai face exerciţii de introspecţie prin care să-şi conştientizeze acţiunile şi să tragă concluzii, ci
recunoaşte cu nonşalanţă că este nesimţit, obraznic, tupeist, leneş şi rău. Dacă, până acum, orice psiholog putea
confirma că majoritatea conflictelor dintre profesori şi elevi apăreau în urma imaginii de duşman, de „cel care nu e de
partea noastră” pe care dascălul şi-o crea în ochii şcolarilor aflaţi la vârsta răzvrătirii, mai nou, certitudinea le-a fost
spulberată. Spre deosebire de înaintaşii săi, elevul din ziua de azi nu se mărgineşte doar la a-şi înjura profesorul,
într-un acces de teribilism. Aruncă injuriile „din datorie”, căci asta este ceea ce trebuie să facă, ceea ce îl defineşte şi
îi dă un scop, cu alte cuvinte, asta „e cool”. Transfigurat de o lume în care combinaţia între bani, pile şi relaţii este
răspunsul la orice întrebare, nu are cum să nu-şi dispreţuiasă profesorul, care nu îi înţelege noul sistem de valori şi
pe care îl cântăreşte în funcţie de leafa (de cele mai multe ori mizeră) încasată lunar.
Perspectiva asupra şcolii capătă la rându-i o nouă dimensiune. Calculul pe care elevul de astăzi îl are în vedere ori
de câte ori se raportează la muncă este simplu: obţinerea unei note maxime cu efort minim. Iar balanţa cost-
beneficiu le dictează clar cea mai simplă metodă de a promova materiile: copiatul, unu, pentru că este cool să trişezi,
şi doi, pentru că nu mai eşti nevoit să îţi umpli capul cu tot felul de informaţii inutile ce privesc istoria Evului Mediu
sau mărimile fizice fundamentale. Eliminarea lecturii din ecuaţie îi lasă, aşadar, mult mai mult timp pentru lucrurile cu
adevărat importante: discuţiile pe Messenger, întâlnirile cu gaşca, spargerea banilor „de buzunar” în mall şi „lucrurile
nebuneşti”, care aduc mai mult decât admiraţie din partea colegilor: impun respect . Elevul ambiţios şi silitor  devine
un caz izolat. Asta nu pentru că nu ar avea la rându-i şanse de reuşită, ci pentru că efortul pe care trebuie să-l
depună „pentru a reuşi în viaţă” este infinit mai mare. Totuşi şi dacă eşti silitor poţi avea o imagine bună. Cu câteva
condiţii: „să ştii fără să înveţi prea mult”, „să nu fii prea serios” şi… „să glumeşti”.
În concluzie, puțini dintre tinerii din ziua de astăzi cunosc semnificația valorilor morale și mai mult decât atât, se
definesc prin acestea…