FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ „JUSTINIAN

PATRIARHUL”

Master - Artă Sacră în Contemporaneitate

ETICĂ ȘI INTEGRITATE ACADEMICĂ

PLAGIATUL ÎN MEDIUL ACADEMIC ROMÂNESC

Coordonator științific: Masterand:

PROF. CONF . DR. ADRIAN LEMENI VLĂSCEANU MARIA
 Plagiatul reprezintă forma cea mai abilă de însușire a
materialului intelectual uman fă ră a ține cont de vreo normă etică
sau morală , ci de faptul ca doar valoarea ideilor însușite arată
gravitatea situație de fapt. Totodată , plagiatul este și cea mai veche
formă de reproducere a unor idei originale fă ră a menționa sursa
citată , de că tre oameni oportuniști și meschini care încearcă să
parvină prin furt intelectual pentru a ajunge pe poziția socială
dorită . Româ nia a ajuns să se confrunte cu acest fenomen deoarece
la nivel colectiv există o tendință a formelor fă ră fond.

Sistemul educațional româ nesc, încă de la primele nivele de

educație pâ nă la cel mai înalt nivel este un sistem bazat pe
producere de reproduceri, nu pe producere de cunoaștere. S-a ajuns
în acest punct deoarece tot acest sistem a fost construit pe piloni
șubrezi, unde favoritismele au surclasat intelectul și astfel generații
întregi au pierdut șansa la o educație normală , competitivă , optâ nd
pentru o nouă șansă peste granițele ță rii. Cei care au ră mas au simțit
pe pielea lor schimbă rile prin care sistemul educațional romă nesc
trece, într-o încercare de a uniformiza educația în masă 1 , a produs
lacune ireversibile și dască li fă ră vocație, care-și ură sc meseria și-și
disprețuiesc elevii.

Miza, competiția, au dispă rut lă sâ nd loc toleranței și unor

matrițe umane lipsite de substanță . A fi prea permisiv cere un preț
prea mare, preț pe care ca națiune nu-l înțelegem și nu am fost
niciodată pregă tiți să -l suportă m dar pe care va trebui să -l plă tim,
atâ t noi câ t și generațiile care vor urma.

1
Aici mă refer strict la fabricile de diplome din sistemul universitar românesc. Avem cei mai mulți licențiați și
masteranzi din Europa, dar suntem codași în a le oferi posibilitatea de a se angaja pe domeniul pe care au terminat
și s-au specializat. Iar lipsa de încredere a angajatorilor se datorează și faptului că cei care termină, în marea lor
majoritate, vin slab pregătiți de pe băncile facultăților pe care le-au absolvit.

2
 Procesul de parvenire morală începe încă din primele stadii ale
educației, atunci câ nd ar trebui să se imprime un model de gâ ndire
și dezvoltare a creativită ții dar în schimb ți se oferă exact contrariul
și astfel începe „ spă larea pe creier ” în masă a viitorilor studenți
care vor popula mediul academic româ nesc cu inconsecvența și
neștiința lor. Astfel, s-a ajuns în situația în care, acest fenomen pare
unul ireversibil în ciuda mă surilor anti-plagiat care s-au adoptat în
ultimii ani. Acest lucru se datorează în mare parte învă ță mâ ntului
primar și secundar, deoarece chiar din primele stadii, la nivel de
atitudine și comportament, se pare că individul este încurajat și
dezvoltă o aversiune față de cunoștere și tot ce înseamnă
originalitate fiind îndrumat să reproducă ce vede, ce aude.2

Absența unor pedepse care să taie acest avâ nt, nu face decâ t sa
diminuează șansele ca pe viitor aceștia sa procedeze corect. Pentru
că un comportament dobâ ndit3 este greu de schimbat odata ce
avansă m în vâ rstă .

Fă ră doar și poate, plagiatul a devenit „ cancerul ”

învă ță mâ ntului româ nesc. Pornind de la clasele primare, continuâ nd
cu liceul și ajungâ nd în mediul universitar, plagiatul este un
fenomen imprevizibil, greu de controlat.

În opinia mea, mediul universitar din Româ nia suferă

deoarece, cum am afirmat anterior, individul câ nd atinge cel mai
înalt nivel al educației sale în loc să fie precum un burete care
absoarbe informația este precum un bolovan care se scufundă într-o
mare de indiferență și nepă sare. Iar vina nu este doar al lui, ci a
tuturor celor care au permis să se ajungă în această situație.
2
De aici și remarca răutăcioasă „ generația copy-paste sau generația xerox”
3
Aici ma refer la faptul că este foarte greu să schimbi ceva în comportamentul și atitudinea unui om atâta timp cât
el a fost învățat că așa este bine să procedeze de la o vărstă fragedă până la vârsta maturității

3
 Plagiatul s-a rasfrâ nt asupra mediului academic și din lipsă de
informare și instruire a celor care la râ ndul lor ar fi trebuit să le
insufle mai departe tinerelor speranțe setea de cunoaștere, să le
captiveze atenția și să -i ajute să devină adulți perfect funcționali și
nu analfabeți funcționali, din pă cate. Învă țatul pentru notă și pentru
laude a fă cut ca să tră im iluzia falsă că știm, dar realitatea e că uită m
odata ce ne-am atins obiectivul.

Carențele educaționale au permis orientarea că tre modalită ți

deficitare de învă țare și înțelegere a materialelor predate în cadrul
cursurilor. Este de la sine înțeles că în procesul de educație nu există
scurtă turi. Din momentul în care arzi etapele și tratezi învă ță tura cu
superficialitate, din acel moment te poți declara fă ră doar și poate,
un caz pierdut. Mai greu este să conștientizezi că ești pierdut atunci
cand cauți cu voioșie pe Internet materiale pentru un nou proiect pe
care ți-l vei asuma ca fiind al tă u, din șapte surse necitate și doi
autori a că ror nume uiți să -l treci pentru că nu toată lumea îi știe și
este de la sine înțeles efortul tă u în munca de cercetare. Dar această
problemă nu este una tipic studențească , ci ea face parte din
comunitatea universitara: de la studenți la profesori, plagiatul este
un fenomen frecvent întâ lnit.

În ciuda faptului că exista norme etice, ba chiar un cod de

conduită , acestea sunt încă lcate flagrant pentru că nivelul nostru
moral ne permite. Daca am înțelege câ t de greșit este acest lucru și
am avea coloană vertebrală să nu mai bagateliză m și să
desconsideră m educația, atunci, vom reuși să formă m oameni bine
informați care realizează că este sub demnitatea lor să preia texte
care nu le aparțin ca fiind a lor.

4
 Involuă m, în loc să ne luptă m cu marile universită ți ce au trasat
standarde în educație, ne luptă m cu morile de vâ nt. Deși mediul
academic româ nesc se luptă cu aceste himere, este un mediu
permisiv, lipsit de rigurozitate, în care promovarea se face pe criterii
politice, nu valorice.

Programul „ Sistem Antiplagiat ” este un program digitalizat

menit să gă sească în baza unor coeficienți procentajul de plagiat
dintr-o lucrare. Acuratețea rezultatelor este discutabilă la fel cum
este și ultimul cuvă nt pe care-l are îndrumă torul științific înainte de
a aproba lucrarea. Este interesant faptul că încurajarea mediocrită ții
în Româ nia a devenit rapid veriga slabă a sistemului educațional, un
sistem dominat de ignoranță și nepă sare.

Implementarea unor soluții viabile la problema plagiatului este

o chestiune de timp, educare și voință . Consider că se pot
reglementa niște mă suri dar acestea nu trebuie sa fie sufocate de
birocrația în exces de la noi din țară . Lungul drum spre aprobare
începe cu o propunere, dar se termină cu un ecou: poți auzi că s-a
propus ceva, dar concret nu poți vedea pentru ca nu s-a materializat.

Între mediocritate și excelență s-a format o pră pastie greu de

trecut. Încurajată tacit din mediul politic prin antiexemple, plagiatul
și-a fă cut loc ușor dar sigur în lucră ri de licență , disertație ba chiar și
în că rțile unor profesori, care, tot ei le promovează în râ ndul
studenților.

5
 În încheiere, vreau să precizez faptul că plagiatul poate fi
combă tut doar printr-o conștientizare la nivel colectiv a pericolului
care ne-a încolțit iar acum trage roadele ignoranței noastre. Pentru
ca pierderea cea mai mare este a celor care nu plagiaza și vor să fie
originali, a celor cu adevarat inteligenți și care duc muncă de
cercetare. Pentru că , prin inacțiune, permitem unor oameni
mediocri sau submediocri să aibe acces, în baza diplomei obținute
pe spinarea altora, la poziții cheie care sa le faciliteze intrarea în
funcții importante.