Sunteți pe pagina 1din 131

See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

net/publication/318531844

Creativity Textbook

Book · April 2000

CITATIONS READS

0 1,120

3 authors, including:

Valeriu Dulgheru Maria Ileana Carcea


Technical University of Moldova Gheorghe Asachi Technical University of Iasi
751 PUBLICATIONS   115 CITATIONS    8 PUBLICATIONS   1 CITATION   

SEE PROFILE SEE PROFILE

Some of the authors of this publication are also working on these related projects:

Renewable energy conversion systems View project

Publication Preview Source Wind turbine View project

All content following this page was uploaded by Valeriu Dulgheru on 08 August 2017.

The user has requested enhancement of the downloaded file.


Conf. univ. dr. hab. în tehnică VALERIU DULGHERU
Prof. univ. dr. ing. LORIN CANTEMIR
Dr. MARIA CARCEA

MANUAL
DE
CREATIVITATE

Editura „Tehnica-Info”

Chişinau - 2000
CZU 159.954.4 (075.8)
C19
V. Dulgheru, L. Cantemir, M. Carcea,
Manual de creativitate
Chişinău Editura „Tehnica-Info”, 2000 – 254p.

Misiunea prezentului manual este de a-l face pe cititor să


conştientizeze natura psihologică a creativităţii umane, să înţeleagă
modul în care creativitatea funcţionează, să ştie să intervină în caz
de necesitate în propria creativitate, în mersul şi funcţionarea ei prin
utilizare de tehnici de stimulare.
Deşi textul abundă în informaţii cu caracter pur ştiinţific s-a
realizat o expunere vie, atractivă, interesantă, captivantă a
materialului datorită unor istorii din viaţa inventatorilor, a ideilor, a
descoperirilor.
Scris într-un stil accesibil cu accent pe mişcarea ideilor, cu
exemplificări adecvate, bazat pe o informaţie bogată şi la zi,
manualul îşi propune să introducă cititorii în procesul de rezolvare a
problemelor creative şi se adresează, în primul rând, studenţilor de
la universităţile tehnice şi specialiştilor creatori din domeniul
tehnicii. Manualul va fi util pentru toţi cei ce doresc să pătrundă în
enigmele creativităţii tehnice.

Referent ştiinţific: Ion Bostan, doctor habilitat în tehnică,


profesor, academician al A.Ş.M.

Redactor: Parascovia Onofrei

Editat cu sprijinul
Fundaţiei Soros - Moldova

ISBN 9975 – 63 – 06 - 5

 V. Dulgheru, L. Cantemir, M. Carcea, 2000


3 4

PREFAŢĂ C U P R I N S
Manualul este dedicat unui domeniu modern şi foarte PREFAŢĂ....................................................... 3
important, cum este creativitatea, şi este chemat să contribuie
la sporirea fondului naţional de aur cenuşiu. În manual se INTRODUCERE ........................................... 8
porneşte de la premisa că n-ar putea fi înţelese toate
aspectele creativităţii, dar pot fi dezvoltate mereu tehnicile I. INFORMAREA ŞI SINTEZA
gândirii creative. Manualul face referiri la o gamă largă de INFORMAŢILOR ........................................ 11
subiecte de actualitate: creativitate şi automotivaţie, blocaje 1.1. Noţiuni generale............................................... 11
şi bariere în creativitate, definiţii şi principii teoretice cu 1.2. Tehnica căutării informaţiei…………………. 13
privire la întrebarea “ce este creativitatea?, capitole despre 1.3. Constituirea fondului informaţional de
oamenii creativi, procesul de creaţie, tehnicile gândirii căutare a soluţiilor tehnice noi........................ 23
creative, precum şi capitole despre raţionament, creativitate 1.3.1. Fondul interdisciplinar de efecte fizice............ 25
în educaţie şi predarea dezvoltării creative. 1.3.2. Efecte geometrice în creaţia tehnică................. 37
Manualul este structurat pe cinci compartimente de 1.3.2.1. Spirale: diversităţi constructive ....................... 42
bază. În primul compartiment se prezintă un vast material 1.3.2.2. Bila şi proprietăţile ei....................................... 45
privind fondul informaţional al inventatorului, care constituie 1.3.2.3. Hiperbola în serviciul inventatorului................ 48
baza de plecare şi de alimentare continuă pentru sinteza 1.3.2.4. Suprafeţe unilaterale. Caracteristici generale... 50
soluţiilor noi. 1.4. Creaţii ale marilor inventatori.......................... 53
Compartimentul doi include motivaţia creşterii
potenţialului creativ la studenţi şi elevi, specificul şi II. CREATIVITATE: ANALIZĂ,
evaluarea creativităţii, analiza fenomenologică a EVALUARE, DIAGNOSTICARE............... 64
creativităţii şi modele ale personalităţii creatoare. 2.1. Creşterea potenţialului creativ - nevoie
Compartimentele trei şi patru sunt dedicate metodelor individuală şi cerinţă socială........................... 64
şi tehnicilor noi de activare a gândirii şi modelării 2.2. Modele conceptuale ale creativităţii................ 71
creativităţii în cadrul şedinţelor practice. 2.2.1. Concepte psihanalitice ale procesului de
Scris intr-un stil larg accesibil, cu accent pe mişcarea creaţie............................................................... 78
ideilor, cu exemplificări adecvate, bazat pe o informaţie 2.2.2. Modele ale procesului de creaţie...................... 82
bogată şi la zi, manualul este conceput pentru a introduce 2.2.2.1. Modelul stadial constructivist al dezvoltării
cititorii în Procesul de Rezolvare a Problemelor Creative şi inteligenţei........................................................ 83
se adresează, în primul rând, studenţilor din universităţile 2.2.2.2. Modelul euristic tripătratic al creaţiei tehnice.. 84
tehnice şi specialiştilor creatori din domeniul tehnicii. 2.2.2.3. Modelul secvenţional al procesului de creaţie. 87
Materialul va servi şi ca material de bază pentru cadrele 2.3.2.4. Modelul creativităţii ca produs………………. 89
didactice care predau discipline legate de creativitate, 2.2.2.5. Modelul ierarhic al planurilor creative............. 90
prevăzute de programele universitare şi şcolare. 2.2.2.6. Modelul funcţional al creativităţii.................... 91
2.3. Modelele personalităţii creatoare..................... 104
5 6

2.3.1. Inteligenţa – capacitate fundamentală a 3.3. Activitatea de exersare a aptitudinilor.............. 174


creatorului......................................................... 104 3.3.1. Elaborarea unul algoritm.................................. 176
2.3.2. Modelul factorial al personalităţii creative....... 113 3.3.2. Exersarea fluidităţii.......................................... 177
2.3.3. Modelul descriptiv al personalităţii creative.... 125 3.3.3. Exersarea flexibilităţii...................................... 179
2.4. Evaluarea creativităţii....................................... 135 3.3.4. Exersarea originalităţii..................................... 180
2.4.1. Diagnosticarea potenţialului creativ................. 135 3.3.5. Exersarea elaborării......................................... 182
2.4.2. Evaluarea creativităţii manifeste...................... 138 3.3.6. Sensibilitatea faţă de probleme........................ 183
2.5. Factori favorizanţi şi frenatori ai creativităţii... 142 3.3.7. Analiza unor funcţii inginereşti........................ 184
2.5.1. Despre capacităţi, talent, genialitate. 3.4. Activitate de antrenament procesual (Ep)........ 186
Pe urmele lui DEDAL...................................... 142 3.4.1. Prezentarea activităţii....................................... 186
2.5.2. Rolul antrenării în dezvoltarea capacităţilor 3.4.2. Alegerea problemei.......................................... 187
creative............................................................. 144 3.4.3. Elaborarea soluţiilor......................................... 188
2.5.3. Un atribut important al creativităţii - 3.4.4. Alegerea soluţiilor............................................ 189
spiritul de observaţie........................................ 146 3.4.5. Prezentarea invenţiei........................................ 190
2.5.4. Rolul hazardului în creaţie............................... 148 3.4.6. Evaluarea activităţii.......................................... 191
2.5.5. Influenţa barierelor psihologice asupra 3.5. Activitatea de diversificare a sistemelor
creativităţii........................................................ 155 tehnice.............................................................. 193
2.5.6. Cine sunt inventatorii contemporani? 157 3.5.1. Caracterizarea generală a sistemelor................ 193
3.5.2. Diversificarea sistemelor conform
III. PROGRAME DE ACTIVARE A variabilităţii intrărilor şi ieşirilor..................... 195
POTENŢIALULUI CREATIV.................... 159 3.5.3. Înnoirea sistemului prin schimbarea
3.1. Tehnicile de inovare pentru utilizări practice... 159 componentelor (elementelor)........................... 196
3.1.1. Analogia şi extrapolarea................................... 159 3.5.4. Diversificarea sistemelor prin schimbarea
3.1.2. Asocierea consonantă....................................... 160 caracteristicilor fizice ale elementelor………. 198
3.1.3. Inversia............................................................. 161 3.5.5. Descoperirea unor sisteme noi prin
3.1.4. Combinarea...................................................... 162 organizarea elementelor……………………... 199
3.2. Metode de activare a gândirii........................... 163 3.5.6. Redefinirea sistemului conform varietăţii
3.2.1. Metode psihologice de activare a gândirii........ 163 funcţiilor sale.................................................... 202
3.2.1.1. Brainstorming-ul (metoda Osborn).................. 163 3.6. Activitatea de sensibilizare tematică................ 203
3.2.1.2. Sinectica – metoda Gordon.............................. 166
3.2.1.3. Metoda Delphi.................................................. 168 4. TESTE PENTRU DEZVOLTAREA
3.2.2. Metode logice-combinatorice-deductive de APTITUDINILOR CREATIVE .................. 205
creaţie tehnică.................................................. 168 4.1. Teste pentru dezvoltarea şi aprecierea
3.2.2.1. Metoda matricelor morfologice de idei aptitudinilor creative........................................ 205
Zwicky-Moles.................................................. 169 4.1.1. Testul de înţelegere verbală.............................. 205
3.2.2.2. Exemplu de aplicare a metodei Zwicky-Moles 170 4.1.2. Testul de absurditate tehnică............................ 208
7 8

4.1.3. Teste de percepţie spaţială. INTRODUCERE


Testul de relaţie a formelor.............................. 210
4.1.4. Testul de pârghii............................................... 213
4.1.5. Testul de bare (şine), combinare în spaţiu........ 215 Depozitarea unei vechi şi valoroase culturi dacice,
4.1.6. Testul de transmisie cu roţi.............................. 217 care fie din neştiinţă, fie din neglijenţă, fie din rea-voinţă, n-a
4.1.7. Test de reprezentare în plan Rybacoff.............. 219 fost pusă în valoare, riscă să rămână de trenul dezvoltării, de
4.1.8. Testul de labirint, Mac Quarrie........................ 221 vârful civilizaţiei, în pofida deosebitelor valori intelectuale pe
4.1.9. Teste complexe................................................. 224 care le-au avut, le au şi le vor avea. Nici o societate nu s-a
putut dezvolta fâră GÂNDIRE - şi am sublinia fâră
5. DREPTURI DE PROPRIETATE GÂNDIRE CREATOARE. Vieţuitoarele care nu gândesc prin
INTELECTUALĂ ......................................... 241 noţiuni nu au evoluat. O serie de triburi izolate în diverse
5.1. Din istoria dreptului asupra proprietăţii
intelectuale....................................................... 241 locuri pe glob şi-au blocat evoluţia sau evoluează foarte lent şi
5.2. Ce este proprietatea intelectuală?..................... 243 au rămas la o etapă primitivă de dezvoltare. De partea cealaltă
5.3. Ghid pentru protecţia informaţiilor tehnice, a civilizaţiei GÂNDIREA CREATOARE este tot mai preţuită
tehnologice şi comerciale................................. 245 şi tot mai căutată.
5.3.1. Definiţii. Elemente constitutive ale Secolul al XXIlea va fi cu siguranţă secolul aurului
informaţiilor..................................................... 245 cenuşiu, în care creativitatea va avea rolul de forţă motrice a
5.3.2. Transmiterea dreptului de autor terţilor........... 248 progresului. De aceea „...înţelegerea cauzelor, proceselor şi
consecinţelor inovaţiei în activitatea umană este importantă
BIBLIOGRAFIE............................................ 251 într-un mediu care se schimbă rapid în dimensiunile sale
sociale şi economice. Acest proces de înţelegere este mediat
de reprezentarea socială a creativităţii” (Perju Liceanu).
Practic, nu se poate realiza nimic şi nu se poate produce nici o
schimbare dacă în colectiv, în întreprindere, nu este instaurat
un climat care să impulsioneze creativitatea. Toate acestea
implică existenţa unor precondiţii, cum ar fi libertatea pentru
creativitate, pentru inteligenţă cu atributele ei constructive,
acţionale, transformatoare, ce presupun subdiacent virtuţi
creatoare. În mod general creativitatea este definită ca fiind
capacitatea de reorganizare şi combinare inedită a datelor
experienţei anterioare, în vederea elaborării a ceva nou şi
original (idei, soluţii, produse).
9 10

Ca formaţiune psihică deosebit de complexă, "faptică"! Desigur, de la creaţie şi până la concretizarea ei


creativitatea se caracterizează printr-o multitudine de însuşiri, este de parcurs întotdeauna un drum lung şi spinos, dar mult
dintre care relevante sunt: ingeniozitatea, valoarea, mai scurt decât drumul dintre ignoranţă şi creaţie, drum care
diversitatea, utilitatea (pentru creaţia tehnică). Parcurgând poate fi scurtat şi netezit. Aceasta este şi dorinţa autorilor.
literatura psihopedagogică referitoare la creativitate, se Manualul reprezintă rezultatul unei colaborări
desprind mai multe direcţii de abordare. Capacităţile îndelungate între cadre didactice din domenii diferite de
intelectuale, aşa cum se va arăta mai târziu, sunt transmise activitate - psihologie-mecanică-electrotehnică, care îşi
ereditar şi ele pot reprezenta până la 80 % din baza desfăşoară activitatea în două centre universitare de tradiţie -
performanţetor intelectuale viitoare. Restul de 20 % este Chişinău şi Iaşi. Ea reflectă şi experienţa lor în activitatea de
influenţat de condiţiile de mediu. stimulare a creativităţii şi creaţiei inginereşti. De aceea în
Manualul de faţă are ca scop tocmai cunoaşterea de contextul problematicii generate privind creativitatea sunt
către viitorul creator, cel puţin parţială, a universului intern prezentate o serie de exemple, în special, din domeniul
cerebral şi psihic - cel care generează ideile noi. În acest mod creaţiei tehnice, care în bună măsură au fost verificate în
autorii cred şi sunt convinşi că vor contribui la procesul de practică.
autocunoaştere al fiecărui creator, aşa cum au putut constata Manualul este destinat, în primul rând, studenţilor din
pentru ei înşişi. Acest fapt sigur că va facilita creaţia în învăţământul tehnic superior care doresc să se informeze sau
general, şi cea tehnică în special. Ea a fost aleasă deliberat în să se specializeze în acest domeniu de vârf al
dublu scop: primul - acela de a provoca interesul pentru contemporaneităţii, dar poate fi util prin unele compartimente
domeniu; al doilea - de a exemplifica şi a crea puncte de reper şi celor din domeniul sociouman. Având însă o arie atât de
pentru memorie şi cunoaştere. mare de cuprindere, cartea se adresează, de asemenea, unui
Autorii sunt conştienţi că procesul de învăţare, de cerc foarte larg de specialişti: psihologi, pedagogi, ingineri,
înţelegere şi de creaţie este mult mai dificil, dacă el se referă inventatori, manageri implicaţi în activităţi de inovare etc.,
la noţiuni abstracte. Abstractizarea este forma superioară a tuturor celor obsedaţi de arta creativităţii.
gândirii şi poate fi utilizată cu eficienţă, atunci când sunt Autorii vor fi recunoscători tuturor acelora care vor
cunoscute bazele ei, faptele concrete. Dificultatea procesului formula sugestii de îmbunătăţire, căci posibilitatea de
de învâţâmânt şi, ulterior, de creaţie, în multe cazuri constă în perfecţionare este nelimitată în toate domeniile, cu atât mai
aceea câ cei interesaţi sunt obligaţi să înveţe noţiuni abstracte mult în domeniul creativităţii.
fară să aibă suportul lor real. Ca urmare, ei vor apela în
special la memorie şi mai puţin la raţiune.
Ca atare, autorii au încercat prin modul de structurare
a lucrăni, să depăşească această barieră psihologică, a
învăţării abstracte, şi să trezească interesul cititorutui prin
Informarea şi sinteza informaţiilor 11 12 Manual de creativitate

 să abordeze critic soluţiile existente, cu ochi de


I. INFORMAREA ŞI SINTEZA inventator, sau aşa cum susţine prof. M. W. THRING din
INFORMAŢIILOR Anglia, cu ochii unui extraterestru, care permanent îşi pune
întrebarea: “Oare de ce se face în acest mod, nu s-ar putea pe
1.1. Noţiuni generale altă cale mai eficientă?”;
 să evite pe cât e posibil închiderea psihologică a
Activitatea generală a cercetătorului şi creatorului de sistemului de informaţii, folosind noile metode de sinteză a
tehnică în condiţiile progresului tehnic contemporan nu poate informaţiilor;
fi desprinsă de o amplă şi profundă documentare tehnico -  sinteza informaţiilor să capete o notă personală
ştiinţifică. originală, o trambulină de pe care se poate efectua un salt mai
Ştiinţa şi tehnologia sunt determinate de dezvoltarea lung decât de pe o trambulină bazată pe un tratat sau manual
necesităţilor sociale, mediată de cunoştinţele dobândite al unei autorităţi în domeniu, de la care se împrumută nu nu-
anterior, care trebuie utilizate de orice creator în domeniul mai sistemul informaţional, ci şi modul de a gândi; ori pentru
tehnicii. În felul acesta are loc un proces de lungă durată de a realiza lucruri noi este necesar un mod original de gândire.
integrare a cunoştinţelor anterioare în cele viitoare, de Informarea trebuie începută prin analiza revistelor de
continuă perfecţionare şi adâncire a acestora, proces în cadrul referate, recenzii şi semnalare a brevetelor, standardelor şi
căruia informarea creatorului asupra creaţiilor precedente are articolelor de specialitate şi se încheie cu studiul
o importanţă majoră. Creatorul trebuie să culeagă, să monografiilor, tratatelor, manualelor şi îndrumarelor,
examineze şi să sistematizeze informaţiile în care este realizându-se şi o confruntare a sintezei proprii cu cele
prezentat stadiul actual al ştiinţei şi tehnicii în domeniul dat. cunoscute. Fiecare inventator îşi formează un fond
Ignorarea acestui factor îl poate conduce pe creatorul de informaţional propriu, care este îmbogăţit pe parcursul
tehnică la eforturi îndelungate, inutile. activităţii sale inventice.
Informarea şi sinteza informaţiilor poate constitui etapa Activitatea de creaţie tehnică, inventica, trebuie să se
hotărâtoare de pregătire în creaţia tehnică, dar, totodată, poate bazeze pe procesele logice-combinatorice, procesele intuitive
deveni sursa principală a blocajelor şi inerţiei psihologice, reprezentând o activitate complementară, menită să amplifice
cele mai importante frâne în procesul de creaţie. activitatea şi originalitatea elaborării soluţiilor - idee
În această ordine de idei prof. dr. ing. V. BELOUS formulată de prof. dr .ing. V. BELOUS în lucrarea [6].
consideră că pentru proiectantul creativ este strict necesară Pornind de la acest deziderat, mulţi inventatori îşi structurează
îndeplinirea următoarelor condiţii de bază: un mod propriu de acţiune în demersurile lor creative,
 să îmbine gândirea convergentă în vederea elaborează planuri operaţionale care conturează o strategie şi
aprofundării soluţiilor constructiv-funcţionale existente cu cea tactică particulară de eficientizare a proiectelor creative,
divergentă în vederea corelării soluţiilor existente, necesară dezvoltându-şi o inventică proprie, bazată pe un fond
creării unei imagini corecte de ansamblu; informaţional propriu.
Informarea şi sinteza informaţiilor 13 14 Manual de creativitate

1.2. Tehnica căutării informaţiei documentarea de iniţiere. Ele conţin cunoştinţe sistematizate
cu un grad crescut de generalitate. Autorii de manuale sau
Sursele de informare. Mijloacele purtătoare de cursuri selectează cunoştinţele fundamentale din domeniu şi
informaţie se numesc documente. Documentele se clasifică, în le sistematizează, astfel încât asimilarea să fie cât mai facilă,
funcţie de originalitatea informaţiei, în documente primare şi în funcţie de vârsta şi nivelul de cunoştinţe ale celora cărora le
secundare, iar, în funcţie de răspândirea lor, în documente sunt destinate. Cursurile integrează şi bibliografia pe baza
publicate şi nepublicate. căreia au fost elaborate, bibliografie utilizabilă în scopul
Documentele primare sunt cele în care autorii îşi aprofundării cunoştinţelor prezentate.
prezintă rezultatele unor studii ca lucrări originale, ale unor În categoria documentelor primare publicate se includ:
activităţi ştiinţifice, de cercetare şi proiectare. Documentele Tratatele - cărţi ştiinţifice în care sunt expuse metodic
primare sunt utilizate preponderent în documentarea de problemele fundamentale ale unei discipline.
aprofundare. Monografiile - cărţi ştiinţifice care conţin analiza
Documentele secundare conţin rezultatul unor multilaterală a unei anumite probleme. Sunt lucrări cu grad
prelucrări analitice şi sintetice ale documentelor primare. înalt de originalitate, de definire a unui concept nou, de
Aceste documente orientează persoana în căutarea descriere a unui fenomen conform unei mare diversitate de
informaţiei, indică documentele primare care tratează anumite criterii.
probleme, teme ori domenii. Documentele secundare sunt Sintezele analitice - cărţi ce cuprind lucrări ştiinţifice
utilizate preponderent în documentarea de iniţiere sau studiul axate pe un anumit subiect, care prezintă literatura privind
comprehensiv-acumulativ. tema respectivă pe o perioadă dată de timp, în formă
Documentele publicate sunt materiale difuzate pe o sistematizată, evaluată şi interpretată de autor.
scară relativ largă în raport cu populaţia căreia se adresează. Monografiile, sintezele analitice şi tratatele sunt folosite
Ele se găsesc cu probabilitate crescută în instituţiile pentru informarea fundamentală şi informarea tematică, atât
păstrătoare de informaţie, în biblioteci, accesibilitatea lor în documentarea de iniţiere (studiul comprehensiv-
fiind astfel asigurată pe o perioadă îndelungată după data acumulativ), cât şi în cea de aprofundare (studiul creator-
publicării. productor).
Documentele nepublicate descriu şi prezintă date Revistele periodice de specialitate cuprind trei categorii
concrete ale unor studii sau cercetări; ele sunt multiplicate de lucrări ştiinţifice: lucrări originale, care prezintă pe scurt
într-un număr restrâns de exemplare, uneori nu există copii, desfăşurarea şi rezultatele unei cercetări; lucrări provizorii,
ceea ce le face greu accesibile specialiştilor. Documentele care cuprind rezultate parţiale ale unor studii în curs sau
nepublicate sunt păstrate, în general, în arhive. poziţii, note, comentarii originale privind rezultatele obţinute
Manualele şcolare şi cursurile universitare sunt surse de alţi cercetători; lucrări de sinteză la o anumită temă.
speciale de informaţie, utilizate ca mijloace de bază în Datorită faptului că articolele de specialitate îşi pierd
relativ repede actualitatea (în medie aproximativ 5 ani),
Informarea şi sinteza informaţiilor 15 16 Manual de creativitate

consultarea revistelor de specialitate se face de la ultimul Tezele de doctorat prezintă soluţii originale la probleme
număr către cele anterioare. propuse de autor. Pe lângă soluţia promovată, în aceste
Revistele de specialitate se folosesc pentru informarea documente sunt oglindite sinteze bibliografice utile la tema ce
generală a specialistului, ceea ce presupune urmărirea cuprinde problema supusă rezolvării.
continuă a unei publicaţii, de asemenea pentru informarea Proiectele şi documentaţiile tehnice destinate aplicării
tematică, retrospectivă. efective conţin soluţii detaliate concrete, tehnologia lor de
Brevetul cuprinde informaţii concrete, rezultate ale aplicare şi rezultatele anticipate. Fiind rezultate ale activităţii
activităţii de invenţie în domeniul tehnic. Este sursă de de studiu şi cercetare, aceste documente sunt aplicabile ca
informaţie actuală, fiind publicată sub formă de fascicule cu atare doar în situaţia pentru care au fost elaborate. Orice
structură standardizată. Se utilizează ca sursă de informare utilizare în situaţii similare presupune un studiu de adaptare a
tematică în documentarea de aprofundare. soluţiilor propuse la noua situaţie.
Standardele conţin informaţii cu privire la O formă aparte a acestor documente sunt ofertele de
caracteristicile de calitate ale produselor necesare includerii implementare lansate de autor şi proiectele participante la
lor într-o categorie cunoscută pe plan mondial. Se utilizează licitaţii, care cuprind doar soluţia de principiu, rezultatele
în documentarea de aprofundare. garantate şi costul realizării proiectului, fără a detalia soluţiile
Cataloagele de prospecte descriu produsele unor firme, de etapă în conţinut şi nici tehnologia de aplicare: aceste
în scop de reclamă. restricţii sunt impuse de necesitatea protejării drepturilor
Ziarele, cotidienele sau săptămânalele semnalează autorilor.
apariţia unor noutăţi cu impact sporit din cele mai diferite Studiile de fezabilitate sunt documente prin care se
domenii, inclusiv tehnic. prezintă oportunitatea şi eficienţa unei investiţii. Ele prezintă
Volumele ce cuprind lucrările unor conferinţe sau aspectele economice de perspectivă, costurile aferente şi
congrese tematice, cu condiţia ca materialele să fie redate rezultatele economice anticipate în condiţiile aplicării unui
integral, cuprind informaţii de mare actualitate. Sunt surse de anumit proiect.
informare tematică, utilizabile atât în documentarea de Materialele întrunirilor ştiinţifice – seminarii,
iniţiere, cât, mai ales, în cea de aprofundare. simpozioane, conferinţe, congrese cuprind lucrări care
Documente primare nepublicate sunt: comunică, în rezumatul autorului, informaţii cu aport original.
Rapoartele de cercetare, care conţin descrieri Documentele primare nepublicate sunt relativ greu
amănunţite ale unor lucrări de cercetare ştiinţifică: ipoteze accesibile. Ele se găsesc în arhivele instituţiilor, în cadrul
investigate, tehnologii utilizate, rezultate obţinute pe diferite cărora au fost elaborate, ale celora, cărora le-au fost destinate,
direcţii de investigare, obstacole apărute pe parcurs, depăşite eventual în biblioteci specializate pe domenii sau teme.
sau nu, costuri, evoluţii de perspectivă etc. Deseori accesibilitatea este limitată şi de caracterul secret al
acestor documente.
Informarea şi sinteza informaţiilor 17 18 Manual de creativitate

Documentele secundare, cele care conţin materiale dicţionare; ele cuprind trimiteri la definiţii, explicaţii
informative selectate, concentrate şi ordonate, se găsesc în etimologice, aspecte istorice, referinţe bibliografice. Periodic,
următoarele tipuri de prezentare: sub formă de volume (cărţi, enciclopediile se actualizează prin retipăriri mai complexe.
reviste),de fascicule, de fişe şi programe informatizate. Dicţionarele şi enciclopediile sunt lucrări de referinţă,
Documentele secundare, publicate sub formă de volum, utilizate preponderent în documentarea de iniţiere.
includ: Revistele de referate sunt publicate de biblioteci sau
Dicţionarele care cuprind liste de cuvinte şi expresii cu asociaţii de profesionişti. Aceste reviste semnalează lucrările
precizarea semnificaţiei lor în aceeaşi limbă sau în traducere. originale apărute şi le prezintă sub formă de rezumat. Cea mai
Cele mai frecvent utilizate în documentare sunt: cunoscută revistă de referate în domeniul electric apare în
~ dicţionare bilingve ; limba engleză cu denumirea “Electrical and Electronics
~ dicţionarele explicative care prezintă şi explică unele Abstracts”, fiind destinată ingineriei electrice şi electronice.
noţiuni şi sensuri de utilizare în aceeaşi limbă (spre exemplu Între apariţia unei lucrări originale şi semnalarea ei într-o
Dicţionarul explicativ al limbii române); se adresează unui revistă de referate există un decalaj minim de 6 luni.
public larg, nespecializat; Revistele de titluri sunt destinate semnalării rapide a
~ dicţionare pe domenii care explică termenii de noilor apariţii; ele publică datele de identitate ale lucrărilor
specialitate utilizaţi în domeniul respectiv (spre exemplu (autori, titlu, locul şi data apariţiei) pe domenii şi chiar teme.
Dicţionarul tehnic, Dicţionarul electrotehnic, Dicţionarul de În România asemenea reviste de titluri sunt publicate de
psihologie, Dicţionarul de pedagogie); se adresează unui Institutul Naţional de Informare şi Documentare (I.N.I.D.).
public mai restrâns, iniţiat sau în curs de iniţiere într-un Publicaţiile de semnalare (revistele de referate şi de
domeniu de specialitate; titluri) sunt documente utilizate preponderent în documentarea
~ dicţionare de cuvinte rare (spre exemplu Dicţionarul de aprofundare.
de neologisme, Dicţionarul de omonime, Dicţionarul de Publicaţiile de sinteză cuprind informaţii şi date care
regionalisme). prezintă stadiul şi tendinţele de dezvoltare ale unei probleme
Dicţionarele prezintă cuvintele în ordine alfabetică. sau teme într-o formă sistematizată şi generalizată.
Enciclopediile sunt lucrări de proporţii diferite care Sintezele sunt utile în documentarea de aprofundare,
tratează sistematic termeni de bază (nume comune şi proprii), atunci când apare necesitatea introducerii şi orientării în
noţiuni din toate domeniile sau dintr-un anumit domeniu de discipline conexe sau într-un nou domeniu de specialitate.
cunoştinţe, fie în ordine alfabetică, fie pe probleme sau pe Bibliografiile sunt întocmite de serviciile de specialitate
ramuri. Enciclopediile pot avea un caracter universal – cele ale bibliotecilor. Ele cuprind lista lucrărilor aflate la biblioteca
care tratează termeni din toate domeniile – sau de specialitate respectivă pe autori, pe teme sau pe domenii. Se întocmesc în
– cele care tratează termeni dintr-un anumit domeniu. formă de fascicule din iniţiativa bibliotecii sau a solicitanţilor.
Explicaţiile enciclopedice sunt mai detaliate decât cele din Fişa bibliografică este documentul ce semnalează
apariţia unei lucrări într-o bibliotecă sau în orice colecţie de
Informarea şi sinteza informaţiilor 19 20 Manual de creativitate

publicaţii aparţinând unei persoane sau instituţii. Ea cuprinde Principalele mijloace utilizate pentru realizarea acestui
datele de identitate ale cărţii: autorii, titlul, editura, localitatea, demers sunt tot de natură psihică şi constau în acţiunea
anul apariţiei, numărul de volume, numărul de pagini, precum corelată dintre:
şi cota cărţii – indicele pe baza căruia se identifică locul de sistemul de cunoştinţe informaţionale şi metodologice
depozitare şi colecţia căreia îi aparţine (de împrumut, de ale persoanei;
consultare la bibliotecă, condiţii speciale). - percepţia selectivă;
Fişele bibliografice sunt sistematizate în cadrul - inteligenţa;
bibliotecilor în două tipuri de cataloage: - creativitatea;
~ catalogul alfabetic – numele autorilor sau denumirile - spiritul critic;
temelor se prezintă în ordinea alfabetică; - motivaţia activităţii de documentare.
~ catalogul sistematic este alcătuit după domeniile Activităţile de bază prin care se însuşesc informaţiile
ştiinţei împărţite în clase şi subclase, conform sistemului de sunt audierea activă a expunerilor (cursuri, prelegeri,
clasificare zecimală universală. comunicări ştiinţifice, emisiuni radio-TV etc.) şi lectura
Documentele secundare informatizate sunt programe şi documentelor (clasice sau informative). Condiţiile de activism
baze de date accesibile cu ajutorul tehnicii de calcul şi eficienţă particularizează audiţiile şi lecturile de
(calculatoarelor). documentare în raport cu cele de agrement (muzică,
Programele de documentare sunt de complexitate divertisment, literatură de relaxare). Audiţia şi lectura de
diferită, de la simpla transpunere pe calculator a cataloagelor documentare presupun o pregătire prealabilă (cognitivă,
alfabetice şi sistematice până la posibilitatea identificării şi afectivă şi voluntară) a persoanei pentru parcurgerea etapelor
accesării documentului cu ajutorul unor cuvinte “cheie” sau de prelucrare a informaţiei.
pasaje din documentul respectiv. Utilizarea mijloacelor Selectarea informaţiei constă în identificarea noutăţilor
informatizate presupune iniţierea persoanei în folosirea din ansamblul de cunoştinţe oferite de exponent sau de
calculatorului în general şi cunoaşterea programului: document.
~ de accesare a altor biblioteci din ţară sau străinătate; Ideile cuprinse într-un document prezintă grade de
~ Internet. noutate diferite pentru fiecare persoană. Atenţia celui care se
Prelucrarea informaţiei. În contextul documentării documentează se va concentra asupra noutăţilor în ansamblu
prelucrarea informaţiei este o activitate preponderent psihică şi în parte. O expunere sau un document este destinat
şi constă în atribuirea unor semnificaţii ansamblului de semne persoanelor cu diferite niveluri de cunoştinţe în domeniul
(sonore, grafice, iconografice etc.) percepute. respectiv; prin urmare, cantitatea de cunoştinţe noi acumulate
Prelucrarea informaţiei este etapa esenţială a diferă de la o persoană la alta. Documentele sunt destinate
documentării, deoarece prin aceasta persoana îşi însuşeşte unor persoane cu diferite stiluri cognitive (logice sau intuitive,
informaţia, integrând-o în propriul sistem de cunoştinţe. convergente sau divergente), cu diferite capacităţi de
înţelegere şi interpretare, ceea ce înseamnă că documentul va
Informarea şi sinteza informaţiilor 21 22 Manual de creativitate

cuprinde secvenţe de explicare, de nuanţare, de exemplificări, informaţiei presupune cunoaşterea corectă a cuvintelor…”
de mare importanţă pentru unii, dar “goale” sub aspect sau:”…stăpânirea vocabularului folosit…” sau
informaţional pentru alţii. Prin urmare, fiecare persoană va “…cunoaşterea semnificaţiei cuvintelor” etc.
selecta informaţia în funcţie de propriile scopuri, dar şi în A treia condiţie a înţelegerii informaţiei constă în
funcţie de propriile cunoştinţe şi capacităţi. posibilitatea raportării ei crescânde la întregul din care face
Înţelegerea informaţiei constă în atribuirea unor parte: alineat, paragraf, subcapitol, capitol, lucrarea în
conţinuturi exacte formelor percepute şi integrarea noutăţilor ansamblu, disciplină, domeniu. Semnul acestui nivel de
în sistemul anterior de cunoştinţe. înţelegere este posibilitatea persoanei de a rezuma, a
Parcurgerea acestei etape presupune, în primul rând, esenţializa, a reda unitatea semantică într-o formă prescurtată.
cunoaşterea semantică (semantic,-ă, s.f., adj. I. S.f. 1. Ramură Evaluarea informaţiei se bazează pe procesualitatea
a lingvisticii care se ocupă cu studierea sensurilor cuvintelor intelectuală “prin care se formulează judecăţi, într-un scop
şi a evoluţiei acestor sensuri; semasiologie, semantism. determinat, asupra valorii unor activităţi materiale, idei,
2.(log.) Teoria interpretării unui anumit sistem formalizat prin situaţii, structuri, metode ş.a.” (ŢOPA L.).
alt sistem formalizat. II. Adj. Care ţine de semantică (I.1.), În contextul documentării prezintă interes două criterii
care se referă la sensurile cuvintelor; conform DEX) a în funcţie de care persoana decide asupra valorii informaţiei:
termenilor prin care este exprimată informaţia; orice îndoială, - criteriul de validitate stabileşte poziţia
confuzie sau ezitare în acest sens trebuie să fie înlăturată prin informaţiei pe dimensiunea adevărat-fals;
consultarea unor lucrări de referinţă (dicţionare, enciclopedii) - criteriul de interes stabileşte poziţia informaţiei
sau solicitarea de precizări din partea celui care expune. De pe dimensiunea util-inutil.
exemplu, în prima parte a frazei anterioare s-a folosit În momentul primului contact cu informaţia ambele
termenul “semantică”. Persoana care nu cunoaşte acest criterii devin funcţionale relativ spontan în funcţie de
cuvânt sau nu-l stăpâneşte cu precizie, va consulta DEX-ul cunoştinţele anterioare ale persoanei, conştientizarea scopului
pentru a înţelege mesajul transmis. urmărit, diversitatea şi flexibilitatea integrărilor pe care le
A doua condiţie a înţelegerii informaţiei constă în poate efectua, capacitatea şi disponibilitatea acesteia de a intui
posibilitatea integrării cuvântului în unitatea sintactică din implicaţii din ce în ce mai îndepărtate. Ulterior, pe parcursul
care face parte (propoziţia). Semnul cunoaşterii unui termen documentării se impune verificarea informaţiei. Aceasta se
folosit într-o propoziţie constă în posibilitatea înlocuirii poate realiza prin confruntarea critică cu alte documente, prin
cuvântului cu altul sau chiar a reformulării propoziţiei “măsurători“ sau prin alte metode de cunoaştere, cum ar fi
respective cu păstrarea sensului iniţial. De exemplu, prin observaţia, experimentul ş.a.
înlocuire propoziţia analizată va deveni:”…presupune, în Utilitatea intuită a informaţiei se asigură prin
primul rând, cunoaşterea sensurilor termenilor prin care…”, consolidarea ei în interpretări teoretice şi aplicaţii practice.
iar prin reformulare se poate spune astfel:”…înţelegerea Interpretarea informaţiei se realizează prin
reintegrarea acesteia în sistemul anterior de cunoştinţe ale
Informarea şi sinteza informaţiilor 23 24 Manual de creativitate

persoanei. Noua cunoaştere va modifica operaţionalitatea organelor de maşini şi construcţiilor, care pot fi realizate pe
cunoştinţelor, va permite acumularea sau va conduce la cale logică - analitică - deductivă, prin metode specifice
elaborarea de noi cunoştinţe. calculului optimal.
Integrarea se realizează în două sensuri – cel al Fondul informaţional reprezintă baza de plecare şi de
completării cunoştinţelor anterioare, atunci când informaţia alimentare continuă pentru sinteza noilor soluţii. Conform
nouă participă la întregirea unui corp informaţional lacunar metodei sus-numite el trebuie să conţină:
sau la sporirea bagajului de cunoştinţe. 1. Fondul efectelor fizice şi chimice;
De exemplu, aflând despre Leonardo da Vinci că a 2. Fondul de soluţii tehnice ale clasei date de probleme
elaborat schiţele unui aparat de zbor, ne reconstituim tehnice;
imaginea despre evoluţia ideii de stăpânire a spaţiului de către 3. Listingul atributelor cerute de clasa dată de soluţii
om, plasând între încercarea lui Icar, cunoscută din mitologia tehnice;
greacă, şi primul aeroplan funcţional încercarea teoretică a 4. Fondul de materiale şi elemente constructive (efecte
artistului realizată în plin Ev Mediu. geometrice);
Alt sens este cel al compensării cunoştinţelor anterioare, 5. Fondul proceselor tehnologice utilizabile la
atunci când informaţia nouă întăreşte, confirmă cunoştinţele realizarea soluţiilor tehnice din clasă dată;
existente sau, dimpotrivă, le pune sub semnul întrebării ori 6. Fondul de demersuri euristice;
chiar le infirmă. 7. Fondul de soluţii tehnice al clasei de vârf de sisteme
tehnice;
1.3. Constituirea fondului informaţional de 8. Fondul metodelor de evaluare şi selectare a
variantelor de soluţii tehnice eficiente.
căutare a soluţiilor tehnice noi Fondurile 1, 7 şi 8 sunt în mare măsură universale, în
timp ce celelalte reprezintă fonduri specializate, depinzând de
În ajutorul inventatorului poate veni grupul creativ al lui
clasa dată de sisteme tehnice. Pentru o anumită categorie de
A. I. POLOVINKIN cu metoda generală de creaţie logico -
inventatori ar prezenta interes şi fondurile de efecte chimice şi
intuitivă prin demersuri euristice. Ea evidenţiază unele
biologice - mai puţin numeroase şi mai puţin studiate. În
concluzii de maximă importanţă pentru creativitate în
cadrul acestui compartiment ne vom opri la doua din cele mai
ansamblu. Astfel, într-un şir întreg de metode trebuie folosite
utilizate fonduri de efecte: fondul efectelor fizice (într-o
fonduri informaţionale, care asigură eficienţă căutării. Aceste
măsură mai mică, luând în consideraţie stadiul relativ
fonduri informaţionale sunt deosebit de utile în procesul de
cunoscut) şi mai pe larg ne vom opri la fondul efectelor
elaborare a invenţiilor care au la bază o structură,
geometrice, care sunt mai puţin utilizate în prezent.
reprezentând o combinare de elemente cunoscute într-un nou
ansamblu calitativ superior, precum şi a invenţiilor care se
referă la noi forme geometrice, noi curbe, noi suprafeţe ale
Informarea şi sinteza informaţiilor 25 26 Manual de creativitate

1.3.1. Fondul interdisciplinar de efecte fizice GALILEO GALILEI. El reprezenta un tub deschis cu o bilă
cavă la unul din capete. Bila era încălzită într-un vas cu apă.
Fondul efectelor fizice, folosit în general, de inventatori Când aerul din bilă se răcea, volumul lui se micşora şi apa se
se ridică la peste 700 [60], reducându-se substanţial în cazul ridica în tub cu atât mai mult, cu cât temperatura era mai
unor sisteme tehnice concrete. mare. Principiul fizic utilizat - presiunea hidrostatică.
Prin efect fizic se înţelege rezultatul acţiunii unor
obiecte fizice asupra altora, care, în condiţii determinate de 
interacţiune, conduce la modificări bine determinate ale unor Închipuiţi-vă o piesă metalică în formă de ac cu
anumite mărimi fizice. gămălie, la care e necesar a se acoperi cu argint doar vârful
Pentru inventatori sunt deosebit de utile tabelele celor ascuţit. Argintarea are loc într-o cuvă plină cu soluţie de săruri
mai utilizate efecte fizice din cele circa 700 cunoscute, ele care conţin argint. Pentru a scufunda piesele în baie se
fiind completate cu noi efecte fizice. Luând în consideraţie utilizează o placă de masă plastică cu găuri, în care se
faptul că au fost elaborate prin folosirea unor principii fizice introduc piesele.Vârfurile atârnă în jos, iar piesele, datorită
cunoscute, inventatorul trebuie să fie permanent atent la gămăliei, se sprijină pe marginile găurilor. Placa este instalată
principiile fizicii moderne, consultând cât mai des lucrările deasupra cuvei, iar vârfurile pătrund în soluţie. Cu timpul
destinate prezentării şi analizei noilor efecte fizice şi să-şi nivelul soluţiei din cuvă scade (o parte din soluţie se evaporă
îmbogăţească permanent fondul propriu de efecte fizice. şi se consumă), fapt ce poate conduce la rebuturi.
Prezintă un interes deosebit tabelul efectelor fizice Ce trebuie de făcut?
elaborat de G. S. ALTŞULLER [1] (Anexa 1), precum şi o Soluţie. Utilizând efectul lui Arhimede, placa executată
gamă largă de realizări, la soluţionarea cărora au fost utilizate din material flotabil se va instala direct pe suprafaţa soluţiei,
diverse efecte fizice, ele reprezentând adevărate chei pentru fiind exclusă, astfel, influenţa variaţiei nivelului soluţiei în
elaborarea invenţiilor. cuvă.

Unele aplicaţii ale efectelor fizice 


În continuare sunt prezentate unele din cele mai Lucrând la proiectul avionului de cercetare de cursă
interesante efecte fizice. Pentru a le imprima un caracter mai lungă, renumitul constructor de avioane ROBERTO OROS
general, descrierile soluţiilor nu conţin referiri de detaliu, DI BARTINI a observat că în unele cazuri rezistenţa aerului
fiind evidenţiate, în special, efectele fizice utilizate. poate favoriza zborul. Ea poate fi transformată în forţă de
tracţiune suplimentară. Acest lucru era foarte straniu.
 Rezistenţa negativă - tracţiunea suplimentară a avionului - era
Când a fost inventat termometrul? Primul prototip al creată de carcasa motorului - un inel mare care înconjura
termometrului - termoscopul - a fost inventat de către motorul. La încercări, după pornirea motoarelor, la atingerea
forţei de tracţiune nominală, asupra lor a fost orientat un şuvoi
Informarea şi sinteza informaţiilor 27 28 Manual de creativitate

puternic de aer dintr-un tunel aerodinamic, pentru a se modela MAGNUS. Cilindrul rotor al lui FLETTNER poate dezvolta
presiunea datorită vitezei de zbor. În pofida aşteptărilor, la aceleaşi dimensiuni o forţă de tracţiune mult mai mare
depăşind previziunile obişnuite, instalaţia literalmente s-a decât pânzele.
rupt, iar tracţiunea elicelor a crescut cu 30 %. Se studiază şi alte posibilităţi de utilizare a efectului
Efectul descoperit a fost numit efectul BARTINI. Magnus: utilizarea rotorilor în locul palelor motorului eolian,
şi chiar în locul palelor elicei elicopterului.

Se ştie că lichidele interacţionează cu corpurile solide. 
Aici sunt multe vicleşuguri posibile. Astfel, un corp poros se De corpul solid se lipeşte nu numai lichidul, dar şi jetul
îmbibă cu apă sau alt lichid, se umflă şi se măreşte în unui gaz. Acest fenomen a fost descoperit de renumitul savant
dimensiuni. Totodată, apar forţe de desfacere foarte mari. şi inventator român HENRI COANDĂ. În 1910 el a încercat
Egiptenii antici băteau în crăpăturile pietrei pene din lemn din în zbor, primul în lume, un avion reactiv de construcţie
viţă de vie care, erau apoi udate. Penele se umflau şi proprie cu două motoare fixate de ambele părţi ale fuzelajului.
distrugeau piatra. Efectul fizic utilizat - efectul capilar . După decolare avionul a zburat câteva zeci de metri, după
care a căzut. Viteazul pilot s-a ales cu câteva vânătăi, însă
 atenţia i-a fost atrasă de un fenomen neobişnuit: limbile de foc
Înălţimi remarcabile a atins arta deplasării cu ajutorul care ieşeau din ajutaje, se lipeau literalmente de pereţii
pânzelor. Însă forţa motoare gratuită a vântului nu compensa fuzelajului, acoperit cu foi de oţel. Acest efect, numit de
întotdeauna complexitatea dirijării pânzelor şi deci necesitatea reputatul specialist în aerodinamică THEODOR VON
angajării unui echipaj numeros. Au fost încercări de a utiliza KARMAN de la Universitatea Gottingen (Germania) efectul
energia vântului în alt mod: în anii 20 ai acestui secol Coandă, astăzi permite crearea duzelor de înaltă eficienţă
inginerul neamţ ANTON FLETTNER a instalat pe puntea pentru arzătoare, îmbunătăţirea funcţionării vehiculelor pe
unei goelete mici, de pe care au fost scoase catargele, doi perna de aer şi a vaselor cu aripi subacvatice.
cilindri care se roteau, înălţimea acestora fiind de 13 m, iar
diametrul de 1,5 m. Cilindrii erau rotiţi de electromotoare. 
Când asupra lor suflau curenţii de aer, frecarea aerului din Un motor reactiv produce mari zgomote în timpul
partea unde direcţia de rotaţie coincidea cu direcţia vântului funcţionării. Alături de el funcţionează un mic difuzor.
mărea viteza aerului, iar din partea opusă o micşora. Dar unde Sunetul difuzorului, cu mult mai slab decât zgomotul jetului
viteza e mai mică, acolo presiunea e mai mică (legea lui de aer al motorului, îl amplifică, făcându-l şi mai puternic.
BERNULLI). Atunci asupra cilindrului rotor începea să Dacă frecvenţa sunetului emis de difuzor se modifică,
acţioneze o forţă care propulsa nava. Acest efect a fost zgomotul motorului se reduce ca prin farmec, iar curgerea
descoperit de către fizicianul german HENRICH GUSTAV jetului de aer se accelerează. Sunetul distruge vârtejurile
inelare puternice, care apar la ieşirea din duza motorului şi
Informarea şi sinteza informaţiilor 29 30 Manual de creativitate

care generează zgomot. Fenomenul descoperit - influenţa Într-o zi, pe când Arhimede, preocupat de această
sunetului asupra procesului apariţiei vârtejurilor turbulente în problemă intră în baie, observă din întâmplare că pe măsură
jetul unui lichid sau a unui gaz poate deveni calea reală spre ce se afunda în apă, apa se vărsa peste cadă. Această
crearea avioanelor reactive fără zgomot. observaţie l-a făcut să descopere soluţia profundă a problemei
care îl preocupa şi, fugind gol-goluţ prin casă striga în
 greceşte “Eureka, eureka!” (Am găsit!). Astfel, a fost
Vioristul a luat în mâini vioara prăfuită şi a trecut cu descoperit efectul legii lui Arhimede.
arcuşul pe coarde. Şi, deodată, a observat că pe placa de
rezonanţă a viorii, luminată de razele soarelui, au început să 
alerge părticelele de praf. Astfel, conform legendei, a fost Lichidele sunt incompresibile? O descoperire epocală
descoperit efectul vibrotransportării, utilizat pe larg în este uneori o descoperire care contrazice tot ceea ce se ştia
tehnică. În cariera de minereu pe banda de oţel a până atunci într-un domeniu. Aşa s-a întâmplat cu sonicitatea-
vibrotransportorului se deplasează în sus, ca la porunca o ştiinţă a transmiterii energiei mecanice prin intermediul
ştiucii, stânci de piatră cu greutatea de câteva tone. vibraţiilor şi a undelor elastice în masa lichidelor.
Descoperitorul sonicităţii, marele savant şi inventator român
 GOGU CONSTANTINESCU, a pus în evidenţă efectul
Încă un fenomen minunat legat de sunet şi, în genere, de mecanic generat de sunet, numit efectul Constantinescu,
orice oscilaţii este efectul autosincronizării. HUYGENS a fenomenul de cavitaţie a sunetului.
observat primul că dacă câteva ceasornice cu pendul atârnă pe
acelaşi perete, după un timp ele vor începe să oscileze 
sincron. Poate oare curentul electric să răcească un obiect? Acest
fenomen a fost descoperit în 1834 de fizicianul francez
 J. PELTIER. Trecând un curent printr-o lipitură bimetalică, el
Pe când la Siracusa domnea Hieron, reuşindu-i toate a observat că în funcţie de direcţia curentului lipitura poate
acţiunile întreprinse, aduse zeilor, în semn de mulţumire, o atât să încălzească, cât şi să răcească. Ulterior, s-a stabilit că
coroană de aur. Dându-i unui meşter cantitatea necesară de efectul Peltier se manifestă mult mai puternic în
aur, după un timp el primi coroana pe care o considera perfect semiconductori. Se utilizează pe larg la răcirea instalaţiilor
executată. Fiind cântărită, ea avea greutatea cantităţii de aur microelectronice, laser, medicină etc.
iniţiale. Întrucât regele a intuit că a fost înşelat, l-a rugat pe
Arhimede să găsească un procedeu pentru a descoperi 
eventualul furt. Încă un fenomen interesant. Dacă unui obiect
incandescent, de exemplu unei pietre de rectificat, i se aplică
un potenţial înalt, atunci ea se va răci repede. La schimbarea
Informarea şi sinteza informaţiilor 31 32 Manual de creativitate

polarităţii potenţialului răcirea încetineşte. Astfel, poate fi 


dirijată viteza de răcire a piesei. Fenomenul nu este încă Dacă în diferite părţi ale unui vas cu o soluţie oarecare
suficient studiat. Se presupune că are loc modificarea se creează zone cu diferite temperaturi, se modifică
proprietăţilor stratului de aer de la suprafaţa piesei sub concentraţia elementelor soluţiei. Acest fenomen este numit
acţiunea câmpului electromagnetic. termodifuzie. Termodifuzia a fost utilizată în fizica nucleară
pentru separarea uraniului. Interesant este că unele din cauzele
 insuccesului savanţilor nazişti de a crea bombe atomice a fost
Câmpul magnetic “simte” bine temperatura datorită refuzul lor de a utiliza această metodă, elaborată de savantul
câtorva efecte specifice. Fie un vas cu lichid a cărui german H. HERTZ, din cauza provenienţei neariene a
temperatură creşte. Când ea atinge o valoare anumită, la acestuia. Astfel, fascismul şi-a semnat sentinţa, propagând
suprafaţa ei apare un corp plutitor cu inscripţia “Temperatura rasismul.
a depăşit valoarea acceptată “. Chiar dacă lichidul va fi răcit,
corpul plutitor care conţine un strat feromagnetic nu se mai 
scufundă. De ce ? Secretul e simplu: el era fixat de fundul Metoda de obţinere a electricităţii cu ajutorul căldurii
vasului cu ajutorul unui magnet. La o temperatură dată este cunoscut demult: căldura încălzeşte apa, o transformă în
magnetul şi-a pierdut proprietăţile sale magnetice şi corpul vapori, vaporii rotesc turbina cuplată cu rotorul
plutitor s-a desprins de magnet. Acest efect - dispariţia electrogeneratorului. Prea multe transformări, prea complicată
proprietăţilor magnetice la o anumită temperatură a fost este această cale. Nu s-ar putea transforma căldura direct în
descoperit de marele fizician francez PIERRE CURIE, iar energie electrică? Se poate. Deasupra rugului atârnă un vas în
temperatura la care apare - punctul Curie. care fierbe apa. De la el pleacă spre o raţie fire de curent.
Savantul englez HOPKINSON a observat că în Aceasta este o sursă de curent autonomă, care funcţionează în
apropierea punctului Curie, înaintea dispariţiei proprietăţilor baza efectului termoelectric, descoperit în anul 1821 de
magnetice, permeabilitatea substanţei la început creşte brusc, T.Y. SEEBEK.
iar apoi scade brusc. Efectul Hopkinson permite măsurarea
temperaturii cu precizie înaltă, dar şi mai precis aceasta se 
face cu ajutorul efectului Barkhausen. Modificarea Câmpul electric exercită o influenţă specifică asupra
permeabilităţii magnetice nu are loc treptat, ci în salturi moleculelor dielectricilor: el le transformă în molecule -
microscopice. Fixând numărul salturilor tip Barkhausen, dipoli, o parte încărcată pozitiv, iar alta - negativ. Acest efect
poate fi măsurată foarte precis temperatura corpurilor este numit polarizarea dielectricilor. Dipolul este foarte bine
feromagnetice. dirijat de acelaşi câmp electric. E interesant faptul că procesul
“extracţie”, de regulă, modifică proprietăţile dielectricului:
transparenţa, vâscozitatea, dimensiunile etc. Desigur, aceste
proprietăţi nu au rămas neobservate de inventatori.
Informarea şi sinteza informaţiilor 33 34 Manual de creativitate

 
“Iscusinţa” principală a câmpului electric este de Bulele de aer sunt frecvent utilizate în procesele de
“a pune” la lucru particule şi obiecte foarte mici. Ele se flotaţie - îmbogăţirea diferitelor minereuri. Părticelele foarte
electrizează (se polarizează) uşor şi îndeplinesc întocmai mici de minereu, amestecate cu apă şi cu componente
“comenzile” câmpului electric. Astfel, torentul de picături speciale, sunt transportate de bulele de aer la suprafaţă. Bulele
mărunte de vopsea electrizate se aşază uniform pe o suprafaţă de aer nu sunt prea convenabile: dimensiunile nu pot fi
vopsită şi se prinde puternic de ea. Capacitatea dielectricilor reglate, de asemenea, pe pereţii conductelor, prin care se
de a se polariza este utilizabilă la producerea blănurilor transportă aerul, deseori se depun impurităţi. Aceste
artificiale: pe suprafaţa unui material unsă cu clei cad perişori, dezavantaje pot fi eliminate, dacă bulele de aer se vor obţine
asupra cărora acţionează câmpul electric. Ei se polarizează, prin electroliză, direct din vas, unde are loc procesul numit
orientându-se în direcţie perpendiculară pe material. În primul electroflotaţie. Prin vas se trece curent electric, apa se
moment materialul este asemănător unei periuţe de dinţi descompune, iar bulele de aer se aşază direct pe părticelele de
foarte uzate, dar după un minut pe ea creşte o pădure întreagă minereu. Procesul se reglează foarte uşor prin modificarea
de perişori, o adevărată blană. curentului.

 
Proprietatea ionilor de a transporta în mişcarea lor Există două tipuri de electrotransport: electroosmoza -
cantităţile mici de substanţe este utilizată pe larg de transportul particulelor de lichid şi electroforeza - transportul
inventatori. particulelor solide care se găsesc în acest lichid. E interesant
Un tun care s-a aflat mai multe secole pe fundul mării a că particulele solide şi lichide se orientează la electrozi cu
fost ridicat la suprafaţă, curăţat bine de impurităţi şi instalat în polaritate diferită, datorită cărui fapt ele pot fi separate.
muzeu. După câteva luni însă tunul a crăpat şi s-a distrus. Această proprietate se utilizează la limpezirea sucurilor şi
Care-i cauza? Vinovate s-au dovedit a fi particulele de sare altor produse alimentare şi nealimentare.
care timp îndelungat au pătruns prin suprafaţa metalului.
După extragerea din apă procesul de distrugere s-a amplificat. 
De aceea, până nu demult unicul mod de păstrare a Scânteile dezvoltă forţe foarte mari la descărcare în
exponatelor similare era în “acvariu”. Cu câţiva ani în urmă lichid. Datorită incompresibilităţii lui apare un şoc hidraulic,
inventatorii francezi au inventat o metodă eficientă de care poartă numele inventatorului său IUTKIN, ce transformă
extragere a sărurilor pătrunse în metal. Obiectul ridicat din diamantele sintetice în praf, necesar pentru fabricarea
apă este amplasat într-o cuvă cu soluţie, prin care se trece un pietrelor de rectificat fine. Efectul se utilizează pentru
curent slab. După un timp “coaja” cade singură, descoperind dezinfectarea apei (şocul puternic distruge învelişurile
suprafaţa curată. bacteriilor), ştanţarea foilor metalice, sondaje, fărâmiţarea şi
îmbogăţirea minereurilor etc.
Informarea şi sinteza informaţiilor 35 36 Manual de creativitate

soluţiei desalinizate cu sărurile deja separate. Aici inventatorii


 au găsit un procedeu eficient de a elimina acest neajuns; în loc
Poate oare fi magnetizată apa? Fizicienii răspund să se mişte lichidul, se va mişca câmpul magnetic. Forţa
negativ. Însă nimeni nu poate explica, de ce apa care trece Lorentz va fi mai mare, iar vârtejurile nu se vor forma. Cu alte
printr-un magnet în formă de inel capătă proprietăţi noi, cuvinte, s-a folosit metoda inversiei.
uimitoare. De exemplu, apa magnetizată, la fierbere nu
depune piatră pe pereţii cazanului; la vopsire ţesăturile devin 
de nuanţe mai aprinse, betonul pregătit cu apa magnetizată Efectul cumulativ a fost descoperit încă în secolul trecut.
este mult mai dur ca cel obişnuit. Apa de mare magnetizată nu Se obţine, de exemplu, în efectul exploziei într-un cilindru, la
omoară, ci din contra, influenţează pozitiv asupra creşterii care la unul din capete este executată o gaură conică,
plantelor. Cu 50 % creşte productivitatea rectificării cu piatră acoperită cu un strat subţire de metal, care joacă rolul unei
de diamant la răcirea ei cu apă magnetizată. Se pot da multe lupe-focalizatoare a energiei exploziei într-o zonă (un jet)
alte exemple. Noroc că inventatorii nu aşteaptă momentul foarte îngustă. Metoda a găsit o utilizare largă în tehnica de
când fizicienii vor găsi explicaţia acestui fenomen, ci caută război. Astăzi efectul cumulativ şi-a găsit şi utilizări paşnice.
noi utilizări ale acestuia. Cu ajutorul lui poate fi tăiată rapid o bară metalică groasă sau
un tub de beton, poate fi perforată o gaură într-un material dur
 etc.
Câmpul magnetic poate acţiona nu numai asupra
obiectelor, ci şi asupra sarcinilor electrice în mişcare. 
Totodată, apar forţe electrodinamice (forţe Lorentz), care abat În 1948 savanţii sovietici G. V. CURDIUMAN şi L .G.
sarcinile (sau particulele încărcate) de la direcţia iniţială de HANDROS au descoperit capacitatea unor substanţe de a
mişcare. Acest efect este pus la baza instalaţiilor de memoriza forma lor iniţială şi de a o restabili - efectul
desalinizare a apei sărate, elaborate în diferite ţări ale lumii. memoriei formei. De exemplu, din material termosensibil a
Într-o instalaţie americană de construcţie simplă, prin fost executată o teavă. Apoi forma ei a fost modificată: a fost
conducte curge apa, iar câmpul magnetic împinge spre pereţi întinsă, turtită. Acum, dacă ţeava deformată va fi încălzită
ionii care urmează să fie eliminaţi. În centrul conductei se până la o altă temperatură stabilită, ea îşi va aminti forma
formează o vână de apă curată. Rămâne numai separarea iniţială - se va îngusta şi se va îndrepta. E clar că acest efect
acesteia, procedeu de altfel simplu. Pe de altă parte, poate avea utilizări foarte largi. Proprietăţi de memorizare a
simplitatea constructivă a instalaţiei a generat şi unele formei posedă nu numai metalele, ci şi unii polimeri.
dezavantaje. E cunoscut că forţa Lorentz e cu atât mai mare,
cu cât viteza de curgere a lichidului e mai mare, dar la viteze 
mari în lichide se formează vârtejuri, care duc la amestecarea Nu încetează să ne mire apa obişnuită. Acţiunea
câmpului magnetic asupra ei a fost examinată mai sus. Există
Informarea şi sinteza informaţiilor 37 38 Manual de creativitate

şi alte câmpuri care pot să o transforme într-o substanţă cu "Dă-i un gologan, bietul a venit să caute folos". Aceasta e o
posibilităţi neobişnuite. De exemplu, apa a fost trecută legendă, însă în ea e reflectată o latură foarte importantă: de
printr-un dezintegrator - instalaţie mecanică de mărunţire a veacuri se studiau proprietăţile geometrice, însă acestea erau,
materialelor dure. S-ar părea că n-ar trebui să se reflecte de regulă, rupte de fizică şi, cu atât mai mult, de tehnică.
asupra proprietăţilor apei. Însă nu se ştie de ce apa tratată în Conform chestionarelor efectuate în şcolile de creaţie tehnică
modul descris mai sus îmbunătăţeşte creşterea plantelor, la finele secolului al XXlea elevii, studenţii, inginerii au mai
creşte sporul de greutate la animalele domestice, care beau puţine cunoştinţe despre utilizarea efectelor geometrice decât
această apă. Savanţii deocamdată n-au găsit explicaţie acestui a celor fizice.
fenomen. Uriaşele resurse ale geometriei în creaţia tehnică au fost
puse în evidenţă de inginerii I. L. VIKENTIEV şi V. I.
 EFREMOV [66] pe baza analizei revendicărilor a peste
Efectul cavităţii a fost descoperit de hidrodinamistul 1200000 de invenţii din întreaga lume, din care a rezultat o
V. FRUD. La prima vedere, acest fenomen e simplu: la pondere importantă a invenţiilor obţinute prin noi utilizări ale
curgerea rapidă turbulentă a lichidului apar spaţii care, efectelor geometrice. Sistematizarea lor a fost realizată de
practic, sunt pustii. Aceste goluri, sub acţiunea presiunii autor conform principiului “Forma geometrică - funcţiile sale
lichidului, explodează foarte rapid (miimi de secundă), având tehnice”, iar tabelul sintetic final a fost structurat conform
efectul unei microexplozii cumulative. Astfel, sunt distruse principiului invers “Funcţia tehnică - formele geometrice
suprafeţele pieselor executate din materiale dure (turbinelor care o pot realiza”.
hidraulice, elicelor de navă, organelor de lucru ale pompelor, Ordinea de prezentare a efectelor geometrice [6] este de
aripilor avioanelor etc.). Eliminarea acestui dezavantaj poate la "simplu la compus", începând cu curbele plane, suprafeţele
fi realizată prin utilizarea unui alt fenomen - efectul plane, curbele spaţiale, suprafeţele spaţiale şi volumele. O
supercavităţii - când o mulţime de bule separate se unesc astfel de prezentare sintetică şi analitică îl ajută pe inventator
într-un nor cavitaţional care protejează profilul respectiv. să-şi facă o impresie globală dinamică asupra figurilor
Drept că în acest caz scade randamentul maşinii. Efectul geometrice utilizabile în tehnică.
cavitaţiei poate fi utilizat în diferite procese tehnologice: Parcurgerea periodică a fondului de efecte geometrice
obţinerea emulsiei tehnologice, intensificarea reacţiei chimice realimentează şi îmbogăţeşte fondul informaţiona1 personal
a două lichide etc. al inventatorului, amplificând substanţial şansa găsirii unor
bisocieri sau combinări rezonante, mediind favorabil
1.3.2. Efecte geometrice în creaţia tehnică inspiraţia. Fondul de efecte geometrice constituie, în acelaşi
timp, mijlocul principal pentru sinteza creativă în invenţiile
bazate pe optimizarea formei sau pentru optimizarea
Se vorbeşte că cineva l-ar fi rugat pe "părintele
cinematicii generării curbelor, suprafeţelor şi volumelor. În
geometriei", EUCLID, să-1 înveţe arta geometriei, punând o
[66] se prezintă tabelul efectelor geometrice sistematizat
întrebare firească: "Dar ce folos practic voi avea eu, însuşind
conform unui nou principiu "de la simplu la complex" de prof.
aceste teoreme?", la care EUCLID s-a adresat robului său:
dr.ing. Vitalie BELOUS şi completat de autori cu noi efecte
Informarea şi sinteza informaţiilor 39 40 Manual de creativitate

geometrice, utilizate în activitatea inventivă proprie sau 2. Formă geometrică (FG) + mişcare de rotaţie (R)
depistate la analiza unor clase de soluţii tehnice cunoscute. şi (sau) de translaţie (T)
Un criteriu important al indicatorului efectelor Prin exemplele ce urmează se vor demonstra posibilităţile
geometrice este sinteza formelor geometrice [66]. Pot fi largi ale fenomenului nominalizat. De exemplu, s-a stabilit
evidenţiate trei mecanisme de bază, prin care are loc (brevet nr.414144SU, 573383SU), că dacă cercurile (roţile
"multiplicarea formelor". automobilului) sunt instalate pe osii înclinate, atunci urma în
1. "Forma geometrică (FG1) + forma geometrică zig-zag, pe care o lasă la rostogolirea lor, creează un sprijin

FG2 (una din forme poate fi gaură) suplimentar la deplasarea mijlocului de transport (fig.1.3). Un
În fig. 1.1 este prezentată construcţia "pană + pană" efect similar este descris de STEWART G. în [34].
care, spre deosebire de pana ordinară, asigură deplasarea unei Instalarea roţilor
părţi simultan pe trei direcţii (brevet de invenţie pe osii înclinate
nr.312974 SU). spiţele de jos, care
Să examinăm un alt caz de multiplicare a formelor. Cum suportă toată sarcina
poate fi controlat profilul hiperbolic sau parabolic? E necesară echipajului, întotdeauna
execuţia precisă a şabloanelor respective, apelând la se vor amplasa în plan
ajutorul maşinilor–unelte cu comandă numerică şi vertica1. Înclinarea
al specialiştilor de înaltă calificare. roţilor e necesară pentru
Fig. 1.3.
Conform brevetului de invenţie nr. 491462 SU se a compensa jocurile,
propune o soluţie foarte simplă: se execută un con, din care se Capetelor osiilor echipajelor li se imprimă o mică înclinare în
taie fâşii; dacă planul de secţionare este paralelă cu exterior, pentru a preveni oscilaţia roţilor. Spiţele, de
generatoarea, obţinem o parabolă, dacă însă el este asemenea, sunt amplasate pe suprafaţa unui trunchi de con,
perpendicular pe baza lui, obţinem o hiperbolă (v. fig. 1.2). orientat cu vârful în interior.
3. Formă geometrică + efect fizic (sau chimic)
Combinarea efectelor
geometrice cu cele fizice sau
chimice asigură obţinerea unor
rezultate fenomenale. În brevetul
nr.1116218SU se propune o roată
de lucru a pompei (fig. 1.4), în care
în calitate de palete serveşte
Fig. 1.1. Fig. 1.2. hotarul de separare între
sectoarele umectante şi
neumectante. Rezistenţa hidraulică
în direcţie perpendiculară pe planul Fig. 1.4.
Informarea şi sinteza informaţiilor 41 42 Manual de creativitate

de separare e mai mare decât în direcţie tangenţială, deci transformări intercristaline), asigură transformarea unei
lichidul se va răspândi de-a lungul planului de separare, adică forme (până la contactul cu mediul de lucru) în alta (după
planul de separare joacă rol de palete cu dimensiuni infinit de contactul cu acest mediu).
mici. Acelaşi efect este pus la baza invenţiei (brevet
O combinare interesantă a efectelor geometric şi fizic nr. 1593945SU), în care cleştele manipulatorului pentru
au obţinut autorii invenţiei conform brevetului nr.693493SU, transportarea pieselor din cuptor în baia de călire este executat
în care efectele piezoelectric şi geometric, exprimate prin din nitinol. La contactul cu piesa încălzită contractarea
realizarea unei traiectorii de excitare a oscilaţiilor în formă de elementelor cleştelui asigură strângerea ei. După transportarea
sinusoidă, sunt utilizate la realizarea unui vibromotor cu ei în baia de călire la contactul cu mediul de răcire are loc
performanţe ridicate, care are aplicări în diverse domenii. dilatarea elementelor cleştelui şi eliberarea piesei.
Aceleaşi efecte au fost utilizate în invenţiile conform
brevetelor nr. 1724486SU [17] şi 1771960SU [15] pentru 1.3.2.1. Spirale: diversităţi constructive
crearea unui vibromotor piezoelectric, care ar îndeplini
simultan şi funcţia de generator al mişcării precesionale a Omul în perioada evo1uţei sale a observat că mai multe
satelitului în transmisia precesională. Aici s-a luat în fenomene ale naturii decurg după o legitate strictă: limbile de
considerare proprietatea, că orice punct de pe suprafaţa sferică foc ale pojarului, care se rotesc în vârtej, vârtejele de apă şi
a satelitului transmisiei precesionale descrie o sinusoidă la un aer au forma unei spirale. Linia,
ciclu complet de precesie a satelitului. pe care sunt amplasaţi mugurii
O mostră de combinare a efectelor geometrice cu cele (lăstarii) pe tulpinile unor plante
fizice sau chimice este utilizarea în invenţii a materialelor cu (fig. 1.5), traiectoria descrisă de
memoria formei. Aceste materiale pot deveni o sursă de aripioara de mesteacăn în zbor,
inspiraţie foarte importantă pentru inventatori. De regulă, construcţia cochiliei melcului,
aceste materiale reprezintă aliaje care includ doua-trei pânza păiangenului etc.
componente. Un material cu proprietăţi fenomenale este reprezintă veritabile linii
nitinolul, un aliaj cu componenţa procentuală strictă în raport elicoidale sau spirale.
de 51 % Ni şi 49 % Ti. Sunt cunoscute mai multe utilizări Arheologii au observat
originale ale nitinolului în diverse invenţii. Pot fi nominalizate imaginea spiralei deja în neolit
câteva invenţii, în care este utilizat efectul geometric + efectul (6000-2000 p.ch.), practic, la
fizic, generat de nitinol. Conform brevetului nr 627 MD; toate popoarele lumii. Geniul lui
(nr.1671956RU) [16] se propune un motor termic, în care ARHIMEDE din Siracuza
elementele de lucru sunt executate din nitinol. Contactând cu (aproximativ 287-212 p.ch.) a
medii de lucru cu diferenţă de temperatură, aceste elemente, constat în demonstrarea unei serii
utilizând memoria formei (efecte fizic şi chimic, bazate pe Fig. 1.5. de teoreme, legate de un tip
anumit al spiralei, stabilirea
Informarea şi sinteza informaţiilor 43 44 Manual de creativitate

domeniilor de utilizare a ei - în pompele de apă, pentru proprietate este utilizată pe larg în scule de aşchiere rotative
acţionarea mecanismelor (melcul lui ARHIMEDE), însă (brevet nr. 858896 SU, 982552 SU, 1033027 SU ş.a.). În
nicidecum n-a descoperit spirala cum se crede. cazul dacă muchia aşchietoare este descrisă de o spirală
Actualmente, spirala şi liniile elicoidale sunt cele mai logaritmică, atunci unghiul de aşchiere , cuprins între
brevetate forme geometrice clasice. tangenta dusă la muchia aşchietoare şi vectorul vitezei liniare
1. Spirala lui ARHIMEDE la rotire rămâne neschimbat.
Să luăm cunoştinţă de cele mai minunate proprietăţi ale Proprietatea spiralei logaritmice de a rămâne
spiralei lui ARHIMEDE (fig. 1.6, a). neschimbată la diferite transformări l-a uimit într-atât pe
Distanţa între două spire consecutive ale spiralei Jacob BERNOULLI, încât el a numit-o "Spira mirabilis
ARHIMEDE este o mărime constantă şi e egală cu 2 , (spirală minunată)", lăsând testament ca să fie încrustată pe
unde  este o constantă a spiralei. Această proprietate a piatra funerară inscripţia “Eatem mutata, resurgo
spiralei este utilizată în (transformată, renasc din nou)".
mandrinele cu autocen- Spiralele examinate sunt cele mai utilizate în tehnică.
trare şi alte dispozitive 3. Linia elicoidală
similare. Linia elicoidală cu pas constant se formează la
2. Spirala logaritmică înfăşurarea planului cu curba ACB pe un cilindru (fig. 1.7).
Spirala logaritmică Linii similare se utilizează în transportoare elicoidale, şnecuri,
se formează la rotirea prese melcate pentru
uniformă a razei-vector, varierea lentă a pasului
pe care se mişcă un pe lungimea şurubului.
punct, deplasarea căruia Linia elicoidală cu
a. b.
este proporţională cu pas constant este foarte
Fig. 1.6.
îndepărtarea de la originea utilizată în tehnică: piese
de coordonate (fig. 1.6, b). filetate de asamblare,
Fig. 1.7. transmisii elicoidale şi
Ecuaţia spiralei logaritmice în sistem polar de
coordonate:  = o unde  este o constantă. Dacă  > 1, melcate, transmisii
atunci spirala se desfăşoară în sensul invers rotirii acelor de micrometrice de precizie pentru aparate, transportoare etc.
ceasornic, dacă  < 1, în sensul acelor de ceasornic. În transmisiile elicoidale la o rotaţie completă a unui
Unghiul cuprins între tangenta dusă în orice punct şi element celălalt element se va deplasa axial la o distanţă egală
raza-vector, dusă în punctul de tangenţă, este o mărime cu pasul dintre două spire. Încercaţi să propuneţi o soluţie
constantă pentru fiecare spirală logaritmică şi e egală cu tehnică care ar permite obţinerea unor deplasări axiale foarte
arctg(1/ln). Astfel, această spirală intersectează razele- mici. Reducerea pasului este limitată de parametrii geometrici
vector sub acelaşi unghi (dintre toate curbele existente ai filetului şi cei de forţă ai mecanismului. În cuplele
proprietăţi similare poseda numai circumferinţa). Această elicoidale clasice este imposibilă realizarea acestei idei.
Informarea şi sinteza informaţiilor 45 46 Manual de creativitate

1.3.2.2. Bila şi proprietăţile ei

Dacă ar fi fost construit un monument dedicat unui corp


geometric, care a jucat cel mai important rol în dezvoltarea
ştiinţelor, atunci, cu siguranţă, acest corp ar fi bila. Într-
adevăr, încă în antichitate Heron din Alexandria, aflându-se în
căutarea formei propulsorului maşinii cu abur, s-a oprit asupra
bilei, iar Galileo GALILEI, studiind picătura de rouă, timp
Fig. 1.9.
îndelungat a încercat să găsească explicaţie formei sferice.
Acum se ştie că în comparaţie cu alte corpuri bila are forma Proprietăţile principale ale bilei cunoscute din
cu cel mai mare volum. Mulţi cercetători au fost atraşi de geometrie:
simetricitatea bilei, posibilitatea transferării oricărui punct de - orice secţiune a bilei reprezintă un cerc (fig. 1.9, b);
pe suprafaţă în orice poziţie. - bila are lăţime constantă, iar punctele sferei au raport
Să ne amintim definiţiile matematice de bază privind bila constant al distanţelor de la două puncte nemişcate;
(ele vor fi utile ulterior). Bila este locul geometric al punctelor
- sfera are curbură medie constantă egală cu raza bilei;
aflate la aceeaşi distanţă de centru. Sfera este suprafaţa bilei
- la volumul dat bila are cea mai mică suprafaţă
(fig. 1.8, a). Respectiv sectorul sferic, segmentul sferic, stratul
posibilă;
- bila instalată pe un plan orizontal şi luminată de sus şi
dintr-o parte, formează umbre în formă de elipsă, iar punctul
de contact al bilei cu planul este unul din focarele elipsei.
Să examinăm în continuare unele aplicaţii tehnice ale
bilei.
Bila este răspândită foarte pe larg în practică: rulmenţi
cu bile, pixuri, transmisii elicoidale cu bile, alte mecanisme
Fig. 1.8. diverse având în componenţa sa bile. Forma sferică este cea
mai raţională formă pentru rezervoare destinate păstrării
sferic sunt prezentate în fig. 1.8, b, c şi d. Iar trei cercuri gazelor şi lichidelor, aparatelor cosmice şi submersibile. În
reciproc perpendiculare cu acelaşi diametru formează pe construcţia de maşini sunt cunoscute pe larg supapele sferice,
suprafaţa sferei opt triunghiuri sferice, numite triunghiurile morile cu bile, articulaţiile, cuplajele etc.
Euler (fig. 1.9, a). Proprietatea bilei de a suporta sarcini foarte mari este pe
larg utilizată în construcţia de maşini. Evoluţia construcţiilor
cu bile, probabil, începe în perioada creării piramidelor
egiptene. Astfel, arheologul austriac Hansunker, efectuând
săpături la piedestalul piramidei Joser, a găsit bile cu
Informarea şi sinteza informaţiilor 47 48 Manual de creativitate

diametrul de 12.. .40 cm. Cea mai mare parte constituiau se introduce un ax rotativ gol. Forţele centripete vor “mâna”
bilele cu diametrul 19 cm, posibil acesta era standardul vechi metalul pe canaluri
egiptean. Analiza a demonstrat că bilele au fost executate înclinate şi îl vor arunca
dintr-un minereu foarte dur, numit dolerit. Experienţele afară în formă de şuviţe
efectuate în 1936 cu bilele găsite au demonstrat că bilele sunt subţiri, care, în acelaşi
capabile să suporte sarcini considerabile, menţinând moment, se descompun în
capacitatea de deplasare. Un om, posedând un astfel de picături sferice, care se
dispozitiv, poate să deplaseze fără dificultăţi un bloc cu răcesc. Modificând adânci-
greutatea de câteva tone. Săpăturile ulterioare au depistat mea de introducere şi
urme, lăsate de bilele de piatră la deplasarea lor. De remarcat viteza de rotire a axului,
că greutatea blocurilor de piatră la egipteni atingea 20 t, iar pot fi obţinute bile de
grinda de planşeu – 420 t. Nu întâmplător istoricul francez Fig. 1.10.
diferite dimensiuni.
F. More a declarat că se închină în faţa acestor mijloace ale
artei construcţiilor antichităţii tot aşa ca şi în faţa rezultatelor
ei - minunatele piramide. 1.3.2.3. Hiperbola în serviciul inventatorului
Drept cel mai elocvent exemplu serveşte rulmentul cu
bile. Fără el nu se realizează nici un mijloc de transport Cine nu cunoaşte turnul Eiffel? El a devenit simbolul
contemporan. Primul brevet de invenţie eliberat pentru un Parisului şi al Franţei, desigur. Însă odată cu dezvoltarea
rulment cu bile este datat cu anul 1794. A fost eliberat în tehnicii construcţia arhitectonică unică s-a dovedit a fi nu prea
Anglia pentru "osia carului cu rotire foarte uşoară". Obiectul reuşită din punct de vedere ingineresc şi, în viitor, pentru
invenţiei a fost "bile în inel". elaborarea construcţiilor înalte a început să se utilizeze o
Utilizând proprietăţile bilei proprii numai ei în metodă mai eficientă, bazată pe utilizarea hiperboloidului de
combinare cu capacitatea de a suporta sarcini mari, rotire. Carcasa turnului include bare drepte amplasate pe
inventatorii găsesc utilizări simple şi originale ale bilelor în generatoarele corpului de rotaţie, forma căruia are turnul,
diverse domenii ale tehnicii. nituite între ele în punctele de intersecţie, şi, de asemenea,
Finalizând scurta trecere în revistă, se poate concluziona legate cu inele orizontale (fig. 1.11).
Analizaţi schema construcţiei
că bila este o formă finalizată tehnologic. Cei cointeresaţi pot
prezentate în fig. 1.11 şi veţi remarca
să ia cunoştinţă mai profund de tehnologia de fabricare a
simplitatea şi rigiditatea ei.
bilelor (sferelor), examinând descrierile de invenţii din
Pentru a demonstra posibilităţile
clasele Clasificării Internaţionale a Invenţiilor, după cum
utilizării hiperboloizilor în tehnică, să
urmează: H 0121/00, 21/88, 21/603, H 05K3/24, 3/30, 3/32,
luăm cunoştinţă de minimul de
3/36, B 29 K 27/12; B 29 31/00. Conform brevetului de
informaţii din matematică, care vor fi
invenţie nr.1551368 FR se propune executarea bilelor,
utile ulterior. Fig. 1.11.
folosind forţa centripetă (fig. 1.10). În metalul topit
Informarea şi sinteza informaţiilor 49 50 Manual de creativitate

Să începem cu definiţia hiperbolei. Hiperbola este 1.3.2.4. Suprafeţe unilaterale. Caracteristici generale
locul geometric al punctelor M, diferenţa distanţelor până la
punctele F şi F' (focare) are Să luăm cunoştinţă de cele mai utilizabile proprietăţi ale
o valoare absolută constantă: suprafeţelor unilaterale. Spre deosebire de învelişul cilindric
(MF- MF' = const. fig. 1.12). la secţionarea pe diametru a suprafeţei unilaterale, obţinute
Ecuaţia canonică este: dintr-o bandă, capetele căreia sunt răsucite cu 180o şi
asamblate, ea nu se descompune în două inele, ci numai
X2 Y2 într-un inel, însă de două ori mai lung şi mai îngust ca cel
Fig. 1.12.   1,
a 2 b2 iniţial.
unde a şi b sunt constante. Dar dacă în mod similar se va secţiona o bandă răsucită
Hiperbola generează două suprafeţe de rotaţie cu 360o, atunci se va obţine un lanţ constituit din două inele,
diferite. În funcţie de faptul cum are loc rotirea în jurul liniei fiecare din ele reprezentând o suprafaţă unilaterală. În cazul
care leagă focarele, sau în jurul liniei perpendiculare pe ea, când capetele benzii sunt răsucite cu 540o la secţionarea
care trece prin mijlocul ei, obţinem hiperboloid cu două pânze benzii pe lungime rezultatul este cu totul neaşteptat: inelul îşi
(fig. 1.13) sau cu o singură pânză (fig. 1.14). Aici urmează să măreşte de două ori diametrul şi pe el apare un nod, care poate
marcăm acel fapt uimitor că ambii hiperboloizi, ca şi fi înlăturat numai rupând sau tăind inelul.
cilindrii şi conurile, pot fi obţinuţi prin alunecarea unei linii Ce se va întâmpla dacă suprafaţa unilaterală va fi
drepte (fig. 1.15). secţionată nu după linia medie, ci după o linie, care se află la
1/3 din lăţimea benzii. În acest caz obţinem două inele unite
în lanţ: unul mai mare cu lăţimea reprezentând 1/3 din lăţimea
celui iniţial, şi unul mic cu lăţimea de 2/3 din cea iniţială.
Inelul mai mare este bilateral (cu două feţe). Cel mic va
rămâne unilateral.
Au găsit aceste secţionări utilizare în tehnică?
Deocamdată nu, însă posibilităţile de utilizare sunt foarte
largi.
Banda Möbius
Banda cu suprafaţa unilaterală examinată mai sus poartă
numele profesorului de la Universitatea din Leibzig August
Fig. 1.13. Fig. 1.14. Fig. 1.15. Ferdinand MÖBIUS (1790-1868), care pentru prima oară a
anunţat în presă despre existenţa ei în 1858, însă oare într-
adevăr el a descoperit-o? În muzeul oraşului francez Arle a
fost găsit un mozaic antic roman, în ornamentul căruia era
imaginată o bandă răsucită cu o fâşie neagră infinită, iar în
Informarea şi sinteza informaţiilor 51 52 Manual de creativitate

evul mediu croitorii parizieni, primind la lucru debutanţi, le aceleaşi gabarite are o suprafaţă de lucru de câteva ori mai
încredinţau sarcini inexecutabile: să coase la poalele fustei o mare decât profilul complet. De exemplu, inelul cu secţiunea
panglică, capetele căreia erau răsucite cu 180o şi legate între în formă de hexagon are şase feţe-şase suprafeţe de lucru.
ele. Elementul flexibil cu şase
Conform literaturii tehnice şi brevetelor de invenţie de la lamele, secţiunea transversală a
finele veacului trecut oficiile de brevetare începuseră să căruia este înscrisă în secţiunea
înregistreze invenţii bazate pe utilizarea suprafeţei unilaterale. hexagonului, are de acum 12
Analizând revendicările unui număr impresionant de invenţii, suprafeţe de lucru similare.
în care a fost utilizată, autorii [81] au stabilit că nu mai Fig. 1.17. O altă funcţie a benzii
puţin de 60 % de soluţii sunt legate de dublarea Möbius este utilizarea ei pentru
suprafeţelor şi (sau) lungimii feţei de lucru a curelei infinite, răsturnarea (ranversarea) articolelor. Astfel, conform
păstrând gabaritele neschimbate. brevetului de invenţie nr. 886859 SU se propune o "Instalaţie
În invenţia conform brevetului nr. 324137 SU în locul pentru distribuirea hrănii", utilizabilă în complexele de
benzii a fost utilizat un poliedru cu feţe egale, acoperit cu un creştere a vitelor cornute mari, fermele avicole etc. (fig. 1.18).
strat abraziv, în acelaşi timp, una din În brevetul de invenţie
ramurile poliedrului este răsucită în nr. 356757 SU se prezintă un
raport cu alta în locul fixării capetelor divizor de frecvenţă, bazat pe
lui într-o curea infinită cu una sau mai
faptul, că semnalul care se
multe feţe (fig. 1.16). E clar că în
procesul funcţionării sculei articolul răspândeşte pe banda Möbius
va fi parcurs consecutiv de toate feţele trece fiecare secţiune de două ori -
poliedrului elastic. Altfel spus: pe suprafeţele interioară şi
suprafaţa curelei abrazive în exterioară. Această proprietate Fig. 1.18.
comparaţie cu cele ordinare se va Fig. 1.16. permite realizarea diviziunii
mări de n ori, unde n este numărul frecvenţei pe cale pur geometrică: pe suprafeţele benzii se
feţelor. La o analiză mai profundă a soluţiilor descrise mai sus execută excitatori de unde acustice, care, fiind generate, sunt
s-a observat, că în cazul poliedrelor cu 6, 8, 10 feţe suprafaţa reflectate de excitator şi formează o undă staţionară cu
de lucru se micşorează încontinuu. Soluţionarea acestei frecvenţă de două ori mai mică decât la dispozitivele
probleme o găsim în brevetele de invenţie nr. 539744 SU, cilindrice cu aceleaşi gabarite.
712844 SU, 745665 SU, 908673 SU). Doar în locul unui Deoarece lungimea straturilor interior şi exterior la
profil poliedru cu patru feţe poate fi executat un profil în banda Möbius practic este aceeaşi, această proprietate permite
secţiune cu patru lamele (fig. 1.17). remagnetizarea simultană a lor, care poate fi utilizată pentru
E important de menţionat faptul că inelul cu profil uniformizarea intensităţii câmpului magnetic în miezul
lamelar, unul din capetele căruia la unire a fost rotit cu 90o, la instalaţiilor electrice (brevet de invenţie nr. 626443 SU).
Informarea şi sinteza informaţiilor 53 54 Manual de creativitate

Soluţiile examinate de utilizare a benzii Möbius autoinstruiască. Cu o îndârjire şi inventivitate uimitoare


reprezintă doar o mică parte din cele existente. Însă, într- pentru vârsta sa el se străduia să repete singur tot ce vedea în
jurul său sau cunoştea din cărţi, începând cu clocitul ouălor şi
adevăr, inepuizabile sunt posibilităţile modernizării benzii
terminând cu emisiunea telegrafică. Diversitatea intereselor
Möbius tradiţionale, deschiderii unor noi utilizări - izvoare lui EDISON şi asiduitatea lui nu aveau analogi. Îmbunătăţind
însemnate de inspiraţie pentru inventatori. simţitor o serie de invenţii, "întâmplător" a inventat
fonograful. Lucrând asupra metodei de înscriere a
1.4. Creaţii ale marilor inventatori telegramelor pe suprafaţa unui disc rotativ cu ajutorul unui ac
care imprima pe spirală puncte şi liniuţe a observat un
********************************************** fenomen interesant. Comunicându-i discului o viteză mare, a
Întorcându-se în 1832 la bordul corăbiei Selli din Franţa observat că susţinătorul acului a început să vibreze, generând
în America, tânărul pictor Samuel MORSE a fost întâmplător unele sunete. EDISON a înţeles îndată că dacă va fixa braţul
martorul unei discuţii aprinse despre experienţele europene pârghiei la o diagramă, vor apărea unde sonore de frecvenţă
privind electromagnetismul, descrise în cartea lui FARADAY diferită.
"Extragerea scânteilor din magnet". Aceste discuţii i-au În 1883, când lucra asupra firelor incandescente de
sugerat lui Morse ideea despre posibilitatea transmiterii unei cărbune, el a observat că suprafaţa interioară a lămpilor de
informaţii prin cablu, folosind în calitate de cod combinaţii de sticlă se afumă pe toată suprafaţa, cu excepţia unei fâşii
scântei. Această idee 1-a cucerit într-atât, încât, în pofida înguste în locul unde se fixa firul. EDISON a presupus, că
faptului că nu cunoştea nici cele mai elementare reguli ale stratul de cărbune de pe sticlă apare din firul de cărbune, însă
electricităţii, folosind metoda probelor şi erorilor, a reuşit să nu putea explica natura "umbrei". Ulterior el a instalat o placă
inventeze alfabetul care-i poartă numele. între picioruşele sprijinelor firului. Placa putea fi conectată la
firul incandescent cu potenţial mai mare sau mai mic şi cu
********************************************* semn diferit. EDISON a observat că atunci când placa era
Renumitul inventator (inventatorul nr.1 al omenirii) conectată la polul pozitiv, în ea apărea curent electric mic. La
Thomas EDISON (1847-1931) a intrat în istorie cu atelierul conectarea plăcii la polul negativ curentul nu apărea. Acest
său de invenţii - prototipul laboratoarelor comerciale. Lui efect numit ulterior "efectul Edison” a fost pus la baza
Thomas EDISON îi aparţine renumita frază referitor la elaborării lămpilor radio şi industriei constructoare de aparate
procesul de creare a invenţiilor “10 % de inspiraţie şi 90 % radio.
transpiraţie". El era un adept inveterat al practicismului, Th. EDISON a condus lucrările primei centrale electrice
modelării situaţiilor. Nu întâmplător la bătrâneţe EDISON a din lume la New-York, care a favorizat apariţia unei cascade
atras atenţia profesorilor asupra importanţei "aducerii de invenţii, legate de crearea şi amplasarea cablurilor
conştiinţei în contact cu obiectele reale". Din fragedă subterane, inclusiv, maşinile dinamo puternice, sistemele de
copilărie însuşirea pe de rost a unor cunoştinţe abstracte îl reglare a lor etc.
plictiseau grozav, fapt ce l-a făcut să părăsească pentru
totdeauna şcoala cu calificativul "elev cu însuşită rea” şi să se
Informarea şi sinteza informaţiilor 55 56 Manual de creativitate

********************************************** ***********************************************
Problema cuceririi spaţiului aerian a fost atacată de La începutul secolului al XXlea, când a început însuşirea
renumiţii savanţi şi inventatori Leonardo da VINCI, George activă a avioanelor cu motoare cu ardere internă, majoritatea
CALLI - inventatorul motorului cu explozie, Alexander catastrofelor erau legate de defectarea magnetoului prin
BELL - inventatorul telefonului, Hiram MAXIM, Thomas "dispariţia scânteii" de aprindere. În legătură cu aceasta a
EDISON, de marii inventatori români Henri Coandă, apărut problema ridicării fiabilităţii magnetoului.
Gheorghe de BOTEZAT, Traian VUIA, Alexandru CIURCU, După o serie de căutări chinuitoare prin metoda "probelor
Ion STROESCU ş. a. şi erorilor" tânărului A. MICULIN, viitorului academician,
Fraţii WRIGHT considerau că arta planerismului constă cunoscut constructor de motoare pentru avioane, i-a venit
în capacitatea de a dirija planele contra vântului cu ajutorul inspiraţia când a văzut pe stradă un bărbat înalt care avea un
corpului şi muşchilor. După o serie de încercări experimentale ochi bătut, umflat, cu care nu vedea nimic. În acest moment
precedate de calcule privind curbura aripii şi aerodinamicii i-a venit ideea instalării pe avion a două magnetouri - în caz
modelului, fraţii WRIGHT, în sfârşit, au obţinut brevetul de de deteriorare a unuia va funcţiona celălalt.
invenţie nr. 149220 SU, scopul căruia era elaborarea
metodelor şi mijloacelor de susţinere şi restabilire a ***********************************************
echilibrului sau balanţei laterale a aparatului pentru asigurarea Cunoscutul fizician Robert VUD era numit de
dirijării verticale şi orizontale şi elaborarea maşinii care ar contemporani "geniu al experimentului". Practic, fiecare
întruni putere maximă şi greutate redusă. Pentru atingerea dintre cele 300 de lucrări ştiinţifice reprezintă descrierea unor
acestui scop fraţii WRIGHT au studiat foarte atent experienţe minunate cu o mulţime de invenţii. VUD poseda
comportarea păsărilor în zbor, propunând soluţii ingenioase proprietatea minunată de a găsi soluţii simple (ce e foarte
privind forma şi înclinarea aripilor. E semnificativ faptul că greu), a utiliza orice resurse care i se nimereau sub mână.
pentru a-şi proteja invenţia de plagiatori ei au făcut Când a apărut necesitatea de a curăţa de praf şi păianjen
următoarea declaraţie: “Dorim să atragem atenţia că spectroscopul - o ţeavă de lemn cu lungimea de 20 m şi
descoperirea noastră nu se limitează numai la o construcţie, diametrul de 15 cm, el n-a gândit mult, a luat pisica sa şi a
deoarece orice construcţie, cu ajutorul căreia poate fi împins-o în ţeavă, închizând cea mai apropiată ieşire. Pisica
schimbat în diferite direcţii unghiul abaterii suprafeţei s-a târât prin ţeavă spre lumină şi a ţâşnit din ea, trăgând după
periferice orizontale ale aripilor faţă de planul aripii, este ea o trenă de păienjeniş.
prevăzută de invenţia noastră". Brevetul fraţilor WRIGHT
include 16 revendicări, care descriu complet toate metodele de **********************************************
dirijare cu maşina de zbor. Majoritatea soluţiilor propuse de ei De un talent de experimentator foarte inventiv a dat
au rămas neschimbate peste 50 de ani. dovadă savantul, laureatul Premiului Nobel P. L. CAPIŢA.
Pentru efectuarea unui experiment ştiinţific privind cercetarea
proprietăţilor substanţelor într-un câmp magnetic foarte
puternic a fost creată o maşină electrică unică - un generator
de şoc capabil să genereze curenţi foarte mari - 72000 amperi
Informarea şi sinteza informaţiilor 57 58 Manual de creativitate

la tensiunea de 3000 V într-o sutime de secundă, timp proprii despre modificările mici ale tensiunii în
suficient pentru efectuarea experimentului. Însă în momentul condensatoare, legate de mişcarea haotică a electronilor.
conectării curentului maşina producea un mic "cutremur", Aparatul amplifica semnalul de 360000 de ori şi s-a învechit
care făcea să vibreze aparatele de control, denaturând numai odată cu apariţia electronicii moderne. Instalaţii
rezultatele experimentului. CAPIŢA a găsit o soluţie genial de giroscopice de navigaţie, maşini frigorifice şi pompe
simplă: generatorul a fost amplasat într-un capăt al sălii, iar magnetohidrodinamice noi, difuzorul magnetostrictiv,
standul de încercări - în celălalt. Curentul electric se exponometrul şi multe altele - iată preocupările tehnice ale lui
răspândeşte cu viteza luminii, iar zguduiturile, şocurile - cu EINSTEIN. Marele fizician-teoretician al zilelor noastre a fost
viteza sunetului, adică cu mult mai încet. Până când unda şi un minunat inventator.
vibraţiilor va ajunge până la stand, încercarea care durează
sutimi de secundă ia sfârşit. *********************************************
Fiind încă, şcolar cunoscutul inventator şi inventolog
********************************************* G. S. ALTŞULLER a dorit să construiască un “Nautilus” sau
Posibil e dificil să găseşti un om care nici odată în viaţă pur şi simplu un oarecare aparat acvatic. Acvalangul nu era
n-a auzit despre renumitul fizician al contemporaneităţii încă inventat, dar de unde să ei un compresor pentru
Albert EINSTEIN. Interesant, că din a. 1902 până în 1909 comprimarea aerului. Ar fi convenit şi oxigenul lichid, însă,
marele fizician a lucrat în calitate de expert de brevete în desigur, copilul nu putea poseda o maşină criogenică. Se pune
Biroul de Brevete din or. Bern (Elveţia), adică se ocupa de întrebarea: nu s-ar putea obţine oxigen fără lichefiere?
examinarea diverselor invenţii. Anume în această perioadă au Teoretic e imposibil. Şi totuşi el a reuşit să ocolească această
fost efectuate primele sale lucrări celebre: referitor la teoria interdicţie. A hotărât să utilizeze un lichid cu conţinut ridicat
specială a relativităţii, teoria fotoefectului (pentru această de oxigen - apa oxigenată care se vindea în orice farmacie.
lucrare peste 17 ani a primit Premiul Nobel), teoria mişcării Pentru eliminarea oxigenului e suficient să fie încălzită.
browniene, care pentru prima oară a permis demonstrarea Aparatul era gata. Astfel, fiind elev, G. S. ALTŞULLER a
experimentală a structurii atomice a materiei. Unii biografi ai obţinut primul brevet de invenţie.
lui EINSTEIN consideră că activitatea în Biroul de Brevete
n-a influenţat asupra activităţii sale în domeniul fizicii. **********************************************
EINSTEIN însă era de altă părere. Acest lucru - deprinderea Alexander Graham BELL a efectuat nenumărate
de a se descurca în probleme şi soluţii "ingenioase", a depăşi experienţe privind telefonul. Întors din Canada la Boston,
inerţia psihologică - a contribuit la formarea gândirii sale într-o zi (2 iunie 1875), pe când lucra cu asistentul său
fizice. Puţini cunosc că EINSTEIN a fost un inventator activ, WATSON în încăperi diferite, fiecare la capătul unui
el posedă peste 20 de invenţii foarte importante din diverse conductor, deodată una dintre lamelele de la capătul la care se
domenii. El este autorul ideii "potenţialmultiplicatorului" - afla WATSON a fost atrasă atât de puternic de electromagnet,
aparat pentru măsurarea unor tensiuni foarte joase. Acest încât WATSON a dezlipit-o cu greu: imediat lamela a început
aparat a fost necesar pentru confirmarea concluziilor teoretice şă sune. BELL, care se afla la celălalt capăt şi ţinea lamelele
la ureche, a recunoscut imediat sunetul, s-a repezit în camera
Informarea şi sinteza informaţiilor 59 60 Manual de creativitate

vecină la WATSON şi a strigat: “Ce-aţi făcut acolo? Nu vaporilor din vas, astfel încât prin supape dispuse convenabil
schimbaţi nimic, lăsaţi-mă să văd". BELL s-a apucat să maşina aspira ea însăşi apa pe care trebuia s-o ridice.
modifice aparatul şi în ziua următoare se afla în situaţia de a O altă variantă de folosire a aburilor a fost dezvoltată de
transmite vocea umană. Aşa s-a născut telefonul, numit de Denis PAPIN în 1690 (oala lui PAPIN). Noutatea constă în
marele fizician lordul KELVIN "cea mai surprinzătoare faptul că ocupându-se anterior cu pompele de aer, PAPIN a
treabă în America”. încercat să păstreze pistonul şi să prefacă maşina sa într-un fel
de pompă de aer inversată.
********************************************* Despre James WATT s-au scris multe rânduri. Deşi nu
Cine a inventat maşina cu aburi? Ca şi multe alte el a descoperit maşina cu aburi, el a perfecţionat-o într-atât,
descoperiri ea n-a fost făcută dintr-o dată, ci după multe încât şi-a întrecut simţitor predecesorii. În 1759 a început să
încercări cu paşi mărunţi. Perfecţionările succesive sunt atât se ocupe de maşina cu aburi, fiind îndoielnic faptul că ar fi
de insesizabile, încât e greu de spus cine şi când a inventat văzut până atunci vreo maşină cu vapori. Sesizase că maşina
maşina cu aburi. trebuia să aibă un piston care să fie un adevărat "mâncător de
Prima aplicaţie a aburului a fost descrisă de Heron din vapori". Acest lucru l-a făcut curios şi s-a apucat de o serie de
Alexandria (prin 120 p. Ch.). În evul mediu asistăm la un experimente cu vaporii. Watt a înţeles în mod clar că cilindrul
reveriment al aplicaţiilor forţei aburului: William de se încălzeşte până la punctul de fierbere a apei şi apoi, prin
MALMESBURY afirma în 1125, că la Reims se află într-o fluxul de apă interior, trebuie răcit până la temperatura
biserică o orgă hidraulică, în care aerul împins în mod ambiantă, iar prin această operaţie trei sferturi din cantitatea
miraculos de forţa apei încălzite producea vibraţia tuburilor de de căldură se pierde. Zi de zi s-a chinuit Watt să excludă
metal. Orga fusese construită de episcopul HERBERT, care a pierderea de căldură. Soluţia a apărut pe neaşteptate, în timpul
devenit ulterior papă (999-1003). unei plimbări de duminică, în Glasgow Green. Peste câţiva ani
În 1663 se deschide o epocă nouă. Edward SOMERSET Watt povestea: "Mi-a venit ideea ca aburul, un corp elastic să
marchiz de Worcester (1601-1667) a publicat lucrarea fie reţinut într-un spaţiu lipsit de aer, iar când cilindrul se
“Centuri of inventions”, în care a descris foarte clar maşina cu leagă cu o cameră lipsită de aer, aburul să intre şi să se
aburi. În acelaşi an el solicită un brevet pentru descoperirea condenseze, fără a mai fi nevoie să fie răcit". A doua zi Watt
sa. Parlamentul i-a acordat un brevet exclusiv care asigura a pregătit rapid modelul potrivit ideilor sale. Exemplarul
proprietatea lui şi a moştenitorilor săi pe o perioadă de 90 de original se află şi astăzi la Science Museum din South. În
ani. Brevetul preciza că cel ce va folosi maşina fără a.1768 el a obţinut bine cunoscutul său brevet. Prima maşină
permisiunea lui Worcester va fi pedepsit cu o amendă de 5 lire cu aburi care a deschis era maşinismului a fost construită la
pe an (pe atunci în Anglia deja funcţiona Legea privind Bloomfield, în apropiere de Birmingham.
proprietatea industrială).
În 1698 Thomas SAVERY a solicitat un brevet la *********************************************
Societatea Regală pentru maşina cu aburi. Noutatea consta în Descoperirea ştiinţifică pe baza căreia s-a dezvoltat
faptul că un curent de apă rece producea condensarea radiotelegrafia a fost teoria electromagnetismului, creată de
James Clerc MAXWELL în 1864. Primul care a reuşit o
Informarea şi sinteza informaţiilor 61 62 Manual de creativitate

demonstraţie concludentă a fost un elev al lui HELMHOLTZ, credea (părea evident pentru oricine) că noile unde se propagă
Heinrich HERTZ (1857-1894). El a reuşit să aducă dovadă în linie dreaptă, ca lumina. Chiar cu aparatul său primitiv el a
propagării undelor electromagnetice. reuşit să demonstreze în septembrie 1895 că într-adevăr
Primul rezultat a fost obţinut din întâmplare, dar, aşa undele pot ocoli dealurile.
cum remarca PASTEUR, întâmplarea favorizează numai La 2 iunie 1896 a fost întocmit brevetul de invenţie
minţile pregătite s-o recepteze. În 1887 Hertz a notat "Improvement in Transmitting Electric Impulses and Signales
observaţia că un conductor în formă de cerc incomplet and in Apparatus Therefore". Este prima lucrare publicată
produce o scânteie mică între capetele libere ori de câte ori era asupra folosirii undelor hertziene pentru comunicaţii. Pentru
atins cu o bobină folosită pentru descărcarea buteliei de îmbunătăţirea aparatului (eliminarea interferenţei
Leyda. Independent de Hertz, doi cercetători sir Oliver frecvenţelor) în 1900 în faimosul său brevet cu patru de 7
LODGE în Liverpool şi WILHELM von BETZOLD din numărul 7777 a descris o metodă de rezonanţă. La 12
München observaseră deja "unde" de-a lungul liniilor de decembrie 1901 au fost detectate primele semnale slabe între
transmitere prin fire. Cornwall (Anglia) şi Massachusetts (S.U.A.) la 3500 km
Dar HERTZ a fost norocos. În scurt timp a ajuns la o depărtare. Atunci MARCONI a devenit celebru. În 1909 a
descoperire şi mai importantă. El a constatat că scânteia de la primit Premiul Nobel în domeniul fizicii.
capetele cercului de metal putea fi produsă chiar când
conductorul era complet separat de bobina de încărcare. Hertz **********************************************
a observat că efectul undelor poate fi amplificat, dacă circuitul Inventatorul nr. 2 al omenirii Elih THOMSON, posesorul
se aduce la rezonanţă pe lungimi de unde proprii prin simpla a 692 de brevete de invenţie, a adus un aport deosebit în
ajustare a dimensiunilor circuitului receptor. S-a creat, astfel, diverse domenii ale tehnicii. Un antreprenor i-a propus lui
baza principală a telegrafiei fără fir. Mai trebuia însă creată THOMSON să construiască un dinam de curent continuu
puntea de legătură dintre teorie şi practică. pentru alimentarea a patru lămpi cu arc electric. Elih
Astfel, în Rusia, la Kronştadt, unde era cartierul general THOMSON a cerut pentru meditaţie o singură zi. În discuţie
al marinei ruse, un profesor de fizică A. S. POPOV cu colegul său HOUTSON soluţia i-a apărut pe neaşteptate.
(1859-1905) a început să cerceteze problemele practice legate Maşina trebuie să aibă trei bobine amplasate simetric, capetele
de detectarea furtunilor electrice. În 1896, la o conferinţă cărora să fie conectate dintr-o parte a arborelui la un colector
ştiinţifică POPOV a demonstrat inventarea radioului, însă ca cu trei secţiuni, iar din altă parte - cu trei inele de colector.
şi multe alte invenţii făcute în Rusia ţaristă, nici această Printr-o simplă comutare acest generator putea fi transformat
invenţie n-a obţinut o aplicaţie practică imediată. în generator de curent alternativ sau continuu. Businessmanul
În acelaşi timp lucrările din acest domeniu au atras încântat i-a propus inventatorului să-i vândă modelul.
atenţia italianului Guglielmo MARCONI, un tânăr de 20 de Generatoarele liderului iluminării electrice Brash
ani. În 1895, cu multă ingeniozitate, îndemânare şi funcţionau bine la sarcina nominală. Însă la deconectarea
perseverenţă MARCONI a reuşit să reproducă experienţele câtorva lămpi generatorul dezvolta o aşa tensiune, încât
predecesorilor săi, îmbunătăţindu-le simţitor. Până atunci se ardeau momentan celelalte lămpi. Analizând problema,
THOMSON a inventat şi patentat cea mai simplă metodă de
Informarea şi sinteza informaţiilor 63

protecţie - un regulator care schimba automat poziţia periilor


pe colector, menţinând intensitatea constantă, independent de
rezistenţa lanţului exterior.
THOMSON înţelegea că cel mai important lucru este
alegerea direcţiei principale a lucrărilor. Înţelegând că
transmisiile de mic voltaj ale lui EDISON nu au perspective,
deoarece necesită o cantitate foarte mare de cupru pentru
fabricarea cablului gros, THOMSON şi-a orientat atenţia
asupra lămpilor cu arc incandescent. La conectarea şi
transmiterea tensiunii mari în reţea între colector şi periuţe
apăreau scântei, colectorul se aprindea şi lămpile se
deconectau. După câteva zile şi nopţi de muncă istovitoare
THOMSON a găsit o soluţie foarte simplă: între colector şi
periuţe se sufla aer.
E interesantă inventarea sudurii cu arc electric.
Demonstrând asistenţei puterea colosală dezvoltată de o
bobină inductivă, THOMSON a atins uşor capetele bobinelor
primare, între care a apărut o scânteie strălucitoare. El n-a mai
putut repeta experimentul, deoarece firele s-au sudat. Astfel a
fost descoperită sudura cu arc electric.
Invenţia cu care se mândrea THOMSON a rămas totuşi
contorul electric. În pofida simplităţii, soluţia a fost găsită cu
greu după multe încercări.
64 Manual de creativitate Creativitate tehnică: analiză, evaluare, diagnosticare 65

II. CREATIVITATE TEHNICĂ: Modelarea interfeţei social - individual (fig. 2.1) arată
că transferul de valori la acest nivel este spontan şi direct.
ANALIZĂ, EVALUARE, Medierea se realizează prin două procese distincte, dar
DIAGNOSTICARE interdependente.
Procesul educaţional - instituţionalizat, organizat şi
2.1. Creşterea potenţialului creativ - nevoie dirijat, asigură transferul de valori, selectate şi sistematizate,
individuală şi cerinţă socială de la social la individual. Finalitatea strategică a procesului
constă în asigurarea unei baze informaţionale şi
Stimularea şi dezvoltarea potenţialului creativ la instrumentale individuale, care să permită prelucrarea şi
studenţii universităţilor tehnice este o preocupare cu tradiţie în
ţările exportatoare de tehnologie. Se face această afirmaţie,
deoarece se poate aprecia că, în secolul nostru, cei peste 30 de
ani care au trecut de la “Conferinţa Naţiona1ă de Educaţie
Inginerească Creativă" (SUA, 1965), pot fi consideraţi deja
Proces valorizator
tradiţie. Creativitatea inginerească, a cârei premisă constă în
potenţialul creativ complex al studenţilor instituţiilor de Social Individual
învăţământ superior tehnic, este în formularea lui
OFFNER "instrumentul esenţial al inovaţiei tehnologice , Proces educaţional
motiv pentru care acest fenomen trebuie să stea în centrul
preocupărilor instituţiilor ce răspund de strategiile de
formare ale generaţiilor viitoare de specialişti în domeniul
tehnic. În acest context, universităţilor tehnice le revine
sarcina şi răspunderea pentru "dezvoltarea potenţialului
inventiv şi inovator la studenţi" (idem) din două perspective: Fig. 2.1. Modelul schimbului de valori între social şi
 individuală - ca răspuns la aşteptările studentului de a individual
dobândi un instrument adaptiv pentru făurirea unei cariere ( flux primar; flux secundar).
profesionale cu succes, pentru satisfacerea nevoii de
autorealizare; utilizarea creativ - productivă a informaţiei dobândite, de
asemenea, elaborarea de noi informaţii. În cazul unei populaţii
 socială - deoarece instruirea şi formarea prezentă
selecţionate, cum este cea a studenţilor, relativ omogenă sub
a competenţelor viitoare este o garanţie şi condiţie a
aspectul capacităţilor cognitive şi al orientării, măsura
progresului social general, în care producţia de tehnologie
activării potenţialului creativ individual şi dezvoltarea
performantă joacă un rol esenţial.
acestuia este dependentă atât de puterea creatoare a instituţiei
66 Manual de creativitate Creativitate tehnică: analiză, evaluare, diagnosticare 67

formatoare, cât şi de particularităţile afectiv-motivaţionale predominant la vârsta adultă. De asemenea, se poate observa
individuale, ce determină gradul de activism al studentului. un flux secundar, care, în complementaritate cu cel primar,
Între cele două categorii de factori, social-instituţional şi determină eficienţa proceselor mediatoare. Complementar
psihologic-individual, este o relaţie de complementaritate. ofertei sociale de instruire şi educare, este activismul
Particularităţile obiectivelor şi ale tehnologiei educaţionale individului; oferta, relativ constantă pentru grupuri mari de
ale unor instituţii se concretizează în performanţele beneficiari, este asimilată cantitativ şi calitativ diferit, funcţie
absolvenţilor acestora (de exemplu numărul de invenţii de efortul complementar pe care-l face individul în acest sens.
realizate de absolvenţii altor instituţii de acelaşi fel); Complementar ofertei de creaţie a individului este capacitatea
diferenţele individuale sub aspectul creativităţii dintre de valorizare a acestei creaţii de către social. În ipoteza
absolvenţii aceleiaşi instituţii pot fi atribuite particularităţilor simplificată a constantei creative individuale, eficienţa
de personalitate, modelate inclusiv în procesul educaţional procesului de valorizare, deci progresul social, este
instituţionalizat. dependentă de creativitatea celor care iau decizii de
Procesul valorizator asigură transferul de valori de la promovare a unor produse sau tehnologii noi la nivel de
individual la social. Acest proces este doar parţial instituţie.
instituţionalizat, anume pentru produsele de creaţie tehnică Fluxul secundar are un caracter secvenţial, anume cu
care se înscriu în domeniile de brevetabilitate. Acest lucru originea la individ şi orientarea spre social în perioada de
face ca mare parte a produselor de creaţie tehnică (de construire şi formare, pe când în perioada de valorizare,
exemplu, în domeniul organizării, programării) să fie originea fluxului secundar este la social, fiind orientat spre
valorizate sau nu, în relaţia directă dintre creator şi individual.
consumatorul de creaţie. Finalitatea strategică a procesului de Din cele prezentate rezultă că, indiferent de rolul
valorizare constă în asimilarea noului, ce poate contribui la profesional în care vor funcţiona viitorii specialişti în
progresul social. Factorii determinanţi ai procesului domeniul tehnic, rol de creator (cercetare, proiectare,
valorizator sunt creativitatea individuală şi creativitatea organizare), sau rol de beneficiar de creaţie (programare-
instituţiilor cărora le este destinat produsul creaţiei dezvoltare, management), procesul educaţional care îl
individuale. În procesul de valorizare acestor instituţii le formează, trebuie să aibă în vedere structurarea capacităţilor
revine rolul selectării, ierarhizării şi implementării creaţiei, creative, pentru a răspunde cerinţei sociale de progres.
activităţii dependente, printre altele, de creativitatea factorilor Creativitatea deţine, astfel, o dublă valenţă
de decizie din instituţie, a căror formare de bază se realizează instrumentală, care constă în ipostaza individual-procesuală
tot în procesul instructiv-educativ instituţionalizat. de modelare a comportamentului adaptiv-crescător şi în cea
Modelul propus pune în evidenţă un flux primar, care social-fenomenologică de asigurare a progresului social prin
arată sensul şi cronologia fazelor componente. Schimbul asimilarea socială a comportamentelor creatoare individuale.
valoric evoluează de la social spre individual, fiind Conţinutul profesiei de inginer poate fi sintetizat ca
predominant în copilărie, şi de la individual la social, fiind fiind o activitate de anticipare a devenirii şi evoluţiei unui
68 Manual de creativitate Creativitate tehnică: analiză, evaluare, diagnosticare 69

sistem şi programarea intervenţiilor de realizare şi menţinere a Oricare din preocupările, care duc la asemenea produse,
stabilităţii acestuia. Caracterul anticipativ include ingineria în sau variante combinate, reprezintă obiectivele activităţii
categoria activităţilor de concepţie, caracterizată prin faptul inginereşti, caracterizate prin diferite grade de noutate sau
că, imaginea mientală precede concretul, spre deosebire de previzibilitate.
activităţile de execuţie în care reprezentarea concretă sau Activitatea inginerească se caracterizează, de asemenea,
imaginea mentală a unui obiect deja existent stă la baza prin metoda de realizare a acestor obiective, care, la rândul
reproducerii acestuia. Ingineria se referă la elaborarea şi lor, pot avea diferite grade de asemănare cu căile cunoscute,
realizarea mijloacelor folosite în practicarea celor mai diferite mai mult sau mai puţin uzuale, sau pot fi radical diferite, deci
meserii, activităţi umane, în general, de la cele mal puţin noi. Ceea ce este obiectiv astăzi pentru unii poate deveni şi
calificate la cele mai elevate, ceea ce îi conferă un caracter devine, dacă este de valoare, metodă mâine, pentru aceeaşi
tehnic. Definită de SIMONE ca "modalitate de extindere a persoană sau/şi pentru alţii.
posibilităţilor omului" şi de către BROWN [19] ca "forţă În toate împrejurările inginerul urmăreşte ameliorarea
organizatoare a schimbărilor tehnologice", ingineria se unui obiect existent - se foloseşte noţiunea de obiect în sensul
apreciază ca fiind o activitate tehnică de concepţie. Atunci cel mai larg - sau elaborarea unui obiect nou, ori ameliorarea
când se vorbeşte despre categoria activităţilor de concepţie, nu unei metode cunoscute, sau elaborarea unei metode noi pentru
se exclud secvenţele de execuţie, ci se integrează ca acţiuni realizarea unui obiect dat. Activitatea inginerească poate fi
subordonate activităţii de ansamblu; acest lucru este valabil şi caracterizată, deci conform criteriului gradului de noutate pe
pentru activităţile de execuţie care presupun secvenţe de care o prezintă, atât pe dimensiunea produsului activităţii, cât
concepţie, ca acţiuni integrate. şi a metodelor de realizare a produsului respectiv.
Produsele activităţii de concepţie tehnică pot fi incluse Produsele activităţii inginereşti răspund unor nevoi
într-una din următoarele categorii: sociale, imediate sau de perspectivă. Cercetările istoriei
 obiecte concrete care prezintă diferenţe mai mici descoperirilor ştiinţifice au condus la constatarea că, în cele
sau mai pronunţate faţă de obiectele existente, aparţinând unei mai frecvente cazuri, "vremurile" îşi generează savanţii, care,
categorii, sau un obiect nou, bazat pe alte principii de prin preocupările lor, răspund aşteptărilor socialului funcţie de
acţionare; nivelul cultural general, gradul de emancipare sub aspect
 materiale noi, mai mult sau mai puţin informaţional şi instrumental al diferitelor domenii, şi nu în
asemănătoare cu cele existente sau rezultate dintr-o ultimă instanţă de stilul epocii, al timpului şi spaţiului
combinaţie inedită; cultural. În aceste condiţii, când societatea este pregătită să
 o tehnologie nouă de realizare a unor obiecte sau primească noua idee, sa o înţeleagă şi să o folosească,
materiale cunoscute, care ameliorează sub un aspect sau mai asimilarea acesteia este rapidă şi are o evoluţie de integrare
multe o tehnologie existentă, sau introduce schimbări radicale ascendentă. Se poate spune că tendinţele de integrare ale
în obţinerea produsului respectiv. savantului au fost orientate spre tendinţele integratoare ale
socialului. Adesea, însă, în istoria tehnicii, se poate constata şi
70 Manual de creativitate Creativitate tehnică: analiză, evaluare, diagnosticare 71

intuirea unor utilităţi neacutizate încă pe plan social, 2.2. Modele conceptuale ale creativităţii
descoperiri ce vor cataliza ele însele interesul omenirii; poate
fi amintit în acest sens aparatul de zbor al lui Leonardo da Elaborarea strategiilor de intervenţie psihopedagogică
VINCI, înaintea căruia ideea de deplasare a omului în văzduh în vederea dezvoltării potenţialului creativ, ca premisă a
nu depăşea mitul lui Ikar şi căreia i-au trebuit secole să se creativităţii manifeste, presupune formularea clară a
nuclearizeze pe plan social, sau descoperirea fraţilor obiectivelor prin care se poate obţine o creştere a acestui
LUMIERE, imaginea mişcării, aceasta din urma cu o foarte potenţial. Tripla accepţiune a creativităţii, ca trăsătură de
rapidă receptare socială, care în câteva decenii a generat o personalitate, ca proces şi ca produs, sugerează stabilirea
adevărată industrie şi o nouă artă. Gradul de pertinenţă dintre obiectivelor şi elaborarea programului de stimulare din
nevoia socială şi utilitatea produselor inginereşti conferă perspectiva modelelor aferente.
valoare socială acestor produse. Specifică materiei vii superior organizate, creativitatea
Caracteristicile de noutate şi valoare socială ce se pot reprezintă o necesitate din ce în ce mai imperioasă pentru
atribui produselor activităţii inginereşti includ această profesie societate şi în acelaşi timp un domeniu extrem de complex ,
în categoria acelora care prezintă exigenţe sub aspectul aleatoriu şi greu controlabil. Doar statistica poate să ne ofere
creativităţii din partea celor ce o exercită, deoarece aceste unele certitudini care pot fi luate în consideraţie. Dar oricum
dimensiuni definesc produsul creativ, în general, am analiza problema, ea trebuie să plece de la două constatări
(MACKINNON, ROŞCA, LANDAU). fundamentale: existenţa creatorului şi modul lui de creaţie.
Ingineria este, prin urmare, o activitate de concepţie în Având în vedere obiectul muncii, creatorul este mai
domeniul tehnic, ce presupune o instrumentare creativă pentru mult sau mai puţin un intelectual şi trebuie să tindă să devină
realizarea unor produse noi şi valoroase sub aspect social. prin excelenţă un intelectual creator.
Se ştie că prin definiţie intelectualul reprezintă persoana
care are ca obiect de muncă “NOŢIUNILE” şi utilizarea lor. În
unele dicţionare se mai face precizarea că un intelectual este
caracterizat printr-o pregătire culturală temeinică şi că
lucrează în domeniul artei, ştiinţei, tehnicii etc., că este un
cărturar.
În ceea ce priveşte calitatea deosebită de “creator”,
definiţiile nu fac alte precizări, întrucât acest lucru se poate
subînţelege.
Din punct de vedere al creatorului tehnic, la o privire
mai atentă, acest mod de a pune problema poate descuraja pe
tineri, care, prin forţa lucrurilor, încă nu au o pregătire
72 Manual de creativitate Creativitate tehnică: analiză, evaluare, diagnosticare 73

temeinică culturală, dar care tocmai prin lipsa unor informaţii culturale, care mai sunt caracterizaţi ca fiind “tobă de carte”
bine sedimentate, au o gândire mult mai liberă şi mai şi care au creat prea puţin sau chiar deloc. Toate aceste
dinamică; mai puţin încărcată de structuri de gândire deja aspecte doresc să sublinieze, în special pentru creatorii tineri,
învăţate. faptul că definiţiile şi categoriile filosofice care se stabilesc pe
Pe de altă parte, oricât de multe sau mai puţine noţiuni o anumită treaptă de civilizaţie tind să reflecteze stadiul
ar avea un creator şi deci un intelectual există cunoştinţelor acumulate până în momentul considerat şi că ele
OBLIGATIVITATEA FUNDAMENTALĂ (neprecizată sunt în continuă schimbare, neavând limite restrictive fixe sau
explicit) ca noţiunile utilizate SĂ FIE CORECT DEFINITE ŞI foarte precise. În consecinţă, definiţiile nu trebuie să
CORECT ÎNŢELESE. constituie o barieră psihologică şi gnoseologică pentru un
Ca exemplu, de multe ori se folosesc expresii de tipul inventator. Funcţia lor este de a-l orienta şi de a-l face să
“urc o pantă” – ceea ce este un nonsens, întrucât “panta” înţeleagă generalitatea.
presupune o coborâre, iar rampa o urcare. Racheta este pusă Contemplaţii asupra creativităţii sunt cunoscute din cele
pe o “rampă de lansare”, deci cu direcţia “spre sus”, şi nu pe mai vechi timpuri în lucrările filosofilor antichităţii,
o pantă de lansare “care înseamnă cu direcţia în jos”. Ambele SOCRATE, PLATON, ARISTOTEL. Printre primele portrete
noţiuni, care au un element suplimentar de orientare, sunt ale creatorului este cel realizat de PLATON, care a numit
circumscrise de noţiunea generală de “declivitate”, deci de poetul “o lumină înaripată şi un gânditor sfânt”, incapabil să
înclinare faţă de orizontală. compună înainte de a fi inspirat. Este imaginea artistului
În ceea ce priveşte capacitatea de creaţie, ea este o obsedat de muză, dependent de aceasta.
însuşire care nu depinde fundamental de cantitatea de Imaginea suferă modificări relativ mici pe parcursul
cunoştinţe acumulate. Desigur, un creator cu cât va cunoaşte istoriei societăţilor, care îşi au originile spirituale în culturile
mai multe noţiuni, cu atât va avea mai multe şanse de a le antice greacă şi romană; societăţile moderne au fost, în
utiliza în sens creator. general, chiar “ambivalente şi în mod ocazional s-au opus
Istoria ştiinţei şi tehnicii, istoria invenţiilor a arătat că identificării şi cultivării talentelor creative” (D. V. FORD,
multe invenţii au fost create de oameni simpli, de ţărani sau J. J. HAARIS), în pofida evidenţei oferite de realizările
de muncitori, care au avut un pronunţat simţ al observaţiei şi creative ale renaşterii, iluminismului, realismului. Deşi
analizei şi o deosebită capacitate de a imagina şi de a combina întreaga evoluţie a societăţii constituie produsul creativităţii
realitatea într-o altă formă operaţională; fără să aibă prea umane, fenomenul a fost tratat doar aluziv ori tangenţial de
multe cunoştinţe de specialitate. către marile sisteme teoretice ale filosofiei, ştiinţelor naturale
Dacă ne referim la marele EDISON, nu este foarte sigur şi educaţionale. La nivel de mentalitate, chiar şi astăzi
că el ar fi avut o pregătire culturală temeinică, dar ceea ce este societatea respectă inteligenţa şi priceperile academice mai
cert se referă la faptul de a fi avut o mare capacitate mult decât creativitatea.
inovatoare, de analiză şi combinare. În opoziţie, se cunosc o De la descrierea lui PLATON au trecut peste două
mulţime de exemple de intelectuali, cu profunde cunoştinţe milenii ca fenomenul creativ să se impună în calitate de
74 Manual de creativitate Creativitate tehnică: analiză, evaluare, diagnosticare 75

“obiect” al cunoaşterii şi cercetării ştiinţifice. G. ALLPORT Creativitatea devine, astfel, activitatea socialmente acceptată
defineşte termenul de “creativitate” în 1938. Autorul de realizare a dorinţelor. Din perspectiva aceleiaşi teorii,
consideră că “substratul psihic al creaţiei” este ireductibil la ADLER consideră creativitatea a fi forma supremă de
aptitudini şi presupune o dispoziţie generală a personalităţii adaptare a persoanei la scopul propus. El defineşte conceptul
spre nou, o anumită organizare a proceselor psihice în sistem de “forţă creativă” care, împreună cu conştiinţa socială, sunt
de personalitate. După această dată creativitatea s-a impus în slujba “eului creativ” şi al societăţii. Predispoziţiile
cercetării ştiinţifice din cele mai diferite domenii: psihologie, structurale şi experienţele acumulate de persoană sunt folosite
pedagogie, filosofie, tehnică, matematică, sociologie, astfel că pentru continua autocreaţie a personalităţii şi crearea de
demersul lui GOLANN din anii ’60 de a studia comparativ bunuri spirituale, aceste din urmă fiind contribuţii sociale
definiţiile acesteia a trebuit să analizeze peste 600 de enunţuri. superioare. Exigenţa sub aspectul produsului de creaţie
Acest studiu identifică cele trei perspective din care este limitează valabilitatea teoriei lui ADLER, deoarece acordă
abordată creativitatea: ca trăsătură de personalitate, ca proces unui număr relativ restrâns de oameni facultatea de a fi
şi ca produs. creativi cu adevărat.
Teoriile care tratează dezvoltarea personalităţii funcţie Studiile în domeniu capătă rapid o amploare crescută în
de evoluţia structurării acesteia se împart în două categorii: Statele Unite, teoriile creativităţii şi ale psihologiei umaniste
teorii factoriale şi teorii procesuale ale devenirii personalităţii. apreciate de ARONS M. [3] ca fiind generate de ,,spiritul
Tratarea creativităţii din perspectiva personalităţii poate fi Americii”, sunt considerate a fi participarea lor majoră la
privită prin prisma acestei dihotomizări. psihologia ştiinţifică a secolului al XXlea.
Psihologia creativităţii, ramură relativ nouă a Noua disciplină şi-a elaborat structurile conceptuale de
psihologiei se conturează ca disciplină de sine stătătoare în bază prin studiul unor relaţii şi formularea principiilor
deceniile cinci şi şase ale secolului nostru, când se defineşte fundamentale de interdependenţă a fenomenului creativ cu
conceptul de creativitate (termen introdus de ALLPORT G. celelalte categorii din domeniu. Se urmăreşte, cu mare
1938) şi se elaborează primele metode de diagnosticare consecvenţă, corelaţia creativităţii cu însuşirile de
(MEDNICK, GUILFORD) şi de stimulare (OSBORN, personalitate şi manifestarea ei în comportamentul persoanei,
GORDON) a acesteia. de asemenea realizarea modelelor de interacţiune a diferitelor
Pe lângă realizările concrete, oferite de realitatea procese psihice, determinante ale creativităţii.
materială şi spirituală, continuu îmbogăţită pe parcursul Teme majore ale psihologiei sunt permanent actualizate;
secolelor de produsele creativităţii în artă, ştiinţă, tehnică şi astfel şi în deceniul nostru întâlnim studii care se referă la
tehnologie, teoria psihanalitică iniţiată de Sigmund FREUD a relaţia dintre ereditate, potenţial înnăscut şi mediu, mesaj
precipitat conceptualizarea şi cercetarea creativităţii. social, educaţie [45], interpretând nuanţat rezultatele, în
Psihanaliza freudiană consideră creativitatea ca o modalitate termeni de implicare (dorinţa de a crea, căutarea informaţiei),
de deturnare a energiei psihice de la acţiunile care ar duce la nu de determinare mecanică, categorică, ireversibilă; se au în
obţinerea obiectului natural de satisfacere a dorinţelor. vedere elementele cărora s-au atribuit semnificaţii limitate în
76 Manual de creativitate Creativitate tehnică: analiză, evaluare, diagnosticare 77

,,creativitatea clasică”, dar care astăzi focalizează atenţia formării personalităţii putem vorbi de mai multe direcţii de
creatologilor din domeniul inovării profesioniste, ca cele de acţiune.
spaţialitate, microclimat, ambianţă, în general efectul Prima, în ordine cronologică, autohtonă şi mai mult
stimulilor fizici asupra comportamentului creator [28], al decât atât, autentică, îi aparţine lui ODOBLEJA S. [54], care
celor sociali, de microgrup, organizaţie [83] sau chiar etnie explică creativitatea ca o consecinţă a legii reversibilităţii,
[65]; se studiază evoluţia fenomenului pe parcursul copilăriei, considerând că ,,...dacă asemănarea produce apropiere,
specificitatea pe sexe [64], particularităţile pe domenii de aceasta, la rândul ei, provoacă asemănarea (analogia,
activitate şi funcţii sociale. consonanţa)”. Apreciind componenta tehnologică, metodică a
Ca orientare recentă în domeniu semnalăm încercarea activităţii creative, autorul a asemănat posibilitatea şi
de a defini, pe lângă cele două stiluri cognitive ,,clasice” - necesitatea însuşirii ,,principiilor generale ale artei de a crea”
logic şi imaginativ - şi zona de confluenţă a acestora, până la obişnuinţă, ,,până a face din ele a doua noastră
creativitatea comprehensivă ,,Understanding Creativity” natură”.
(BODES M.A. 1992), impusă de abordarea problemei din Viziunea modernă asupra creativităţii se înrădăcinează
perspectiva particularităţilor creative necesare la noi iniţial în două centre universitare, în abordări diferite:
,,consumatorului social sau individual de creaţie”, căreia îi una psihologică, la Cluj, concretizată în lucrările profesorului
putem găsi similitudini în explicaţiile freudiene referitoare la Al. ROŞCA şi ale colaboratorilor, alta filosofică şi logică, la
creativitatea consumatorului de artă. Această poziţie se alătură Bucureşti reflectată în lucrările lui M. BEJAT şi I. MORARU.
şi nu elimină polaritatea logico - imaginativă, asociată de Concomitent cu psihologia creativităţii, şi mai mult
WONDER J. şi BLAKE J. [82] unor zone geografice, primele decât un paralelism în timp, prin realizarea investigaţiilor şi
fiind considerate ,,dominante vestice”, ultimele ,,dominante verificarea principiilor în activitatea modelatoare a
estice”. personalităţii umane, se dezvoltă preocupările privind
Tratarea problemelor psihologice în termeni economici învăţământul creativ. În zilele noastre s-a ajuns la depăşirea
dobândeşte spaţiu şi în literatura creatologică, ca şi în cea etapei recomandărilor sau consilierilor ştiinţifice de principiu
psihoterapeutică, în general în domeniul psihologiilor ce vizează necesitatea formării creative, ajungându-se la
aplicate. Dacă în relaţia psihoterapeutică subiectul poate fi instituţionalizarea instruirii creative prin programe
privit ca şi ,,client”, nu ne surprinde ,,abordarea creativităţii specializate pe multiple criterii: vârstă, nivel de studii,
ca investiţie”,,de aptitudini şi efort în idei noi şi de profesie, funcţie (rol social). Principala vârstă a diferenţierii
calitate”(STERNBERG, Lubart, 1992), favorizată fiind de pare a fi preadolescenţa, în literatura americană vorbindu-se
resursele interne ale creatorului ca şi de orientarea socială de ,,programe pentru copii” până la nivelul colegiilor;
către prevenirea strategică a riscului. programele elaborate pentru şcoli superioare (colegii,
În ceea ce priveşte preocupările româneşti de elucidare a universităţi) intră în categoria celor pentru adulţi.
creativităţii şi aplicare a principiilor acesteia în practica
78 Manual de creativitate Creativitate tehnică: analiză, evaluare, diagnosticare 79

2.2.1. Concepte psihanalitice ale procesului mentale a copilului şi a sălbaticului. El constă în tendinţa de a
de creaţie evita durerea şi de a obţine o satisfacţie imediată. Procesele
intelectuale care îi corespund se bazează pe analogii şi
În baza conceptelor psihanalitice ale procesului de asociaţii superficiale. Ignoră legile logicii şi tind să nu facă
creaţie au fost puse principiile de bază ale celor mai cunoscuţi distincţie între situaţiile imaginare şi cele ale vieţii reale.
psihanalişti clasici, FREUD, ADLER şi JUNG. Principiul realităţii este tot genetic, dar se dezvoltă mai târziu
Medicul vienez (neurolog şi psihiatru) Sigmund decât primul. El constă în adaptarea în adaptarea în primul
FREUD (1856-1939), întemeietorul psihanalizei (o concepţie rând, a activităţii mentale la exigenţele vieţii reale. Acest prin-
dinamică asupra psihicului), a elaborat patru principii cipiu se află la baza relaţiilor sociale, a altruismului, a eticii.
fundamentale: 3. Teoria instinctelor, dezvoltată de FREUD în trei
1. Determinismul psihic: între actele psihice sunt etape, care vin în contradicţie cu conceptele psihanalitice
instalate relaţii de cauzalitate, interdependenţă, continuitate; elaborate de Alfred ADLER (1870-1937).
nu există acte psihice întâmplătoare. 4. Teoria topografică, care concepe viaţa mentală ca un
2. Inconştientul: o importanţă majoră pentru activitatea proces continuu între activităţile mentale conştiente şi
mentală are inconştientul, care este guvernat de anumite inconştiente, diferenţa dintre ele fiind că primele sunt
legităţi; între conştient şi inconştient există o barieră, numită percepute, iar celelalte nu. Conştientul, preconştientul şi
cenzură, cu rol de filtru. inconştientul formează cele trei niveluri ale vieţii mentale.
3. Motivaţia: comportamentul uman are întotdeauna o Rolul primordial, conform lui Freud, îl are inconştientul, care
motivaţie: orice act, expresie, acţiune are o semnificaţie are sediul instinctelor şi motivaţiilor. Şi este supus, în primul
logică. La baza lor stă întotdeauna o motivaţie ascunsă cu rând, principiului plăcerii, pe când conştientul – principiului
sursa în inconştient. realităţii.
4. Evolutivitatea personalităţii: caracterul se naşte din Unul din mecanismele esenţiale ale vieţii psihice
pulsiuni pregenitale, care, sub influenţa presiunii sociale, inconştiente este proiecţia, visul fiind cel mai răspândit mod
evoluează, putând să-şi schimbe obiectul sau să fie sublimate. de realizare a ei. FREUD afirma că “…visul este calea regală
Psihanaliza freudiană a generat mai multe teorii: de acces în inconştient”. De cele mai multe ori impulsurile
1. Teoria energetică: fiecare proces mental care ia apar în vis “deghizate”. Inconştientul are două funcţii
naştere este însoţit de o anumită cantitate de energie psihică. fundamentale. În primul rând, este depozitul amintirilor şi
2. Teoria genetică a vieţii mentale, care are la bază două refulărilor şi mai apoi o sursă puternică de energie sau de
principii de bază, “principiul plăcerii” şi “principiul motivaţii, neînţeleasă de cele mai multe ori de către subiect.
realităţii”. Principiul plăcerii reprezintă forma primară a Canalizarea impulsurilor în inconştient spre actul creativ
activităţii mentale şi caracterizează fazele cele mai primitive profesionist are dublu efect benefic: unul asupra sănătăţii
ale dezvoltării umane individuale, fiind regăsit la baza vieţii individului şi altul, prin consecinţele activităţii creatoare,
asupra societăţii.
80 Manual de creativitate Creativitate tehnică: analiză, evaluare, diagnosticare 81

Continuatorul creativ al lui FREUD a fost Karl Gustav un rezervor uriaş de imagini latente, numite de JUNG imagini
JUNG (1875-1961), considerat cel mai mare intelect al primordiale. Omul moşteneşte aceste imagini din trecutul
secolului. Cea mai valoroasă contribuţie a lui JUNG este care include totalitatea precursorilor umani şi preumani
explicarea structurii personalităţii, care include: (animale) ai omului. Inconştientul colectiv conţine atât ceea
 psyche (sau sufletul); ce este raţional (de exemplu inteligenţa, care nu este decât una
 conştientul care include Eul (sau Ego-ul); din funcţiile intelectuale posibile), cât şi ce este iraţional,
 inconştientul personal care include complexele; înţelegându-se ceva dincolo de raţiune). În iraţional sunt
 interacţiunile dintre structurile personalităţii; incluse unele funcţii psihice de prim ordin în activitatea
 dinamica şi dezvoltarea personalităţii; creativă, cum sunt intuiţia, “senzaţia”, “întâmplarea”.
 tipurile psihologice; Conştientul este fragmentar şi discontinuu. Inconştientul
este însă întotdeauna în activitate. Proiecţiile informaţionale
 locul simbolurilor şi al viselor în structura
din inconştient spre exterior se realizează sub formă de
personalităţii.
O importanţă deosebită pentru procesul creativ îl au fantezii (deosebit de dezvoltate la copii), viziuni, tendinţe
conştientul, inconştientul personal şi cel colectiv. mitice, simboluri culturale, dar mai ales sub formă de vise.
Conştientul este acea parte a minţii ce poate fi Există trei stări de vigilenţă distincte:
cunoscută de individ prin intermediul a patru funcţii mentale  somnul paradoxal REM (Rapid Eyes Movements),
de bază: gândirea, afectivitatea, senzitivitatea, intuiţia. somn rapid;
Predominarea uneia din funcţii va imprima specificul  starea de veghe (trezire);
caracterului individului: gânditor, sentimental, senzitiv sau  somnul lent, SL (NonREM, adevărat, clasic,
intuitiv. profund).
Inconştientul personal este acea parte a personalităţii Somnul lent reprezintă o perioadă importantă de odihnă
care stochează încă de la naştere toate experienţele personale, pentru organism (şi parţial pentru creier). El are rol reparator,
conflictele, problemele morale, cele nerezolvate, inclusiv cele restaurator, odihnitor.
care par fără nici o importanţă la moment, tot ce este perceput, Somnul REM se caracterizează prin două tipuri de
gândit, simţit şi uitat. Inconştientul personal al lui JUNG fenomene: o activitate electrografică rapidă, concomitent cu o
înglobează preconştientul (subconştientul) şi inconştientul lui creştere a temperaturii cerebrale şi cu un flux sanguin cu mult
FREUD. crescut faţă de nivelurile înregistrate în stare de veghe;
Inconştientul colectiv constituie cea mai importantă dispariţie totală a tonusului muscular.
parte a psyche-ului, nefiind dependent de experienţa S-a constatat că visele prezintă un anumit grad de
personală. El este înnăscut, ceea ce înseamnă că structura simbolism. De aceea, pentru ca visul să devină un instrument
noastră psihică poartă urmele filogenetice ale edificării sale de lucru pentru individul care creează ceva, trebuie, în primul
latente, de-a lungul miilor de ani. Inconştientul colectiv este rând, ca visul să fie reprodus cât mai bine. Acest lucru se face
82 Manual de creativitate Creativitate tehnică: analiză, evaluare, diagnosticare 83

cel mai bine dacă subiecţii sunt treziţi în faza de somn REM 2.2.2.1. Modelul stadial constructivist al dezvoltării
sau imediat după ea. “Banca de date” de care dispune un inteligenţei
subiect pentru vise este de o mărime uluitoare, în comparaţie
cu informaţiile de care poate dispune subiectul în stare de J. PIAGET consideră că imaginaţia creativă este gradual
veghe, provenite din partea de memorie, pe care o poate integrată în inteligenţă pe măsură ce copiii înaintează în
accesa. Cea mai mare parte din memoria de durată a vârstă. În opinia autorului, în timpul procesului de dezvoltare,
subiectului nu este accesibilă în mod normal. Deşi ea există. imaginaţia creativă nu se diminuează, ci mai degrabă creşte;
Se vede deci că informaţiile noi, răzbătute din inconştient în creativitatea şi inteligenţa se susţin reciproc în mod sinergetic,
timpul stării de veghe sau sugerate de vise (faza de pentru a genera o activitate mentală mai productivă. Esenţial
“iluminare” din actul creaţiei), pot aduce noul în rezolvarea în procesul creativ este aptitudine a de a evalua o situaţie
unei probleme. JUNG atribuie visului, în primul rând, rolul de dintr-o multitudine de perspective, aptitudine formată în mica
mesager al inconştientului. copilărie prin diversitatea activităţilor de explorare senzorio-
motorie a obiectelor. La fel de semnificativ a considerat
2.2.2. Modele ale procesului de creaţie Piaget că este natura maleabilă a procesului creativ: el se
modifică pe măsură ce copilul progresează în stadiile de
Procesele psihice, independent de gradul lor de dezvoltare.
complexitate, sunt deductibile din manifestările Manifestări ale imaginaţiei creative apar din primele
comportamentale ale persoanelor, raportate la situaţia stadii de dezvoltare. Astfel, în stadiul inteligenţei senzorial-
concretă în care acestea se manifestă. Montajele motorii aceasta se concretizează în alegerea spontană a
experimentale verifică validitatea modelelor astfel elaborate, simbolului, prin care copilul îşi exteriorizează reprezentările;
dar, pe măsura creşterii gradului de complexitate al în stadiul preoperatoriu - denumit şi stadiul gândirii intuitive -
procesului, experimentarea este din ce în ce mai dificilă. imaginaţia creativă se manifestă în interpretări animiste
Datorită acestui fapt, modelele procesului creativ au doar o (atribuirea caracteristicilor fiinţelor vii unor obiecte sau
valoare orientativă. În acest context se apreciază că numai fenomene), artificializarea semnificaţiilor naturale ale unor
asimilarea unor metode elaborate din perspective diferite noţiuni abstracte (naşterea este, spre exemplu, facere,
furnizează repere orientative funcţionale pentru elaborarea construire). În stadiul superior al dezvoltării inteligenţei,
unui program de stimulare a creativităţii. manifestarea specifică a operaţiilor formale constă tocmai în
Teoriile procesuale ale creativităţii tratează fenomenul capacitatea de a formula ipoteze, în esenţă produs al
la două nivele: fie dezvoltarea capacităţilor de creaţie imaginaţiei, deoarece aceasta constă într-o combinare nouă a
(PIAGET), fie desfăşurarea actului creativ, al activităţii elementelor de cunoaştere anterior dobândite.
complexe prin care se realizează un produs de creaţie
(WALLAS).
84 Manual de creativitate Creativitate tehnică: analiză, evaluare, diagnosticare 85

2.2.2.2. Modelul euristic tripătratic al creaţiei tehnice (3) I. Eurema de acumulare şi


comprehensiune a
La începutul deceniului opt, MORARU I. elaborează informaţiei.
modelul euremelor, ce constă în redarea relaţiilor conjugate 2. Eurema asociativ-
(5)
dintre structurile euristice participante la procesul creaţiei. combinatorie.
Procesele psihice fundamentale sunt considerate ca fiind părţi (2) (4) 3. Eurema energetică-
funcţionale ce se structurează pentru a forma euremele, stimulatorie.
acestea din urma cu funcţii proprii, bine definite în demersul (6) 4. Eurema critică.
creator. Prin funcţiile lor de bază sunt denumite cele şase 5. Eurema ideativ-
eureme cum urmează [48]: perceptivă.
1. Eurema de acumulare şi comprehensiune a (1) 6. Eurema de obiectualizare
informaţiei, realizată, în principal, de memorie, gândire, a imaginii.
limbaj, interese etc.
2. Eurema asociativ – combinatorie, realizată de Fig. 2.2. Modelul euremelor (MORARU 1.1980)
inteligenţă, imaginaţie, memorie, conştient, inconştient etc.
3. Eurema energetică - stimulatorie, în cadrul căreia într-un pătrat analog pătratului logic. Precizarea autorului
pasiunea, sentimentele, motivaţia, interesul, curiozitatea, forţa arată că “pe cele patru laturi sunt aşezate euremele
proceselor nervoase exprimată în tipul de activitate nervoasă implicate în producerea ideilor noi şi originale, iar pe cele
superioară şi în temperament, efortul intens de lungă durată, două diagonale sunt dispuse euremele prin care se realizează
voinţa, curajul, nevoia, ambiţia, plăcerea de a face invenţii şi întruchiparea ideilor în imagini şi obiecte (opere) ştiinţifice,
descoperiri etc. tehnice, artistice etc.”
4. Eurema critică, realizată de gândirea analitică, de Aparent inclus în limitele coordonatelor psihologice
inteligenţă, de funcţia critică şi valorizatoare a conştiinţei etc. procesuale şi funcţionale, forma dezvoltată a modelului
5. Eurema ideativ - perceptivă, la care participă (fig. 2.3) arată şi integrarea acestui nivel psihologic celui
reprezentarea ca modalitate de “concretizare” a ideii, antropologic, bazat pe conceptele mediu - natură, organism -
“vizualizarea” ei (A.OSBORN “Visual imagery”). om, creier - psihic, creativitate - creaţie şi celui ontologic
6. Eurema de obiectualizare a imaginii, la care centrat pe conceptele de existenţă, devenire, creaţie şi
conlucrează elemente ideativ-perceptive ~ motorii. dedublare.
După cum se observă şi din prezentarea componentelor, Sinteza dintre modelul euremelor şi modelul seriilor de
eurema este o structură formată dintr-o “grupare de părţi dedublare şi transformări progresive (fig. 2.3, a şi b), în
funcţionale în relaţie, care îndeplineşte o funcţie calitativ ipoteza aplicabilităţii sale, inclusiv conştiinţei, ca parte
distinctă în producerea noului şi originalului"[43]. Modelul obiectivă a existenţei, conturează un model euristic tripătratic,
euremelor (fig. 2.2) redă configuraţia structurilor amintite
86 Manual de creativitate Creativitate tehnică: analiză, evaluare, diagnosticare 87

Anorganic Neviu Mediu Natură Obiect Dedublare


a) Existenţa
Organic Viu Organism Om Subiect
Organism - om
Corpul
b) Subiect Eul şi acţiune E.2
Conştiinţa Gândirea gânditoare

Mediu - natura
Eul observativ

Creier - psihic
Existenta
Gândirea gândită

Devenirea
E.1 E.5 E.3
Introspecţia de Introspecţia de
gradul I gradul II E.6

Fig. 2.3. Modelul seriilor de dedublări şi de E.4


transformări progresive ale existenţei (MORARU I. 1995).
Creativitatea tehnica
aşa cum se vede din figura 2.4. Acest model permite Creatia
cunoaşterea şi reconstituirea procesului de creaţie, travaliului
Fig. 2.4. Modelul euristic tripătratic (MORARU I. 1995).
psihosocial de smulgere a ceea ce este noutate nonexistentului
şi integrarea ei existentului.
Folosim metoda în analiza istoriei unei descoperiri ca
Pe lângă valoarea explicativă pe care o are modelul în
activitate de antrenament.
cunoaşterea structurii modulului psihocomportamental
creator, autorul demonstrează valoarea aplicativă a acestuia în
2.2.2.3. Modelul secvenţional al procesului de creaţie
eurigramele ale căror elaborare le permite.
Eurigrama constă într-o “succesiune de secvenţe
Prima etapizare a procesului creativ îi aparţine lui
creative, care se integrează într-un proces creator” [43]. Ea
WALLAS [81] şi diferenţiază patru faze ale acestuia:
permite aşezarea grafică a secvenţelor unei descoperiri sau
pregătirea, incubaţia, iluminarea şi verificarea. Pregătirea este
invenţii, în succesiunea lor, pe baza informaţiilor
o etapă care are loc preponderent la nivelul structurilor
biografice, autobiografice sau documentare (analiza
conştiente şi constă în definiri şi redefiniri succesive ale
proceselor activităţii, evidenţe, însemnări etc.), facilitează
problemei, precum şi în strângerea consecventă şi organizată
analiza comparativă, asigurându-i rigoare şi eficienţă.
a informaţiilor care pot duce la găsirea soluţiei. Incubaţia, cea
mai controversată etapă a creaţiei, are loc preponderent la
nivelul structurilor inconştiente, unde au loc prelucrări
spontane, necontrolate, atât ale datelor problemei, cât şi ale
88 Manual de creativitate Creativitate tehnică: analiză, evaluare, diagnosticare 89

informaţiilor conştient acumulate în vederea rezolvării ei şi până la definitivarea soluţiei - t1 ; durata procesului integral de
ale celor asociabile, funcţie de un criteriu oarecare, primelor. creaţie va fi dt, cu valori variabile de la caz, de la ordinul
Iluminarea reprezintă momentul conştientizării unei relaţii, secundelor la cel al anilor. În majoritatea situaţiilor, procesul
mai mult sau mai puţin aşteptate, dintre datele problemei şi o de creaţie nu are un sens univoc; este posibil ca momentul de
anumită structură informaţională, rezultată din prelucrări iluminare să ofere doar o alternativă de soluţie, care în etapa
conştiente şi inconştiente ale informaţiei, concomitente sau verificării să ducă la noi pregătiri şi incubaţii. Pe verticală
consecutive. Verificarea constă în examinarea conştientă a sunt reprezentate nivelurile psihice activate în diferitele etape.
modalităţii de echilibrare a corpului informaţional “problema” Săgeţile continue sugerează în modelul propus aportul
cu corpul informaţional “soluţie” într-una sau mai multe informaţional, iar cele discontinue - aportul de energie psihică
situaţii concrete. care susţine procesul.
Modelul intuitiv al etapelor procesului de creaţie este Studii ulterioare au confirmat sau au contestat aceste
reprezentat grafic în figura 2.5. Pe orizontală este redată vari- etape. ROSSMAN constată lipsa etapei de incubaţie la
abila timp de la momentul conştientizării situaţiei problemă - inventatori (pe un eşantion de 700 de persoane) şi identifică
to 7 faze, toate descriptibile în termeni comportamentali:
Iluminare nevoia observată, formularea problemei, informaţia
utilizabilă examinată, soluţiile formulate, soluţiile examinate
critic, ideile noi formulate şi ideile noi testate. Faza de
Constient

incubaţie ca secvenţă a procesului de creaţie este contestată şi


de GUILFORD, care o consideră ca şi condiţie a creaţiei, şi
nu o formă de activitate inconştientă. În studiile despre
creativitate, MORARU [48] acordă un rol activ
inconştientului pe parcursul prelucrării creative a informaţiei,
t1 în strânsă corelaţie cu activitatea conştientă. În descrierea
euremei asociativ-combinatorie, consideră că “este necesară
Inconstient

o imensă activitate la nivelul conştiinţei, bazată pe un efort


psihic conştient,... ca să fie determinat şi inconştientul să
lucreze..."
Pregătirea Incubaţia Verificarea
2.2.2.4. Modelul creativităţii ca produs

La un nivel ridicat de abstractizare, produsul de creaţie


Fig. 2.5. Modelul secvenţional al procesului de creaţie
se exprimă în performanţă sub aspectul caracteristicilor
principale ale creaţiei, anume noutatea şi valoarea ei socială.
90 Manual de creativitate Creativitate tehnică: analiză, evaluare, diagnosticare 91

Printre cele mai acceptate definiţii ale creativităţii ca neobişnuite, surprinzătoare. Acest plan se exprimă în invenţii
produs este cea elaborată de GHISELIN [37], conform căreia şi descoperiri bazate pe flexibilitate şi receptivitate faţă de
o performanţă creativă este “o primă modelare a unui univers mediul înconjurător;
de semnificaţii, expresie a felului în care individul înţelege - planul inovator - se caracterizează prin înţelegerea
lumea şi pe sine însuşi “[37]. În accepţiunea autorului, unor principii fundamentale ale unui domeniu în aşa măsură
criteriul de apreciere a produsului creativ este măsura în care încât să permită redefinirea domeniului respectiv;
acesta reuşeşte să restructureze întregul univers de - planul emergent de restructurare esenţială a
semnificaţii. experienţelor anterioare, individuale şi sociale; acest plan se
Mai puţin exigente sub aspectul criteriului sunt poziţiile exprimă în principii universale, care permit redefinirea mai
pe care se plasează BROGDEN şi SPRECHER, acceptând că multor domenii, ca de exemplu teoria relativităţii, teoria
produsul creativ reprezintă ceva nou pentru o cultură oarecare generală a sistemelor ş.a.
sau doar pentru experienţa de viaţă a unei persoane, sau cea a
lui MACKINNON, care consideră că frecvenţa redusă de 2.2.2.6. Modelul funcţional al creativităţii
apariţie a unui produs, a unei soluţii este suficientă pentru a fi
considerată creativă. Aplicarea unor programe de iniţiere în creatologie,
bazate pe modele clasice ale creativităţii (modelul factorial şi
2.2.2.5. Modelul ierarhic al planurilor creative cel procesual), au condus la constatarea că acestea generează
efecte semnificativ diferite, anume, exersarea aptitudinilor
Elaborat de Irving TAYLOR [75], modelul poate fi duce la creşterea creativităţii potenţiale, fără a se concretiza în
considerat ca fiind suficient de operaţional pentru a evalua spor de performanţă sub aspectul creativităţii manifeste, iar
produse creative de diferite niveluri de complexitate. antrenamentul procesual favorizează apariţia unor produse
TAYLOR descrie cinci planuri diferite, aflate într-o concrete de creaţie - cereri/proiecte de brevet elaborate de
succesiune ierarhică: studenţi - neînsoţită de o creştere semnificativă a creativităţii
- planul expresiv – care caracterizează creativitatea potenţiale.
timpurie a copilului şi se exprimă în produse specifice: Se desemnează prin atributul ,,funcţional” modelul
desene, jocuri, povestiri fantastice, improvizaţii, spontane şi prezentat, pe de o parte, deoarece se are în vedere prioritar
libere; rolul orientativ pe care-l are în structurarea activităţilor
- planul productiv - este cel al însuşirii unor îndemânări didactice practice de dezvoltare a creativităţii profesioniste (în
de comunicare şi exprimare care permit utilizarea capacităţilor domeniul tehnic), pe de altă parte, datorită înţelesului care se
şi cunoştinţelor în situaţii relevante, deosebite de cele în care dă creativităţii. Se precizează că abordăm problema
au fost însuşite; creativităţii dintr-o perspectivă sistemică ce permite
- planul inventiv - este nivelul operativ de corelare a acceptarea următoarelor premise:
unor componente distincte în raport cu situaţii noi,
92 Manual de creativitate Creativitate tehnică: analiză, evaluare, diagnosticare 93

- creativitatea reprezintă diferenţa specifică care doar particularităţile de intrare ale sistemului “invenţia” şi
defineşte sistemul psihic uman în raport cu cele infraumane, modul în care acestea se regăsesc în particularităţile ieşirilor.
adaptarea constructivă (creativă) constituindu-se în funcţie de Ca orice sistem şi, mai ales, ca orice sistem artificial,
maximă generalitate a acestuia (scopul sistemului); aşa cum este de fapt o invenţie, el presupune o intrare - cauză
- creativitatea se realizează în interacţiunea proceselor notată cu "u" şi o ieşire - efectul, notată cu "y" (fig. 2.6).
cognitive şi afective, la nivel specific uman cel intelectual,
respectiv al sentimentelor şi pasiunilor, pe care le considerăm ,,u” ,,y”
a fi emoţii conştientizate, integrate, în timp, structurilor INVENŢIA
psihice profunde; u = u0 + us y = y0 + ys
- creativitatea se perfecţionează în activitatea de creaţie
conştientă datorită capacităţii de autoreglare voluntară a
S.P.U. prin feed - back. Fig. 2.6. Reprezentarea sistemică a invenţiei.
Interacţiunea proceselor psihice în activitatea de
creaţie. Se urmăreşte interacţiunea proceselor psihice în Intrarea “u” are două componente:
condiţii de elaborare reuşită a unui produs de creaţie specific - “u0” - obiectivă, care include partea materială,
domeniului tehnic: invenţia. informaţională şi energetică a invenţiei;
În acest context, creaţia se priveşte ca activitate - “us” - subiectivă, expresia capacităţilor psihice ale
voluntară, care are ca scop explicit realizarea unui produs nou. creatorului, determinate de nivelul proceselor cognitive,
Acest scop de maximă generalitate permite operarea în aptitudinile speciale şi trăirile afective investite în produsul
continuare cu un sistem formal, “invenţia”, prin care se creaţiei.
desemnează produsele de creaţie tehnică cunoscute ca şi cele Ieşirea "y" este reprezentată, de asemenea, de două
necunoscute încă. componente:
“O invenţie este un ansamblu material sau o tehnologie - "yo" - obiectivă şi explicită, determinată de structura
care utilizează substanţă, energie şi informaţie ca elemente materială şi energetică a invenţiei şi de componenta cognitivă
organizate şi care se supun unor reguli ce pot fi înţelese şi a intrării subiective, ambele exprimând gradul de noutate al
deduse logic “[21]. produsului de creaţiei;
Abordarea sistemică a produsului creaţiei permite - "ys"- subiectivă şi implicită, determinată de trăirile
identificarea particularităţilor prin concretizarea
afective implicate în procesul de creaţie, exprimând gradul de
caracteristicilor generale ale sistemelor: intrările, ieşirile,
originalitate al invenţiei.
structura şi scopul sistemului. La acest nivel de abstractizare,
Se avansează ipoteza, demonstrabilă, conform căreia
particularităţile structurale sunt nerelevante, scopul, prin
noutatea şi originalitatea unui produs de creaţie sunt variabile
unicitate, de asemenea. Este motivul pentru care se analizează
94 Manual de creativitate Creativitate tehnică: analiză, evaluare, diagnosticare 95

independente; un produs cu un anumit grad de noutate poate creaţie. Apar în acest moment structuri mai mult sau mai
incorpora diferite grade de originalitate. puţin similare cu ceea ce se caută, mai mult sau mai puţin
Gradul de originalitate al unei invenţii reflectă complexe, dar care par să răspundă la necesităţile problemei.
modalitatea procesuală subiectivă a realizării ei. Un grad mai Este vorba de corespondenţe parţiale care determină o
redus de originalitate denotă utilizarea modalităţilor logic- structură elementară incipientă "dI", cu caracter parţial
determinate de rezolvare a problemei. Sunt implicate în acest
proces structurile cognitive preponderent, rolul structurilor
E
afective fiind cel de suport al celor cognitive, relaţia dintre ele A B
reducându-se la influenţe reciproce. Un grad ridicat de 1
originalitate denotă utilizarea modalităţilor imaginative de
rezolvare a problemelor. Structurile afective sunt implicate în dI2
"I"
măsură semnificativă, relaţia dintre afectiv şi cognitiv fiind de dI0
dI 1
0
interdependenţă reciprocă. t0 t1 t2 tn D tf C t
Identificarea unei invenţii, a produsului unei creaţii cu
un sistem face ca să apară puncte de sprijin posibile pentru
imaginarea unui model al procesului de creaţie tehnică. dt t 1 +dt t 2 +dt t n +dt
Evoluţia componentei cognitive. Pe un sistem axe de
coordonate (fig. 2.7) acceptăm în axa abscisei timpul "t". -E

Pentru orice moment ce se va lua în discuţie, 0, t1, t2, ..., tf, se Fig. 2.7. Evoluţia elaborării invenţiei.
va considera un interval de timp "dt", care tinde la zero, astfel
încât se va vorbi întotdeauna despre: 0 + dt, t1 + dt, ... tn + dt = confuz. În jurul acestui element de intuiţie cognitiv-
tf. Pe ordonata OE este indicat gradul de elaborare al invenţiei orientativă şi afectiv - energizantă, se vor căuta elementele de
"I". În final, la timpul "tf" realizarea sistemului “invenţia” cunoaştere, într-o zonă cognitivă de informaţii structurate
"ZC" (fig. 2.8.) prin metode euristice, empiric exersate sau
trebuie să fie integrală şi deci elaborarea (E) are valoarea 1. conştient însuşite prin studiul unor discipline creatologice. În
Se acceptă că la momentul "tf" sistemul "Invenţia" [62] centrul acesteia există structura incipientă dI.
este elaborat, fiind reprezentat de o suprafaţă ABCD. Odată cu începutul procesului de analiză se poate
Momentul iniţial al creaţiei poate fi caracterizat cognitiv considera că apar şi primele restricţii, care vor fi notate cu R
printr-o nedeterminare logică totală a sistemului şi printr-o şi vor contribui la definirea sistemului. Inventarea unui sistem
intuiţie confuz-elementară a viitoarei invenţii. Această intuiţie fără precedent în. tehnică se caracterizează, în primul
confuz-elementară se bazează pe legături cauzale anterior moment, fie prin restricţii nesemnificative, fie prin restricţii
elaborate (structuri aperceptive cognitiv-afective), ale căror standard, general valabile. Aceste prime restricţii fiind de
sursă poate fi căutată până la motivaţia arhaică a activităţii de natură logică operează asupra structurii elementare dI şi
96 Manual de creativitate Creativitate tehnică: analiză, evaluare, diagnosticare 97

E determină extinderea zonei de căutare a informaţiilor


pertinente, eventual în direcţii noi, astfel că ZC1 va deveni
ZC2, ZC2 > ZC1.
ZC 0 ZC2 Prelucrarea informaţiilor respective duce la identificarea
1 ZC 1 ZC3 ZC 4 unei noi restricţii (R2), care va determina o nouă restrângere a
zonei cognitive ZC3 < ZC2, ca şi o nouă creştere a gradului de
"I"
dI0 dI1 dI1
dI2
dIn definire a elementului, d2I. Procesul se continuă în mod
0 t0 t1 t2 t
similar, prin extinderi şi restrângeri succesive ale zonelor
tn
cognitive, concomitent cu creşterea gradului de definire al
sistemului ,,Invenţia”.
Pentru reprezentarea restricţiilor s-a admis că trebuie
considerată o ordonată, notată cu (-R) - (+R) cu sens invers
faţă de sensul ordonatei OE (fig. 2.9.). Modul de apariţie al
-E restricţiilor poate fi reprezentat prin două curbe, notate ambele
cu R, asimptote la ordonata OR şi care se sprijină pe
Fig. 2.8. Evoluţia zonelor cognitive în procesul de creaţie. suprafaţa care defineşte sistemul căutat (ABCD), ceea ce
înseamnă că restricţiile au fost definite atât ca număr,
asupra zonei ZC, eliminând o parte categorial-semnificativă
din informaţiile ZC1 şi pot contura mai bine genul proxim al E

invenţiei prin structurarea elementului d1I. Asimilarea


R1
primelor restricţii creşte, gradul de elaborare (E) al soluţiei
R2
fiind trăită ca succes pe plan subiectiv. Transformarea R3 1 A B
elementului dI în elementul d1I are loc printr-o restrângere a
zonei ZC, ca urmare a "luării în stăpânire" a restricţiei +R
dI0 dI 1 dI2 dI3 D "I"
C
respective. Restricţia a eliminat o parte din informaţii, dar 0
-R t0 t1 t2 t3 tn tf t
păstrează ceea ce pare că se poate integra şi conturează mai
bine structura iniţială. Pe de o parte, creşte domeniul cunoscut
(d1I > dI), iar pe de altă parte, se micşorează zona cognitivă
(ZC1<ZC). Zona ZC1, mai mare decât elementul d1I,
păstrează o serie de informaţii a căror valoare nu este încă -E
definită nici ca necesară, nici ca nenecesară, ele având deci un
Fig. 2.9. Curba asimilării restricţiilor.
caracter potenţial şi rol orientativ în căutarea noilor
informaţii, noua relaţie dobândită prin definirea lui d1I
98 Manual de creativitate Creativitate tehnică: analiză, evaluare, diagnosticare 99

- accentuarea particularităţilor persoanei sub aspectul


comunicării, tinzând la “mutism” în cazul introvertiţilor, sau
cât şi ca valoare. Primele se impun restricţiile “mari”, la ,,dizertaţie” pe temă unică, ,,Invenţia” , la cei extravertiţi;
“categoriale” sau de “principiu”, concretizând treptat genul - extinderea dominaţiei temei pe celelalte roluri ale
proxim, ultimele apar restricţiile de “nuanţă”, “particulare”, persoanei (de cuplu, parental, de agrement), tinzând la
ce definesc specificul noului produs, ceea ce face ca generalizare.
intervalele R1-R2,... Rn-1-Rn să fie descrescătoare. În fig.2.10 schiţăm relaţia dintre intensitatea trăirii
În procesul de definire al sistemului căutat, intervin afective şi principalele etape de elaborare a sistemului,
tehnici ce apelează la asocieri, combinări, extrapolări,
+ Ta
analogii, inversii, modificări - ajustări şi alte procedee de tip
T af
intuitiv, ulterior analizate prin prisma restricţiilor. Se poate Ia
Ta3
spune că procesul de inventare se face "pas cu pas", unde, se T a2 Zan
pleacă de la un element definit doar parţial, cu un anumit grad Ta 1 Za3
Za2
de confuzie, dar care reprezintă un prim punct de plecare. 1
Za0
Za1

Acesta permite în continuare construcţia sistemului prin dI0 dI1 dI2 dI3 "I"
încercări succesive, în care acumulările (dilatările, extinderile) 0 t0 t1 t2 t3 tn tf t
se fac prin intuiţie şi gândire divergentă, iar contracţiile şi
conturarea treptată a sistemului, prin gândire convergentă,
restrictiv-logică.
Evoluţia componentei afective. Intensitatea cu care o Ia
persoană îşi trăieşte relaţia cu obiectul activităţii sale de
creaţie diferă pe parcursul avansării pe calea elaborării noului - Ta

produs.
Pe plan comportamental modificările se concretizează Fig. 1.10. Evoluţia zonelor afective în procesul de creaţie.
în implicarea afectivă (Ia) de diferite grade. Elemente
simptomatice ale implicării afective sunt: „Invenţia”, exprimată în curba implicării afective (Ia). Pentru
- creşterea duratei secvenţelor ce compun activitatea a menţine aceleaşi coordonate ca şi în redarea evoluţiei
euristică; componentei cognitive, vom raporta implicarea la timp.
- reducerea intervalului de timp între secvenţe până la Intensitatea trăirii va fi reprezentată pe ordonata +Ta, -Ta.
cvasicontinuitatea activităţii de căutare în etapele de Valoarea iniţială a lui Ta la momentul t0 este 1 şi reprezintă
finalizare; disponibilitatea persoanei de a-şi asuma creativ sarcina. Ta
este dependentă de nivelul iniţial al motivaţiei intrinseci
100 Manual de creativitate Creativitate tehnică: analiză, evaluare, diagnosticare 101

pentru sarcină, percepţia constrângerii mediului extern şi Componenta afectivă este cea care sensibilizează
capacitatea persoanei de a reduce cognitiv restricţiile seturile aperceptive, le flexibilizează şi dinamizează
percepute (T. AMABILE). Suportul energetic afectogen al permiţând diversificarea categorială a obiectului perceput,
procesului cognitiv poate fi reprezentat intuitiv în această redefinirea acestuia după alte caracteristici decât cele care au
etapă prin zona ,,Za0”. În timpul t1 are loc o creştere a gradului fost iniţial percepute, chiar bine fixate. Ea permite activarea
de elaborare al invenţiei; percepută ca o apropiere de din memorie a unor elemente de asociere care, supuse unor
finalitatea activităţii, ea reprezintă o trăire pozitivă ce analize logice, par foarte îndepărtate, dar trăirile care le-au
pulsează energie în sistem, crescând suportul afectiv al însoţit la asimilare sau pe parcursul experienţei subiectului pot
proceselor cognitive. Acceptăm faptul că trăirea afectivă se fi puse în relaţii bine definite cu cele actuale.
interiorizează cumulativ, ceea ce înseamnă că Ta2 > Ta1. În Componenta afectivă defineşte imaginaţia şi o
spaţiul psihic intern are loc asimilarea acestei trăiri la niveluri diferenţiază de gândire prin abordarea empirică a situaţiei-
din ce în ce mai profunde, ceea ce facilitează comunicarea problemă şi proiectarea subiectului în alternativele de soluţii;
intrapsihică. Rezultă o implicare afectivă crescută în sarcină şi cu cât un subiect are mai multe răspunsuri comune cu ale
mărirea suportului energetic afectogen de la Za0 la Za1. celorlalţi membri ale unui eşantion relativ omogen sub
Pe măsura elaborării invenţiei creşte ponderea aspectul capacităţilor intelectuale, ale experienţei cognitive, al
cantitativă şi/sau calitativă a diferenţelor sale specifice. contextului motivator (exp. un grup de studenţi în situaţie
Acestea sunt percepute de creator ca o materializare a didactică), cu atât implicarea afectivă în sarcină este mai
propriilor particularităţi, expresie a unicităţii sale, garanţie - mică, comunicarea intrapsihică este limitată, problema fiind
conştientizată sau nu - a conservării sau ,,eternizării” propriei abordată preponderent prin structurile cognitive reactive,
individualităţi. Libertatea proiectării personalităţii în formale, cvasiautomatizate.
produsele activităţii generează o creştere a intensităţii trăirii Spre deosebire de gândirea divergentă, care se poate
afective de tip exponenţial; prin urmare diferenţa Ta3-Ta2 va fi limita la asocieri şi combinări logic orientate, imaginaţia
mai mare decât Ta2-Ta1. presupune permisivitatea subiectivă faţă de conştientizarea
Reprezentarea grafică a unor secvenţe consecutive ale informaţiei inconştient structurate, posibilă doar în condiţiile
procesului de creaţie arată o evoluţie crescătoare a implicării unei implicări afective crescute.
afective. Iniţial cauză, implicarea afectivă devine efect Reprezentarea modelului funcţional al creativităţii
modelându-se şi crescând în intensitate prin interiorizarea (M.F.C.). Prin suprapunerea figurilor anterioare se obţine
fiecărei secvenţe ce apropie subiectul de definirea produsului reprezentarea corelată a celor două componente procesuale
şi cauză a secvenţei următoare, a produsului următor. Valorile (cognitivă şi afectivă) şi se conturează modelul funcţional al
implicării afective pot varia în procesul creaţiei de la valori creativităţii (fig.2.11).
elementare, dar întotdeauna diferite de zero, (de exemplu Se observă că, concomitent cu restrângerea zonei
emoţia unei speranţe), până la “infinit”, pasiunea identificării informaţionale, are loc creşterea celei afective.
integrale a persoanei cu procesul euristic. Interpretarea
102 Manual de creativitate Creativitate tehnică: analiză, evaluare, diagnosticare 103

permanentă a noilor informaţii la dIn-1 face ca această etapă să


conducă la definirea unei restricţii noi, care nu este altceva
decât o ipoteză care va sugera soluţii posibile;
- asimilarea restricţiei (incubaţia) în intervalul de timp
dt, variabil de la o fază la alta, are loc prin prelucrarea
conştientă şi/sau inconştientă a informaţiei în vederea
integrării investiţiei noi celor anterioare. Asimilarea restricţiei
este etapa cea mai vulnerabilă a procesului de creaţie, ea
dovedindu-se a fi de durată infinită, atunci când procesul nu
se finalizează într-un proces de creaţie;
- momentul integrării restricţiei celor anterioare -
iluminarea - o constituie fiecare redefinire a produsului parţial
dI, din ce în ce mai apropiat de produsul final de creaţia I;
- selectarea şi reorganizarea zonei informaţionale
pertinente, restrângerea zonei ZC, realizate tot în intervalul de
timp dt, este asimilabilă etapei de verificare a soluţiei, a
fiecărei soluţii parţiale ale procesului.
Activitatea creatoare generează efecte obiectuale -
produsul de creaţie - ”invenţia”, formează instrumente
Fig. 2.11. Modelul funcţional al creativităţii.
psihice de creaţie - cunoştinţe, priceperi, atitudini, de
asemenea, alimentează bugetul energetic afectogen al
restricţiei ca progres în elaborarea noii soluţii (invenţia), persoanei. Integrarea acestor efecte într-o unitate structurală
generează creşterea intensităţii trăirii afective. Energia psihică devine element intrinsec al motivaţiei de debut al următorului
cumulată susţine o nouă extindere a zonei informaţionale, demers creator. Intensitatea unităţii motivatoare a acesteia
urmată de o nouă restrângere ca efect al asimilării următoarei ZA=1 va fi mai puternică decât a activităţii precedente.
restricţii, trăită ca succes. Datorită nivelului profund de integrare a experienţei cognitive
Privită în acest fel, în procesualitatea ei, creativitatea în structura psihică prin legături afective puternice, aceasta
devine un fenomen permanent, evolutiv şi discursiv, orientat (experienţa creatoare) se va constitui în creativitate potenţială
către finalizarea produsului de creaţie. Fiecare fază sporită, activabilă în rolul în care a fost dobândit (expunere:
desfăşurată între două restructurări ale elementului dI este didactic, profesionist) şi transferabilă în alte roluri.
descriptibilă prin etapele clasice ale creativităţii: Modelul funcţional permite formularea următoarelor
- căutarea informaţiei (preparaţia) în acţiunile de lărgire condiţii ale finalizării activităţii creative într-un produs de
a zonelor cognitive în intervalul de timp t0 - tn-1. Raportarea creaţie:
104 Manual de creativitate Creativitate tehnică: analiză, evaluare, diagnosticare 105

* restricţiile cognitive să fie deliberat interpretate ca La vremea respectivă, MUNSTERBERG şi MUSSEN


spor de cunoaştere atât în situaţia în care confirmă ipoteza constată că artiştii creatori sunt caracterizaţi prin
formulată, indicând oportunitatea avansării în direcţia aleasă, sentimente puternice de culpabilitate, sunt independenţi de
cât şi în cazul infirmării ipotezei, a închiderii direcţiei de părinţi şi introvertiţi.
căutare în care s-a investit; INTELIGENŢA (lat. Intelitentia; grecii nu aveau
* trăirea ce însoţeşte experienţa pozitivă de creaţie să un cuvânt echivalent) este trăsătura caracteristică umană
fie conştientizată în vederea accelerării transformării emoţiilor amplă şi complexă. Din acest motiv definirea inteligenţei
discrete, situaţionale în sentimente continue şi pasiuni; este dificilă, iar definiţiile formulate nu au întrunit
* tratarea echivalentă şi interdependentă a celor două accepţiunea unanimă.
componente, cognitivă şi afectivă, în manifestarea lor specific Artist Tehnocrat
umană sub formă de gândire-imaginaţie şi sentiment -
pasiune; argumentul acestei exigenţe este sugerată de M.F.C. Caracterul
care arată că componenta afectivă asigură energia necesară gândirii
culegerii de noi cunoştinţe, iar cea cognitivă orientează
persoana spre zone informaţionale pertinente, ambele Ştiinţific
regăsindu-se în prelucrarea individualizată a datelor.
M.F.C. are un caracter global prin faptul că integrează Alchimic
Religios-etic
ipostazele de produs (invenţia) şi de proces ale creativităţii şi
sugerează condiţiile subiective ale interacţiunii persoană-
Mitologic
situaţie favorabilă actului creator. Magic

2.3. Modelele personalităţii creatoare


Fig. 2.12. Caracterul gândirii la artişti şi tehnocraţi
2.3.1. Inteligenţa – capacitate fundamentală a
creatorului INTELIGENŢA - “deşteptăciunea”- poate fi
definită drept o funcţie cognitivă generală, fundamentată
Deceniile cinci şi şase ale secolului nostru sunt pe abstracţie, construcţia de modele şi soluţionarea
dominate de preocupările de identificare a particularităţilor problemelor.
persoanelor creative. S-a stabilit că caracterul gândirii la Concret, inteligenţa reprezintă capacitatea generală
artişti şi tehnocraţi este diferit, având la bază primaţia unei de a rezolva în mod optim problemele, adică aptitudinea
sau altei forme ale gândirii (v.fig. 2.12). de a face faţă tuturor obligaţiilor care cer o oarecare
106 Manual de creativitate Creativitate tehnică: analiză, evaluare, diagnosticare 107

facultate de adaptare, un spirit de observaţie, de deducţie deci o anumită “vârstă mentală” (V.M.), nivelul intelectual,
logică etc. cu “vârstă biologică” (V.B.).
Funcţiile importante ale inteligenţei sunt: Coeficientul de inteligenţă - Intelligence Quotient -
 gândirea abstractă; I.Q. - a fost propus în 1912 de germanul Wilhem STERN
 talentul matematic;
 expresia verbală;
 capacitatea de a diagnostica şi rezolva;
 memoria;
 creativitatea.
Cercetarea inteligenţei, pe baza testării capacităţilor
mentale ale copiilor şi tinerilor, s-a impus ca o necesitate
la începutul secolului al XXlea în ţările apusene, fiind
efectuată de psihologi şi sociologi. Cercetarea avea drept
obiective reperarea copiilor care eşuau în studiile primare
din motive legate de dezvoltarea intelectuală şi
descoperirea unor elevi cu capacităţi deosebite, care
necesitau o atenţie particulară.
Nivelul de creativitate, apreciat prin aşa-numitul Fig. 2.13. Curba QI la diferite categorii de persoane
coeficient de inteligenţă QI, este diferit la persoane diferite.
Analiza rezultatelor cercetărilor efectuate pe un eşantion de şi preluat în anul 1916 de americanul Lewis TERMAN
persoane arată că marea majoritate a persoanelor (cu excepţia de la Universitatea STANDFORD.
celor care au un grad pronunţat de debilitate) posedă Ca atare:
aptitudini creative (fig. 2.13). IQ = VM / VB x 100.
La cererea Ministerului Instrucţiunii Publice din Franţa între Astfel, dacă un copil de 8 ani (biologici) se
anii 1905 şi 1911, psihologii Alfred BINET şi Theodore comportă din punct de vedere al inteligenţei ca un copil de
SIMON propun primele teste de măsurare a capacităţii 16 ani rezultă:
intelectuale, care erau adresate copiilor. Ele constau din IQ = 16 / 8 x 100 = 200.
exerciţii de dificultate crescândă privind figuri, cifre, litere şi Ceea ce este un lucru extrem de rar.
cuvinte şi au rămas cunoscute în literatura de specialitate sub
denumirea TESTUL “BINET - SIMON”. El se bazează pe
În cazul unei vârste mentale de 6 ani şi a unei
nivelurile medii de răspunsuri bine stabilite statistic, vârste biologice de 8 ani :
corespunzătoare unei anumite vârste biologice, şi ca atare a IQ = 6 / 8 x 100 = 75.
apărut posibilitatea de a compara dezvoltarea intelectuală, şi Dacă vârsta mentală corespunde cu vârsta biologică:
IQ = 100.
108 Manual de creativitate Creativitate tehnică: analiză, evaluare, diagnosticare 109

Cercetările statistice au arătat că IQ - este cuprins referitoare la elementele care o determină în mod
în medie între extremele 60 şi 140 cu majoritatea situată fundamental. Este inteligenţa înnăscută, congenitală sau
între 90 şi 110 şi că valoarea lui creşte până la vârsta dobândită ?
de 25 - 30 de ani. Statistic, distribuţia coeficientului de Dezvoltarea cercetărilor de genetică clasică şi, în
inteligenţă pentru o populaţie dată, are valori care se special, descoperirea suedezului Milson EHILE a eredităţii
repartizează după curba lui GAUSS. cantitative a permis să se stabilească faptul că inteligenţa
Japonia deţine recordul pentru cel mai mare IQ umană reprezintă un aspect cantitativ, care are o dublă
determinat la scară naţională şi făcut public. IQ - ul determinare - genetică şi ambientală. Potrivit acestei
japonezilor născuţi în perioada 1960 - 1961 este de 115, teorii, copiii se nasc cu un anumit genotip intelectual
iar 10% dintre aceştia au IQ peste 130. “potenţial”, a cărui realizare depinde de mediul ambiant,
Este de menţionat că testele stabilite de BINET şi favorabil sau nefavorabil.
SIMON au fost ameliorate de TERMAN, devenind testul În 1977, H. J. EYSENCK a demonstrat că inteligenţa
STANFORD – BINET şi că există şi alte teste la care este determinată genetic în proporţie de 75 - 80 %,
valorile rezultate sunt mai mari decât la STANFORD - mediul având o influenţă de 20 - 25 %.
BINET. Astfel la copii normali dotaţi genetic, potrivit
Astfel, valoarea cea mai mare a IQ - ului a fost cercetărilor efectuate, mediul poate ridica sau reduce
obţinută de americanca de 10 ani Marilyn JAVRIK care nivelul IQ cu mai mult chiar de 20 de puncte.
a trecut cu succes un test specific vârstei de 23 de ani, Influenţele favorabile sau nefavorabile încep chiar
în timp ce preşedintele J. F. KENNEDY a fost cotat cu viaţa intrauterină şi familială (cei şapte ani de acasă),
doar cu 119. continuând cu şcoala şi mediul social în care trăieşte
O concluzie ştiinţifică a specialiştilor din domeniu, individul.
referitor la IQ, este că el reprezintă un anume mod de La fel de interesante sunt şi lucrările unei echipe
gândire care nu obligă la o intuiţie deosebită, adică la o de la Departamentul de Statistică al Universităţii Carnegie
percepţie senzorială extraordinară şi nici la respingerea - Mellon din Pittsburgh (S.U.A). Astfel, analiza statistică
prejudecăţilor. a rezultatelor a 212 studii care au urmărit evoluţia a
Folosindu-se de scara BINET, s-a înfiinţat societatea peste 50000 de perechi de gemeni a condus la concluzia
MEGA SOCIETY, din care fac parte cei ce au IQ mai că 20 % din IQ depinde de condiţiile de viaţă uterină,
mare decât 193. Numărul membrilor este extrem de 50 % de factorul genetic, iar 30 % sunt atribuite factorilor
redus - în 1991 erau doar 26. În SUA există mai multe de ordin socio-cultural care intervin în procesul de
IQ - Clubs - uri, iar membrii acestora, de obicei, nu învăţare şi formare a personalităţii umane.
sunt oameni deosebiţi în activitatea curentă. Este însă de Pretutindeni în lume, puţin câte puţin, rezultatele
remarcat că marii şahişti ai lumii au IQ foarte mari. testelor prin care se măsoară capacităţile intelectuale se
Una din marile probleme ale inteligenţei este cea ameliorează. Acest “Efect Flynn”, cum a fost denumit,
110 Manual de creativitate Creativitate tehnică: analiză, evaluare, diagnosticare 111

este valabil nu numai pentru ţările europene, ci şi pentru cercetare şi inovare. Exista părerea şi încă mai există că
America, Japonia sau Australia. Datele cele mai sigure oamenii de ştiinţă au elaborat cele mai bune lucrări ale
provin din Belgia şi Israel, unde de câteva decenii toţi lor la vârsta de 30 - 34 de ani. Astrofizicianul american
bărbaţii sunt supuşi unui test de inteligenţă înainte de a H. ABT, studiind lucrările a 22 de iluştri astronomi ai
satisface serviciul militar. secolului al XXLea, a căror carieră s-a încheiat deja, a
Este de considerat faptul că inteligenţa măsurată a ajuns la concluzia că cele mai importante descoperiri au
crescut în medie cu 15 puncte de la o generaţie la fost făcute între 30 şi ..70 de ani, deşi numărul maxim
alta. de lucrări importante a fost făcut la 45 - 50 de ani
Ea nu poate fi explicată prin creşterea Cercetările efectuate de BARRON pe un eşantion de
bombardamentului informaţional asupra subiecţilor, sau nu savanţi reliefează trăsături comune ca autonomia în elaborarea
poate fi explicată esenţial din acest punct de vedere. judecăţilor, puternică conştiinţă de sine, neconformare la
Astfel, creşterea cea mai sesizabilă a inteligenţei se oprimare, la dominare şi la îngrădiri, preferinţe pentru
distinge la testele care se adresează “inteligenţei pure”, fenomene mai complexe, cărora MACKINNON le adaugă
independent de orice aspect cultural - ştiinţific. Astfel, originalitatea şi receptivitatea faţă de lumea înconjurătoare. Pe
“testul RAVEN” constă integral dintr-o serie de scheme baza studierii unui eşantion de 600 de persoane, arhitecţi,
foarte complicate, a căror completare este posibilă numai ingineri, fizicieni şi matematicieni, recomandaţi de experţi în
printr-un procedeu pur logic de gândire. domeniul respectiv ca fiind capabili de inovaţii, VERVALIN
Mergând pe această linie, se poate pune uşor [79] prezintă următoarele caracteristici similare persoanelor
întrebarea dacă este de aşteptat apariţia unor generaţii creative:
superinteligente şi dacă această creştere a IQ - ului este  toţi dau dovadă de inteligenţă globală ridicată, dar
bine fundamentată. diferenţiată funcţie de domeniul de preocupare; inginerii obţin
Există suficienţi sceptici, printre care chiar şi rezultate mai bune la inteligenţa spaţială;
politologul James FLYNN - profesor la Universitatea din  capacitate de concentrare şi distributivitate a atenţiei
Otago - Noua Zelandă, de la care provine denumirea de ridicate şi apropiate;
“efect FLYNN”.  dispun de informaţii diversificatoare şi au o mai mare
Probabil că testele de inteligenţă măsoară şi altceva capacitate de a le combina, extrapola şi clasifica în rezolvarea
decât aptitudinile, numite de regulă “inteligenţă”. Ele problemelor;
cuprind un complex de abilităţi ale persoanei în cauză.  sunt sensibili la complexitatea psihologică a propriei
Într-un anumit fel se poate face o paralelă, şi nu persoane;
lipsită de suport real - între creşterea permanentă a  simt o responsabilitate emoţională şi au o capacitate
performanţelor sportive şi a celor intelectuale. empatică largă pentru oameni şi idei divergente;
La toate aspectele mai susmenţionate mai trebuie  aproape toţi relatează o copilărie nefericită, relativ
adăugat unul: influenţa vârstei asupra activităţii de
112 Manual de creativitate Creativitate tehnică: analiză, evaluare, diagnosticare 113

tensionată; comunicării cu lumea înconjurătoare (Schachtel, cf, 4).


 sunt receptivi la propriile caracteristici psihice, ceea ADLER, exponent al teoriei culturale a creativităţii, atribuie
ce le permite să se înţeleagă pe sine; fiecărui individ o anumită "forţă creativă”, expresie a relaţiei
 eşantionul în ansamblu este orientat spre cu mediul său complex, a interacţiunii predispoziţiilor
introversiune, dar potenţialul creativ evaluat este mai mare la constituţionale cu experienţa acumulată; nevoia de a fi de
cei extravertiţi; folos societăţii, mobilul oricărei creativităţi în această
 au o relativă autonomie faţă de restricţiile accepţiune, nu este o trebuinţă cognitiv dedusă din analiza
convenţionale, nu îi interesează părerile altora; situaţiilor sociale, ci o dorinţă ce emerge din profunzimea
 nu se caracterizează pe dimensiunea conformist - structurilor psihice. În limitele aceleiaşi teorii FROMM
nonconformist, ci prin idei veritabile, autentice, independente; diferenţiază creativitatea - aptitudine de creativitate - atitudine
 au o mare flexibilitate pentru înţelesuri şi scopuri, ce stă la baza activităţii creatoare, perceperea creativă de
dar răspund greu unor solicitări repetitive. reacţia creatoare, ca o premisă a acesteia din urmă.
Concluzia autorului menţionează explicit părerea Studiile experimentale întreprinse de GUILLFORD
conform căreia nu există o imagine stereotipă a individului pun în evidenţă şi sistematizează aptitudinile intelectuale
creativ, doar unele trăsături comune cu valoare de implicate în activitatea creativă. Independent de
similitudini. GUILLFORD, la particularităţi asemănătoare a ajuns şi
Aspecte ca sensibilitatea şi receptivitatea faţă de LOWENFELD, care defineşte pe lângă aptitudinile de
fenomenele psihice, responsabilitatea emoţională, atrag restructurare, analiză, sinteză şi coerenţa organizării, patru
atenţia asupra componentei afective a creativităţii. factori ce par a ţine de particularităţile funcţionale ale
Unele şcoli psihologice consideră structurile afective ca proceselor psihice complexe, anume sensibilitatea faţă de
fiind hotărâtoare în determinarea creativităţii persoanei. probleme, care ar avea la bază sensibilitatea senzorială,
Referiri la acest aspect se găsesc deja în literatura începutului disponibilitatea receptivă, mobilitatea ca şi facilitatea adaptivă
de secol; şcoala psihanalitică consideră aptitudinea de a la diferite situaţii şi originalitatea pe care o defineşte în
sublima libido-ul (energia psihica primară), o caracteristică a contrast cu "conformismul".
personalităţii, atribuită de FREUD artiştilor şi consumatorilor Descrierea factorilor şi aptitudinilor intelectuale
de artă, cu unul îndepărtat şi valoros sub aspect social. Teoria implicate în creativitate, accentuează componenta cognitivă a
existenţialistă consideră creativitatea ca fiind dependentă de personalităţii creative, stabilind un echilibru între imaginea
capacitatea "de adâncire, de angajare autentică" (Rolo May, geniului bizar, slab, vulnerabil şi cel puternic, pragmatic,
cf, 4) într-o situaţie cu care subiectul se “întâlneşte”, în care învingător, nu sub forma unui mixaj, ci a unor modele
se regăseşte, cu care se poate identifica; caracteristicile alternative multiple şi diversificatoare, şi ceea ce este esenţial,
individuale ce facilitează “întâlnirea" sunt considerate a fi cu şanse egale de succes.
receptivitatea şi gradul de deschidere a persoanei, intensitatea
114 Manual de creativitate Creativitate tehnică: analiză, evaluare, diagnosticare 115

2.3.2. Modelul factorial al personalităţii creative social ale studenţilor, ale secvenţei mediale - fizice şi sociale -
aferente (universitar) şi ale activităţii dominante (pregatirea
Factorii nonintelectuali compuşi din cei afectogeni, cu pentru o carieră tehnică de concepţie). Astfel, în perioada
originea la diferite niveluri de întâlnire ale conştientului cu studenţiei, creativitatea de etapă (creativitate actuală) şi
inconştientul, cuprind: motivaţia şi caracterul, factor ce implicit cea de perspectivă - în potenţialul căreia se constituie
energizează şi orientează investirea energiei creatoare în - este influenţată pe lângă factorii psihici, dar în strânsă
anumite valori [67]; rezonanţa intimă - constă în ,, modul în interacţiune cu aceştia, de categoriile de factori mediali
care experienţa de viaţă a individului se răsfrânge în forul prezentaţi în continuare.
său interior” [51] - este exprimată sintetic la nivel Particularităţile de vârstă. Includem această variabilă
comportamental de încărcătura emoţională a acţiunii concrete în categoria factorilor mediali, deoarece prin dominanta de
dată de implicarea afectivă la nivel intrapsihic profund; interes şi mentalitatea colectivă pe care o generează acţionea-
temperamentul manifestat în modul de desfăşurare a ză şi ca factor social de influenţare a individului. Vârsta speci-
procesului creativ pe dimensiunile calm - exploziv, sistematic fică parcurgerii studiilor universitare cuprinsă în general între
- haotic, solitar - sociabil; aptitudini complexe, senzorial - 19 şi 25 de ani are o serie de particularităţi ce o diferenţiază
motorii specializate pentru diferite funcţii în anumite domenii de marile intervale de existenţă ale persoanei, adolescenţa şi
de activitate: ştiinţe, arte, sport, tehnică, conducere, meserii. vârsta adultă, realizând, totodată, şi trecerea de la una la alta.
Se reţine rolul hotărâtor pe care-l au factorii de Stadiul ,,vârstei adulte tinere”, cum o numeşte
personalitate în determinarea creativităţii, ca şi pe cel al E.H. ERIKSON, este - în accepţiunea lui - perioada specifică
activităţii de creaţie în structurarea caracteristicilor de demersului de rezolvare pe plan individual a conflictului
personalitate. Această reciprocitate generează dinamica psihosocial pe dimensiunea intimitate-izolare. Pe acest fond -
specifică fenomenului creator, astfel că, funcţie de natura ce angajează preponderent structurile afective spre deosebire
activităţii (creatoare - noncreatoare) în care este implicată de stadiile latenţei sau adultului propriu-zis, vârste
preponderent persoana, factorii psihologici au efecte ,,pragmatice” ale căror activităţi specifice se realizează
stimulative sau dimpotrivă, de frânare asupra performanţelor preponderent pe seama structurilor cognitive- individul,
creative. trebuie să îndeplinească anumite ,,sarcini” sociale propuse,
Factorii mediului instituţional. Analiza diversificată a provocator, deci stimulativ, de către societate.
fenomenului creator într-un context ce priveşte persoana în Pentru intervalul de vârstă avut în vedere, B.M. şi P.R.
interacţiunile sale cu mediul, bazată pe informaţii din NEWMAN menţionează următoarele sarcini de dezvoltare pe
literatura de specialitate şi pe observaţii proprii permite care persoana le are de îndeplinit:
identificarea factorilor mediali de influenţă a creativităţii. - tânărul (18-22 ani): 1) autonomie faţă de părinţi;
Aceştia au o concretizare specifică în ansamblul activităţilor 2) identitatea rolului sexual;
formative universitare, iar relaţiile dintre factori dobândesc 3) conştiinţă morală interiorizată;
particularităţi ce decurg din caracteristicile vârstei şi statutul 4) alegerea profesiei.
116 Manual de creativitate Creativitate tehnică: analiză, evaluare, diagnosticare 117

- adultul tânăr (23-30 ani): 1) căsătoria; elaborată la această vârstă, studentul îşi alege grupurile,
2) copiii; activităţile, îşi fixează aspiraţiile funcţie de aceste valori, ceea
3) desăvârşirea profesională; ce înseamnă că, în mare măsură se autocreează. Instituţiei
4) găsirea stilului de viaţă. şcolare specializate în activitatea formativă îi revine totuşi o
Dacă avem în vedere activităţile ce decurg din cele responsabilitate crescută faţă de individ, dar şi faţă de
arătate: căutare intensă şi/sau relaţii de cuplu, intensa societate, în asigurarea competenţei şi a nivelului performant
pregătire pentru viitoarea profesie, implicarea reflectivă şi al activităţii viitorilor profesionişti, deci în crearea
concretă în viaţa social-politică ş.a., şi le raportăm la specialiştilor. Această sarcină este realizabilă prin controlul
particularităţile statutului de student, se impun următoarele autorizat şi riguros al factorilor pedagogici de influenţa în
consideraţii în tratarea problemei dezvoltării creativităţii raport cu particularităţile de vârstă ale studenţilor, specificul
studenţilor: domeniului profesional pentru care se pregătesc şi cerinţa
- angajarea afectivă puternică în rolul de cuplu socială de progres.
generează tendinţa abordării celorlalte sarcini - inclusiv a Resursele financiare ale studentului reprezintă
formării profesionale – mai mult prin structurile cognitive şi principalul factor material ce condiţionează menţinerea unui
voluntare; studenţii sunt ,,orbi”, “rezistenţi” la valenţele nivel de trai decent şi a statutului de student; ele provin în
pozitive ale situaţiilor ce nu au legătură cu rolul amintit, general de la familie şi din bursele de stat, alocate de guvern.
uneori se apropie de ele chiar prin seturi aperceptive negative: Din perspectiva problemei în discuţie suntem interesaţi
,,prea mult”, ,,prea greu”, ,,utopic”, ,,depăşit”, ,,inutil”; de modalitatea în care sistemul de burse stimulează
- creşte gradul de autonomie în grupul natural (familia), creativitatea. În acest sens enumerăm tipul de burse
complementar cu libertatea spaţială şi relaţională în reglementate la nivelul guvernului şi criteriile după care se
frecventarea unor grupuri, multiple şi diversificate sub acordă conform regulamentului [27]:
aspectul funcţiilor, al scopurilor proprii;  bursă de merit - se acordă numai în funcţie de
- libertatea în organizarea timpului este cvazitotală, rezultatele obţinute la învăţătură, pe baza mediei;
datorită autonomiei faţă de familie ca şi a caracterului  bursa de studiu - se acordă numai în funcţie de
facultativ al majorităţii activităţilor universitare; rezultatele obţinute la învăţătură, pe baza mediei;
- răspunderea pentru propria formare profesională este  bursa socială - se poate acorda studenţilor care nu
insuficientă, ineficientă şi/sau prea târziu conştientizată îndeplinesc condiţia de medie pentru a primi bursă de studiu
(uneori mult după terminarea studiilor). şi au o situaţie materială deficitară.
Datorită diversităţii activităţilor şi a grupurilor în care Analiza acestor criterii conduce la constatarea, că se
se implică studentul în virtutatea libertăţii spaţio-temporale şi încurajează rezultatele medii, şi nu performanţele; la acest
opţionale, el va fi supus unor influenţe semnificative pentru nivel de studii, pentru obiectivul avut în vedere de noi, este
propria evoluţie complexă, implicit sub aspectul evoluţiei semnificativ dacă media de bursă provine din note apropiate
creativităţii. Având deja o structură de valori relativ bine acesteia sau semnificativ diferite; nu este totuna dacă o medie
118 Manual de creativitate Creativitate tehnică: analiză, evaluare, diagnosticare 119

de 8,5 rezultă din note între 7 şi 9 la toate disciplinele, din Viaţa în complexe (campusuri) universitare mari,
note de 9 şi 10 la disciplinele generale şi 5 şi 6 la cele de favorizează relaţiile pe orizontală (student - student), permite
specialitate, ori din note de 9 şi 10 la un grup restrâns dar întâlnirile dintre studenţi de diferite specialităţi, cu diferite
unitar de discipline de specialitate şi note mai mici la celelalte mentalităţi, provenind din medii diferite. Intensitatea şi
discipline tehnice şi la cele de cultură generală. Având în frecvenţa comunicării între persoane diferite îmbogăţeşte şi
vedere că percepţia pe care o au studenţii despre semnificaţia nuanţează orizontul cognitiv al fiecăruia, favorizează apariţia
criteriilor folosite în acordarea burselor are un rol formativ unor asociaţii mentale îndepărtate, stimulează producţia de
important în elaborarea ierarhiei valorilor şi a atitudinilor faţă idei.
de pregătirea actuală şi de viitoarea profesie, ar fi de dorit ca Condiţiile administrative care vizează în general
tendinţele autoformative, încercările de inovaţii sau invenţii, cazarea, hrana, transportul, costul de acces în diferite locuri
interesul pentru aprofundarea unor discipline dincolo de publice, pe lângă efectele pragmatice ce se concretizează în
programa analitică obligatorie, să figurează printre criteriile economia de timp, energie şi bani, reprezintă şi elemente de
explicite ale unor burse speciale. confort, stimulative pentru activitatea creatoare organizată.
Calitatea mediului ambiant - fizic, psihologic şi social De asemenea, pot avea efecte ,,secundare” asupra formării
(micro-)are o influenţă semnificativă asupra creativităţii. Din unei imagini favorabile despre propriul statut, actual şi cel de
literatura ergonomică şi de psihologia muncii sunt cunoscute perspectivă, ceea ce este important pentru stimularea
efectele unor elemente fizice ca spaţialitate, relieful, creativităţii.
cromatica, muzica funcţională sau prezenţa unor fiinţe, plante, Posibilităţile de relaxare , prin sport, odihnă şi agrement
animale, persoane agreabile subiectului/subiecţilor în zona sunt concepute pentru a oferi posibilitatea practicării unor
perceptiv - accesibilă. activităţi de compensare a celor intelectuale. Practicarea
Viaţa universitară în sisteme spaţiale unitar organizate sistematică a unor activităţi fizice concretizate în orice gen de
favorizează frecvenţa şi diversitatea relaţiilor interpersonale mişcare, creşte mobilitatea intelectuală, flexibilizează şi
verticale (student - profesor). Apropierea spaţială generează creează un tonus afectiv pozitiv, generator de energie psihică,
transparenţă şi deschidere - climat psihosocial stimulativ deci favorabil creativităţii.
pentru creativitate. Vecinătatea sălilor de curs şi a Identitatea universităţii - se referă la tradiţia,
laboratoarelor didactice cu cele de cercetare, punctele de competenţa educaţională, autenticitatea stilului didactic,
documentare comune profesorilor şi studenţilor, facilitează valorile promovate, ,,renumele” profesorilor, performanţele
,,întâlnirile” student - profesor, perceperea de către primii a profesionale ale absolvenţilor ş. a.
,,regimului de viaţă”, a modalităţilor de angajare şi dăruire în Tradiţia puternic încetăţenită este aceea de a instrui, de
munca profesională a celor din urmă, furnizând elemente a înzestra viitorii ingineri cu cât mai multe cunoştinţe,
pentru automodelare spontană prin ,,învăţare mecanică” informaţii acumulate din domeniul de specialitate. De
şi/sau deliberată, prin ,,autoeducaţie” . importanţă necontestată în ingineria de fabricaţie (conducerea
procesului tehnologic), care solicită creativitatea la nivelul ei
120 Manual de creativitate Creativitate tehnică: analiză, evaluare, diagnosticare 121

productiv, informarea este insuficientă pentru pregătirea preparatori, de o importanţă hotărâtoare, deoarece această
personalului tehnic de concepţie (cercetare, dezvoltare, calitate influenţează pe lângă comportamentul studentului şi
proiectare, management de nivel), funcţii ce solicită calitatea actului didactic în cadrul orelor concrete, de
creativitatea pe plan inventiv şi inovator. Efectele unei asemenea, calitatea activităţii de management educaţional ce
asemenea tradiţii reprezintă un risc social, cu un ridicat cost revine fiecărui cadru didactic începând din al treilea an de
individual şi grupal, deoarece, în prezent, numărul inginerilor activitate.
ce îndeplinesc funcţii de management, programare, proiectare, Într-un studiu amplu privind blocajele interne ale
cercetare, ş. a. depăşeşte de câteva ori numărul celor care creativităţii, STOICA CONSTANTIN A. [72] prezintă o
conduc procese tehnologice de fabricaţie, ponderea fiind în taxonomie a factorilor de influenţă a creativităţii şi efectele lor
continuă creştere. asupra performanţei. Coroborând datele prezentate cu
Climatul cultural al zonei - factor ce are în vedere experienţa proprie, dintre factorii psihologici stimulativi
intensitatea şi diversitatea vieţii ştiinţifice universitare, reţinem cei intelectuali clasici, inteligenţa şi aptitudinile
intelectuale în general şi cultural - artistice, influenţează la intelectuale specifice creativităţii, iar dintre cei nonintelectuali
rândul ei creativitatea. - deschiderea la experienţă, curiozitatea, încrederea în sine,
Impactul specificului cultural zonal asupra creativităţii toleranţa la ambiguitate.
studentului este diferit într-un centru universitar cu unităţi ce Blocajele interne ale creativităţii (factorii de frânare în
acoperă 4 - 5 domenii distincte de cunoaştere, reunind peste terminologia lui E. LANDAU) pot fi de natură:
30 de facultăţi, fiecare popularizându-şi simpozioanele, - cognitivă - perceptuală - incapacitatea de a sesiza
conferinţele, congresele, atribuirile de titluri ştiinţifice ş. a., problema, neutralizarea tuturor simţurilor în observaţie, stiluri
comparativ cu universitatea care funcţionează ca singură cognitive extreme cauzate de rigiditatea seturilor aperceptive;
unitate de învăţământ superior într-un oraş cu preocupări - informaţională - suprainformare, ultraspecializare,
ştiinţifice restrânse sau unilaterale. De asemenea, neiniţiere în creatologie (teoretică şi aplicativă) - cauzate de
accesibilitatea directă la ,,produsele” culturale (muzică, conţinuturi defectuoase de instruire
literatură, arte plastice) lărgeşte orizontul intelectual, dar mai - de stil - fixitate funcţională, conformism intelectual,
ales sensibilizează mult mai eficient decât telecultura, ceea ce autoimpunerea ideaţie - evaluare, autoimpunerea unor
are efecte spontane benefice asupra potenţialului creativ restricţii iluzorii - cauzate de metodologii instructive
general, în special prin componenta afectivă. unilaterale;
Particularităţile creative de personalitate ale - reglatoare - motivaţională - supramotivarea sau
profesorului sunt semnificative pentru stimularea creativităţii submotivarea;
studenţilor. Cercetările pedagogice au relevat strânsa relaţie - temperamental - caracterială – perfecţionism/
dintre particularităţile comportamentale ale profesorului şi complacere în soluţii mediocre, neîncredere în sine,
cele ale elevilor săi; constatarea sugerează includerea viitoare supraevaluarea competenţei altora;
a creativităţii printre criteriile formale de selecţie a tinerilor
122 Manual de creativitate Creativitate tehnică: analiză, evaluare, diagnosticare 123

- afectivă - anxietatea - toate cauzate de efecte ştiinţelor exacte, conţinutul semantic este preponderent
educaţionale negative, auxiliare instruirii. vehiculat în literatură şi concepţie tehnică, iar cel
Modelul tridimensional al intelectului. Studiile comportamental - în ştiinţele sociale şi umanistice. Precizăm
experimentale întreprinse de GUILIFORD [29] pun în că prin reprezentativitate nu înţelegem nici pe departe
evidenţă şi sistematizează aptitudinile intelectuale implicate în exclusivitate. Dimensiunea produselor se divide funcţie de
activitatea creativă. criteriul particular -general: după primii doi factori
Integrat unei structuri intelectuale unitare definită pe relaţionabili după criterii cantitative (uniţi) clare apar
trei dimensiuni, cea a procesualităţii, a conţinuturilor diferenţele cantitative, structurale ce exprimă natura raportului
prelucrate de procesele intelectuale şi a produselor rezultate dintre unităţi şi clase sau dintre mai multe clase , generând
din aceste prelucrări, creativitatea este văzută ca un ansamblu sisteme, unităţi funcţionale transformabile în structuri noi, cu
de aptitudini intelectuale specifice. implicaţii asupra sistemelor ”învercinate" (orice sistem la care
Procesualitatea specifică care le caracterizează este se poate realiza noul sistem indiferent de criteriu).
gândirea divergentă, văzută prin diversitatea orientării În acest model au fost identificate şase aptitudini
secvenţelor de operaţii, care caută diferite variante de specifice creativităţii - fiecare în parte fiind capabil de
rezolvare a problemelor. Sintagma este folosită de "producţie divergentă" - concretizabile în produse parţiale
GUILFORD în analogia cu noţiunea “imaginaţia”. Variantele sau integrale. În tabelul 2.1 redăm aptitudinile şi variantele
de procesare a cunoştinţelor evoluează pe dimensiunea lor cunoscute aşa cum sunt definite de dimensiunile lor
cunoaşterii directă-indirectă, în următoarea succesiune: structurale. Reţinem modelul GUILFORD ca suport teoretic
 (cunoaşterea perceptivă n.n.); al programului de dezvoltare a creativităţii prin exersarea
 memoria; aptitudinilor în activitatea de rezolvare a problemelor.
 gândirea divergentă; Din punct de vedere didactic menţionăm riscul
 gândirea convergentă; absolutizării modelului, anume acel de a considera orice
 evaluarea. rezolvare de problemă ca un exerciţiu creativ. Perseverarea în
Atribuind semnificaţie ordinii în care sunt prezentate care GUILFORD revine asupra ideii că orice act de creaţie
procesele în model, putem deduce că divergenţa prelucrează este de fapt o rezolvare de problemă, indicând riscul
conţinutul anterior perceput şi fixat în memorie fiind orientat veridicităţii reciproce, anume că, orice rezolvare de probleme
spre a asigura datele necesare unei prelucrări convergente, a este un act de creaţie, ceea ce este fals.
alegerii răspunsului just, unic, dintre alternativele posibile. Independent de GUILLFORD, la particularităţi asemănătoare
Conţinuturile variază după criteriul concret - abstract în a ajuns şi LOWENFELD [43], care defineşte pe lângă
următoarea succesiune: figural, semantic, simbolic şi aptitudinile de restructurare, analiza, sinteza şi coerenţa
comportamental. Aceste conţinuturi sunt “reprezentative” organizării, patru factori ce par a ţine de particularităţile
pentru domenii de activitate specializate: cel figural - funcţionale ale proceselor psihice complexe, anume:
domeniul tehnic - aplicativ şi al artelor plastice; cel simbolic - sensibilitatea faţă de probleme, care ar avea la bază
124 Manual de creativitate

sensibilitate asenzorială, disponibilitatea receptivă,


mobilitatea ca şi facilitate adaptivă la diferite situaţii şi
originalitatea pe care o defineşte în contrast cu
“conformismul”.

Tabelul 2.1
Structura aptitudinilor creative

APTITUDINI TIPOLOGIA CONŢI- PRODUSE


DE SARCINI NUTURI
I Fluiditate
-Cuvântului Divergent Simbolic Unitate
-Ideilor Divergent Semantic Unitate
-Asociaţiilor Divergent Semantic Raport
-Expresiilor Divergent Semantic Sistem
II Flexibilitate Divergent Semantic
-Spontană Divergent Semantic şi Clase
figural
-Adaptivă Divergent Semantic, Transformări
figural sau
simbolic
III Redefinire Divergent Semantic Transformări
IV Elaborare Divergent Semantic Implicări
V Originalitate Divergent Semantic Transformări
VI Sensibilitate Divergent Semantic Implicări
faţă de
probleme

Descrierea factorilor şi aptitudinilor intelectuale


implicate în creativitate, accentuează componenta cognitivă a
personalităţii creative, stabilind un echilibru între imaginea
geniului bizar, slab, vulnerabil şi cel puternic, pragmatic,
Creativitate: necesitate, problematică, practică 125 126 Manual de creativitate

învingător, nu sub forma unui mixaj, ci a unor modele În accepţiuni curente, modelul descriptiv al creativităţii
alternative multiple şi diversificate, şi ceea ce este esenţial, cu cuprinde trăsături de personalitate determinate de potenţialul
şanse egale de succes. înnăscut, aşa cum sunt modelate de experienţa de viaţă asimilată
de persoană, în care educaţia instituţionalizată are o pondere
2.3.3. Modelul descriptiv al personalităţii creative semnificativă. În cadrul acestor structurări se identifică factorii
intelectuali şi cei nonintelectuali.
Primele încercări de conceptualizare a fenomenului Factorii intelectuali - cuprind: imaginaţia în terminologia
creativ sunt dominate de preocupările de identificare a lui OSBORN [56] sau gândirea divergentă în terminologia lui
particularităţilor psihologice ale persoanelor creative. În GUILFORD [32] concretizată în aptitudinile specifice
literatură se menţionează explicit părerea conform căreia, nu creativităţii (fluiditate, flexibilitate, originalitate, elaborare);
există o imagine stereotipă a individului creativ, doar unele gândirea convergentă (logică) concretizată în aptitudinea
trăsături comune cu valoare de similitudini. Părerea este intelectuală generală (inteligenţa) şi (aprehensiunea)
împărtăşită şi de alţi specialişti; TORRANCE consideră, de manifestată în modalitatea de receptare (pe dimensiunea sintetic
exemplu, că predicţia creativităţii performante se poate face mai - analitic), ca reacţie cognitivă la problema de rezolvat [51].
degrabă pe seama “talentelor” apreciate de culturile copilăriei Componenta spaţială a factorului perceptiv defineşte
(desen, muzică, dans, fantezie) decât căutând copilul creativ specificul creativităţii tehnice în raport cu creativitatea altor
tipic. domenii sub aspect intelectual şi suportul anatomo – fiziologic
Modelele descriptive ale creativităţii rezistă alternativelor al tuturor factorilor intelectuali este creierul.
mai sever structurate. Într-o interpretare mai recentă J. G. Creierul – centrul vital al gândirii. Faţă de
YOUNG (1985) prezintă creativitatea ca o trăsătură “onorifică” complexitatea uriaşă a creierului uman, ceea ce se ştie
datorită tocmai dificultăţii de a găsi o definire universal despre el reprezintă, probabil, un infinit mic faţă de
acceptată. Autorul prezintă următoarea descriere: “Creativitatea realitate. Chiar dacă structura anatomică este mult mai
reprezintă acele atitudini prin care ne împlinim... Creativitatea binecunoscută, pentru că neuroanatomia se bazează pe
este actualizarea potenţialului nostru, este integrarea părţii autopsie, structurile şi funcţionarea creierului sunt în parte
noastre logice în partea noastră intuitivă. Creativitatea este mai descifrate mai mult prin efectele lor, decât prin cauzele
mult decât spontaneitate, este deliberare în aceeaşi măsură. care le generează şi locul acestora.
Este gândire divergentă şi convergentă: generează posibilităţi Pentru a elucida şi mai mult aceste probleme a fost
multiple şi alege dintre ele. Este mai mult decât originalitate, lansat ambiţiosul program “Human Brain Project” având
care poate exprima numai bizarul. Creativitatea înseamnă ca obiectiv realizarea hărţii tuturor structurilor creierului şi
avantaj, înseamnă schimbare şi în aceeaşi măsură este expresia funcţiilor acestuia.
continuităţii cu trecutul”. În acest scop 450 de persoane bărbaţi şi femei,
sănătoase, tinere, adulte şi foarte bătrâne au constituit un
Creativitate: necesitate, problematică, practică 127 128 Manual de creativitate

eşantion de cercetare luat în atenţie de laboratorul Centrului Concluzia esenţială care se impune este că “activităţile
Institutului Neurologic din Montreal. intelectuale practicate până la o adâncă bătrâneţe
Deocamdată problema constă în a şti cum să ne reprezintă cel mai bun mijloc de conservare a creierului
utilizăm în mod logic unele posibilităţi ale creierului nostru şi implicit a neruginirii sale”.
determinate pe baza statisticii efectelor monitorizate. Deşi În acest context activităţile de creaţie au un rol
nici un creier nu este identic cu altul - toate seamănă în esenţial şi prin satisfacţiile care le aduc constituie un
structurile şi functionalităţile esenţiale. stimulent foarte important.
O veche şi profundă zicală românească spune că Timpul şi creierul. Aptitudinea de a conştientiza cel
“creierul care munceşte nu rugineşte”. Ea este perfect puţin, intervale de timp scurt reprezintă cheia supravieţuirii.
confirmată de un amplu studiu efectuat în Franţa în Omul trebuie să ştie, de exemplu, dacă are timp suficient
perimetrul unui lot de 4000 persoane de peste 65 de ani. la dispoziţie pentru a traversa strada fără să fie călcat de
Astfel, persoanele care nu au urmat nici un fel de vreo maşină. Dar nu numai omul, ci şi animalele au
studii (nici cele elementare) prezintă un risc de şapte ori nevoie de un orologiu intern şi de memorie pentru a-şi
mai mare de a face o îmbătrânire precoce şi semnificativă aduce aminte cât timp le-a luat anterior îndeplinirea
a creierului, manifestată prin demenţa senilă sau boala aceleiaşi acţiuni.
ALZHEIMER, faţă de acei care au urmat toate treptele O echipă de cercetători condusă de Warren MERICK
şcolare, implicit pe cele superioare. de la Universitatea DUKE din Carolina de Nord - S.U.A.
Acest lucru a fost demonstrat statistic. Astfel a pus în evidenţă acest orologiu intern.
procentul celor care au contactat boala ALZHEIMER este Astfel, un ţesut cerebral situat în mezencefal şi
de 5,4 % printre persoanele analfabete, de 1,7 % printre denumit SUBSTANTIA NIGRA funcţionează ca un
cele care au frecventat doar şcoala elementară şi de 0,4 % metronom, trimiţând impulsuri regulate către striatum - o
printre cei care au urmat şcolile secundare. zonă a creierului. Acesta închide şi deschide conştiinţa
La nivel de studii egal aceia care nu au făcut intervalelor de timp, trimiţând această informaţie cortexului
eforturi intelectuale pentru a se plasa mai sus în ierarhia frontal, care o păstrează în memorie.
socială prezintă un risc mai crescut de a face bolile Mai rămâne de elucidat mecanismul prin care
menţionate decât aceia care s-au remarcat din acest punct noţiunea timpului este integrată în învăţare şi în memorie.
de vedere. Există o relaţie certă între profesia exercitată şi Faţă de ceea ce se întâmplă însă în universul interuman se
riscul de a contacta o deteriorare intelectuală sau amnezică întâmplă similar şi în natura exterioară. Alternanţa zi -
ţinând de memorie, chiar şi în contextul unor studii egale. noapte, deci energie luminoasă mai multă sau energie
Din acest punct de vedere, muncitorii agricoli şi luminoasă mult mai puţină, formează impulsuri regulate -
muncitorii obişnuiţi sunt mai expuşi la îmbătrâniri mai este drept cu o durată de timp mult mai mare. Ele ajută
rapide şi mai accentuate ale creierului. la conturarea noţiunii de timp, în mod conştient.
Creativitate: necesitate, problematică, practică 129 130 Manual de creativitate

Creierul - un superordinator - care pentru a putea fi toate acestea, sistemul informaţional uman este sensibil
folosit are nevoie de “programe” şi “instrucţiuni de numai la informaţiile de care depinde supravieţuirea sa.
utilizare”. Se cunosc suficiente cazuri de “super - Pentru restul de informaţii el este insensibil, opac.
memorizare”. Spre exemplu să considerăm “lumina”. Ea este o
Astfel, prin anii ‘60, A. LINKLETTER, o vedetă a radiaţie electromagnetică, caracterizată atât de natura sa
televiziunii americane, a izbutit să înveţe în somn pe ondulatorie, cât şi de cea corpusculară şi manifestă o
parcursul a 10 nopţi limba chineză cultă, după care, în viteză de propagare C egală cu 300000 km/s. Se ştie că:
cadrul unei emisiuni televizate s-a întreţinut fluent cu un C =  f,
viceconsul al Chinei. unde  este lungimea de undă, iar “f ”- frecvenţa de
Bing CROSBY şi Gloria SWANSON au memorat şi oscilaţie şi că lungimile cunoscute astăzi de radiaţii
ei textele şi melodiile unui întreg spectacol într-un timp electromagnetice sunt cuprinse între 107 metri şi 10-14 metri.
record. Din tot acest domeniu ochiul omenesc este sensibil
Toţi aceşti performeri ai superînvăţării, ca şi alţii, doar la radiaţiile electromagnetice cu lungimi de undă
dispun nu atât de o memorie şi o capacitate de cuprinse între 0,4 şi 0,76  metri, radiaţii pe care le
memorizare instantanee, ci de o ”capacitate - un sistem, transformă în senzaţie luminoasă care poate fi
un psihomecanism cerebral” încă neexplicat, de a regăsi conştientizată.
în memoria lor, cu promptitudine maximă ceea ce au Se înţelege că banda de lungimi de undă cuprinsă
acumulat anterior. între 0,4 – 0,76  m este un infinit mic faţă de totalitatea
În opinia lui Ghorghi LOZANOV, unul dintre cei
radiaţiilor electromagnetice. Desigur, sunt şi excepţii de la
mai reputaţi cercetători în domeniu, fiecare om ar dispune
această regulă, fiind cunoscute cazuri în care unii subiecţi
de facultatea de memorare fulgerătoare, ca şi cum ar
nu percep lumina zilei, ci radiaţii cuprinse în altă bandă
dispune de un superordinator cu o memorie cvasiinfinită.
de lungimi de undă , cum ar fi infraroşu, deci radiaţii cu
Problema constă în incapacitatea noastră de a ne
lungimi de undă mai mari decât cele din spectrul vizibil.
reaminti, de a regăsi în memorie ceea ce ne este necesar.
Într-un mod similar se pot prezenta problemele
Cu alte cuvinte, ne lipsesc “programele” şi “instrucţiunile”
receptării informaţiei şi pentru celelalte patru simţuri
de regăsire rapidă a informaţiei. Cei care izbutesc să-şi
umane:
reamintească mii şi mii de cuvinte, auzite o singură dată
 auzul (S.A.),
sau să reproducă texte “fotografiate” dispun, de fapt, de
un “program mental” de acces la banca de date a  mirosul (S.O.),
subconştientului.  gustul (S.G.),
Informaţia şi receptarea ei. Organismul uman trăieşte  pipăitul (S.T.),
într-un ocean infinit de informaţii care îl înconjoară. Din toate având limite superioare şi inferioare între care ele
sunt sensibile.
Creativitate: necesitate, problematică, practică 131 132 Manual de creativitate

Cu alte cuvinte, sistemul informaţional uman primeşte Acest al doilea aspect este de natură să intereseze un
informaţii de la 5 tipuri de traductoare, fiecare lucrând viitor creator, întrucât în mod sigur tehnici de creaţie logic
într-un alt domeniu al mediului care ne înconjoară şi care determinată pot fi însuşite şi utilizate printr-un proces de
influenţează direct organismul. Toate cele 5 tipuri de educaţie sau de autoeducaţie.
traductoare convertesc informaţiile intr-un sistem unificat de Dar mai mult, algoritmii de creaţie însuşiţi pe cale
semnale, capabile sa fie analizate. conştientă sunt transferaţi atât în subconştient, cât şi în
Să considerăm inconştient, unde vor fi folosiţi atât pentru creaţia
capacitatea informaţională semispontană, cât şi pentru creaţia spontană.
globală a organismului Toate aceste procese au ca suport o formidabilă reţea
uman (CIG) (fig. 2.14). neuronală, care este utilizată în mod conştient în medie
În fiecare moment ea într-un procent de 2 % la oamenii obişnuiţi şi 4-5 % la
recepţionează informaţii, genii. Astfel, se ştie ca sistemul nervos uman este alcătuit
caracterizate de o anumită în medie de 16 miliarde celule (16 x 109) şi că fiecare
amplitudine (putere) P şi celulă nervoasă poate stabili 200000 de conexiuni. Rezultă
de o anumită lungime de că numărul de conexiuni posibile este de
undă . 16 x 109 x 200000 = 32 x 1014,
Se ştie în momentul ceea ce reprezintă un număr foarte, foarte mare.
Fig. 2.14. de faţă că majoritatea Această capacitate de conexiuni se păstrează aproape
acestor informaţii ajung pe constantă pe parcursul a peste 100 de ani. Să considerăm
calea central-vizuală a sistemului nervos - ele reprezentând astfel că omul ar trăi 120 de ani. După vârsta de 20 de ani
aproximativ 70 % din totalul informaţiilor recepţionate şi este acceptată ideea că sistemul informaţional uman se
conştientizate de organismul uman. depreciază prin moartea zilnică a cca 10000 de celule
Toate aceste informaţii utile organismului sunt nervoase. În unele studii mai recente se afirmă însă că o
recepţionate în două moduri: mare parte din celule se regenerează şi ca atare nu trebuie
 inconştient; considerată cifra de 10000 de celule ci mult mai puţin.
 conştient. Acoperitor, vom considera totuşi cifra de 10000 şi vom
În principiu, ele sunt comparate cu referinţe calcula pierderea de conexiuni pe parcursul a 100 de ani.
interioare, dobândite pe două căi: Deci numărul de conexiuni pierdute este:
 genetic - ca urmare a necesităţilor primare de 100 ani x 10000 celule x 200000 conexiuni x 365 zile = 0,7 x 1014
supravieţuire; ceea ce reprezintă un procent de 2,28 %, în bună măsură
 educaţional - printr-o formare dirijată în timp. tolerabil. Rezultă că omul este programat să trăiască mult
mai mult decât trăieşte în momentul de faţă şi că modul în
Creativitate: necesitate, problematică, practică 133 134 Manual de creativitate

care trăieşte obiectiv şi subiectiv determină reducerea În consecinţă o să considerăm următoarele zone (fig.
duratei vieţii. 2.15):
În acelaşi timp, sistemul informaţional în condiţii 1. zona conştientului clar Z.C.C.
normale nu-şi diminuează esenţial capacitatea pe parcursul 2. zona subconştientului Z.S.C.
a 120 de ani, ceea ce permite să se afirme că teoretic un 3. zona inconştientului Z.I.
creator poate să-şi manifeste calităţile specifice până la 4. zona dinamică Z.D.
adânci bătrâneţe.
În ceea ce priveşte modul în care omul îşi foloseşte
capacitatea informaţională - ea se face pe trei nivele:
conştient, subconştient, inconştient cu precizarea că
subconştientul se referă la treptele cunoştinţei care cuprinde
idei, noţiuni, impresii care au fost prezente odată în minte,
dar care nemaifiind în centrul atenţiei, au rămas confuze,
până la o revenire în conştiinţa clară.
Se consideră că toate zonele dinamice reprezintă zone în
care se primeşte informaţia, se analizează la nivelele
corespunzătoare faţă de nişte referinţe şi este mai mult sau mai
puţin introdusă în P1-
8 8

 1-

memorie. Zonele P1-


SV
8

 1-
receptoare sunt reciproc SA
8

Zi Zsc

permeabile, iar partea ZD Zsc


Zi

lor inamică (Z.D.) se Zcc

caracterizează printr-un SO P1-


8

 1-
8

proces de acumulare Zsc


Zsc
Zi

de informaţii şi Zsc

ulterior de filtrare şi Zi ZI
SG

sintetizare, deci printr- P1-


ST
P1-

un proces pulsatoriu
8

 1-
8

 1-
8
8

de dilatare şi Fig. 2.15.


concentrare continuă a
spaţiului intrapsihic.
Creativitate: necesitate, problematică, practică 135 136 Manual de creativitate

2.4. Evaluarea creativităţii Diferenţele individuale se exprimă prin numărul diferit de


asociaţii îndepărtate] sau mai puţin înrudite pe care le
Analiza realizată de GOLANN [3] asupra definiţiilor date realizează fiecare persoană într-o situaţie dată. Din aceasta
creativităţii în literatura teoretică şi experimentală până la perspectivă teoretică s-a elaborat un instrument de evaluare şi
începutul deceniului şapte relevă faptul că noţiunea se referă prognoză a creativităţii, numit "Remonte Association Test",
când la o caracteristică de personalitate, când la un anumit folosind drept criteriu numărul asociaţiilor cu frecvenţă scăzută
proces, când la un anumit tip de produs. (originalitatea).
Diagnosticul psihologic are în vedere creativitatea ca şi Elaborarea modelului tridimensional al intelectului de
caracteristica de personalitate. Pornind de la premisa care către GUILFORD [29] a condus la identificarea aptitudinilor
consideră creativitatea ca o caracteristică general - umană intelectuale specifice creativităţii: fluiditatea, flexibilitatea,
problema diagnosticării acesteia nu se pune în termeni originalitatea, elaborarea, sensibilitatea faţă de probleme şi
dihotomici creativ-noncreativ, ci vizează stabilirea nivelului redefinire. Definirea acestor aptitudini sub aspectul operaţiilor
funcţional şi a specificului creativităţii fiecărei persoane. intelectuale implicate, al conţinutului şi al naturii produselor
Diversitatea metodologică utilizată pentru aprecierea rezultate a permis construirea unor teste care urmăresc
nivelului creativ a conturat două aspecte ale fenomenului, unul evaluarea acestor aptitudini. Fiecare aptitudine şi variantele
latent - creativitatea potenţială în terminologia lui concrete se pot determina valoric pe baza rezultatelor obţinute la
LOWENFELD şi altul manifest - creativitatea actuală. rezolvarea unor probleme specifice.
Această perspectivă intelectualistă asupra creativităţii stă
2.4.1. Diagnosticarea potenţialului creativ şi la baza testului elaborat de TORRANCE [77]. Spre deosebire
de probele GUILFORD, specifice fiecărei aptitudini, "Testul de
Creativitatea potenţială este nivelul creativ care se gândire creativă" TORRANCE evaluează patru din aceste
stabileşte cu ajutorul testelor psihologice, în condiţii de aptitudini (fluiditatea, flexibilitatea, originalitatea şi elaborarea)
laborator, când procesul creator este provocat artificial şi pe baza unor lucrări complexe ale subiectului. Cele două forme
situaţional. paralele ale testului cuprind fiecare câte două secţiuni, una cu
Valoarea diagnostică şi prognostică a testelor de conţinut verbal (V)-7 probe şi alta cu conţinut figural (F) - 3
creativitate este dependentă de pertinenţa modelului conceptual, probe. Pe baza fiecărei probe se evaluează următoarele
pe baza căruia este elaborat, ca şi de calităţile lor proprii sub aptitudini creative (tabelul 2.2). Se evaluează fiecare aptitudine,
aspectul validităţii, al fidelităţii şi al sensibilităţii. Din separat pentru performanţele verbale şi cele figurale, prin
perspectiva modelului asociaţionist-psihologic, creativitatea este sumarea punctelor obţinute pentru aceeaşi variabili la toate
definită de MEDNICK [4] ca un proces de transformare a unor probele. Un test asemănător a fost elaborat, validat şi etalonat pe
elemente asociative în combinaţii noi, care corespund ,,unor o populaţie de elevi din Iaşi, de către CALUSCHI şi STOICA
cerinţe specifice sau se dovedesc a fi utile, sub o formă sau alta. [72]. În literatura de specialitate sunt semnalate opinii, care ,
Creativitate: necesitate, problematică, practică 137 138 Manual de creativitate

Tabelul 2.2 motivaţionali, dinamici atitudinali şi valorici, creşte dificultatea


Aptitudinile evaluate de probele TORRANCE elaborării unor mijloace evaluative valide. Exigenţa sub
Denumirea probei Ela- Fluidi- Flexi- Ori- aspectul asigurării validităţii de conţinut a condus la izolarea
bo- tatea bilita- gina- artificială a unor factori determinanţi, intelectual-aptitudinali
rarea tea lita- sau atitudinali, considerându-se celelalte elemente ca factori de
tea influenţă implicit exprimaţi în factorul determinant. Eludarea
V1 Puneţi întrebări X X X relaţiilor de complementaritate şi/sau de compensare dintre
V2 Imaginaţi-vă cauzele X X X diferiţi factori limitează validitatea predictiva a instrumentelor
V3 Imaginaţi-vă consecinţele X X X
de evaluare.
V4 Îmbunătăţirea unui obiect X X X
Complexitatea procesuală a creativităţii şi marea
V5 Utilizări noi X X X
V6 Întrebări originale X X
diversitate individuală a modalităţilor de percepere a sarcinii de
F1 Compuneţi un desen X X
prelucrare a informaţiei şi de prezentare a răspunsului, atât la
V7 Ce-ar fi dacă? X X X subiectul cercetat, cât şi la evaluator, îşi pune amprenta asupra
F2 Figuri incomplete X X X X calităţii testelor de creativitate sub aspectul fidelităţii. Astfel,
F3 Linii paralele / Cercuri X X X X cote relativ apropiate stabilite de evaluatori diferiţi pot ascunde
diferenţe semnificative de potenţial şi invers.
Din considerentele menţionate, orice diagnostic trebuie
spre deosebire de poziţiile intelectuale, situează în primul plan să denumească factorul vizat, iar prognosticul activităţii
determinarea nonintelectuală a creativităţii. Din perspectiva unei creatoare trebuie să se bazeze pe o investigaţie complexă.
asemenea poziţii NEVEANU a elaborat un chestionar de
personalitate care vizează evaluarea aptitudinilor creative. 2.4.2. Evaluarea creativităţii manifeste
Chestionarul de aptitudini creative are un număr de 50 de
propoziţii ale căror valoare de adevăr se estimează de către Creativitatea manifestă (actuală) se „măsoară” pe baza
fiecare subiect pe cinci trepte: evaluării produsului de creaţie realizat în condiţii „naturale” şi
a) cu totul adevărat pentru mine -( 2 puncte); în acest caz diagnosticul are un caracter situaţional, evaluarea
b) în general adevărat pentru mine -( 1 punct); fiind realizată în condiţii specifice: didactic, de cercetare-
c) da şi nu -( 0 puncte); proiectare, apreciere-programare, de concurs. Aprecierea
d) în general nu este totul adevărat -(-1 punct); gradului de noutate şi a valorii produsului de creaţie implică
e) cu totul neadevărat pt. mine -(-2 puncte). stabilirea şi alegerea criteriilor funcţie de care se face evaluarea.
Astfel, chestionarul permite evaluarea aptitudinii creative Indicatori ai creativităţii manifeste
ca variabilă continuă între -100 şi +100 de puncte. Productivitatea creatorului se determină pe baza
Complexitatea structurală a creativităţii, determinată de numărului de lucrări elaborate, indiferent de finalitatea acestora,
multitudinea factorilor implicaţi, intelectuali, afectiv- de aportul de informaţie nouă, personală ori de valoarea
Creativitate: necesitate, problematică, practică 139 140 Manual de creativitate

ipotezelor investigate. Productivitatea este un indicator din urmă pot fi însă factori favorizanţi ai originalităţii.
cantitativ al creativităţii. În activitatea inginerească criteriile Indicatorii calitativi ai creativităţii manifeste în domeniul
productivităţii diferă în raport cu funcţia concretă în care tehnic pot fi considerate următoarele variabile:
creativitatea se manifestă: în activitatea ştiinţifică criteriu de  în activitatea ştiinţifică – numărul de cercetări ale căror
evaluare a productivităţii creativităţii poate fi considerat rezultate au fost aplicate în practică (producţie, cercetare etc.);
numărul de studii sau lucrări personale terminate; în cercetare –  în cercetare – numărul de brevete valorificate;
numărul de brevete de invenţii obţinute; în proiectare – numărul  în proiectare – la nivel tehnologic – numărul de licitaţii
de proiecte elaborate; în activitatea de fabricaţie – numărul câştigate în raport cu numărul de participări;
alternativelor de soluţii pe care persoana le are în medie pentru  la nivel de execuţie – eficienţa în raport cu tehnologii de
o situaţie problemă. În situaţie didactică, productivitatea execuţie anterioare (dacă există termen de comparaţie):
creativităţii inginerului – profesor se poate exprima prin viabilitatea – (dacă nu este comparabil cu alt proiect) se referă la
numărul de studenţi performanţi la disciplina pe care o predă, durata aplicării tehnologiei în raport cu intervalul de timp în
iar printr-o analiză longitudinală - prin numărul de studenţi care reperul este în fabricaţie;
atraşi spre propriul domeniu de specialitate. Productivitatea  în management – randamentul sistemului sociotehnic;
creativităţii studentului se manifestă în frecvenţă crescută a  în activitatea didactică – numărul de premii obţinute la
iniţierii unor problematizări (întrebări deosebite), a formulării diferite concursuri, publicaţii sau referate realizate de elevi, sunt
unor alternative de soluţii personale, indiferent de gradul de expresia creativităţii atât a elevilor cât şi a profesorilor.
noutate socială al acestora, diversitatea şi gradul de implicare în Se impune totuşi opinia formulată de GUASTELLO ş.
activităţi extradidactice cu scop informativ. a. [31] cu privire la restricţia pe care o introduce limitarea
Originalitatea produsului de creaţie este un indicator comportamentelor creative la cele care duc la obţinerea unui
calitativ al creativităţii. Se practică trei modalităţi diferite de premiu, în general, la obţinerea unui rezultat favorabil atunci
evaluare a originalităţii, anume: când confruntarea între participanţi este mediată de un juriu:
 gradul ridicat de imprevizibilitate al produsului; rezerva autorilor rezultă din faptul că premiile, pe lângă
 asocierea unor elemente îndepărtate, ce aparţin unor creativitate cer şi o înclinaţie spre competiţie, ca şi din
categorii diferite; inevitabila subiectivitate a juriului.
 frecvenţa redusă de apariţie a produsului respectiv într-o Valoarea socială a produsului se referă la impactul
situaţie dată şi raportat la o populaţie relativ omogenă: este creaţiei asupra domeniului şi asupra specialiştilor, fiind
modalitatea cea mai accesibilă de evaluare a originalităţii în exprimabilă prin factori temporari, spaţiali şi de popularitate.
condiţii de laborator. Aceste categorii de criterii se regăsesc şi în „Scala
Originalitatea constructivă caracterizează nivelurile realizării creative”, elaborată de LUDWIG, A.M. [44],
elevate ale creativităţii şi nu se confundă cu noncomformismul sistematizate pe trei niveluri ierarhice. Se prezintă în continuare
sau modalităţile de manifestare a nevoii de identitate: acestea această scală de evaluare complexă a creativităţii, pe baza
Creativitate: necesitate, problematică, practică 141 142 Manual de creativitate

activităţii integrale a unui creator. Scala, elaborată în a. 1992, pe 2.5. Factori favorizanţi şi frenatori ai
cele trei niveluri valorice cuprinde 11 itemi, după cum urmează: creativităţii
Criterii majore – valori: 0; 3; 6; 9
1. Există creaţii, produse, performanţe sau lucrări
probabile a fi apreciate mult timp după era persoanei respective, 2.5.1. Despre capacităţi, talent, genialitate.
chiar dacă numele persoanei nu este reţinut? Pe urmele lui DEDAL
2. Au depăşit produsele personale, ideile sau lucrările
aplicate, civilizaţia locală în general, sau a pus în circulaţie Problemele cunoaşterii şi dezvoltării aptitudinilor creative
valori sau idei universale? nu este nouă. În Grecia antică, în special, în Sparta şi în vechea
3. S-a ridicat persoana deasupra limitelor societăţii sau Romă se considera că educaţia corectă a generaţiei tinere este
erei sale prin stabilirea de noi direcţii, anticipând nevoile sociale chezăşia bunăstării în stat. Astăzi ea se pune mai pregnant din
sau evoluţii de perspectivă îndepărtată? pricina faptului că societatea contemporană, puternica
4. Cât de influentă a fost persoana în contemporaneitate şi dezvoltare ştiinţifică şi tehnică solicită mai mult ca oricând
profesioniştii care o urmează (protejaţi, discipoli, aderenţi)? creativitatea umană - progresul economic şi social fiind în mare
5. Cât de originală a fost principala lucrare a persoanei? măsură dependent de inteligenţa şi inventivitatea membrilor
6. Cât a dăinuit noutatea realizării după descoperire? societăţii, de ingeniozitate şi originalitate investite în activităţile
Criterii intermediare – valori: 0; 2; 4; 6; desfăşurate în diverse domenii. În aceste condiţii progresul nu
7. Cât de versatil a fost individul (activităţi în mai multe este posibil însă fără prospectarea, dezvoltarea şi valorificarea
domenii şi medii diferite)? ştiinţifică a tuturor resurselor de care dispune fiecare popor.
8. Cât de productivă a fost persoana (număr de produse Aceasta însă implică introducerea - în primul rând în sistemul
sau lucrări personale terminate)? de învăţământ - a unor metodologii de evaluare şi promovare a
9. Lucrările persoanei au fost acceptate, admirate sau creativităţii, de dezvoltare a aptitudinilor creative ale elevilor şi
apreciate dincolo de propria ţară? studenţilor, precum şi de selecţie a celor cu potenţial creativ
Criterii minore – valori: 0;1; 2; 3. superior. Cu mici excepţii practic fiecare individ posedă prin
10. Cât de mare a fost competenţa practică a persoanei cu naştere unele elemente ale capacităţii creative, care trebuie
referire la lucrare (aptitudini, talent, capacităţi speciale)? evidenţiate, dezvoltate şi fructificate.
11. A arătat persoana implicare creativă în scopuri În sensul actual al noţiunii, cine a fost unul din primii mari
nonvocaţionale (în afara carierei)? inventatori? Posibil legendarul DEDAL. Lui i se atribuie
Scala permite evaluarea creativităţii pe baza produselor construirea renumitului labirint de pe insula Creta, a aripilor
creative realizate de o persoană pe o perioadă mai îndelungată pentru sine şi pentru ICAR (fiul său), pentru a evada de pe
de timp. Variabila are o întindere de 78 de valori, din care 1/13 această insulă, transformată de rege în închisoare, precum şi alte
reprezintă ponderea criteriilor minore, 3/13 - a celor invenţii minunate. În istoria tehnicii o urmă atât de luminoasă a
intermediare şi 9/13 reprezintă ponderea criteriilor majore. unei personalităţi nu putea fi întâmplătoare. Putea fi vorba
Creativitate: necesitate, problematică, practică 143 144 Manual de creativitate

despre un talent unic, sau despre o metodă deosebită de creaţie, bolnăvicios, cu defecte ale vorbirii, prin muncă asiduă şi eforturi
dusă fără urmă în mormânt? Întrebarea este deocamdată fără considerabile El a reuşit să-şi învingă neajunsurile, devenind cel
răspuns. mai bun orator al Greciei antice.
Mai întâi de toate, inventatorul este un “tip neobişnuit”. Un exemplu semnificativ este şi viaţa renumitului
Prin analogie putem să ne aducem aminte despre eroul unei inventator Th. EDISON, care era un căutător al noului foarte
povestiri scrise de O. HENRI despre un spărgător nobil. Pentru muncitor şi insistent. Din spusele sale, până la vârsta de 50 de
a deschide un seif, în care întâmplător nimerise un copil, el îşi ani ziua de lucru constituia aproximativ 19,5 ore.
făcu o operaţie chinuitoare - îşi pilise unghiile degetelor pentru Lucrând asupra inventării acumulatorului, EDISON a
a mări astfel sensibilitatea lor. În mod similar este nevoit să efectuat zeci de mii de experienţe. La întrebările sceptice ale
procedeze permanent şi inventatorul. Doar arma lui principală colaboratorilor săi care sunt rezultatele EDISON a răspuns
este agerimea ascuţită faţă de procedeele tehnice noi, uneori “Rezultate... Eu am obţinut multe rezultate. Eu am descoperit
paradoxale. mii de lucruri care, însă, nu mi-au permis să găsesc soluţia”.
Să încercăm a privi din interior inovaţia tehnică cu ochii Însă insistenţa, de care a dat dovadă EDISON în acest caz i-au
inventatorului. Să urmărim activitatea unui copil de 2-3 ani care permis să găsească, însfârşit, soluţia, inventând acumulatorul cu
cu multă sârguinţă şi insistenţă construieşte din cuburi ceva, electrolit.
foarte important pentru el, cu încercări nereuşite şi reluări, şi “Dacă vă puteţi imagina omul - povesteşte soţia lui
dacă i-a reuşit întreaga-i făptură iradiază satisfacţie. Acesta e EDISON - care trăieşte într-o stare de excitare permanentă,
momentul culminant de satisfacţie morală, caracteristică omului care nu vede, nu face nimic, ce nu e legat nemijlocit de
creator. problema dată, atunci vi-l puteţi imagina pe EDISON în timpul
lucrului”. Da, genialul inventator a fost în stare să “asude” şi
2.5.2. Rolul antrenării în dezvoltarea aceasta i-a adus succesul binemeritat, lăsând omenirii spre
capacităţilor creative folosire o mulţime de invenţii. Viaţa şi activitatea lui EDISON
este un exemplu bun pentru acei tineri care caută să se afirme.
Capacităţile creative necesită însă o dezvoltate Creatorul teoriei relativităţii A. EINSTEIN se dezvolta în
multilaterală. Ele se formează şi ating înălţimi remarcabile cu tinereţe încet, cu greu. El a început să vorbească târziu. “Nu-i
condiţia implicării individului în activităţi de antrenare, de nimic Albert - glumea unchiul său Iacob - nu fiecare devine
instruire etc. Drept confirmare ne sunt exemplele profesor, nu-ţi pierde speranţa”. În şcoala primară a mers de 9
personalităţilor din diferite epoci. Din trecutul îndepărtat a ajuns ani. Simţind gust pentru învăţătură, a început să se ocupe
până la noi informaţii privind viaţa şi activitatea renumitului intens. Munca asiduă, perseverenţa extraordinară, şi, desigur,
orator şi om politic al antichităţii - DEMOSFEN. DEMOSFEN talentul său i-au permis să combată prevestirea unchiului său
a trăit în perioada (384...322 p.ch) când în Grecia arta oratorică Iacob. EINSTEIN putea să lucreze fără repaus, sistematic,
a atins un nivel foarte înalt. Fiind din născare un copil
Creativitate: necesitate, problematică, practică 145 146 Manual de creativitate

perseverent. Şi nu e de mirare că această muncă l-a adus la cea cauza incapacităţii de a învăţa. Rău învăţau la şcoală Walter
mai mare descoperire a secolului. Scott şi Alexander GUMBOLDT - renumit naturalist neamţ.
Este interesant de remarcat că oamenii, pe care îi Louis PASTEUR în scoală nu reuşea la chimie. Prin ce se
considerăm talentaţi şi geniali, singuri subliniau în repetate explică acest fenomen? Unde-i explicaţia, că unii copii, care,
rânduri importanţa majoră în creaţia lor a muncii permanente, aparent sunt puţin dotaţi de la natură, cărora la început
stăruitoare. A se culca şi scula, a merge la lucru, în timpul învăţătura li se dă foarte greu, mai apoi devin veritabile talente?
lucrului, plimbărilor, la odihnă şi chiar în somn a fi obsedat în Cauza este în cultivarea la ei pe parcursul anilor a hărniciei.
întregime de problema căutării soluţiei - oare nu aceasta este cea “Vunderchinzii” sunt mai degrabă excepţii, dar şi ei îşi pierd
mai bună caracteristică a geniului. Şi nu de dragul cuvântului capacităţile moştenite prin naştere, dacă prin muncă sistematică
frumos se vorbeşte despre lucrul efectuat în timpul somnului. nu şi le dezvoltă. Aptitudinile fenomenale nu se transformă în
Gândul perseverent nu-l lasă pe omul creator nici atunci când tot aşa de fenomenale capacităţi, deoarece o astfel de
adoarme. transformare nu are loc de la sine, fără muncă, fără eforturi.
Acest fenomen nu poate fi deocamdată explicat, însă sunt
multe cazuri de acest fel. Mama, aflându-se la căpătâiul 2.5.3. Un atribut important al creativităţii -
copilului bolnav, nu se trezeşte în urma trăsnetelor de ploaie, a spiritul de observaţie
vocilor şi loviturilor puternice, însă ea momentan va tresări la
un scâncet uşor al copilului. Morarul doarme liniştit în zgomotul Un alt atribut foarte important al creativităţii tehnice este
şi scregetul morii care lucrează, însă face să se schimbe puţin spiritul de observaţie al omului creator. Imaginaţi-vă o secţie de
sunetul generat de pietrele de moară, atunci, când grâul s-a inventatori profesionişti, care rezolvă problemele prin metoda
terminat, şi el îndată se va trezi. Şi aşa se întâmplă întotdeauna, de probe şi erori. Stau şi gândesc. Caută varianta potrivită. Şeful
când conştiinţa omului este fixată timp îndelungat asupra ceva. secţiei se adresează unuia dintre colaboratori: “Vă gândiţi de 10
Nu e de mirare că D.I. MENDELEEV a văzut în vis ceea ce a ani, dar nici un folos...”. “E o problemă grea - răspunde acela -
căutat mulţi ani la rând. Renumitul savant poseda o capacitate am analizat de acum şase mii de variante...”. “Mai ieşiţi în
de lucru extraordinară şi anume aceasta i-a asigurat stradă, - propune şeful, - poate că vedeţi ceva care să vă
descoperirea, pe care a făcut-o, iar visul a fost doar un moment sugereze o idee...” Multe invenţii au apărut datorită spiritului de
în lucrul încontinuu al creierului. inspiraţie dezvoltat al creatorilor, minţii agere.
Talentul, genialitatea sunt, în primul rând, o mare dorinţă Procesul de tranşare pe etape a cărnii de porc la
de muncă, persistenţă colosală şi putere de voinţă. Sunt renumitele abatoare din Chicago putea fi observat din an în an
cunoscute şi alte exemple de renumite personalităţi din de mii de oameni. Însă numai H. FORD, vizitând întâmplător un
domeniul culturii, ştiinţei şi tehnicii, care în copilărie erau abator, a fost în stare să extragă din succesivitatea strictă a
consideraţi elevi fără perspectivă. Aşa, de exemplu, Newton era operaţiunilor ideea conveierului pentru asamblarea
considerat în şcoală lenos şi tont şi chiar a fost luat acasă din automobilelor. Trebuia numai să inversezi procesul, pornind de
la simplu la compus. Din acest exemplu tipic rezultă că
Creativitate: necesitate, problematică, practică 147 148 Manual de creativitate

inventatorului, care doreşte să se debaraseze de prejudecăţi şi 2.5.4. Rolul hazardului în creaţie


lanţurile psihologice, îi sunt necesare, cel puţin, două calităţi
profesionale: imaginaţie vie şi competenţă bună în ceea ce are Desigur, recunoscând rolul talentului şi intuiţiei în creaţia
loc în jur. tehnică, nu trebuie să fie neglijat nici măria sa hazardul,
În mod analogic a ajuns la descoperirea sa şi renumitul condrumeţul principal al multor invenţii minunate. Asfel, multe
inginer şi inventator Samuel BROWN, stând culcat sub un invenţii au apărut întâmplător, lăsând impresia la prima vedere
copac. Era obsedat de ideea creării unui pod de construcţie că anume hazardul a dat naştere invenţiei, cum este cazul lui
nouă, necunoscută până atunci, bine gândit şi raţional. Timpul ŞEEL, care a descoperit clorul, despre existenţa căruia nici
trece, însă nici o idee clară nu-i vine în minte. Sunt analizate măcar nu bănuia. Zaharina a fost descoperită absolut
variante, în minte apar careva asociaţii vagi. Însă nu este ceea ce întâmplător în 1879 de către K. FALIBERG, care s-a aşezat la
trebuie. Şi deodată, pe bucăţica azurie a cerului, care străbate masă cu mâinile nespălate şi în timpul mesei a simţit un gust
printre frunze, BROWN vede foarte clar schiţa podului. Iată dulciu. Cercetarea urmelor a dus la descoperirea zaharinei.
anume aceasta este ceea ce a căutat atât de chinuitor. Desigur, FARADAY a descoperit fenomenul compresiunii gazelor
aceasta este doar o schiţă care necesită să fie precizată, datorită rezultatului întâmplător al unui experiment; în timp ce
perfecţionată, însă ideea este corectă. El va construi un pod fără nici un dubiu un om obişnuit ar fi trecut pe lângă acest
moment fără să-i dea atenţie, FARADAY a văzut însă în el
suspendat, neîntâlnit încă în practica construcţiei podurilor. Cât
manifestarea proprietăţii comune a tuturor gazelor. Întâmplător
de raţional şi-a întins păiangenul firele păienginişului său între a fost inventat cauciucul vulcanizat, când pe plita fierbinte s-au
crengi. scăpat cauciuc şi sulf. Cazul cu penicilina lui FLEMING, cu
Maistrul optician olandezul Z. JANSON a hotărât să broaştele lui GALVANI. Nu sunt prea multe întâmplări?
privească la lumină o lentilă prin alta pentru a controla dacă nu Între munca cercetătorului, a inventatorului şi a
sunt defecte. Şi deodată, clopotniţa bisericuţei, aflate în căutătorului de aur se poate face o comparaţie multiplă.
depărtare, a intrat la figurat în fereastra atelierului. Astfel, Astfel:
întâmplător a fost inventat telescopul. · şi unul şi altul caută “într-un nisip” pe care-l speră
Chimistul neamţ K. FALBERG în timpul mesei a observat aurifer;
că bucatele servite aveau un gust dulceag. Savantul şi-a adus · şi unul şi altul spală nisipul pentru a găsi o urmă de
aminte că după lucrul în laborator a uitat să-şi spele mâinile. aur;
“Astfel poţi să te şi otrăveşti” s-a gândit cu regret FALBERG şi · şi unul şi altul pot spăla de multe ori fără să
după masă a supus unei analize minuţioase conţinutul vasului găsească lucrul căutat;
unde el vărsa rămăşiţele după efectuarea experienţelor. Astfel, · şi unul şi altul pot găsi mai rar, cu totul altceva, dar
întâmplător a fost descoperită zaharina - substanţă de 500 ori valoros.
mai dulce ca zahărul. Indiferent de circumstanţe, de un lucru trebuie să fim
siguri. Ambii cercetători muncesc asiduu, perseverent, cu
Creativitate: necesitate, problematică, practică 149 150 Manual de creativitate

speranţa că vor găsi ceea ce caută, iar atenţia lor este veşnic două extremităţi la un arc voltaic, în apropierea unui ac
încordată şi iscoditoare. În aceste condiţii şansa, hazardul poate magnetic, într-o poziţie paralelă cu acesta. La început, el a
să-i ajute foarte mult. Aşa cum a constatat cu amărăciune Ch. aşezat sârma într-o poziţie perpendiculară pe ac, dar nu s-a
RICHET, un mare fiziolog francez, nu întotdeauna valoarea petrecut nimic. Când însă, din întâmplare, el a ţinut sârma
descoperirii corespunde cu valoarea intrinsecă a cercetătorului şi orizontal şi paralel cu acul, a fost surprins să vadă acul
aceasta din diverse motive. Chiar Ch. RICHET a lucrat ani de schimbându-şi poziţia. Cu o intuiţie rapidă, el a schimbat sensul
zile fără să obţină rezultate din cauza alegerii greşite a curentului şi a descoperit că acul a deviat în direcţia opusă.
modelului experimental: tuberculoza. În schimb E. BEHRING, Astfel pe baza unei simple întâmplări, s-a descoperit relaţia
preocupându-se de difterie a rezolvat problema în câteva luni. dintre electricitate şi magnetism şi a fost deschisă calea spre
La fel PASTEUR a reuşit să prepare vaccinul antirabic, dar nu inventarea de către FARADAY a dinamului electric.
este sigur că ar fi putut acelaşi lucru cu vaccinul Dr. A.V. NALBANDOV a relatat modul în care a
antipoliomelitic. descoperit o metodă simplă de menţinere în viaţă a puilor de
Modul în care hazardul a contribuit la descoperiri de- găină pentru experienţă, după înlăturarea chirurgicală a glandei
osebite, care au dus ulterior la un şir de invenţii remarcabile, hipofize. După ce a învăţat să stăpânească tehnica chirurgicala,
arată întotdeauna starea de atenţie activă a cercetătorului – păsările continuau să moară. După o perioadă, pe neaşteptate,
inventatorului, indiferent de domeniul de care se preocupă. 98 % dintr-o grupă de păsări fără hipofiză au supravieţuit trei
Această stare de atenţie activă este de fapt un algoritm săptămâni şi un număr mai mare au trăit până la şase luni.
format, de observare şi căutare a lucrurilor şi faptelor Doctorul şi-a explicat supravieţuirea păsărilor prin faptul că se
neobişnuite, de încercare de a le înţelege şi explica aşa cum va specializase în tehnica chirurgicală. Dar iată că din nou păsările
reieşi şi din întâmplările care vor fi prezentate. au început să moară. În acest caz explicaţia bazată pe
Astfel cel care a descoperit curentul electric, Luigi îndemânarea chirurgului nu mai era valabilă.
GALVANI, nu a fost un fizician. El a disecat o broască şi a Cu toate aceste eşecuri, doctorul continua experimentele şi
lăsat-o pe masă, lângă o maşină electrică, după care a ieşit din iată hazardul. Într-o noapte târzie, mergând spre casă, doctorul
încăpere. Cineva a rămas în cameră atingând nervii piciorului trece pe lângă laborator şi observă luminile aprinse în camera
broaştei cu un scalpel, fapt care a provocat contracţia muşchilor animalelor. Câteva nopţi mai târziu observă din nou că luminile
piciorului. O a treia persoană a observat că această contracţie a ardeau toată noaptea. În urma cercetării a constatat că portarul
avut loc în momentul în care la maşina electrică s-a produs o verifica dacă geamurile sunt închise şi prefera să lase luminile
scânteie. Când atenţia lui GALVANI a fost atrasă de acest aprinse în camera animalelor pentru a găsi ieşirea, întrucât avea
fenomen, el l-a cercetat cu maximum de curiozitate şi astfel a un singur întrerupător în capătul camerei. Un control ulterior a
descoperit electricitatea. scos la iveală că cele două perioade în care puii de găină
În anul 1822 fizicianul danez OERSTED, la sfârşitul supravieţuiseră, coincideau cu perioadele în care era de serviciu
unei prelegeri a adus din întâmplare o sârmă conectată la cele acest portar care lăsa lumina aprinsă. Experienţele au
Creativitate: necesitate, problematică, practică 151 152 Manual de creativitate

demonstrat curând că puii cu hipofiza operată, ţinuţi în a bănuit acţiunea unei substanţe antimicrobiene secretată de
întuneric, mureau toţi, în timp ce puii iluminaţi pentru un timp contaminant, indentificată apoi ca aparţinând speciei penicilium
trăiau. notatum. Întâmplarea “favorizantă” a descoperirii nu a constat
Într-un articol inclus în volumul “Pledoarie pentru viaţă”, în contaminarea culturii, ci în reunirea a doi factori
Szent GYORGY, laureat al premiului Nobel, relatează determinanţi: în primul rând dintre toţi contaminanţii aerieni,
împrejurările care au condus la izolarea vitaminei P. Un prieten cultura a fost atinsă de penicilium, prezent în aer destul de rar;
medic cu o gravă predispoziţie la hemoragii, i-a cerut acid în al doilea rând, cultura era de stafilococ, germen deosebit de
ascorbic pentru a se trata de afecţiunea sa. Fiind de abia la sensibil la acţiunea antibiotică a penicilinei. În plus,
începutul cercetărilor şi neavând destulă substanţă Szent cercetătorul era pregătit să aprecieze neobişnuita valoare a
GYORGY, i-a trimis ardei conservat (vitapapric), iar efectul a fenomenului întrucât FLEMING încercase de mai multe ori să
fost benefic. Mai târziu a repetat experienţa cu acid ascorbic prepare un antiseptic “ideal” dotat cu putere bactericidă maximă
pur, dar fără rezultat, ceea ce l-a determinat să presupună că un şi total lipsit de toxicitate pentru om.
alt principiu era responsabil de efectul benefic obţinut. Iluminatul caselor şi străzilor pe timp de noapte a
Împreună cu colaboratorii a izolat din pericarpul lămâilor o constituit o problemă din cele mai vechi timpuri. În vechea
fracţiune flavonică, pe care a denumit-o citrină, apoi vitamina P. Romă existau sclavi purtători de făclii care luminau drumul
"Am denumit-o vitamina P - mărturiseşte Szent GYORGY, cu stăpânilor lor, iar în case se aprindeau opaiţe cu uleiuri de rapiţă,
sinceritate şi umor, - din cauza “permeabilităţii” şi a cuvântului uneori aromate cu ierburi frumos mirositoare. Lumânările de
“paprica” (în limba maghiară ardei iute)". A mai avut un mai târziu n-au reuşit să satisfacă în prea mare măsură gusturile
motiv pentru a alege litera P, şi anume acela că ea nu era litera şi chiar nevoile celor care le foloseau. Se ştie că la una din
din alfabet ce urma în materie de denumire a vitaminelor. "Mi- “soarelele” jupâniţei Ralu Caragea, lumânările de spermanţet au
am dat seama că activitatea legată de vitamine este plină de îmbâcsit aerul cu mirosul lor, iar picăturile prelinse au pătat
capcane şi speram ca în cazul că nu aş fi reuşit, până una alta, draperiile, pereţii şi chiar hainele invitaţilor. Iluminatul caselor
să demonstrez caracterul de vitamină al citrinei, acest lucru să intrase însă în atenţia oamenilor de ştiinţă. În secolul al XVI –
se întâmple înainte ca vitaminologia să ajungă la litera P şi lea matematicianul CARDANUS a îmbunătăţit vechile lămpi cu
astfel lucrările mele să nu producă încurcături". ulei. În 1873 francezul LEGER introduce feştila împletită, iar
În septembrie 1928 ALEXANDER FLEMING a observat cunoscutul fizician Aime ARGAND realizează după 1800
că o cultură de stafilococ a fost contaminată accidental cu un capacul de metal al lămpii prin care se urcă, sau se coboară
microorganism din atmosfera laboratorului întunecos şi îmbâcsit fitilul. Tot atunci descoperă, printr-o întâmplare, cilindrul de
din vechiul Saint Marya Hospital. În loc să neglijeze acest sticlă, privindu-l pe fratele său mai mic jucându-se cu o sticlă cu
incident, ALEXANDER FLEMING a examinat atent placa fundul spart, deasupra unei candele care dădea astfel o lumină
contaminată, observând că în jurul mucegaiului coloniile de mai puternică. O adevărată revoluţie a constituit-o descoperirea
stafilococ aveau un aspect neobişnuit, de “picătură de rouă”. El gazului de iluminat. Şi acesta a fost descoperit absolut
Creativitate: necesitate, problematică, practică 153 154 Manual de creativitate

întâmplător, la sfârşitul secolului al XVIII – lea de William Cu alte cuvinte găseau cu totul altceva decât ceea ce căutau.
MURDOCK care trebuind să meargă la o serată a primarului , Astfel, zetarul american HIATT, obsedat de dorinţa de a obţine
şi-a improvizat un felinar dintr-o băşică de porc umplută cu gaz fildeşul artificial pentru bilele de biliard, a inventat în 1883
emanat de cărbunii dintr-un depozit, în care a băgat o ţeavă prima masă plastică din lume, care sub denumirea de celuloid
aprinsă la capăt. Acest gaz, fiind deosebit de toxic, a creat multe şi-a găsit o utilizare foarte largă. Aceste cazuri nu pot fi însă
probleme inventatorului şi prietenului său, William CLEGG, generalizate.
dar în cele din urmă au reuşit să-l rafineze astfel încât să devină De regulă, fiecare descoperire tehnică este precedată, de
nepericulos. Pentru iluminarea Londrei s-au izbit însă de obicei, de căutări îndelungate, deseori chinuitoare. Cu mult timp
rezistenţa autorităţilor, a unor oameni de cultură ca Walter înainte de obţinerea soluţiei căutate creatorul pare că este deja
SCOTT, care bagatelizau invenţia, a bisericii, care vedea în asta orientat în direcţia necesară. El este într-o stare de concentrare
o răsturnare a ordinii lăsate de Dumnezeu şi, bineînţeles, a care intensifică mult capacitatea raţiunii de a analiza
lampagiilor care se simţeau eliminaţi de la locul de muncă. informaţiile necesare şi a smulge soluţia căutată. E suficient
Perseverent însă, CLEGG a început să aprindă singur felinarele, atunci doar o aluzie fină sau o privire fugitivă, ca să ia naştere o
impunând în cele din urmă invenţia. Aceasta s-a răspândit mai anume “ rezonanţă“, iar soluţia originală a problemei să apară
târziu în întreaga Europă: la Paris în 1817, la Berlin în 1826, la pe neaşteptate, din subconştient, parcă de la sine.
Viena în 1833. Practic, apariţia fiecărei invenţii este favorizată de o
Lampa cu gaz aerian a fost îmbunătăţită substanţial de mulţime de încercări şi experienţe nereuşite. După cum spunea
chimistul austriac Karl AUER. Acesta i-a adăugat o sită LOUIS PASTEUR, “sunt favorizate numai minţile pregătite”.
incandescentă, realizând în acelaşi timp becul electric cu De ce miilor de oameni merele căzute pe cap le-au făcut doar
filament de osmiu, prezentat la Expoziţia de la Paris în 1900. cucuie, în timp ce cucuiul de pe fruntea lui NEWTON a dus la
Marea descoperire a lui EDISON, de al cărui nume este legat în descoperirea legii gravitaţiei universale? Desigur, considerarea
general becul electric, a constat în confecţionarea filamentului hazardului ca având rolul esenţial în inventică este greşită.
din bumbac carbonizat. Tot acest mare savant a realizat vidul Exemplul clasic de căutare orientată, care se bazează în aceeaşi
din interiorul becului, invenţie care a cucerit întreaga lume. măsură atât pe ştiinţă , cât şi pe simţul practic - se referă la
Desigur, nu este de crezut că hazardul apare numai la inventarea în 1867 a dinamitei de către renumitul savant şi
anumiţi oameni. Ca şi norocul, mai mare sau mai mic, hazardul inginer A. NOBEL. Ideea novatoare consta în a neutraliza
însoţeşte viaţa oamenilor. “diavolul autoexploziv” - nitroglicerina, impregnând cu ea o
Problema constă în a-l “simţi”, a-l înţelege şi a-l folosi, iar substanţă poroasă neutră din punct de vedere chimic şi în acelaşi
şansa este cu atât mai mare, cu cât eşti pregătit în acest sens. timp ieftină. După multe căutări pline de primejdii şi
Istoria păstrează, de asemenea, exemple când “goana dezamăgiri, A. NOBEL s-a oprit în sfârşit asupra diatomitului -
după năluci” a dus la realizarea unor invenţii importante , care, o rocă sedimentară friabilă constituită din alge minuscule care
însă nu aveau nici o legătură vizibilă cu intenţiile cercetătorilor. se depune pe fundul lacurilor. “Deci - cum a menţionat
Creativitate: necesitate, problematică, practică 155 156 Manual de creativitate

inventatorul - dinamita nu a apărut întâmplător, ci pentru că de integral şi numaidecât în forma, în care a fost formulată iniţial.
la bun început am văzut neajunsurile explozibilului lichid şi am Anume aşa, cum am văzut mai sus, a fost formulată
căutat metode de a le elimina”. pseudosarcina "ceasornicului veşnic".
La o analiză atentă se observă, cu mici excepţii, că fiecare În algoritmul lui G. S. ALTŞULLER au fost considerate
întâmplare a avut loc cu oameni pregătiţi. De ce totuşi ideea peste 30 bariere psihologice care imobilizează imaginaţia
podului suspendat ia venit anume inginerului BROWN, inovatorului. Eliberarea de oricare din ele duce la apariţia unor
zaharina a fost observată de un chimist, penicilina - de un savant invenţii foarte interesante.
medic, iar ideea telescopului a găsit-o anume un maistru Să pornim de la faptul că bariera psihologică este diversă
optician? La toate acestea există un singur răspuns: da pentru că şi posedă o capacitate de adaptare uimitoare. Pretutindeni ea
este aproape imperceptibilă pe fundalul afirmaţiilor neclintite
toţi aceşti oameni au lucrat foarte perseverent, au acumulat
ale somităţilor. Încă A. EINŞTEIN, lucrând în biroul de
multe cunoştinţe privind obiectul cercetărilor, având şi un spirit patentare, a observat ca orice invenţie se începe cu fraza
de observaţie bine dezvoltat. Pe bună dreptate, “hazardul "aceasta e imposibil". E imposibil, de exemplu, să construieşti
fericeşte doar minţile pregătite”. un orologiu mecanic fără alimentare cu energie din afara.
Aceasta contravine legilor fizicii. În schimb ceasul cu
2.5.5. Influenţa barierelor psihologice asupra autoarmare poate fi executat prin câteva metode. Problema
creativităţii constă în primejdia permanentă de a uita de a porni orologiul.
Invenţia a fost realizată, deoarece formularea formală a
Omului creator, chiar şi celui începător, pe lângă talent, îi problemei existente a fost înlocuită cu un scop real bine definit.
sunt necesare încă şi deprinderi profesionale deosebite, care să-l Tradiţiile, prejudiciile tehnice, inerţia experienţei
descătuşeze şi să-i dezvolte fantezia, de asemenea, procedee acumulate îl apasă nemilos la pământ pe inventator,
speciale de creaţie pentru spargerea barierelor psihologice. Cu nepermiţându-i să "zboare". Stereotipurile gândirii, educate
alte cuvinte, el are nevoie de un oarecare “algoritm al din copilărie, utile în viata cotidiană, devin o miopie, dacă vrei
invenţiei". Evident, un astfel de algoritm nu e în stare să creeze să vezi în realitatea dată imperfecţiunile, posibilităţile
minunăţii, soluţii din nimic. Altfel vorbind el nu va înlocui neaşteptate.
niciodată intuiţia şi puterea gândirii analitice. Multe invenţii se bazează pe utilizarea dublă a unor
Analiza minuţioasă a unei mulţimi de invenţii din cele elemente care fac parte din sistemul invenţiei. De exemplu,
mai diverse domenii şi experienţa creativă personală iau permis oxigenul lichid nu numai că răceşte costumul protector al
cunoscutului inventator şi inventolog G.S.ALTŞULLER nu pompierului, dar serveşte şi pentru respiraţia lui. Lupta
numai să studieze natura acestei bariere psihologice, însă şi să permanentă pentru creşterea vitezei, reducerea masei şi a
evidenţieze cele mai caracteristice criterii. În rezultat putem să gabaritelor, în diverse condiţii specifice, favorizează apariţia
ne imaginăm modelul intenţiei iniţiale care se formează în unor idei noi, interesante. De exemplu, în interiorul aparatelor
creierul inventatorului începător. De cele mai multe ori se cosmice de zbor şi avioanelor este puţin loc. De ce unele
consideră că sarcina trebuie soluţionată în mod obligatoriu
subansambluri ale mecanismelor nu ar putea fi amplasate unul
Creativitate: necesitate, problematică, practică 157 158 Manual de creativitate

în interiorul altuia? De ce toate elementele instalaţiei trebuie să- invenţiilor de tip “PIONIER”, TRACTOR”, care stimulează
şi păstreze modul lor iniţial de aşezare şi utilizare? Spargerea procesul declanşării unei avalanşe în domeniu, avalanşă care ,
îndrăzneaţă a acestor dogme, obişnuinţe încremenite, a dat de regulă, nu era bănuită nici de autorii invenţiilor.
naştere unor invenţii foarte originale, care pot să concureze nu Cine sunt totuşi inventatorii contemporani? Mulţi
numai cu cameleonul, dar şi cu pasărea Phoenix: elementele consideră că era inventatorilor individuali a rămas în tracut.
unor instalaţii îşi pot modifica în timpul funcţionării nu numai Analiza celor mai importante invenţii ale secolului al XXlea
culoarea proprie, forma, dar chiar şi starea de agregare! demonstrează că fiecare a doua invenţie este efectuată
Drept culme a cutezanţei inventive serveşte capacitatea individual. Sa ne amintim de invenţia primului avion cu reacţie
profesională a inovatorilor de a înlătura dificultăţile tehnice prin a lui H. COANDĂ sau de inventarea telefonului, telegrafului,
ele înşile. Astfel, de secole, reculul puternic al armelor şi alfabetului MORSE, radioului, celofanului, bachelitei, etc.,
tunurilor genera foarte multe probleme. În sfârşit, armurierii cu invenţii care au fost elaborate individual. Astăzi astfel de idei
spirit inventiv s-au priceput să utilizeze energia reculului pentru “nebune” ale inventatorilor individuali sunt cumpărate cu
reîncărcarea automată, inventând astfel mitraliera şi alte sisteme aviditate de cele mai solide companii, care, suportând cheltuieli
de arme automate. mari sunt aplicate rapid în industrie cu un profit considerabil.
Aşa s-a întâmplat cu xerocopierea, inventată de K. KALSON şi
2.5.6. Cine sunt inventatorii contemporani? valorificată în decurs numai de câţiva ani de compania “Haloid
Corporation”. În mod analog au fost valorificate fibrele
Cu toate că invenţiile se obţin pe căi diferite, fiecare sintetice, televiziunea, unele tipuri de calculatoare şi multe
invenţie, indiferent cum a fost realizată, trebuie să fie rentabilă. altele.
“Nici o clipă nu trebuie să uităm latura economică a Interesant este că spre deosebire de “stelele” din fizică -
problemei”-ne avertizează celebrul inventator T. A. EDISON. matematică şi din sport inventatorii contemporani sunt trecuţi de
Rezultatul activităţii fructuoase a unui inventator poate fi o prima vârstă. Conform datelor LEMINI autorii celor peste 500
invenţie deosebită sau mai puţin semnificativă. Ar fi însă greşit invenţii de vază au avut în medie vârsta de 37 ani, vârstă care,
să subapreciem rolul invenţiilor nesemnificative. Apariţia celor conform afirmaţiilor psihologilor corespunde activităţii creative
30-40 invenţii foarte importante ale lui EDISON a fost a omului. Ea poate fi explicată prin faptul că până la această
favorixată de cele peste 1000 invenţii nesemnificative. Deseori, vârstă se acumulează, pe de o parte informaţii esenţiale
o invenţie remarcabilă este un element lipsă într-un lanţ, care numeroase, iar pe de altă parte se conturează capacitatea
cuprinde domenii întregi ale industriei. Astfel, reducerea bruscă inovatoare.
a costului energiei electrice a permis organizarea producerii
industriale a unuia dintre cele mai importante metale -
aluminiul, iar invenţia pneurilor a produs o revoluţie întreagă în
transportul terestru. Rezultă foarte clar rolul deosebit al
Programe de activare a potenţialului creativ 159 160 Manual de creativitate

al omului; primul automobil fiind asemănător cu echipajele cu


III. PROGRAME DE ACTIVARE A cai etc.
POTENŢIALULUI CREATIV Este evident că practicarea analogiei cu soluţiile din
natură presupune cunoaşterea de către inventator a legilor
3.1. Tehnicile de inovare pentru utilizări naturii şi, în special, a biologiei şi fiziologiei.
practice
3.1.2. Asocierea consonantă
Printre tehnicile mai importante folosite pentru
Asocierea denumită de Alex Osborn [56] “Procedeul
stimularea creativităţii în tehnică, pot fi citate: analogia,
fundamental pentru producţia de idei”, reprezintă o funcţie a
extrapolarea, asocierea consonantă, evocarea, inversia, intelectului uman care stabileşte legături între imaginaţie şi
fantezia ş.a. Ele pot fi folosite separat în stimularea creaţiei memorie, în aşa fel, încât o idee o antrenează pe alta.
tehnice, sau se pot combina în cadrul unor metodologii Asociaţia se dezvoltă, în special, la persoanele cu o puternică
complexe. energie imaginativă, dublată de cunoştinţe bogate. Cu cât
memoria este mai bogată, cu atât posibilitatea apariţiei
3.1.1. Analogia şi extrapolarea asociaţiilor este mai mare.
Vechii greci considerau că asociaţiile de idei sunt
Analogia reprezintă un transfer de însuşiri de la un lucru subordonate la trei principii: vecinătate, similitudine şi
la altul. Analogia joacă un rol deosebit în creaţia ştiinţifică şi contrast.
tehnică, conducând sub aspect practic, la tehnica extrapolării. Ştefan Odobleja [54] consideră că factorul selectiv
Împrumutul de idei de la soluţia analoagă mai mult sau mai esenţial care provoacă asociaţia este consonanţa, definită ca
puţin apropiată reprezintă una din tehnicile de creaţie cele mai un efect şi cauză de asemănare – efect al asemănării obiective,
eficiente. Prima dintre invenţiile realizate prin utilizarea exterioare, fizice şi cauză a asemănării obiective, interioare,
analogiei a fost conform bibliei “…dumnezeu l-a creat pe om psihologice.
după chipul şi asemănarea sa”. Este sugestiv exemplul personal redat de autorul
Unul dintre cei mai mari utilizatori ai analogiei şi brainstormingului, Alex Osborn [56]: “În timpul reflecţiilor
extrapolării a fost Leonardo Da Vinci, inventatorul planorului mele asupra problemei asociaţiei ideilor, a trebuit să mă duc
şi al deltaplanului, prin analogie cu sistemele de zbor ale la un dentist. În timp ce mă prelucra cu freza, mâna mea a
păsărilor. atins un mic tub care conducea gazul la becul Bunsen. Ce
Continuatorii marelui creator al Epocii Renaşterii au cauciuc moale şi fin, mă gândeam, e ca o jucărie de copil” (o
inventat o serie de invenţii, având la bază principiul analogiei: primă asociere)… Atingerea cauciucului mi-a reamintit cum
prima maşină de dactilografiat având în calitate de analog nemţii au simulat apărarea faţă de invazie a Normandiei prin
clavesinul; primul robot conceput de Karel Ceapek ca analog baloane umflate având siluete de vase de război, tancuri şi
piese grele de artilerie. Această asociaţie copil… cauciuc…
Programe de activare a potenţialului creativ 161 162 Manual de creativitate

jucării uriaşe…îmbrăcăminte…mi-au traversat spiritul. În Răspunzând la această din urmă întrebare, Hove a putut
consecinţă m-am întrebat: în loc de a fabrica manechinul de inventa maşina de cusut, care îi poartă numele şi la acul
vitrină din masă plastică grea, atât de costisitoare, la transport căreia, orificiul nu este amplasat ca de obicei, ci invers, chiar
şi atât de fragilă, de ce nu s-ar fabrica din cauciuc, ceea ce ar la vârf [6].
permite să fie transportat dezumflat şi de a fi reumflat numai Pe tehnica inversiei s-a bazat şi inventarea procedeului
în momentul când se expune în vitrină”[56]. tehnologic prin care Henry Kaiser a reuşit în timpul celui de-
al II-lea război mondial să accelereze construcţia navelor. De
3.1.3. Inversia asemenea, această tehnică l-a influenţat pe Henri Ford la
inventarea metodei de asamblare pe conveier ca proces invers
Abordarea stereotipă în proiectare condamnă de cele celui de detaşare a cărnii de vită observat la unul din prieteni
mai multe ori la sterilitatea în idei, dimpotrivă, schimbarea – proprietar de abator.
unghiului de abordare a temei de creaţie poate constitui un
mijloc de eliminare sau diminuare a inerţiei psihologice. 3.1.4. Combinarea
Este foarte greu să se inventeze lucruri complet noi şi
este mult mai accesibil să se găsească soluţii noi ca urmare a Aşa cum arată Alex Osborn [56] majoritatea ideilor noi
unui nou mod de abordare a temei de creaţie; din acest adevăr apar prin combinare, în aşa măsură, încât sinteza în general
a rezultat tehnica de creaţie, denumită inversie, care constă – considerată ca însăşi esenţa creativităţii. Folosirea combinării
în esenţă – în abordarea inversă a problemei, mijloc principal ca tehnică intuitivă de creaţie presupune punerea şi
de eliminare a inerţiei psihologice. În acest sens, dacă un răspunderea la întrebări stimulative de tipul: ce idei s-ar putea
detaliu este, de obicei, privit din afară, conform acestei combina?… dacă am realiza un aliaj?…dacă am realiza un
metode, va trebui privit din interior; dacă, de obicei, piesa este amestec?…ce materiale s-ar combina?…ce mişcări s-ar putea
dispusă orizontal, aceasta va trebui să fie analizată în varianta combina?
din poziţia verticală, sau înclinată; dacă piesa A se mişcă în Pneul actual al maşinilor de transport reprezintă
raport cu piesa B fixă, trebuie analizată soluţia cu B mobil şi rezultatul unui şir întreg de invenţii, pe parcursul a peste 90 de
A fix. Această metodică poate fi deosebit de eficientă, atât în ani, început prin înseşi inventarea roţii pneumatice de către
sinteza noilor procedee de generare a suprafeţelor, utilaje Dunlop şi continuată cu o serie de înnoiri pe baza structurii
tehnologice, dispozitive etc. “Combinând tehnicile analogiei, cauciucului folosit, în care s-au introdus substanţe care
extrapolării şi inversiei, am obţinut un prim brevet de întârzie îmbătrânirea acestuia, măresc rezistenţa la uzură
mecanism de acţionare fără motor cu mişcare alternativă abrazivă etc.
urmat de alte 4 brevete derivate”[6].
Tehnica inversiei presupune folosirea întrebărilor de
tipul: care sunt elementele contrare?… de ce nu s-ar înlocui
pozitivul cu negativul?… de ce de jos în sus şi nu de sus în
jos?… de ce orizontal şi nu vertical?… de ce să nu se
amplaseze la capătul opus?
Programe de activare a potenţialului creativ 163 164 Manual de creativitate

3.2. Metode de activare a gândirii o idee nouă viabilă, eficientă. “Noi trebuie să culegem toate
noile perspective, toate ocaziile de a întrevedea noi combinări
3.2.1. Metode psihologice de activare a gândirii şi să le supunem pe fiecare la examen imparţial. Este foarte
probabil ca în 999 de cazuri dintr-o mie nu va rezulta numic,
Metodele psihologice de creaţie reprezintă îmbinări ale fie că ideea nu valorează nimic, fie pentru că noi nu ştim s-o
tehnicilor intuitive de creaţie în vederea sporirii eficienţei punem în valoare; dar avem interesul să le culegem pe toate,
aplicării acestora, de asemenea mijlocul cel mai eficient chiar şi cu scepticism, întrucât cea de a mia idee ar putea fi
pentru învingerea sau atenuarea inerţiei şi a barierelor cea care va transforma lumea” arăta Alfred North Whitehead
psihologice. Cele mai cunoscute şi verificate metode [8].
psihologice ale inventicii sunt: brainstorming-ul (cascada În afară de aceste două principii de bază, trebuie
ideilor, asaltul creierului, metoda Osborn), sinectica sau respectate şi alte reguli, printre care:
metoda asocierii libere, Philips 66, metoda Delphi etc.  se încurajează şi ideile aparent ieşite din
comun, la prima vedere absurde, ridicole, dar care adesea,
3.2.1.1. Brainstorming-ul (metoda Osborn) fiind analizate inginereşte, pot deveni deosebit de eficiente;
 se stimulează combinarea şi îmbunătăţirea
Este poate cea mai răspândită dintre metode, atât prin ideilor, pe principiul evocării şi asocierii.
faptul că este folosită încă din 1938, dar mai ales că, în extrem Marea cantitate de idei se realizează rapid în şedinţele
de multe cazuri, a deschis drumul succesului. Metoda a fost de grup, întrucât capacitatea combinatorică, asociativă şi de
elaborată încă în a. 1938 de către prof. Alex Osborn, consonanţă a grupului este net superioară celei a individului;
prorectorul Universităţii din Bufalo – SUA şi fondatorul o idee emisă de un membru al grupului, poate produce prin
Institutului de Creaţie Tehnică, având ca inspiraţie o metodă consonanţă noi idei ale celorlalţi membri – scânteia produsă
folosită acum 400 de ani în India şi denumită “Prai- de un creier va face să se producă prin ricoşare altele, ca într-
Barshana”. un foc de artificii, ca într-o reacţie în lanţ.
Principiile de bază ale brainstormingului sunt: Grupul este constituit din 3 până la 10 membri. Membrii
Amânarea criticii şi autocriticii. Acestei cerinţe i se mai grupului pot fi persoane cu specialităţi apropiate, dar pot fi şi
spune şi “amânarea judecăţii” . În procesul de căutare a ideilor persoane cu profesii diferite.
critica trebuie amânată, gândirea trebuie să fie dominant Înaintea şedinţei de brainstorming se stabileşte un lider
divergentă. “Dacă veţi încerca să obţineţi în acelaşi timp, de şi unul sau doi secretari, aleşi prin opţiunea membrilor
la acelaşi robinet, apă caldă sau apă rece, nu veţi obţine grupului. Secretarii notează şi numerotează ideile, astfel încât
decât apă călduţă. Dacă încercaţi să criticaţi şi în acelaşi liderul să aibă mereu în faţă atât ordinea, cât şi numărul de
timp să creaţi nu veţi reuşi nici să criticaţi cu sânge rece, nici idei emise, pentru stimularea participanţilor, formulând fraze
să generaţi idei cu suficientă căldură” [8]. Datorită acestui de forma: “să încercăm să mai emitem măcar 10 idei”,
fapt varietatea şi neconvenţionalitatea ideilor creşte. “fiecare să emită, cel puţin, câte încă o idee până la sfârşitul
Cantitatea poate genera calitate. Numai elaborând o
foarte mare cantitate de idei în lanţ avem şanse de a ajunge la
Programe de activare a potenţialului creativ 165 166 Manual de creativitate

şedinţei” etc. Ideile trebuie formulate cât mai concis, de  conducătorul grupului verifică lista, asigurându-se că
regulă printr-o singură frază. fiecare idee a fost expusă concis şi clar şi clasifică pe
Durata optimă a unei şedinţe este de 30-45 minute, categorii logice ideile emise (de regulă 5-10 categorii);
ritmul elaborării ideilor crescând net în a doua parte a  lista obţinută este apoi trecută prin ciurul evaluării
şedinţei. pentru a selecta sugestiile cele mai fecunde.
O şedinţă de brainstorming se pregăteşte, se desfăşoară Rolul ciurului îl joacă o echipă competentă posedând un
şi se finalizează în următoarea succesiune: spirit critic mai sigur şi mai obiectiv, apelând nu numai la
 responsabilul de proiect depistează sau alege o specialişti, ci şi la cei care au responsabilităţi directe în
problemă, pregătindu-i o formulare clară, lipsită de rezolvarea problemelor similare.
ambiguităţi; Pentru uşurarea evaluării şi selectării ideilor este utilă
 se convoacă şi se întrunesc membrii grupului, care nu întocmirea şi răspunsurile corespunzătoare la o listă de
pot fi informaţi dinainte de tema şedinţei; întrebări de tipul:
 odată grupul întrunit, se stabileşte liderul şi secretarul  Va îmbunătăţi calitatea producţiei?
(secretarii) prin libera opţiune a membrilor grupului;  Va mări productivitatea?
 responsabilul de proiect expune problema de rezolvat,  Se vor înregistra progrese în deservire, întreţinere sau
arătând clar care sunt principalele cerinţe ce trebuie montaj?
îndeplinite de viitoarea soluţie;  Va creşte fiabilitatea?
 liderul preia conducerea şedinţei, fiind atent la cererile  Se vor înregistra economii la costuri?
de luări de cuvânt;  Se vor reduce muncile neproductive?
 în timpul şedinţei, este bine ca membrii grupului să-şi  Se cor îmbunătăţi condiţiile ergonomice? etc.
noteze propriile idei noi, pentru a nu le uita până pot lua Ideile selecţionate sunt apoi încredinţate specialiştilor
cuvântul; pentru concretizare, dezvoltare, proiectare şi implementare
 după o zi sau două, conducătorul de proiect industrială.
contactează din nou, de data aceasta individual, pe fiecare din Statisticile au arătat că dintre ideile obţinute prin
membrii grupului. Scopul contactării este culegerea unor noi metoda Brainstorming, 20 % sunt aplicabile, iar cca 4 % sunt
idei, apărute la membrii grupului după această scurtă perioadă de o certă valoare.
de incubaţie.
După ce toate ideile au fost strânse se trece la: 3.2.1.2. Sinectica – metoda Gordon
Evaluarea şi selectarea ideilor.
Pentru pregătirea evaluării şi selectării ideilor noi Sinectica este un termen provenit din limba greacă şi
trebuie parcurse următoarele operaţii preliminare: reprezintă îmbinarea de elemente diferite, aparent necorelate,
 secretarul echipei pregăteşte o listă dactilografiată la având ca scop de bază eliberarea faţă de constrângeri impuse
trei rânduri a tuturor ideilor sugerate, atât în timpul cât şi după în cadrul problemei formulate, eliminarea răspunsurilor
şedinţă;
Programe de activare a potenţialului creativ 167 168 Manual de creativitate

negative, maleabilitatea intelectului şi evadarea din gândirea 3.2.1.3. Metoda Delphi


şablon, pentru realizarea de idei originale-viabile.
Metoda a fost elaborată de profesorul W. I. Gordon de Botezată după numele oracolului grecesc al viitorului,
la Universitatea Harward – S.U.A.[8] şi se bazează pe teoria tocmai datorită caracterului său previzionar de stimulare a
că probabilitatea succesului în rezolvarea problemelor creşte creativităţii, metoda Delphi, pusă la punct în anii 1964-65 de
prin înţelegerea componentelor emoţionale iniţiale ale către O. Helmer şi colaboratorii săi în cadrul programului de
procesului creator, considerate mai importante decât cercetare al Trustului american Rand Corporation, are drept
elementele intelectuale şi raţionale. scop de bază, obţinerea de direcţionări, prognoze şi chiar
Metoda presupune parcurgerea următoarelor etape de soluţii în problemele complexe prin valorificarea şi stimularea
bază: competenţei unui grup de experţi, combinând creativitatea
 enunţarea problemei în forma dată; individuală cu cea a grupului.
 analiza problemei; Caracteristica principală a metodei o constituie
 sugestii imediate; utilizarea schimbului de opinie prin consultare reciprocă
 enunţarea problemei aşa cum a fost înţeleasă; periodică de mare efect stimulativ, dar în acelaşi timp, creativ.
 creşterea distanţei metaforice utilizând analogia Desfăşurarea metodei are loc în următoarea
directă, analogia personală sau conflictul condensat; succesivitate:
 eventuala repetare a etapei 5 în alt context; Se întocmesc teme sau chestionare care se trimit unor
 adaptarea forţată a fanteziei; experţi, care trebuie să răspundă într-un interval de timp
 generarea unor soluţii posibile. stabilit funcţie de amploarea şi complexitatea problemei; după
Grupei, constituite din conducător, 5-10 membri şi primirea răspunsurilor, consultarea se repetă. Se solicită noi
stenograf, i se explică tema printr-o enunţare generală a răspunsuri, după care consultaţiile pot fi repetate până când se
problemei, urmată de o analiză a acesteia, de la general la obţine o stabilizare a rezultatelor, în special a celor mai
particular. În timpul analizei problemei, persoana care o pune “deviate” prin aşa-numitul efect Condorcet.
o descrie detailat, răspunzând la toate întrebările care apar în Metoda Delphi devine deosebit de eficientă în
timpul prezentării. Spre deosebire de brainstorming în organizare, în obiectivarea unor valori subiective, dar în
sinectică procesele de generare a ideilor şi evaluarea lor nu special, în căutarea unor soluţii tehnologice sau proiectare
sunt separate în timp. creativă şi presupune parcurgerea a două etape de bază [8]:
În sinectică problema poate fi redefinită, aşa cum a fost  fixarea temei, întocmirea chestionarului,
înţeleasă, şi se poate proceda la “excursia creativă” propriu- organizarea consultării;
zisă, excursie în care, prin participarea coordonatoare a  desfăşurarea consultării, valorificarea răspunsuri-
conducătorului de grup, domnesc analogia, inversia, empatia, lor, opţiunea finală.
fantezia, evocarea şi alte tehnici intuitive de creaţie. În cadrul primei etape se disting subetapele de alegere
a temei, de desemnare a unui colectiv restrâns de 3-4 experţi
pentru întocmirea chestionarului, de alcătuire a listei
Programe de activare a potenţialului creativ 169 170 Manual de creativitate

experţilor care urmează a fi chestionaţi şi de numire a efectivă a soluţiilor se utilizează procedee combinatorice.
colectivului de organizare format din 2-3 persoane foarte Descrierea generează aşa-numitului tabel morfologic sau
competente, care preiau tema, chestionarul, lista diagramă Zwicky
consultanţilor, termenele şi lansează consultarea. Metoda matricelor de idei presupune parcurgerea a trei
La etapa a doua participanţii elaborează răspunsurile, etape principale:
fără să se consulte şi fără nici o influenţă din afară după care 1. enumerarea, sau “listingul”;
organizatorii primesc răspunsurile şi le redistribuie 2. analiza combinatorie;
chestionarele, până când constată stabilizarea răspunsurilor; 3. evaluarea soluţiilor;
se prezintă apoi, necritic, materialul obţinut grupului de pe parcursul cărora
experţi. - se stabilesc toate cerinţele (parametrii, funcţiile,
atributele) pe care trebuie să le îndeplinească soluţia
3.2.2. Metode logice-combinatorice-deductive de problemei;
creaţie tehnică - se listează variantele posibile de realizare a
soluţiilor;
Metodele logice-combinatorice-deductive de creaţie au - se descriu combinatoric toate variantele posibile,
rezultat din combinarea câtorva tehnici de căutare alcătuindu-se un tabel morfologic;
morfologică. Dintre aceste metode şi-au demonstrat până în - se efectuează descrierea “în clar” a variantelor,
prezent viabilitatea şi eficienţa “metoda matricelor obţinute conform combinaţiilor numerice din tabel;
morfologice de idei Zwicky-Moles” [86], “metoda obiectului - se efectuează prima eliminare de soluţii: se elimină
generalizat al creaţiei tehnice”[8], precum şi “metoda soluţiile banale cum ar fi cele cunoscute;
generalizată a sintezei logice a soluţiilor tehnice”[60]. - se efectuează a doua eliminare de soluţii: se elimină
soluţiile incompatibile, absurde, dezavantajoase etc.;
3.2.2.1. Metoda matricelor morfologice de idei - dintre soluţiile rămase se alege soluţia finală.
Zwicky-Moles
3.2.2.2. Exemplu de aplicare a metodei Zwicky-Moles
Metoda a fost elaborată de către profesorul F. Zwichy
[88], specialist în astrofizică la Institutul Tehnologic În continuare se prezintă un exemplu de alcătuire a unui
California USA. Această metodă se foloseşte după etapa tabel morfologic. Problema are 3 cerinţe: Cerinţa 1 are 4
pregătirii procesului creativ, pentru etapa iluminării. Este o variante de realizare, a II-a are 3, iar a III-a are 7 variante.
metodă individuală, dar în unele etape poate fi utilizată cu Numărul total de combinaţii este de 4x3x7=84:
succes şi în creaţia în grup. Apoi se procedează la o descriere “în clar” a
Principiul metodei este să se descrie analitic şi în mod variantelor, obţinute conform combinaţiilor numerice din
semantic, toate soluţiile problemei, după care dintre ele să se tabel.
aleagă cea mai bună. Pentru descrierea tuturor soluţiilor,
trebuie clarificată morfologia oricărei soluţii. La descrierea
Programe de activare a potenţialului creativ 171 172 Manual de creativitate

O procedură care poate duce la rezultate foarte bune este 3 – cilindrică = cili;
aceea prin care să fie reţinute toate soluţiile de maximă 4 – tronconică = tcon;
111 112 113 114 115 116 117 5 – poliedrică = poli;
121 122 123 124 125 126 127 6 – pedală = peda.
131 132 133 134 135 136 137 Numărul total de combinaţii este de 6 x 3 x 6 = 108:
211 212 213 214 215 216 217
221 222 223 224 225 226 227 111 112 113 114 115 116
231 232 233 234 235 236 237 121 122 123 124 125 126
311 312 313 314 315 316 317 131 132 133 134 135 136
321 322 323 324 325 326 327 211 212 213 214 215 216
331 332 333 334 335 336 337 221 222 223 224 225 226
411 412 413 414 415 416 417 231 232 233 234 235 236
421 422 423 424 425 426 427 311 312 313 314 315 316
431 432 433 434 435 436 437 321 322 323 324 325 326
331 332 333 334 335 336
valoare. Se prezintă şi un exemplu de alcătuire a tabelului 411 412 413 414 415 416
morfologic, de această dată inclusiv cu descrierea variantelor, 421 422 423 424 425 426
făcut pentru inventarea unui dispozitiv pentru acţionarea 431 432 433 434 435 436
ventilului unui robinet de lavoar [10]. 511 512 513 514 515 516
Mai întâi se trec în revistă cerinţele dispozitivului de 521 522 523 524 525 526
acţionare: 531 532 533 534 535 536
Cerinţa 1-a: sursa de energie: 611 612 613 614 615 616
1 – mâna; 621 622 623 624 625 626
2 – piciorul = pici; 631 632 633 634 635 636
3 – energia electrică = elec;
4 – energia hidraulică = hidr; Se descriu acum “în clar”, pe linii, combinaţiile de
5 – energia pneumatică = pneu; variante (o linie a tabloului numeric va fi descrisă de două
6 – energia mecanică = meca; linii a variantelor “în clar”):
Cerinţa a II-a: mişcarea de acţionare poate fi:
1 – rotaţie cu mai mult de 360o = rota; mână+rota+roze mână+rota+mane mână+rota+cili
2 – rotaţie cu mai puţin de 360o = basc; mână+rota+tcon mână+rota+poli mână+rota+peda
3 – alternativă de translaţie = trans; mână+basc+roze mână+basc+mane mână+basc+cili
Cerinţa a III-a: forma mânerului de acţionare: mână+basc+tcon mână+basc+poli mână+basc+peda
1 – rozetă = roze; mână+trans+roze mână+trans+mane mână+trans+cili
2 – manetă = mane;
Programe de activare a potenţialului creativ 173 174 Manual de creativitate

mână+trans+tcon mână+trans+poli mână+trans+peda examinând variantele descrise “în clar”. La exemplul de mai
pici+rota+roze pici+rota+mane pici+rota+cili sus se observă imediat că variantele
pici+rota+tcon pici+rota+poli pici+rota+peda
mână+basc+roze mână+basc+mane mână+basc+cili pici+rota+roze pici+rota+mane pici+rota+cili
mână+basc+tcon mână+basc+poli mână+basc+peda pici+rota+tcon pici+rota+poli pici+rota+peda
mână+trans+roze mână+trans+mane mână+trans +cili
mână+trans+tcon mână+trans+poli mână+trans+peda sunt imposibil de realizat, deoarece nu este posibil, în mod
elec+rota+roze elec+rota+mane elec+rota+cili comod, să se efectueze cu piciorul o mişcare de rotaţie, cu
elec+rota+tcon elec+rota+poli elec+rota+peda mai mult de 360o, pentru acţionarea unui mâner.
elec+basc+roze elec+basc+mane elec+basc+cili
elec+basc+tcon elec+basc+poli elec+basc+peda
elec+trans+roze elec+trans+mane elec+trans+cili
elec+trans+tcon elec+trans+poli elec+trans+peda
hidr+rota+roze hidr+rota+mane hidr+rota+cili
hidr+rota+tcon hidr+rota+poli hidr+rota+peda
hidr+basc+roze hidr+basc+mane hidr+basc+cili
hidr+basc+tcon hidr+basc+poli hidr+basc+peda
hidr+trans+roze hidr+trans+mane hidr+trans+cili
hidr+trans+tcon hidr+trans+poli hidr+trans+peda
pneu+rota+roze pneu+rota+mane pneu+rota+cili
pneu+rota+tcon pneu+rota+poli pneu+rota+peda
pneu+basc+roze pneu+basc+mane pneu+basc+cili
pneu+basc+tcon pneu+basc+poli pneu+basc+peda
pneu+trans+roze pneu+trans+mane pneu+trans+cili
pneu+trans+tcon pneu+trans+poli pneu+trans+peda
meca+rota+roze meca+rota+mane meca+rota+cili
meca+rota+tcon meca+rota+poli meca+rota+peda
meca+basc+roze meca+basc+mane meca+basc+cili
meca+basc+tcon meca+basc+poli meca+basc+peda
meca+trans+roze meca+trans+mane meca+trans+cili
meca+trans+tcon meca+trans+poli meca+trans+peda

Eliminarea de soluţii se poate face fie examinând lista


cerinţelor cu variantele de realizare a fiecărei cerinţe, fie
Programe de activare a potenţialului creativ 175 176 Manual de creativitate

3.3. Activitatea de exersare a aptitudinilor 3.3.1. Elaborarea unul algoritm


Structurată din perspectiva modelului GUILFORD al
Material utilizat:
creativităţii, activitatea este proiectată pentru simularea
creativităţii prin:  “Turnul din Hanoi".
 cunoaşterea aptitudinilor concurente de rezolvare Desfăşurarea
creativă a problemelor;  se prezintă studenţilor “jocul” “Turnul din Hanoi”
 exersarea aptitudinilor specifice creativităţii; şi se enunţă problema;
 structurarea unor aptitudini creative specifice  se distribuie pe echipe de 3-4 studenţi câte un joc,
domeniului de interes al studenţilor; încurajându-se cooperarea în rezolvarea lui.
 crearea unui climat psihosocial favorabil creaţiei. După 3-5 minute se atrage atenţia asupra modalităţii de
Activitatea are un caracter ludic, afectogen care abordare: de la cea “ştiinţifică” de examinare “de la distanţă”
destinde atmosfera şi conferă caracter inedit activităţii a situaţiei, la cea “empirica”, prin “încercare şi eroare”, de
didactice, în special la studenţi. fiecare dată existând echipe care sunt deja la 4-5 încercări.
În general este integrata programelor specifice Perioada de familiarizare cu sarcina este urmată de
psihologiei creativităţii, dar poate fi folosită şi ca secvenţă stimularea competiţiei dintre echipe, privind: numărul
asociată celei teoretico-aplicative de inventică, la debutul orei mişcărilor ce au dus la soluţie, numărul încercărilor nereuşită,
- pentru asigurarea unui climat favorabil recepţiei şi timpul necesar rezolvării.
disponibilităţii de participare activă a studenţilor - sau la Se insistă asupra algoritmului, a regulii de succesiune a
finalul ei pentru recompensarea şi întărirea activităţii depuse. mişcărilor.
În esenţă “jocurile” sunt adaptări ale unor exerciţii În finalul exerciţiului, se caută metode mai rapide de
clasice pentru aptitudinile respective, la domeniul de elaborare a algoritmului, şi dacă nu s-a descoperit, se
specialitate al studenţilor. sugerează posibilitatea “reducerii” turnului după cum
urmează: la un singur disc - problema se va rezolva dintr-o
Durata minimă a secvenţei este 15-20 minute în cadrul
singură mişcare, la două discuri - problema se va rezolva din
fiecărui laborator şi se poate prelungi funcţie de ansamblu al trei mişcări ş.a.m.d.
programului prin multiplicarea jocului de acelaşi fel. Conclusiv, se subliniază unitatea dintre gândirea
În cele ce urmează prezentăm desfăşurarea activităţii pe convergentă şi cea divergentă, accentuându-se
parcursul a şapte întâlniri aşa cum se realizează în cadrul complementaritatea lor şi posibilităţile de compensare între
lucrărilor de laborator, aferente disciplinelor “'Bazele ele în realizarea noului. Se identifică cele două modalităţi care
creativităţii tehnice" si “Inventica”, la Facultatea de pot duce la acelaşi rezultat - noul: calea logic - determinată şi
Electrotehnică a Universităţii Tehnice “Gheorghe Asachi” din cea intuitivă.
Iaşi.
Programe de activare a potenţialului creativ 177 178 Manual de creativitate

3.3.2. Exersarea fluidităţii temperarea grupului se obţine prin cuvinte ca “negru”,


“întuneric”, “rece”, “şoaptă”. Enunţul jocului sună în felul
Materiale: următor: “În următoarele trei minute notaţi cât mai multe
 Se realizează pe baza unor exerciţii creion - hârtie, cuvinte ce vă vin în minte la auzul noţiunii...” (în locul
deci nu vor necesita materiale speciale. punctelor se menţionează cuvântul - stimul ales.
Desfăşurare: Fluenţa expresivităţii se analizează prin următoarele
 se defineşte fluiditatea şi se exemplifică, exerciţii:
menţionându-se, totodată, “limitele” de performanţă din
 “Găsiţi cât mai multe expresii pentru a reda relaţia
literatura de specialitate şi din experienţa cu alte grupe de
studenţi; dintre inginer, creaţie şi astrologie”;
 se creează o atmosferă optimă activităţii prin câteva  “Formaţi cât mai multe propoziţii alcătuite din patru
propoziţii “inspirate” ce trebuie să facă aluzie la relaţia cuvinte care să înceapă cu literele: M.U.R.E.;
creativitate-inginerie şi se comunică pe rând jocurile specifice  “Găsiţi cât mai multe obiecte, fenomene, situaţii sau
fluidităţii cuvintelor, ideilor, asociaţiilor, expresiilor. întâmplări care pot fi simbolizate prin cerc şi baston”.
Pentru antrenarea fluidităţii verbale folosim După fiecare joc se discută rezultatele, insistându-se
următorul exerciţiu: se cere studenţilor să noteze cuvântul asupra aspectelor cantitative: câte răspunsuri s-au dat? care
“Electrotehnica” sau “Mecanica” şi să alcătuiască cât mai este cea mai mică performanţă? care este cea mai mare
multe cuvinte cu sens din literele acestuia. Timpul acordat performanţă? cum poate fi explicată diferenţa?
este de trei minute. Desigur, funcţie de specialitatea De obicei, după fiecare anunţ apar întrebări
studenţilor se pot propune alte cuvinte cu condiţia să fie suplimentare din partea studenţilor. La primul joc, de
formate dintr-o diversitate potrivită de litere, printre care cel exemplu, cele mai frecvente întrebări sunt: “Putem folosi mai
puţin trei vocale diferite. puţine litere?“. “Trebuie să folosim toate literele?”, “Pot fi
Fluiditatea ideilor este exersată, de exemplu, prin reluate literele de mai multe ori decât în cuvântul dat?”.
următoarea sarcină: “Enumeraţi cât mai multe obiecte care să Desigur, se va evita să se dea răspunsuri directe, menţionând
îndeplinească următoarele condiţii: să fie lungi, flexibile şi doar că este corectă orice soluţie ce nu contravine enunţul
bune conducătoare de electricitate”. iniţial. După expirarea timpului afectat jocului (de obicei 3
Fluiditatea asociaţiilor se exersează cu adjective minute) se discută întrebările puse de studenţi şi se atrage
sugestive pentru domeniul de specialitate al studenţilor şi atenţia asupra tendinţei de a introduce restricţii suplimentare
adecvate atmosferei, gradului de implicare afectivă şi faţă de cele reale (ce rezultă din enunţ).
valenţele acesteia, ca de exemplu, “lumină”, “scânteie”,
“energie”, “roşu”, dacă dorim să înveselim atmosfera,
“căldură”, “alb”, “armonie” dacă dorim să menţinem o
atmosferă de destindere şi securitate deja instalată, pe când
Programe de activare a potenţialului creativ 179 180 Manual de creativitate

3.3.3. Exersarea flexibilităţii descrierea raţionamentului fiecărei judecăţi în cazul în care


Material utilizat: sunt diferite.
Când se întâmplă să nu apară soluţii corecte în grup, se
 cartonaş cu figura - stimul (figura 3.1).
orientează căutarea prin întrebări sau informaţii suplimentare
Desfăşurare:
minime, care să atragă atenţia asupra numărului laturilor
comune din figură sau a dimensiunii pătratelor ce se pot
construi cu ajutorul beţişoarelor (pătrate cu latura de unu,
două, trei beţişoare).
Pentru exersarea flexibilităţii spontane se propune
jocul utilizărilor multiple, cerându-se “să se indice cât mai
multe posibilităţi de utilizare a motorului unei râşniţe de
Fig. 3.1. cafea” (de exemplu).
Studenţii au la dispoziţie 5 minute pentru răspunsuri.
 se defineşte flexibilitatea ca aptitudine creativă şi ca
Se identifică categoriile abordate, atrăgându-se atenţia,
indicator calitativ al acesteia;
după caz, asupra eventualelor tendinţe de a menţiona
 se exemplifică comparativ modalitatea de estimare a obiectele aceleiaşi categorii (exemplu “pentru acţionarea unui
fluidităţii şi flexibilităţii, pe rezultatele concrete ale unuia din uscător de păr”, “storcător de fructe “mixer”, ş.a.) sau aceleia
jocurile efectuate la lucrarea anterioară; de a cuprinde toate alternativele într-o exprimare sintetică,
 se face distincţie între flexibilitatea spontană foarte generală (exemplu “oriunde este nevoie de a acţiona un
(exemplificată prin rezultate la lucrarea anterioară) şi cea sistem mecanic”).
adaptată (exerciţiul zilei), după criteriul produsului de creaţie:
o nouă clasă în cadrul flexibilităţii spontane şi o transformare
3.3.4. Exersarea originalităţii
(în terminologia GUILFORD) în cazul celei adaptate.
Pentru exersarea flexibilităţii adaptate se împart
Materiale utilizate:
cartonaşele din figura 3.1 şi se dă următorul enunţ: “Observaţi
 un fragment, tipărit, din literatura biografică sau
cu atenţie figura prezentată pe cartonaş şi urmăriţi modul de
de istorie a unor descoperiri;
construire a celor şapte pătrate din cele 20 de beţişoare. Faceţi
mutaţii necesare pentru a obţine o figură alcătuită din şase  protocoalele lucrărilor anterioare.
pătrate, cu acelaşi număr de beţişoare”.
Timpul de lucru este de maxim 10 minute. Desfăşurare:
În cazul în care s-a găsit, cel puţin, o soluţie corectă, se  se defineşte originalitatea şi se menţionează cele
invită autorul să prezinte demersul mental prin care a ajuns la trei criterii de evaluare a acesteia, după care se exemplifică
soluţie. Dacă sunt mai multe soluţii corecte, se solicită fiecare.
Programe de activare a potenţialului creativ 181 182 Manual de creativitate

Se demonstrează utilizarea criteriului frecvenţei şi se Se discută în grup impresia de originalitate după


face apel la rezultatele lucrărilor anterioare: de exemplu, la criteriul frapant şi măsura în care poate fi recunoscută
jocul de flexibilitate spontană, persoana care a avut cea mai persoana în răspunsul dat. Sunt valorizate răspunsurile
scăzută performanţă citeşte cu voce tare răspunsurile tipice metaforice, umoristice, "inteligente".
pentru fiecare categorie menţionată şi se identifică eventualele Studenţii sunt invitaţi să-şi imagineze şi să prezinte
răspunsuri similare în grup. Imediat se observă că unele activităţi inginereşti în care originalitatea este aptitudine
răspunsuri sunt unanime, deci vor avea un caracter scăzut de prioritară.
originalitate, altele, ca de exemplu cea care recomandă
folosirea motorului ca material didactic, apar o singură dată. 3.3.5. Exersarea elaborării
Între extreme este un mare grad de diversitate a frecvenţelor.
Chiar dacă avem în vedere criteriul frecvenţei, în cazul în care Material:
apar asociaţii îndepărtate sau răspunsuri surprinzătoare, nu le  cartonaşe cu enunţuri de probleme de planificare/
trecem cu vederea. Astfel, un răspuns ca “facem o râşniţă programare de titlu: “Să se elaboreze planul diagnosticării
nouă” va fi nu numai funcţie de singularitatea lui, ci şi de cea distincţiei unui fier de călcat care nu încălzeşte”.
a caracterului surprinzător prin evidenţa lui. Desfăşurare:
Pentru demonstrarea asociaţiilor îndepărtate, ne  se defineşte elaborarea ca aptitudine specifică
putem folosi tot de răspunsuri anterioare, obţinute la jocul de creativităţii;
exersare a fluidităţii asociaţiilor. Gradul lor de depărtare se
 se atrage atenţia asupra rolului prioritar pe care-o are
poate aprecia după diferenţa spaţială, temporală, culturală,
în ingineria de proiectare şi nu numai;
categorie semantică.  se menţionează faptul că se bazează pe gândirea
Pentru acelaşi criteriu se poate utiliza jocul tip “ce ar fi convergentă spre deosebire de celelalte aptitudini specifice
dacă...”. Studenţilor li se cere să se gândească la cât mai multe creativităţii care au ca structură gândirea divergentă;
consecinţe posibile a unei situaţii (de exemplu, dacă, nu s-ar fi  se distribuie cartonaşul cu problema de rezolvat.
descoperit electricitatea). La un asemenea joc se analizează Studenţii sunt lăsaţi să lucreze individual timp de 10
gradul de neconvenţionalitate, de ciudăţenie a răspunsurilor, minute, după care se trece la evaluarea răspunsurilor.
cele mai puţin apreciate fiind cele evidente, bazate pe deducţii Criteriul evaluării constă în numărul răspunsurilor
de gradul I, deci consecinţe imediate (exemplu "n-ar fi energie pertinente. Exigenţa pertinenţei (aspectul calitativ al
electrică”, ”motoare electrice”, “...locomotive electrice”. elaborării) impune, pe lângă numărarea etapelor menţionate,
Se menţionează că criteriul răspunsurilor surprinzătoare şi analiza conţinutului răspunsurilor. Desigur, nu vor fi lăsate
se va demonstra prin jocul titlurilor. neîntărite elementele de surpriză ale soluţiilor propuse, cum ar
Se împart studenţilor cartonaşe cu textul ales şi se cere fi: identificarea “generaţiei” de care aparţine aparatul
atribuirea a cât mai multe titluri posibile. mecanic, electric, electronic. Un asemenea răspuns este semn
Se comunică, benevol, opţiunile. al depăşirii “evidenţei” convenţionale a situaţiei,
Programe de activare a potenţialului creativ 183 184 Manual de creativitate

convenţionalitate indusă de repere temporale formale (“dacă  se distribuie cartonaşele cu serii de numere şi se
suntem în secolul al XXlea şi la Facultatea de Electrotehnică, cere identificarea algoritmului după care este constituită
fierul este electric”), dovedind şi flexibilitatea. fiecare serie.
În general, nu insistăm cu multiplicarea jocurilor de După 3-5 minute sunt rugaţi să menţioneze numărul
exersare a elaborării, deoarece planurile de învăţământ ale greşelilor pe care le-au găsit în seriile respective. Se explică
facultăţilor tehnice prevăd spaţii semnificative pentru că pentru scopul urmărit reprezentativ este numărul greşelilor
activităţile de proiectare ce antrenează această aptitudine. identificate, mai puţin cea a algoritmului fiecărei serii.
În finalul exerciţiului, studenţii sunt invitaţi să-şi Se reexaminează cartonaşele până la găsirea greşelilor
imagineze şi să prezinte activităţi inginereşti în care în totalitatea lor (cinci).
aptitudinea de elaborare este prioritară, amintindu-se şi costul, Complementar sau în locul seriilor de numere pot fi
chiar riscul pe care-l reprezintă insuficienta concretizare a folosite jocuri de sensibilizare cu următoarele teme: “Arătaţi
acesteia în anumite produse de concepţie, de creaţie tehnică.
neajunsurile constructive ale unui televizor” sau “Arătaţi
3.3.6. Sensibilitatea faţă de probleme dificultăţile funcţionale ale unui aspirator” etc. În finalul
lucrării, se pregăteşte tema următoare. În acest sens se
Materiale: prezintă studenţilor documentul “Fişa postului”, arătându-se
 cartonaşe cu câte zece serii de numere, fiecare rolul pe care-l îndeplineşte în orientarea comportamentului
construită după algoritm, dar în care, aleatoriu, sunt strecurate adaptiv al persoanei în funcţia profesională concretă. Se
5 greşeli. distribuie câte un exemplar (diferit) fiecărui student şi sunt
Desfaşurare: rugaţi ca în următoarele două săptămâni să le studieze, să-şi
 se defineşte sensibilitatea faţă de probleme ca reprezinte fiecare sarcina prevăzută în documentul respectiv şi
aptitudine specifică creativităţii, subliniindu-se rolul ei în să noteze aptitudinile pe care cred ei că le presupune
faza de iniţiativă a unor activităţi complexe; realizarea lor. După analiza minuţioasă a aptitudinilor găsite
 se menţionează rolul prioritar pe care unii ca fiind implicate, vor trebui să facă un efort de ordonare a lor
creatologi îi atribuie acestei aptitudini, mai ales în funcţie de importanţa pe care o atribuie fiecăreia pentru
creativitatea performantă; realizarea performantă a funcţiei respective.
 pentru asigurarea unui climat favorabil se
menţionează unele “sensibilizări” clasice din istoria 3.3.7. Analiza unor funcţii inginereşti
descoperirilor ca “apa revărsată din baia lui ARHIMEDE”,
“mărul căzut pe capul lui Newton”, “capacul săltat de “oul” Materiale:
uitat la fiert”, sau fotografiile familiei CURIE înnegrite de  Documentul “Fişa postului” pentru diferite funcţii
bucăţica de uraniu din acelaşi sertar; inginereşti, ca “tehnolog de fabricaţie”, “proiectant”, “inginer
de calitate (CTC)” “inginer dispecer”, “inginer de exploatare
(producţie)”,”şef atelier...” “şef secţie...”, “inginer şef resurse
Programe de activare a potenţialului creativ 185 186 Manual de creativitate

umane”, “director” etc. (se apelează 1a documente autentice 3.4. Activitate de antrenament procesual (Ep)
din domeniul respectiv).
Desfăşurare:
Această activitate didactică urmăreşte activarea
 studenţii sunt rugaţi să prezinte colegilor funcţia
analizată, pe baza fişei primite la lucrarea precedentă, arătând potenţialului creativ al studenţilor din perspectiva modelului
principalele sarcini şi ierarhia aptitudinilor pe care le evolutiv al personalităţii creatoare. Se merge pe ideea
presupune; obţinerii unui spor de cunoaştere, teoretică şi practică (aspecte
 se atrage atenţia asupra diversităţii structurilor didactice) prin conştientizarea unor experienţe autentice,
aptitudinale ce pot duce la performanţă în domeniul specific situaţiilor profesionale reale.
ingineriei. Activitatea, pe parcursul celor şapte întâlniri, are un
După prezentarea fiecărui post, studenţii sunt invitaţi caracter evident unitar, prin faptul că se lucrează la rezolvarea
să-şi aleagă funcţia inginerească cea mai potrivită unei singure probleme.
intereselor şi structurilor aptitudinale proprii. Spre deosebire de activitatea de exersare a aptitudinilor
unde folosim metode individuale de stimulare a creativităţii
(chiar dacă se desfăşoară în grup) antrenamentul procesual se
realizează cu ajutorul metodelor de grup. În program s-a
folosit tehnica brainstorming, potrivit structurii grupului de
studenţi.
Durata activităţii este de aproximativ o oră, în cadrul
fiecărui laborator.

3.4.1. Prezentarea activităţii

Obiective:
 să cunoască tehnica brainstorming;
 să creadă în eficienţa metodei;
 să dorească s-o încerce.
Metode:
 conversaţia;
 demonstraţia.
Desfăşurare:
 se prezintă tehnica brainstorming de rezolvare a
problemelor în grup: autor, istoric, principii, reguli de
desfăşurare;
Programe de activare a potenţialului creativ 187 188 Manual de creativitate

 se descriu unele invenţii cunoscute realizate pe baza Metode:


acestei tehnici, cum ar fi: dezăpezirea liniilor de înaltă  conversaţia;
tensiune din Alaska, tehnologia obţinerii foiţelor metalice cu  experimentul.
grosimi de ordinul micronilor, sau altele realizate de grupuri Desfăşurare:
din anii anteriori de studiu, ca: instrumentul de curăţat  studenţii sunt preveniţi că va trebui să-şi prezinte
covoare sau instalaţia de spălat pahare;
fiecare problema la care s-a gândit în aşa fel încât să pară cel
 se face cunoscut că elaborarea unei cereri de brevet
pentru o invenţie realizată în timpul semestrului este o mai interesant, cel mai atractiv şi cel mai plauzibil a fi “uşor”
alternativă la modalităţile clasice de evaluare a cunoştinţelor, de rezolvat pentru majoritatea colegilor, bineînţeles în
pentru persoana care formulează problema, cea care a enunţat condiţia de fair-play;
soluţia pertinentă şi toţi membrii grupului care au peste 20 %  sunt invitaţi să ia cuvântul, având la dispoziţie
din intervenţii; maximum trei minute, pentru prezentarea problemei.
 se cere studenţilor să comunice eventualele rezerve După cunoaşterea propunerilor se cer opţiunile
faţă de o asemenea activitate şi după discutarea lor sunt rugaţi argumentările, aderările la una sau alta dintre problemele
să confirme dorinţa de a participa. prezentate, până când majoritatea grupului alege acelaşi
Studenţii care îşi menţin rezervele vor lucra subiect. Studentul căruia îi aparţine paternitatea problemei
independent, pe exerciţii individuale prezentate pe cartonaşe este rugat ca, pentru întâlnirea următoare, să pregătească o
(Ea). prezentare sumară, arătând locul ei în ansamblul
În finalul primei secvenţe studenţii sunt rugaţi să se problematicii domeniului, preocupări sau rezultate apropiate,
gândească la probleme tehnice de care s-au lovit în experienţa încercări nereuşite, gradul de actualitate a problemei, piedici,
lor, nerezolvate încă, sau la orice altă problemă (de perspective ş.a.
îmbunătăţire, ameliorare, optimizare, modernizare,
eficientizare etc.), să le noteze, deoarece, indiferent de 3.4.3. Elaborarea soluţiilor
alegere, ele vor intra în fondul de probleme al catedrei.
Obiective:
3.4.2. Alegerea problemei  să deprindă modalitatea de inserare a propriilor idei în
fluxul comunicaţional al grafului;
Obiective:  să-şi amâne cu uşurinţă tendinţele de evaluare critică
 să-şi cunoască reciproc preocupările în domeniul şi autocenzurare.
tehnic; Metode:
 să-şi formeze deprinderi de prezentare, argumentare şi  experimentul.
definire a unei probleme noi; Desfăşurare:
 să dobândească experienţa luării unei decizii în grup
privind probleme profesionale.
Programe de activare a potenţialului creativ 189 190 Manual de creativitate

 se asigură participanţilor o distribuire în spaţiu Se pune la dispoziţia studenţilor lista cu toate ideile
adecvată structurării rapide a unei reţele comunicaţionale enunţate şi se încurajează analiza lor în grup (avantaje,
primare; dezavantaje, riscuri).
 se respectă prescripţiile ce reglementează Se va atrage atenţia asupra criteriilor funcţie de care pot
şedinţele brainstorming de generare a ideilor. fi alese soluţiile, după care vor fi invitaţi să-şi exprime
părerea faţă de prioritatea lor. În cazul în care sunt menţionate
Lucrarea reprezintă continuarea celei anterioare, priorităţi diferite, şi în majoritatea grupurilor aşa se întâmplă,
urmărind aceleaşi obiective prin metode similare. deoarece unuia i se pare că cea mai "productivă" este mai
Desfăşurare: bună, altuia că cea mai "progresistă" (modernă), altul optează
 cadrul didactic conducător al lucrării va prezenta pentru "minimum de investiţie" deci economicitate, pentru
sinteza soluţiilor elaborate la întâlnirea anterioară; "eleganţă", "design" ş.a.
 se apreciază “productivitatea” întâlnirii şi se Se lasă să se antreneze bine în aceste dezbateri, dar
menţionează convingerea depăşirii performanţei anterioare, imediat după primele semne de "renunţări", conducătorul
încurajând grupul şi stimulând participarea activă; lucrării va invita participanţii ca, individual sau pe echipe, să
 se reia comunicarea alternativelor de soluţii, asociaţii aleagă soluţia cea mai potrivită criteriului (criteriilor
la variante anterior exprimate sau alte aparent cu totul noi. combinate), pe care-l consideră a fi prioritar.
Studenţii sunt invitaţi ca pentru întâlnirea următoare să
3.4.4. Alegerea soluţii1or schiţeze proiectul viitoarei invenţii.

Obiective: 3.4.5. Prezentarea invenţiei


 să cunoască varietatea criteriilor posibile de alegere a
unei so1uţii; Obiective:
 să-şi asume responsabilitatea alegerii unui criteriu  să elaboreze un proiect cu grad ridicat de noutate;
sau a combinării mai multora.  să prezinte un produs al propriei activităţi de
Metode: concepţie;
 conversaţie;  să cunoască propria performanţă în raport cu
 experiment. performanţele celorlalţi.
Desfăşurare: Metode:
 se comunică studenţilor că, fostul grup de elaborare a  experiment;
ideilor devine grup de "cenzori", de evaluatori ai propriilor  conversaţie.
alternative de soluţii. Va trebui să se transpună deci în rolul Desfăşurare:
specialistului cu experienţă şi responsabilitate concretă, care  fiecare autor sau reprezentant al grupului de autori
trebuie să aleagă cea mai bună soluţie din multitudinea celor este invitat să-şi prezinte proiectul;
propuse.
Programe de activare a potenţialului creativ 191 192 Manual de creativitate

 participanţii sunt încurajaţi în a comenta soluţiile şi primeşte nota maximă numai pentru activitatea de laborator,
modul de prezentare. ceea ce reprezintă 50 % din nota finală. Aceeaşi valoare are şi
Timpul acordat fiecărei prezentări este variabil, impus nota obţinută de iniţiatorul temei şi toţi cei care au peste 20 %
de un criteriu arbitrar, anume, numărul proiectelor de din totalul intervenţiilor pertinente (dacă nu figurează printre
prezentat în formaţia respectivă de studiu. Numărul maxim de autorii de brevete).
alternative în grupurile cu care am lucrat până în prezent a
fost de 5 soluţii diferite la o temă: “Sistem de acţionare pentru
jucării”(trei au rămas în fază de proiect, iar pentru două s-a
cerut brevetarea).
După prezentarea fiecărei soluţii, studenţii sunt invitaţi
să elaboreze cererea de brevetare a invenţiei conform
standardului şi normelor studiate la activităţile teoretico-
aplicative (curs) şi s-o depună la serviciul specializat al
instituţiei. Se precizează, că acest serviciu eliberează o
adeverinţă cu data depunerii, momentul din care autorul îşi
poate aroga paternitate invenţiei.

3.4.6. Evaluarea activităţii

Obiective:
 să cunoască valoarea propriei performanţe după
criteriul produsului de creaţie, semn al activării potenţialului
creativ.
Metode:
 analiza produselor activităţii.
Desfăşurare:
 se înregistrează adeverinţele ce confirmă acceptarea
cererilor de brevet de către serviciul specializat al
universităţii;
 autorii acestor cereri, individuale sau în echipă, vor
primi note maxime, criteriul fiind valabil şi suficient pentru
acoperirea cerinţelor disciplinei;
 se analizează sursa ideii ce a stat la baza fiecărei
soluţii şi în cazul în care persoana nu se află printre autori,
Programe de activare a potenţialului creativ 193 194 Manual de creativitate

3.5. Activitatea de diversificare a sistemelor Metode:


tehnice  demonstraţia;
 tehnica inducerii schimbării de rol: studentul explică
Programul acestei activităţii a fost elaborat din - profesorul învaţă.
perspectiva abordării sistemice a produsului activităţii de Desfăşurarea:
creaţie tehnică, invenţia.  se propune definirea descriptivă şi logică a
Specificul acestei metode de antrenare constă în sistemelor;
caracterul relativ organizat al căutării posibilităţilor de  se identifică caracteristicile generale - cu
învoire prin redefinirea caracteristicilor generale ale exemplificări;
sistemului.  se reactualizează proprietăţile sistemelor -
Demersul intelectual are în vedere, într-o primă exemplificări.
etapă, transformarea concretului în abstract (un întrerupător, o La lansarea temei se sugerează o analogie “şocantă”
priză devine un sistem), urmează analize sintactică a acestuia între un sistem abstract şi altul concret, unul natural -
- descrierea lui după caracteristicile generale ale sistemelor - complex, altul artificial - simplu; exemplu: “. . eu înţeleg să se
transformarea lui după una sau mai multe caracteristici, în atribuie statutul de sistem elementelor participante la
sfârşit concretizarea modificărilor într-un nou sistem, mai realizarea unei funcţii vitale ca .... dar că consider că un reşou
mult sau mai puţin deosebit de cel de la care s-a pornit. sau o priză pot fi descrise prin aceleaşi caracteristici şi
proprietăţi, mi-e mai greu (imposibil)”. Moderatorul continuă
3.5.1. Caracterizarea generală a sistemelor cu inducerea unor tensiuni cognitive până când se constată
implicarea optimă a studenţilor cognitivă şi afectivă,
semnalizată prin participarea activă a fiecărui student la
Obiectiv:
conversaţie şi de identificarea categoriilor de “sistem natural -
 recunoaşterea de către studenţi a calităţii de sistem în
artificial” şi “sistem abstract - concret”.
obiectele concrete, simple, banale.
În etapa următoare se procedează la conştientizarea şi
Se impune justificarea acestei opţiuni prin faptul că s-a
exersarea' relativităţii poziţiilor de ansamblu - element, cu
constatat în repetate ocazii dificultatea pe care o au studenţii exemplificări din categoriile de sisteme amintite. Pentru
atunci când trebuie să dea exemple de sisteme; totdeauna se asigurarea unei viziuni integrale asupra sistemelor se încearcă
gândesc la lucruri foarte sofisticate, îndepărtate, la conţinuturi elaborarea unor ierarhii sistemice din categoriile amintite.
simbolice în general. Cauza fenomenului se poate atribui Discuţiile finale vizează precizarea caracteristicilor
nivelului mult prea abstract la care se studiază teoria generale ale sistemelor: structura, scopul (finalitatea),
sistemelor în universităţile tehnice, ceea ce îngreunează intrările, ieşirile, funcţiile, precizarea funcţiilor generale şi
concretizarea şi generalizarea cunoştinţelor pe toate nivelurile celor operaţionale care asigură transformarea mărimilor de
de structurare a realului, de la ştiinţific la empiric, de la intrare în mărimi de ieşire; definirea proprietăţilor de
sistemul matematic la cel obiectual. echilibru, stabilitate, adaptivitate, fiabilitate.
Programe de activare a potenţialului creativ 195 196 Manual de creativitate

3.5.2. Diversificarea sistemelor conform  Se insistă asupra specifităţii “ieşirilor” în raport


variabilităţii intrărilor şi ieşirilor cu cea a “intrărilor”: introducerea unor substanţe diferite duce
la “produse” diferite; acţionarea cu diferite forme de energie
Obiectiv: duce la "efecte" diferite: randament, eficienţă, calitate.
 fixarea caracteristicilor generale ale sistemelor cu  Se apreciază rolul categoriei socioprofesionale a
accentuarea particularităţii mărimilor de intrare şi ieşire; inginerilor în general, a electrotehniştilor în special în
 iniţierea studenţilor în tehnica diversificării mijlocirea acestor facilităţi.
sistemice în raport cu mărimile de intrare şi ieşire. Exerciţiu. În analogie se solicită studenţilor ajutorul în
Melode: adoptarea clasicului zdrobitor (manual) într-unul acţionat
 analiza sistemică; electric - mărindu-se exigenţele treptat - “poate s-ar putea
 tehnica valorizării grupului (socioprofesional) de elabora un ansamblu electromecanic pentru întregul proces de
aspiraţie a persoanei. prelucrare a strugurilor, adică zdrobit şi stors urmat de “ar fi
Desfăşurare: posibilă conceperea acestui sistem chiar cu utilizări multiple?
 se precizează natura mărimilor de intrare şi de ieşire pe tot parcursul anului?...eventual pentru prepararea unor
a unui sistem în funcţiune: furaje vegetale în restul anului ?....”.
- obiectivă: substanţială, energetică sau
informaţională; 3.5.3. Înnoirea sistemului prin schimbarea
- subiectivă: cognitivă (intormaţională şi componentelor (elementelor)
metodologică)
şi afectivă. Obiective:
 se precizează obiectul lucrării: obţinerea unor  cunoaşterea noţiunii de structură;
sisteme categorial diferite prin schimbări aduse întrărilor  iniţierea studenţilor în tehnica diversificării sistemului
şi/sau ieşirilor; în raport cu funcţia generală a elementelor componente.
 se dă un exemplu de asemenea demers într-o Metode:
prezentare atractivă;  analiza sistemică;
 se solicită ajutorul în elaborarea unui sistem prin  conversaţie;
analogie;  tehnica provocării cognitive.
 se precizează efectul demersului: obţinerea unor Desfăşurare:
sisteme categoriale diferite;  definirea noţiunii de structură prin componente,
 se atrage atenţia asupra necesităţii asigurării caracteristicile fizice sau chimice şi organizarea elementelor;
proprietăţilor sistemelor.  se precizează obiectul lucrării: înlocuirea unui
Exemple: Se propune analiza sistemică a unui aparat element cu o anumită funcţie cu alt element cu funcţie
electric de uz casnic: mixerul. diferită;
Programe de activare a potenţialului creativ 197 198 Manual de creativitate

 se propune analiza unui sistem concret din domeniul Exerciţii. “Ajutaţi-mă să rezolv problema semnalizării
studenţilor - bineînţeles la nivel “modest” de competenţa în surzilor pe timpul nopţii, când aceştea dorm”.
materie a psihologului (valorizează studentul şi îl provoacă la Se prezintă şi se discută una-doua încercări ale
implicare); studenţilor.
 se cere ajutorul studenţilor în perfecţionarea Probleme posibile. Elaborarea unui sistem de
sistemului nou; semnalizare care se adresează altor analizatori şi identificarea
 se solicită studenţilor aplicarea metodei pe un alt oportunităţii lor.
sistem, eventual propus de ei înşişi;
 se prezintă şi se discută 1-2 lucrări reprezentative; se
3.5.4. Diversificarea sistemelor prin schimbarea
precizează efectul metodei: obţinerea unor sisteme categorial
diferite. caracteristicilor fizice ale elementelor
Exemplu. Se analizează sistemul “Sonerie”. În acest
scop se reprezintă sistemul în simbolizarea formală, familială Obiective:
studenţilor.  fixarea caracteristicilor generale ale sistemelor şi
 Se precizează elementele componente ale sistemului cunoaşterea caracteristicilor fizice ale elementelor
“a”, se identifică cel reprezentativ: soneria - deoarece funcţia componente;
ei realizează efectiv scopul sistemului - şi se defineşte  iniţierea studenţilor în tehnica diversificării
ansamblul ca “sistem sonor de sensibilizare”; sistemului în raport cu caracteristicile fizice ale
elementelor componente.
 Metode:
 conversaţia;
   analiza sistemică;
 tehnica proiectării în rolul de perspectivă.
a) b) Desfăşurare:
Fig. 3.2. a) Sistem de semnalizare sonoră;  se reactualizează principalele caracteristici fizice şi
b) Sistem de semnalizare luminoasă. chimice prin care se descriu elementele unui sistem tehnic
(artificial): formă, mărime (dimensiuni, intensităţi, puteri),
 Se sugerează ideea înlocuirii soneriei cu elemente ce culoare, natura materialelor etc.;
se adresează altor analizatori: vizual, olfactiv, kinextezic ş.a.;  se precizează obiectul lucrării: înlocuirea unor
se exemplifică: “eu înlocuiesc soneria cu un bec (fig.3.2,b) şi elemente cu altele ce au aceleaşi funcţii, dar caracteristici
obţin un ...sistem luminos de semnalizare; astfel rezolv fizice diferite;
problema “soneriilor” pentru surzi sau pentru familiile cu  se propune analiza unei instalaţii concrete din
copii mici care se sperie sau sunt deranjaţi de zgomote”. domeniul studenţilor - în aceeaşi atmosferă ca şi în lucrarea
Programe de activare a potenţialului creativ 199 200 Manual de creativitate

anterioară - şi înlocuirea unui element cu altul din aceeaşi  iniţierea studenţilor în tehnica diversificării
categorie, dar cu caracteristici diferite; sistemice în raport cu organizarea elementelor (poziţia
 se cere ajutorul studenţilor în perfecţionarea relativă a elementelor în ansamblu).
sistemului obişnuit;
Metode:
 se prezintă 1-2 lucrări reprezentative;
 se precizează efectul procedurii: obţinerea unei  analiza sistemică;
variaţii mari de modalităţi de realizare ale aceluiaşi sistem.  conştientizarea reuşitei;
Exemplu. Se analizează sistemul “Ornament  tehnica proiectării în rol.
electric pentru pomul de Crăciun”; se precizează sistemele Desfăşurare:
cunoscute:  se reactualizează semnificaţia noţiunii de organizare;
1) Instalaţii de beculeţe legate în serie, cu beculeţe se precizează obiectul lucrării: schimbarea poziţiei
protejate de forme diferite (globuleţe, lanterne, lumânărele, elementelor unele în raport cu altele;
ciupercuţe, etc.); “am putea imagina chiar diferite forme de  se propune combinarea diferită a mai multor
beculeţe?; sau beculeţe de diferite culori - “ne putem imagina elemente concrete din domeniul de preocupări al studenţilor
instalaţii de aceiaşi culoare dar becuri de intensităţi diferite?”; (în condiţii de joc: se minimalizează propriul exemplu de
2) Instalaţii formate din serii paralele de corpuri de către profesor şi se sugerează aşteptările de nivel ridicat al
iluminat, multicolore - “ne putem imagina serii de aceeaşi aplicaţiilor - exemplelor - studenţilor);
culoare în cadrul ansamblului? Dar serii de intensităţi diferite?  se solicită ajutorul studenţilor în realizarea sistemului
Dar serii inegale ca mărime sau număr de becuri?” propus; se propune aplicarea metodei şi se încurajează
Exerciţiu: combinarea tehnicilor cunoscute pentru elaborarea unor
 Se cere studenţilor ajutorul în proiectarea unei sisteme noi;
instalaţii interesante pentru pomul de Crăciun, care va  se precizează efectul demersului: obţinerea unor
ornamenta centrul oraşului de sărbători; sisteme categorial diferite;
 Se prezintă şi se discută 1-2 lucrări (şi alte persoane  se atrage atenţia asupra necesităţii respectării
decât întâlnirile anterioare chiar dacă realizările sunt proprietăţilor de către noile sisteme: stabilitate, echilibru,
deosebite). adaptabilitate, fiabilitate.
Exemplu:
3.5.5. Descoperirea unor sisteme noi prin Se prezintă posibi1ităţile diferite de organizare într-un
organizarea elementelor ansamblu (fig. 3,a,b) a următoarelor elemente: sursa de
energie electrică, conductori, corp de iluminat, rezistenţă,
Obiective: întrerupător.
 fixarea caracteristicilor generale ale sistemelor şi  Se precizează funcţiile de iluminat, încălzire,
cunoaşterea particularităţii de organizare a elementelor iluminat şi încălzire;
componente;
Programe de activare a potenţialului creativ 201 202 Manual de creativitate

 Se denumesc sistemele obţinute: sistemul 3.5.6. Redefinirea sistemului după varietatea


interdependent (a) şi sistemul autonom (b) de încălzire şi
funcţiilor sale
iluminat;
 
 
Obiectiv:
 fixarea caracteristicilor generale ale sistemelor şi
  cunoaşterea identităţii scopului ca şi a funcţiilor operaţionale.
Metode:
 analiza sistemică;
a) b)  tehnica delegării sarcinii şi inducerea asumării
Fig.3.3. a) sistem interdependent de iluminat şi răspunderii.
încălzit; Desfăşurare:
b) sistem autonom de iluminat şi încălzit.  se accentuează rolul esenţial al scopului unui sistem
în definirea acestuia;
 se precizează funcţiile de iluminat, încălzire, iluminat  se precizează rolul şi particularitatea funcţiilor
şi încălzire; operaţionale;
 se denumesc sistemele obţinute: sistem interdepen-  se precizează obiectul lucrării: obţinerea unor
dent (a) şi sistem autonom (b) de încălzire şi iluminat. sisteme categorial diferite prin schimbarea unor caracteristici
Exerciţii. Se cere ajutorul studenţi1or în conceperea funcţionale ale ansamblului;
unui sistem autonom de iluminat şi de încălzit în condiţiile  se procedează la analiza funcţiilor operaţionale ale
integrării corpului de iluminat şi de încălzit într-un unui sistem şi la anticiparea unor modificări prin:
subansamblu, dar utilizabil şi separat, de asemenea, căutarea - schimbarea ponderii funcţiilor;
unor oportunităţi pentru asemenea sisteme. - renunţarea la unele funcţii asociate unor funcţii
Temă. Descompuneţi - pe plan mental - un aparat în noi (diversificarea funcţiei);
elementele sale componente; imaginativă cât mai multe  se solicită colaborarea în rezolvarea unor
combinaţii pentru a elabora sisteme diferite; nu va feriţi în a probleme asemănătoare;
multiplica unele elemente, în a rămâne cu unele nefolosite, de  se precizează efectul demersului: obţinerea unor
a schimba caracteristicile, materialele din care sunt sisteme categorial diferite ca şi diversificarea acestora;
confecţionate etc.  se atrage atenţia asupra necesităţii asigurării
Problema posibilă. “Aveţi o idee şi a-ţi avea nevoie de proprietăţii sistemului.
un element dintr-un aparat electronic? Nu vă sfiiţi - desfaceţi- Exemplu. Pentru această tehnică sunt potrivite
o, dar duceţi, cel puţin, o structură până la capăt... firmele din exerciţiile clasice de antrenare a flexibilităţii de tipul: “arătaţi
domeniu abia aşteaptă să-şi înnoiască producţia!”. cât mai multe posibilităţi de utilizare a unui...(obiect
Programe de activare a potenţialului creativ 203 204 Manual de creativitate

oarecare)”. De exemplu, a unui televizor. S-au identificat pentru ca fiecare sa-şi poată finaliza una din ideile de inovare
principalele funcţii: recepţionarea sunetului şi a imaginii, pe care le are precis: sunt suficiente cunoştinţele pe care le
redarea sunetului şi a imaginii ş. a. primeşte la curs.
Se discută posibilităţile aplicării doar la funcţia de Prin urmare, laboratoarele vor consta, pe lângă secvenţa
recepţie - care asociată cu un videorecorder, generează un de autocunoaştere şi cea teoretico-aplicativă (de psihologia
sistem de stocare - sau la cea de redare - care asociat cu un creativităţii), în discuţii libere pe teme prezentate mai jos. Se
videopleyer generează un sistem de redare selectivă a comunică studenţilor aceste teme, fiecare alege una din ele
informaţii1or. după care urmează să se documenteze şi s-o prezinte ca bază a
Exerciţiu. “Descrieţi funcţiile unui mecanism - la discuţiilor în grup. Se procedează la programarea studenţilor
alegere -schimbaţi posibilităţile reproiectării lui prin funcţie de opţiunile lor pentru celelalte întâlniri. Se
transformarea uneia din funcţiile operaţionale în scop încurajează propuneri de teme proprii pe parcursul
(finalitatea noului sistem)”. desfăşurării lucrărilor.
Exerciţiul se propune ca alternativă de lucrare Tematică propusă:
independentă în vederea evaluării finale a activităţii de “De la creaţia legendară la intuiţia vizionară. Dedal -
laborator; în acelaşi scop pot fi realizate aplicaţii individuale Leonardo da Vinci”.
ale tehnicilor anterior studiate. “Invenţia generatoare de necesitate. Imaginea mişcării”.
“Necesitatea generatoare de invenţie. Lama
înjumătăţită”
3.6. Activitatea de sensibilizare tematică “Inventatorul amânat Xerox”.
“Riscul ecologic al creaţiei. Fuziunea şi fisiunea
Obiective: nucleară”. “Implicaţii contradictorii ale unei investiţii. Nobel
 conştientizarea şi familiarizarea cu diversitatea şi dinamita”.
proceselor psihosociale de creaţie şi valorificarea produselor
creaţiei.
Metode:
 conversaţie;
 studii de caz.
Observaţie:
 la a doua întâlnire de laborator se comunică
studenţilor faptul că prezintă un potenţial creativ superior
mediei.
Moderatorul îşi exprimă convingerea că nu este necesar
un program de antrenament “clasic” la grupa respectivă,
Teste pentru dezvoltarea aptitudinilor creative 205 206 Manual de creativitate

IV. TESTE PENTRU DEZVOLTAREA unor indicaţii privind executarea unor desene, forme
geometrice.
APTITUDINILOR CREATIVE MOEDE este primul psiholog care concepe un test de
înţelegere verbală, folosind desenarea unor forme geometrice.
4.1. Teste pentru dezvoltarea şi aprecierea Experienţele sale sunt reluate în anul 1928 de către
aptitudinilor creative M. JOUSSELLIN, care dezvoltă testul şi stabileşte o nouă
ordine de dificultate. Acest test multiplicat, dar netipărit sau
Testarea reprezintă o metodă foarte puternică atât de publicat în vre-o lucrare, a fost folosit cu mult succes în
dezvoltare a aptitudinilor creative la subiecţi, cât şi evaluarea cabinetele de orientare profesională din Elveţia şi Franţa prin
potenţei lor creative. Se propun în continuare spre rezolvare o anii 1929, 1930.
serie de teste-exerciţii, care au ca efect o puternică creştere a Versiunea lui JOUSSELLIN a testului de înţelegere
capacităţii creative a celui care le-a parcurs. Multe teste verbală a fost experimentată la institutul J. J. ROUSSEAU de
operează cu figuri, dat fiind faptul că inconştientul - acest către Alina SZEMINSKA şi C. ZAHIRNIC, sub îndrumarea
important “computer” informaţional al cărui rol predominant profesorului L. WALTHER. S-au menţinut toţi itemii din
în actul creaţiei a fost clar demonstrat – generează, în testul lui JOUSSELLIN, operându-se unele modificări în ceea
principal, imagini, figuri. Testele ce urmează sunt grupate pe ce priveşte ordinea lor de succesiune.
cinci clase şi sunt chemate să evalueze diferite forme de Versiunea astfel stabilită pentru testul de înţelegere
gândire a subiecţilor. verbală a fost folosită în bateria de teste întocmită pentru
depistarea inteligenţei tehnice în cercetările noastre de la
4.1.1. Testul de înţelegere verbală Geneva 1930-1931, din Bucureşti 1935-1936 şi Bucureşti
1971-1972. Menţionăm că testul a fost utilizat în continuare,
Profilul profesiunilor tehnice este extrem de variat şi el în această formă, până în anul 1968, la Institutul
se află într-o continuă creştere şi diversificare. J. J. ROUSSEAU, de secţia de orientare profesională, adică
În altă ordine de idei, investigaţiile făcute s-au restrâns până la transferarea acestei secţii la Lausanne.
la solicitările şi însuşirile intelectuale, având în vedere ipoteza Testul de înţelegere al unui consum este compus din 13
majoră a lucrării privind existenţa unei inteligenţe tehnice. itemi şi s-a administrat respectându-se consemnul redat mai
Cercetarea diferitelor profesiuni tehnice, începând cu jos:„În partea dreaptă a paginii sunt trecute o serie de ordine
mecanicul de precizie şi terminând cu cel de întreţinere, ne-a destul de uşoare, pe care trebuie să le îndeplineşti. Sunt dese-
demonstrat ca înţelegerea unui consemn verbal, a unui ordin ne uşor de executat, ca de exemplu” (se desenează pe tablă).
şi executarea lui cu precizie, reprezintă una din activităţile „Iată trei puncte: se cere să înconjuri cu o linie unul
comune tuturor profesiunilor tehnice. În căutarea unui criteriu dintre aceste puncte, astfel ca celelalte două să fie unite prin
comun, în vederea alegerii sau alcătuirii unei probe care să nu linia de împrejmuire” (Se arată rezolvarea pe tablă). „Nu
fie specifică unei singure ocupaţii, ne-am oprit la utilizarea folosiţi rigla pentru executarea desenului; nu vă cerem un
Teste pentru dezvoltarea aptitudinilor creative 207 208 Manual de creativitate

desen exact şi frumos, ci vrem numai să vedem dacă aţi Aprecierea. S-a acordat, la început, câte un punct pentru
înţeles ordinul dat.”„Aţi înţeles? Întoarceţi pagina.” Începeţi. fiecare răspuns corect. Ulterior, pentru o mai bună evaluare a
Pentru rezolvarea restului se acordă 12 minute. rezultatelor, am fost obligaţi să ţinem seama şi de răspunsurile
Spre exemplificare se prezintă trei itemi ai testului cu intermediare. Astfel, s-a notat cu 1 punct răspunsurile
rezolvările şi cotările respective (vezi fig.4.1). intermediare şi cu 2 puncte soluţia conformă consemnului. La
Proba Itemul 2 Răspuns şi cotare itemii mai dificili (ca itemul 11, prezentat in exemplu) se dau
Desenaţi două linii 1 punct 3 şi respectiv două puncte.
paralele care să   Ipoteza majoră a testului nostru este existenţa unei
separe fiecare punct inteligenţe tehnice, produs al interacţiunii cu mediul, realizând
de celelalte două.  o nouă formă de organizare a potenţialului nativ, supus
educării şi direcţionat într-un anumit sens.
Proba Itemul 3 Răspuns şi cotare
Desenaţi un pătrat, 4.1.2. Testul de absurditate tehnică
împărţiţi-l în patru părţi 1 punct
egale. Trageţi apoi Probele de absurditate au apărut odată cu prima scală de
diagonalele la cele 4 măsurare a inteligenţei a lui BINET şi au fost păstrate în cele
pătrate obţinute. mai multe baterii de teste (TERMAN, ŞTEFĂNESCU-
2 puncte GOANGĂ, WECHSLER, ZAZZO etc.). Ele măsoară – după
cum afirmă BINET – capacitatea de a critica (cenzura din
clasificarea sa). Acelaşi autor, referindui-se la frazele absurde
Proba Itemul 3 Răspuns şi cotare în comparaţie cu propoziţiunile în dezordine, arată că primele
Imaginaţi-vă că pe reprezintă o probă mai complicată şi mai adecvată măsurării
fiecare latură a unui spiritului critic, al capacităţii de a judeca logic.
pătrat s-a construit câte 2 puncte În construirea primelor teste de aptitudini profesionale
un triunghi isoscel, apoi s-a ţinut seama de solicitările psihice constatate pe baza
că prin linii drepte se analizei muncii, dar şi de aspectele teoretice şi practice ale
unesc: a) vârful unghiu- probelor care vizau măsurarea inteligenţei generale. Testele
rilor opuse şi b)unghiu- de absurditate tehnică au atras atenţia de la început, întrucât
rile opuse ale pătratului. 3 puncte ambele surse de informaţii pledau pentru ele (analiza muncii
Trasaţi aceste linii fără şi structura testelor de inteligenţă generală). Observarea
să desenaţi nici pătratul, operaţiilor efectuate în diferite profesiuni cu profil tehnic a
nici triunghiurile. condus la sublinierea capacităţii de a sesiza anumite
Fig. 4.1. disfuncţiuni şi cauzele lor provenind de multe ori din
Teste pentru dezvoltarea aptitudinilor creative 209 210 Manual de creativitate

ignorarea unor principii de mecanică simplă. Pe de altă parte, 4.1.3. Teste de percepţie spaţială.
construcţia testelor de inteligenţă generală, cu includerea Testul de relaţie a formelor
probelor de absurditate, pledau, de asemenea, pentru
introducerea unor probe echivalente pentru măsurarea unor Aptitudinile tehnice sau aptitudinile pentru mecanică –
aptitudini tehnice. ultima denumire mai mult utilizată în cercetările anterioare
O prima variantă a testului de absurditate cuprinzând anului 1930 – au atras atenţia celor mai mulţi psihologi, atât a
20 itemi a fost preexperimentată la Ecole du Mail (Geneva) şi acelora angajaţi direct în psihotehnică, cât şi a acelora
la şcoala profesională. Aceste preexperimente au determinat interesaţi în rezolvarea unor probleme de interes teoretic, în
compunerea testului din 8 itemi (dintre care unul ca exerciţiu cercetări fundamentale.
necotat). Testul astfel recompus a circulat la Institutul Atât la unii, cât şi la ceilalţi percepţia spaţială este
J. J. Rousseau până în 1969, sub denumirea de test de considerată ca ocupând un loc de prim ordin în determinarea
absurditate tehnică, compus de C. ZAHIRNIC. grupului de aptitudini specifice profesiunilor tehnice.
Instrucţiuni pentru aplicarea testului de absurditate Astfel, FRIEDRICH, MOEDE, GIECE privind
tehnică aptitudinile pentru mecanică în ansamblul lor (cognitive şi
Se predau subiecţilor foi pe care sunt mai multe dexterităţi manuale) plasează percepţia spaţială pe locul II, în
desene conţinând absurdităţi, pe care să se indice ceea ce este urma acuităţii vizuale. Tot în Germania, psihologii LIPMAN,
absurd în desen şi să se explice pe scurt absurditatea STERN, MARTA MUCHOV şi RUPP menţin aceeaşi
respectivă. În explicaţiile suplimentare, făcute în faţa clasificare, având aceeaşi optică a unui ansamblu de aptitudini
studenţilor (elevilor), se rezolvă primul item (care nu se cognitive şi motorii. În 1923, STENQUIST, elevul lui
cotează). Se insistă asupra faptului că nu este suficient să se THORNDIKE, acordând o importanţă mai mare aspectelor
indice greşeala şi că trebuie să se dea cognitive şi situând dexteritatea manuală pe un plan secundar,
şi explicaţia. Testul se află în scalele menţine percepţia spaţială în locul al doilea al clasificării sale.
de inteligenţă generală, întrucât Menţionăm că în contradicţie cu afirmaţiile sale teoretice,
sesizarea greşelii presupune, în potrivit cărora face abstracţie de dexteritatea manuală, aceasta
primul rând, spirit de observaţie – are implicaţii importante în testele sale de construcţii.
foarte necesar în absurditatea F. M. EARLE şi A. MACRAE, reluând şi completând în 1929
tehnică. experimentele lui STENQUIST, clasifică percepţia spaţială la
Indicaţi ce este absurd în locul I printre solicitările profesiunilor mecanice. D. G.
desenul prezentat în fig. 4.2 şi PATERSON, R. M.ELLIOT, L. ANDERSON ŞI E.
explicaţi pe scurt absurditatea respectivă. HEIDBERDER într-o lucrare colectivă (Minesota,
Fig. 4.2. Mechanical Ability 1930) acordă aceeaşi importanţă probelor,
diagnosticând percepţia spaţială, introducându-le într-o grupă
specială, "răspunsuri la relaţii spaţiale". Cu doi ani înainte,
Teste pentru dezvoltarea aptitudinilor creative 211 212 Manual de creativitate

1928 J. W. COX, elev al lui SPEARMAN, indică ca factori diagonale şi ştergerea apoi a părţii din dreapta şi desenarea
esenţiali ai aptitudinilor tehnice: 1) percepţia spaţială; 2) ei separată). Această parte pe care am desprins-o din desen
gândirea tehnică. Aceste referinţe trebuie să fie completate cu am amestecat-o cu alte părţi, care însă nu corespund
numele autorilor de teste de percepţie spaţială, dintre care cei modelului (pătratului) dacă am dori să-l refacem. Vi se cere
mai cunoscuţi sunt HEIDER, LOWE, MEYER, MAC să priviţi bine părţile care sânt date pentru completarea
QUARRY, RYBACOFF, THORNDIKE, THURSTON etc. desenului, cele aşezate sub desen (se arată) şi să alegeţi pe
Pe lângă documentarea în literatura de specialitate, aceea care completează pătratul. Evident, este aceea pe care
cercetările efectuate au confirmat importanţa percepţiei am tăiat-o din pătrat. Observaţi că părţile din care trebuie să
spaţiale în exercitarea profesiunilor tehnice. Anticipând alegeţi pe aceea care completează desenul sânt numerotate.
asupra concluziilor finale, putem afirma că percepţia spaţială Treceţi în locul rămas liber (se arată) numărul desenului
constituie factorul care dă unicitate structurii aptitudinale corespunzător (se face operaţia pe tablă). În caietul pe care-l
profesiunilor tehnice. aveţi în faţă sunt mai multe asemenea probleme. Trebuie să
În anii 1930 existau un număr mare de teste de fiţi atenţi şi să observaţi că pentru completarea unor desene
percepţie spaţială. Astăzi, numărul lor este şi mai mare. În va fi necesar să utilizaţi mai multe bucăţi din acelea aflate în
selectarea acestor teste se are în vedere în primul rând partea de jos a paginii. Aţi înţeles. Începeţi!"
reţinerea acelora care nu făceau apel şi la dexterităţi manuale, Spre exemplificare anexăm prima foaie a testului, cuprinzând
urmărind determinarea aspectelor cognitive. Acest criteriu subiectul 5 din cele 4 reţinute. „ Aveţi pe desenele anexate
orientează către testele creion-hârtie. Este necesar să se pătrate cu o porţiune decupată. Găsiţi partea din cele
recurgă şi la al doilea criteriu de selectare, oprindu-se asupra indicate mai jos (fig. 4.3), care completează desenul (indicaţi
unor asocieri a percepţiei spaţiale cu alte procese psihice care numărul corespunzător al desenului în care pătrat (simbolul
intervin în rezolvarea atât a probei cât şi a situaţiilor de cu literă) urmează să fie amplasat”.
muncă. În acest sens se aleg teste care să examineze percepţia A B C D E
spaţială operativă, asociată cu capacitatea de combinare în
spaţiu, de reprezentare şi, evident, capacitatea de observare.
Testele de percepţie spaţială alese sânt probe complexe şi
apropiate muncii reale din profesiunile tehnice.
Această variantă cuprinde 20 temi: 10 examinează
percepţia spaţială asociată cu reprezentarea şi combinarea în 1 2 3 4 5 6
plan şi 10 asociate cu reprezentarea şi combinarea în spaţiu.
După distribuirea caietului-test şi completarea datelor
de identificare se dă subiecţilor următorul consemn: 7 8 9 10 11 12
"Aveţi pe tablă desenat un pătrat. Decupez acuma din
pătrat o parte (se face operaţia pe tablă, prin trasarea unei Fig. 4.3.
Teste pentru dezvoltarea aptitudinilor creative 213 214 Manual de creativitate

****************************************** W. MOEDE are, în perioada de afirmare a


Un alt exemplu. Încercaţi să obţineţi din şase chibrituri psihotehnicii, o părere opusă, conducându-se pe principiul
patru triunghiuri echilaterale egale. apropierii cât mai fidele a testului de situaţiile reale din munca
profesională, care cere performanţe de durată (Dauerleistung)
4.4. Testul de pârghii şi urmărirea aceleiaşi teme în forme din ce în ce mai
complicate (Folgehandlung). Desigur că cele două orientări
Testul de pârghii măsoară capacitatea de a aplica în nu trebuie să fie interpretate în mod exclusivist şi că
practică anumite legi învăţate la fizică sau din experienţa importanţa lor creşte în funcţie de ceea ce urmărim să
personală. CRONBACH referindu-se mai târziu la testele de măsurăm prin probele noastre de psihodiagnoză şi eventual,
înţelegere mecanică ( mechanical comprehension) ale lui de caracteristica generală a epocii în care trăim (ritm mai mult
BENNET (cu un profil mai variat-- decât al probei de pârghii) sau mai puţin accelerat, cu implicaţii diferite în atitudinea
spune că ele " măsoară capacitatea de a percepe şi înţelege subiecţiilor pe vârste, profesii etc.). De altfel, MOEDE însuşi
relaţia dintre forţele fizice şi elementele mecanice, în situaţii utilizează tipuri variate de itemi în testul său de inteligenţă,
practice… vizând aspecte ale unei anumite forme a după cum restul RAVEN - de mare circulaţie actuală şi bine
inteligenţei". Această formulare a lui CRONBACH se poate cotat de către CRONBACH .- este compus pe principiul
aplica şi testului de pârghii. reluării aceluiaşi item-stimul, cu un grad de complexitate din
Faţă de testul lui BENNET (alcătuit în 1940), testul de ce în ce mai mare, chiar dacă el nu ne apare aşa de uniform ca
pârghii prezintă totuşi unele inconveniente, pe care le întâlnim în testul de pârghii.
la multe dintre testele construite prin anii 1920 - 1930, pe Instrucţiuni. Testul de pârghii a fost aplicat grupurilor
baza principiului repetării aceluiaşi item în forme din ce în ce de studenţi sau de elevi dându-se următoarele instrucţiuni.
mai complexe. Într-adevăr, se poate obiecta că înţelegerea "Ştiţi ce este o pârghie şi cum funcţionează ea. (Se
unor legi din fizică şi aplicarea lor într-un caz concret aşteaptă şi se stimulează primirea unor răspunsuri). "Aţi
reprezintă un act de inteligenţă - să-i spunem tehnică - dar văzut şi aţi folosit adesea pârghii. Să vă amintim totuşi cum
rezolvarea aceluiaşi tip de exerciţii, reluat în forme mai funcţionează o pârghie." Se desenează pe tablă şi se dau
complicate, implică nu numai inteligenţă, ci şi o serie de alte explicaţie necesare. (se arată pe tablă). Punctele marcate cu
elemente ca de pildă capacitatea de concentrare a atenţiei pe litera A, sânt puncte de pivot. Punctele notate cu "K" sânt
un timp mai îndelungat, rezistenţa la o muncă monotonă şi în articulaţii. Notaţii pe fiecare desen în ce direcţie se
ultima instanţă, o motivaţie pe care testarea în sine n-o poate deplasează vârful levierului (însemnat cu litera "F") dacă
oferi într-un grad optim. De aceea , mulţi autori preferă, tragem de mânerul "P" în jos. Însemnaţi cu "X" săgeata care
astăzi, testele de gândire tehnică cu un profil variat şi cu arată direcţia bună."
referinţe la înţelegerea şi aplicarea unui mai mare număr de Timp de execuţie: 6 minute.
legi învăţate la şcoală sau din experienţă. Evaluarea: Maximum de puncte: 16.
Spre exemplificare, se prezintă 2 teste de pârghii.
Teste pentru dezvoltarea aptitudinilor creative 215 216 Manual de creativitate

1.„ Avem trei pârghii: prin litera A sunt notate MOEDE, care a lansat noua variantă a testului, care circulă şi
sprijinele; prin litera K - articulaţiile. Notaţi în fiecare desen astăzi sub denumirea de testul de combinare în spaţii
din fig. 3.15. în ce direcţie se deplasează vârful levierului Friederich-Moede. Uneori se foloseşte numai denumirea de
“F”, dacă tragem de mânerul “P””. testul de bare (I. M. NESTOR) sau de sine (L. WALTHER),
F A K K în funcţie de explicaţia care se dă subiecţiilor, utilizându-se
A K A fie exemplul unei bare de lemn, fie fier sau exemplul original
A K K al lui Friedrich care se referă la o şină de cale ferată.
Testul a fost construit de către FRIEDERICH
A K K P K A P inspirându-se din operaţiile concrete efectuate de către
K lucrătorii de la Krupp, care trebuiau să îmbine diferite bare de
A P K A F fier ( uneori, să le taie mai întâi), potrivindu-le la dimensiunile
cerute şi îmbinându-le apoi mecanic prin batere cu ciocanul la
Fig. 4.4. cald sau ulterior prin sudură. Evident, pentru o legare perfectă
(ca şi în tâmplărie) nu se făceau tăieturi drepte, ci în federe
2. „ Alegeţi greutăţile pentru braţul drept al pârghiilor din pentru a se îmbina în nuturi. Testul lui FRIEDERICH
fig. 4.5, astfel ca să echilibreze braţul stâng”. păstrează aceste forme ale pieselor decupate, care trebuie să
fie potrivite la barele din probă.
Se menţionează faptul că această probă implică
? ? operaţii de combinare în spaţiu pe plan mental, reproducând
operaţii întâlnite în practică, mai ales în epoca când a fost
construit acest test. Unele jucării ale copiilor cuprindeau, de
asemenea, mai ales Germania, diferite asamblări de obiecte
? decupate, piesele fiind în federe (lambe) şi nuturi.
Instrucţiuni pentru aplicarea probei de combinare în
Fig. 4.5. spaţiu. După îndeplinirea condiţiilor generale cerute pentru
administrarea unui test, se spune subiecţilor: "Iată câteva bare
de fier care au fost tăiate în bucăţi. Ele trebuie reconstruite"
4.1.5. Testul de bare (şine), combinare în spaţiu (demonstraţia se face la tablă sau cu ajutorul unei planşe
vizibile la distanţă, în timp ce foile cu testul se menţin
Testul a fost compus de către Friedrich pentru examenul întoarse de către subiecţi). „Trebuie să le aşezaţi în locul
de selecţie al lăcătuşilor mecanici şi strungarilor de la cercurilor. Când aţi găsit prima piesă, însemnaţi litera care
întreprinderea Krupp. Ulterior, a fost adaptat de către se găseşte pe această piesă, cercul bazei pe care o
completează; trageţi apoi o linie peste piesa folosită spre a vă
Teste pentru dezvoltarea aptitudinilor creative 217 218 Manual de creativitate

aminti că ea a fost întrebuinţată. Nu întoarceţi piesele, partea respectivă. Jucăriile copiilor, care reflectă în mod obişnuit din
neagră să rămână întotdeauna jos". preocupările profesionale ale adulţilor - cu sau fără interes
Timp de execuţie: 10 minute. educativ - au fost şi ele influenţate de combinaţiile de roţi
Evaluarea: Se acordă câte un punct pentru fiecare dinţate sau nedinţate, angrenate în diferite sisteme de
piesă aşezată la locul ei. Maximum de puncte 18. transmitere a mişcării.
Spre exemplificare în fig. 4.5 prezentăm câţiva itemi În aceste condiţii, nu este de mirare că majoritatea
ai probei. autorilor de teste construite pentru diagnosticarea aptitudinilor
1 piesă 1 piesă 1 piesă mecanice au utilizat în bateriile lor teste de transmisie roţi. În
special, psihologii din Germania au acordat o importanţă
deosebită acestor modele de teste, introducându-le şi
difuzându-le în diferite variante.
Probele par totuşi interesante prin solicitările la care
fac apel; observaţie, percepţie spaţială, stabilirea unor relaţii,
reprezentarea unor relaţii cauzate determinate, transferul unor
cunoştinţe şi a experienţei personale, în general, şi chiar apei
la procese de învăţare.
Menţionăm că această versiune a testului de
transmisie roţi a fost adaptată în asemenea formă de către
secţia de orientare profesională a Institutului J. J. Rousseau şi
ea continuă să fie aplicată conform acestui model şi în diferite
Fig. 4.6. alte ţări, între care şi la noi în ţară.
Am prezentat succint modul în care s-a ajuns la
alcătuirea acestei versiuni a testului de transmisie roţi,
4.1.6. Testul de transmisie cu roţi considerând aceasta util din punct de vedere metodologic şi ca
o explicaţie la aplicarea acestei variante în multe institute de
Înţelegerea unei scheme, a unui desen, constituie o psihologie.
activitate comună majorităţii profesiunilor tehnice. În anii Prezentarea testului de transmisie cu roţi.
după primul război mondial cercetările psihotehnice au Partea I-a - Consemn: Se distribuie cele 2 foi (prima
acordat o importanţă deosebită acestei solicitări. În alcătuirea cu desen şi a doua foaie de răspuns). Se atrage atenţia
diferitelor teste pentru depistarea a ceea ce mulţi autori au subiecţilor să nu întoarcă paginile decât după ce li s-a dat
numit "înţelegerea tehnică", orientarea, în vederea găsirii unor comanda:" începeţi". Se desenează pe tablă două roţi cu
modele de teste, s-a făcut către mecanică, îndeletnicirea cea diametre diferite (dimensiunile lor trebuie să fie bine
mai solicitată în stadiul de dezvoltare a industriei din epoca diferenţiate, pentru ca să fie vizibil că una din roţi este mai
Teste pentru dezvoltarea aptitudinilor creative 219 220 Manual de creativitate

mare). Roţile (în formă de cercuri) se unesc apoi printr-o aproape 5 decenii. Mulţi psihologi consideră acest test ca
curea de transmisie. Se explică ce se întâmplă cu una dintre deosebit de important în diagnosticul aptitudinilor pentru
aceste roţi, dacă una dintre ele se învârteşte într-un sens sau mecanică (Platonow, F. Gendre). Testul se compune din 24
altul. Se arată, de asemenea, că roţile egale se vor învârti cu desene, de formă neregulată, urmând a se alcătui din fiecare
aceeaşi viteză, în timp ce în cazul unor roţi inegale (ca în câte un pătrat, printr-o singură tăietură.
fig. 4.7), roata cu diametrul mai mic se va învârti mai repede. Examinând, ca şi testul de relaţia formelor, percepţia
A B C D E spaţială în plan, proba lui Rybacoff are avantajul de a solicita
subiectului o sarcină cu aparenţă de utilitate, indicând
confecţionarea unui obiect (o batistă pătrată). În comparaţie
cu testul de relaţia formelor, proba de decupaj este mai
complicată, cerând ceva mai mult decât descoperirea unor
F G H I
piese decupate, însăşi operaţia unei decupări precise şi
combinarea pe plan mental a pieselor.
Aceste două probe nu se înlocuiesc, ci se completează
Roata motoare una pe alta, examinând însuşiri asemănătoare, dar nu identice.
N M L K J În acest sens, majoritatea psihologilor care au experimentat
aceste teste le-au menţionat pe amândouă. Se menţionează că
deşi testul de decupaj al lui Rybacoff a fost construit pentru
depistarea aptitudinilor tehnice, el dă totuşi rezultate mai bune
Fig. 4.7. la subiecţi fete decât băieţi.
Instrucţiuni pentru aplicarea testului.
Se face demonstraţie în sistemul "întrebări - răspuns": (ce se Examinatorul desenează pe tablă un triunghi isoscel (cel
va întâmpla dacă roata A se va roti spre stânga? Care dintre din exemplul 1) şi le spune subiecţilor: "Priviţi acest triunghi,
roţi se va învârti cu o viteză mai mare etc). După ce închipuiţi-vă că mama dv. posedă o bucată de pânză de
examinatorul s-a convins că toţi subiecţii au înţeles această formă şi doreşte să facă din ea o batistă. Batista
consemnul, li se atrage atenţia că vor avea de rezolvat urmează să fie pătrată şi pentru ca să nu aibă prea multe
probleme asemănătoare pe pagina pe care au primit-o şi că cusături este necesar să se facă o singură tăietură. Observaţi
răspunsurile trebuie să fie date pe foaia anexă la răspuns. că toate laturile triunghiului sunt numerotate şi trebuie să
arătăm numerele punctelor pe unde trebuie să treacă tăietura
4.1.7. Test de reprezentare în plan Rybacoff noastră sau putem însemna soluţia noastră printr-o linie". Se
rezolvă exemplul la tablă, punându-se întrebări şi
Numit şi test de decupaj - pentru aptitudini vizual elaborându-se procedeul de urmat, cu verificarea soluţiei
spaţiale el este o probă binecunoscută şi folosită în selecţie de date (5,11). Se rezolvă cel de al doilea exemplu (care este
Teste pentru dezvoltarea aptitudinilor creative 221 222 Manual de creativitate

tipărit şi pe test). După ce examinatorul s-a convins că toţi PETEANU şi alţii îl numesc test de urmărirea liniilor";
subiecţii au înţeles sarcina, se spune în continuare: "Pe cele considerat sub prisma altei dominante, presupuse a fi
două foi care le aveţi sunt tipărite o serie de desene, unele măsurate de acest test, el este clasificat ca test acuitate vizuală
dintre ele cu forme foarte neregulate. Din toate puteţi obţine şi numit în Elveţia "test de coup d’oeil" (LEON WALTHER,
însă un pătrat perfect, printr-o singură tăietură. Însemnaţi ANDRE REY şi alţii).
locul unde trebuie să treacă tăietura dv. pentru a putea Indiferent de denumire, se pare că testul lui MAC
recompune pătratul sau trageţi o linie. Începeţi!" QUARRIE măsoară capacitatea de a observa acuitatea vizuală
Timp de execuţie: 15 minute (unii autori au etalonat şi atenţia concentrată. Disjungerea acestor solicitări ale probei
acest test pe 13 minute). este dificil de determinat.
Evaluarea: se acordă un punct pentru fiecare răspuns Menţionăm faptul că autorul l-a conceput ca un test de
corect. Maximum de puncte posibile: 24. Pe test sunt indicate observaţie, fidel ipotezei sale privind constituirea aptitudinilor
răspunsurile corecte. În fig. 4.8. se prezintă un fragment al tehnice din dexteritate manuală, desen tehnic, percepţie
acestui test. spaţială, observaţie. În bateria "Mechanical ability
performance tests", proba de labirint este inclusă in vederea
măsurării ultimei însuşiri din clasificarea lui MAC
QUARRIE, a observaţiei.
Includerea probei ca test de acuitate vizuală este şi ea
justificată de unele constatări făcute cu privire la eşecurile
unor subiecţii cu deficienţe vizuale. Această constatare
empirică a fost stabilită şi printr-o cercetare minuţioasă a
medicului elveţian WEBER-BAULER, care a corelat
rezultatele testului de labirint cu rezultatele obţinute la aparate
care măsurau acuitatea vizuală.
Fig. 4.8. Raportarea acestei probe la grupa testelor de acuitate
vizuală poate fi explicată şi prin faptul că în perioada în care a
4.1.8. Testul de labirint Mac Quarrie apărut testul, psihologia industrială era dominată în Europa de
şcoala psihotehnică germană, care considera acuitatea vizuală
Testul a fost alcătuit de către MAC QUARRIE şi ca prima solicitare în executarea profesiunilor tehnice.
introdus de acesta în 1925 în bateria sa (Mechanical ability Referinţele la atenţia concentrată nu sunt nici ele
performance tests). Acest test este foarte răspândit şi circulă lipsite de interes. Pe lângă faptul că atenţia este prezentă în
sub diferite denumiri; în funcţie de forma sa, el este cunoscut rezolvarea oricăror probe, precum şi în exercitarea oricărei
ca test de labirint (MEILI, BONTILĂ, NESTOR, C. activităţi umane, capacitatea de a se concentra asupra unei
ZAHIRNIC); privit ca test de observaţie, MAC QUARRIE,
Teste pentru dezvoltarea aptitudinilor creative 223 224 Manual de creativitate

anumite activităţi şi într-un timp dat este mai importantă în Evaluarea: se acordă câte un punct pentru fiecare
această probă. răspuns corect. Maximum de puncte posibile: 50. În fig. 4.9.
Proba de labirint ca multe alte teste - nu măsoară o se prezintă un fragment din acest test.
singură însuşire ci un complex de activităţi psihice
(observaţia, acuitatea vizuală şi atenţia concentrată. 4.1.9. Teste complexe
Instrucţiuni pentru aplicarea testului de labirint
Se desenează pe tablă un dreptunghi cu linii sinoide - În continuare se prezintă un set de teste preluate din
se spune subiecţilor: "Observaţi că din partea stângă (se [8], care operează doar cu figuri. Aceste teste au fost elaborate
arată) porneşte câte o linie de la un pătrat numerotat. în institute de cercetări informatice din Franţa şi SUA, servind
Această linie se termină într-unul din pătratele din partea la recrutările de personal de cercetare-proiectare şi navigant
dreaptă, în care trebuie să treceţi numărul care se află la din aviaţie.
extremitatea din stânga pătratului". Se rezolvă la tablă un În cadrul disciplinelor “Bazele creativităţii tehnice” şi
exemplu. "Să nu vă miraţi dacă veţi constata că două linii se “Inventica” fiecare student va parcurge testele următoare, care
pe măsura rezolvării lor vor fi corectate de profesor. Testele
1 10 sunt aranjate într-o succesivitate stabilită funcţie de
2 3 8 complexitatea lor. Din cauza faptului că relativ mulţi subiecţi
3 4 sunt tentaţi să renunţe la efortul rezolvării testelor mai dificile
4 2 şi să se uite direct la răspunsuri, acestea nu sunt prezentate în
5 7 materialul de faţă.
6 5 Testele trebuie să conţină probe, soluţionarea cărora
7 1 necesită originalitate, flexibilitate, fluiditate, capacitate de
8 elaborare de probleme, capacitate de reprezentare şi percepţie
9 9 spaţială, spirit de observaţie tehnică.
10 6 Testele din primul grup (fig. 4.10.1...4.10.9) sunt
constituite din 4 figuri succesive, aranjate conform unor
Fig. 4.9. raţionamente logice. Conform aceloraşi raţionamente, trebuie
termină în acelaşi loc, în partea dreaptă. Pentru aceasta sânt, aleasă o a 5-a figură, care ar urma după primele 4. Alegerea
acolo, două pătrate. Trebuie să urmăriţi cu privirea fiecare trebuie făcută dintr-o serie de 5 figuri notate cu a, b, c, d, e.
linie şi să nu faceţi nici o însemnare pe hârtie, în afară de Testele din grupul al doilea (fig. 4.11.1...4.11.2) sunt
notarea răspunsului în pătratul din dreapta." constituite din 5 figuri, aranjate succesiv, de la stânga la
Timp de execuţie: 5 minute. dreapta, dintre care doar 4 respectă anumite raţionamente
logice ale succesiunii. Trebuie căutată şi indicată acea figură
care contravine respectivelor raţionamente logice.
Teste pentru dezvoltarea aptitudinilor creative 225 226 Manual de creativitate

Testele din grupul al treilea (fig. 4.12.1...4.12.4) sunt


constituite din două perechi de figuri. La prima pereche
completă, figura întâi o generează - conform sensului unei
săgeţi şi după anumite criterii logice - pe cea de-a doua. La a
doua pereche, incompletă, cea de-a doua figură lipseşte, fiind
înlocuită cu un semn de întrebare. Răspunsul la aceste teste îl
constituie alegerea uneia dintre figurile (a, b, c, d sau e), în
locul semnului de întrebare, bineînţeles, în conformitate cu
aceleaşi criterii logice de la prima pereche.

Fig. 4.10.1.
Teste pentru dezvoltarea aptitudinilor creative 227 228 Manual de creativitate

Fig. 4.10.2.
Fig. 4.10.3.
Teste pentru dezvoltarea aptitudinilor creative 229 230 Manual de creativitate

Fig. 4.10.5.
Fig.4.10.4.
Teste pentru dezvoltarea aptitudinilor creative 231 232 Manual de creativitate

Fig. 4.10.6. Fig. 4.10.7.


Teste pentru dezvoltarea aptitudinilor creative 233 234 Manual de creativitate

Fig. 4.10.9.
Fig. 4.10.8.
Teste pentru dezvoltarea aptitudinilor creative 235 236 Manual de creativitate

Fig. 4.11.2.
Fig. 4.11.1.
Teste pentru dezvoltarea aptitudinilor creative 237 238 Manual de creativitate

Fig.4.12.1.
Fig. 4.12.2.
Teste pentru dezvoltarea aptitudinilor creative 239 240 Manual de creativitate

Fig. 4.12.3.

Fig. 4.12.4.
Drepturi de proprietate industrială 241 242 Manual de creativitate

5. DREPTURI DE PROPRIETATE noi, despre care există informaţii veridice privind un aparat
nou original.
INTELECTUALĂ Astfel de exemple sunt multe. Însă în acea perioadă nu
se evidenţiază încă documente, care ar fi protejat drepturile
5.1. Din istoria dreptului asupra inventatorului. Aceleaşi privilegii se acordau atât creatorilor
proprietăţii industriale noului, autorilor soluţiilor tehnice principial noi, cât şi
organizatorilor producerii.
Primul privilegiu asupra tehnicii noi care a ajuns până “Prin puterea prezentei adunări se declară hotărârea:
la noi a fost acordat în sec. al XIIlea. Ea a fost eliberată contra oricine în acest oraş va face un oarecare dispozitiv care
plăţii unei sume importante unui meşteşugar arab care a conţine o idee nouă creatoare...trebuie să depună o cerere la
propus o nouă metodă de vopsire a postavului. direcţia orăşenească, cum numai acest dispozitiv va fi adus
În continuare se prezintă în ordine cronologică până la acel stadiu de perfecţiune, ca să fie posibil de realizat
principalele legi legate într-o măsură sau alta de proprietatea şi utilizat.
industrială, adoptate în diferite ţări din Europa. Fără acordul autorului şi permisiunea lui pe teritoriul
Franţa, a.1330. FILIPPE DE COCHERE obţine nostru se interzice în decurs de 10 ani a se crea dispozitive
privilegiul asupra producerii sticlei, plătind anual o cotizaţie similare după formă şi înfăţişare.
de 3 funţi de argint. Dacă în pofida acestei interdicţii cineva va fabrica un
Italia, a.1421. În Florenţa a fost eliberat un privilegiu astfel de dispozitiv, atunci autorul sus numit şi inventatorul
asupra unei invenţii interesante. El îi acorda autorului, poate să-l tragă la răspundere în faţa oricărei direcţii, iar
arhitectorului BRUNELESKI drepturi exclusive pe termen de direcţia aceasta îi va impune autorului 100 de ducaţi.
3 ani asupra utilizării invenţiei sale - corabie cu “macara de Dispozitivul urmează să fie lichidat.”
ridicare” pentru transportul blocurilor de marmură. Cele expuse mai sus sunt un citat din Legea Republicii
Elveţia, a.1464. A fost eliberat privilegiul asupra Veneţiene privind protecţia invenţiilor - aceasta fiind prima
producerii hârtiei. lege de protecţie a proprietăţii industriale. Ea a fost adoptată
Germania, a.1484. Ducele de Saxonia ia acordat pe data de 19 martie 1474.
privilegiu lui Blasius DALMATICUS asupra unei metode noi Următoarea, în ordine cronologică, lege cu privire la
de uscare a minelor. protecţia drepturilor inventatorilor a fost adoptată în a.1624 de
Olanda, a.1537. Privilegiu pe termen de 20 de ani a către parlamentul englez sub numele de “Statut antimonopol”.
fost eliberat meşteşugarilor SVERTS şi CORPACINI asupra Statutul declara toate drepturile monopol nule. “Declaraţia
unui aparat pentru determinarea înălţimii punctului asupra menţionată nu se răsfrânge asupra patentelor şi privilegiilor,
orizontului. Acesta este cel mai vechi privilegiu ajuns până la care vor fi acordate pe un termen de 14 ani sau pe un termen
mai mic primului şi adevăratului inventator pentru realizarea
Drepturi de proprietate industrială 243 244 Manual de creativitate

exclusivă a noului tip de producţie în acest regat; alte este aceea că proprietatea intelectuală este nepalpabilă, adică
persoane în această perioadă nu au dreptul să utilizeze aceste nu poate fi definită sau identificată în funcţie de parametrii ei
patente şi privilegii...”. fizici. Pentru a putea fi protejată, ea trebuie exprimată într-un
În a.1762 în Franţa a fost promulgat edictul regal, care mod recogniscibil.
stabilea dreptul inventatorilor la privilegiu pe termen de 15 Conform Convenţiei Organizaţiei Mondiale a
ani. E important că în acest document se indica direct: Proprietăţii Intelectuale (OMPI) de la Stockholm, aprobată în
invenţia trebuie să fie realizată, practic, pe parcursul primului a. 1967, drept obiecte de proprietate intelectuală sunt:
an din momentul acordării privilegiului, în caz contrar  operele literare şi de artă şi lucrările ştiinţifice;
privilegiul se va anula”.  invenţiile în toate domeniile activităţii umane;
Legi similare au mai apărut: în 1791 - S.U.A.; în 1810  descoperirile ştiinţifice;
- Austria; 1812 - Prusia şi Rusia; 1864 - Italia; 1891 -  modelele de utilitate;
Bulgaria; 1906 - România.  mărcile de fabrică, de comerţ;
Actualmente, practic, majoritatea ţărilor lumii au  desene şi modele industriale;
adoptate legi similare de protecţie a proprietăţii intelectuale.  denumiri de origine a produsului.
Drepturile asupra obiectelor de proprietate
5.2. Ce este proprietatea intelectuală? intelectuală sunt reglementate de o serie întreagă de Convenţii
şi Tratate Internaţionale. Astfel, drepturile asupra proprietăţii
Ţările cu industrii novatoare au, aproape fără excepţie, industriale sunt reglementate de: Convenţia de la Paris privind
legi care încuragează inovaţia prin reglementarea copierii Protecţia Proprietăţii industriale (1883); Acordul de la
invenţiilor, prin autentificarea simbolurilor şi a expresiilor Madrid, cuprinzând Înregistrarea Internaţională a Mărcilor
creatoare. Aceste legi privesc patru tipuri separate şi distincte (1891); Convenţia de la Haga, cuprinzând Depozitul
de proprietate intangibilă, adică brevetele, mărcile, copyright- Internaţional de Desene Industriale (1925); Convenţia de la
urile şi secretele comerciale, denumite generic „proprietate Lisabona privind Protecţia Denumirilor de origine şi
intelectuală”. Înregistrarea Internaţională (1958); Convenţia de la Locarno
Proprietatea intelectuală are multe caracteristici care stabileşte Clasificarea Internaţională pentru Desenele
comune cu proprietatea mobilă şi imobilă. De exemplu, Industriale (1968); Convenţia de la Strasbourg, care cuprinde
proprietatea intelectuală constituie un bun şi ca atare poate fi Clasificarea Internaţională a Brevetelor (1971); Tratatul de
cumpărată, vândută, concesionată, schimbată sau dată gratuit Cooperare în domeniul Brevetelor (PCT), stabilit la
ca orice altă formă de proprietate. În plus, deţinătorul Conferinţa de la Washington (1970), completat în 1979 şi
proprietăţii intelectuale are dreptul să împiedice folosirea sau modificat în 1984; Convenţia Eurasiană de Brevete (EPC),
vânzarea ei neautorizată. Însă cea mai importantă deosebire Moscova (1994). Drepturile de autor (Copyright) sunt
dintre proprietatea intelectuală şi alte forme de proprietate reglementate de: Convenţia de la Berna privind Protecţia
Drepturi de proprietate industrială 245 246 Manual de creativitate

Operelor Literare şi de Artă (1886) completată cu Actul de la firmă sub forma de înscrisuri sau cunoştinţe, informaţie care
Stockholm (1967) şi Paris (1971); Tratatul Organizaţiei este legată de obiect sau de activitate şi care prezintă sau ar
Mondiale a Proprietăţii Intelectuale în domeniul Copyright, putea prezenta, cel puţin, valoare economică pentru firmă,
Geneva (1996). motiv pentru care proprietarul firmei a luat măsuri rezonabile
În Republica Moldova protecţia obiectelor de de protecţie.
proprietate industrială este asigurată prin eliberarea Informaţia tehnică sau tehnologică poate fi întregul
breveteleor de invenţie, înregistrarea şi eliberarea sau orice parte sau frază a formulelor, metodelor, proceselor,
certificatelor de înregistrare a modelului de utilitate, desenului tehnologiilor, desenelor sau proiectelor, programelor de
sau modelului industrial, mărcii de fabrică, de comerţ, de calculator etc.
serviciu, denumirii de origine a produsului în conformitate cu: Informaţiile tehnice sau tehnologice ale unei firme se
Legea nr. 461/1995 privind brevetele de invenţie; Legea nr. pot clasifica în trei mari categorii:
588/1995 privind mărcile şi denumirile de origine a 1. Informaţii care sunt general cunoscute de
produselor; Legea nr. 915/1996 privind protecţia soiurilor de specialiştii în domeniu sau care au fost făcute accesibile prin
plante; Legea nr. 991/1996 privind protecţia desenelor şi publicare; acest tip de informaţie nu poate constitui secret
modelelor industriale. comercial;
2. Informaţii achiziţionate de firmă de la terţi prin
5.3. Ghid pentru protecţia informaţiilor contracte de licenţă sau cesiune şi acestea sunt denumite
tehnice, tehnologice şi comerciale cunoştinţe preexistente; acest tip de informaţii sunt secrete
comerciale numai dacă la achiziţionarea lor li s-a atribuit
5.3.1. Definiţii. Elemente constitutive ale caracterul de confidenţial sau secret;
3. Informaţiile tehnologice sau tehnice altele decât
informaţiilor
cele de la pct.1 şi 2, dobândite sau create de salariaţii firmei în
timpul contractului lor de muncă; acest tip de informaţii sunt
Informaţiile includ următoarele elemente:
secrete comerciale numai dacă sunt proprietatea firmei şi
 secret comercial; informaţiile tehnice, tehnologice aceasta a luat măsuri de protecţie a lor.
şi comerciale; KNOW-HOW include toate informaţiile, cunoştinţele
 Know-how; sau experienţa tehnică sau tehnologică nedezvăluite sau
 proprietate intelectuală; proprietate industrială: nepublice pe care specialiştii le-au dobândit în cursul
 transmiterea dreptului de folosinţă a informaţiilor; activităţii lor profesionale în cadrul firmei; dintre acestea
 contractul. informaţiile care sunt cuprinse în înscrisuri elaborate în timpul
SECRETUL COMERCIAL (“secret d’affaire, trade activităţii precum şi cele stabilite prin contractul de muncă
secret”) este informaţia de natură tehnică, comercială,
financiară sau administrativă, nedezvăluită, deţinută de către o
Drepturi de proprietate industrială 247 248 Manual de creativitate

sunt proprietatea firmei respective şi pot constitui subiectul de execuţie, proiecte de execuţie, descriere, diagramele
unei protecţii în condiţiile stabilite de proprietarul firmei. operaţiilor etc.).
Noţiunea Know-How nu cuprinde cunoştinţe teoretice PROPRIETATE INTELECTUALĂ face parte din
ci cunoştinţe practice astfel asamblate încât să poată fi sfera proprietăţii şi anume este proprietatea imaterială izvorâtă
utilizate în cadrul producţiei industriale: din creaţia omului, obiectul acestei proprietăţi fiind:
 informaţiile tehnologice ce fac obiectul unei cereri  PROPRIETATEA INDUSTRIALĂ: invenţia,
de brevet de invenţie până la publicarea lor în descrierea desenul sau modelul industrial (design-ul), marca de produs
brevetului acordat; sau de serviciu, indicaţiile geografice, topografiile circuitelor
 informaţiile tehnice sau tehnologice cărora integrate, modelul de utilitate, Know-How tehnologic;
proprietarul le-a atribuit caracterul secret şi pentru care  DREPTUL DE AUTOR sau COPYRIGHT şi
managerul a luat măsurile necesare de păstrare în regim secret drepturile vecine cuprind; operele artistice (literatura,
în interiorul firmei; sculptura, pictura, arhitectura, muzica, arta interpretativă etc.),
 realizările tehnice noi la nivelul unităţii, programe de calculator, baze de date, proiecte de execuţie,
nepublicate, utile şi aplicabile în interiorul unităţii, a căror lucrări de cercetare fundamentală sau aplicativă, operele
autori sunt salariaţii acesteia. audiovizionale (fonograme, cinematografie etc.)
Valoarea Know-How-ului constă în timpul câştigat de
persoana căreia i se poate da licenţă de folosire a acestuia, 5.3.2. Transmiterea dreptului de autor terţilor
înţelegând prin aceasta că licenţiatul nu va mai investi timp şi
muncă pentru a ajunge la realizarea ansamblului de informaţii În practica internaţională sunt prevăzute diferite
ce constituie Know-How-ul cumpărat. modalităţi de transmitere a drepturilor de autor asupra
Ansamblul informaţiilor ce formează Know-How-ul invenţiilor altor persoane fizice şi juridice. Cele mai
este nou, dar această condiţie nu restrânge posibilitatea răspândite sunt licenţa, cesiunea şi succesiunea.
cunoaşterii componentelor individuale ale acestui ansamblu. Licenţa este un mijloc prin care titularul unor
Necunoaşterea acestui ansamblu de către terţi conferă de fapt drepturi de proprietate industrială (inclusiv invenţii) oferă
caracterul secret al Know-How-ului. terţilor dreptul de a beneficia de aceste drepturi, ca, de
Pentru a putea fi identificat, Know-How-ul trebuie exemplu, dreptul de a utiliza o invenţie brevetată, o marcă
cuprins fie într-un contract de licenţă sau contract de asistenţă, înregistrată etc., sancţionând formal acordul comercial dintre
fie într-un document separat sau înregistrat în orice formă, titularul drepturilor şi terţi.
astfel încât aceste înscrisuri să poată fi puse la dispoziţie O licenţă este un drept de folosire a proprietăţii părţii
atunci când este nevoie pentru a se demonstra că există. care o pune la dispoziţie, păstrându-şi dreptul de proprietar.
Aşadar, Know-How-ul devine identificabil dacă poate fi Prin licenţă proprietarul cedează spre folosire numai
transmis într-o formă tangibilă (documente, fotografii, scheme drepturile pe care doreşte şi din acest motiv el este îndreptăţit
Drepturi de proprietate industrială 249 250 Manual de creativitate

să pună condiţii restrictive. Întinderea drepturilor transferate invenţiei, transmiterea făcându-se de cele mai multe ori cu
prin licenţă acordată depinde de prevederile prevăzute în titlu oneros, dar fiind întâlnită şi forma gratuită,
contractul de licenţă încheiat, precum şi de prevederile asemănătoare cu donaţia.
legislaţiei în vigoare. Se cunosc două categorii de cesiuni: speciale şi de
Care sunt tipurile de licenţe? Sunt cunoscute în drept comun.
literatura de specialitate mai multe tipuri de licenţe, dintre Prin prima categorie de cesiuni cesionarul dobândeşte
care menţionăm: licenţa exclusivă; licenţa neexclusivă; licenţa toate drepturile asupra invenţiei, inclusiv dreptul de a invoca
obligatorie. prioritatea convenţională a unui prim depozit constituit, când
În cazul licenţei exclusive transferul drepturilor de se solicită protecţia invenţiei în alte state, cesiunea specială
proprietate industrială se face fără nici o limitare. fiind în consecinţă o cesiune totală.
În cazul licenţei neexclusive transferul drepturilor se Cesiunea de drept comun are în vedere transmiterea
face cu limitare: personală, teritorială, temporală, de fabricare, totală sau parţială a dreptului exclusiv de folosire a unei
de vânzare etc. invenţii.
Licenţa obligatorie este sancţiunea aplicată titularului În cazul cesiunii de drept comun totale, cesionarul
de brevet având ca efect restrângerea drepturilor sale dobândeşte următoarele drepturi: dreptul exclusiv de folosire
exclusive. Licenţele obligatorii acordate nu dau dreptul de a invenţiei, dreptul de a acorda licenţe, dreptul de a urmări
folosire exclusivă a invenţiilor la care se referă şi nu pot fi contrafacerea invenţiei.
transmise sub formă de sublicenţe decât împreună cu În cazul cesiunii de drept comun parţiale, drepturile
patrimoniul ori cu o fracţiune a acestui patrimoniu. cesionarului sunt limitate fie din punct de vedere teritorial, fie
Toate tipurile de licenţe pot fi limitate din următoarele din punct de vedere temporal, fie la un anumit mod de folosire
puncte de vedere: a invenţiei, această ultimă limitare fiind impusă atunci când o
 ca sferă teritorială de aplicare a invenţiei, licenţa invenţie presupune mai multe utilizări.
putând fi limitată, spre exemplu, la una sau mai multe zone Cesiunea prezintă o formă de vânzare şi, în lipsa unor
ale Republicii moldova; reglementări speciale, acesteia îi sunt aplicabile dispoziţiile de
 ca durată a exploatării, licenţa putând fi acordată pe drept comun în materie de vânzare.
o perioadă mai mică decât durata de valabilitate a brevetului; La fel ca şi vânzarea, cesiunea se materializează prin
 cantitatea de obiecte produse (volumul producţiei); încheierea unui act denumit contract de cesiune, acesta fiind
 natura activităţii pentru care se încheie contractul bilateral şi concesual.
de licenţă (fabricare, vânzare, export, import etc.). Succesiunea legală sau testamentară este o
Cesiunea constă în transmiterea totală sau parţială, modalitate de transmitere a unui titlu de proprietate şi are
printr-un contract, altei persoane, numită cesionar, a unui efectele transmiterii totale a proprietăţii.
brevet de invenţie sau a dreptului exclusiv de folosire a
Bibliografie 251 252 Manual de creativitate

BIBLIOGRAFIE 15. Bostan I., Dulgheru V. ş. a. Dispozitiv de transformare a


energiei termice în energie mecanică. Brevet nr. 627 MD
1. Altşuller G. S. ş. a. Poisk novyh idei: ot ozarenia k tehnologhii. (brevet nr. 1671956 RU, cl. F03G7/02, 1991.
Chişinău, Cartea Moldovenească, 1989. 16. Bostan I., Dulgheru V. Transmisie planetară precesională.
2. Amabile T. The social psychology of creativity, New Brevet MD nr. 622 (brevet nr. 1657806 RU), cl. Fl6hl/32, 1991.
York, Spronger Verlag, 1983. 17. Brian C. Twiss. Inovarea tehnologică. Creativitate. Conducere.
3. Arons M.. Creativity, humanistic psychology and the Organizare. Editura Tehnică, Bucureşti, 1979
american zeitgeist, “Humanistic Psychologist”, vol. 20 18. Brown, G. S. New Orizonts the Engineering Education, Spring,
(2-3), 1992. 1962.
4. Belous V. Inventica. Editura “Gh.Asachi”, Iaşi, 1992. 19. Cantemir L. Inventica componentă esenţială a capacităţii de
5. Belous V. Inventica. V.1. Bazele creaţiei tehnice. Institutul apărare. Sesiunea a XIII-a, comunicări Academia Navală
Politehnic Iaşi, ROTAPRINT, 1984. “Mircea cel Bătrân”, Constanţa, 27-28 mai 1993.
6. Belous V. La performantique: l'ingenierie de la performance 20. Cantemir,L., Carcea, M. I. Model ipotetic al procesului de
humaine. Iassy. Editura “Gheorghe Asachi”. 1994, 174p. creaţie, Conf. Naţ. de Inventică, Iaşi, 1994.
7. Belous V. Manualul inventatorului. Editura Tehnică, Bucureşti. 21. Cantemir L. Interdependenţa dintre nivelul tehnico – ştiinţific –
1990. 302 p. economic şi structurile sociale. Simpozion Universitatea
8. Bobancu Ş., Cozma R. Concepte psihanalitice privind “Al. I. Cuza”, Iaşi, 26-27, 1995.
activitatea mentală orientată spre actul creativ / Buletinul 22. Cantemir L. Progresul tehnico-ştiinţific în munca intelectuală -
AGIR, nr. 4, 1997. factor determinant al dezvoltării societăţii. Simpozion.
9. Bobancu Ş., Cozma R. Lixăndreanu D., Foişoreanu V. Tehnici Universitatea Agricolă a Moldovei, Chişinău, 19-21 octombrie
de creativitate. Braşov, ed. LUXLIBRIS, 1998, 178p. 1993. P. 56-60.
10. Bostan I., Dulgheru V. Creativitatea tehnică la U.T.M. în dublă 23. Carcea M., Cantemir L. Bazele creaţiei tehnice. Psihologia
funcţionalitate: didactică şi de cercetare/ Intellectus, nr.1, 1999, creativităţii. Rotaprint, Univeristatea Tehnică “Gh.Asachi”,
p. 6-10. Iaşi, 1998, 166 p.
11. Bostan I., Dulgheru V. Inventions as Promoters of Scientific 24. Ciapiale J. Metody poiska izobretatel’skih idei. Leningrad,
and Technical Progress/ NATO Advanced Research Workshop. Maşinostroenie, 1990.
The Role of the Academies in the Balcan Countries. Athens, 25. Dulgheru V., Tofan I. Principiile creaţiei inginereşti. Chişinău,
Greece, 1996. Ştiinţa, 1991, 164 p.
12. Bostan I., Babaian V. Transmisie precesională. Brevet nr.540 26. “Jurnal of Creative Behaviour”, vol. 26, nr. 3, Third
MD (brevet nr.1563319 RU), cl.Fl6hl/32,, 1990. Quarter 1992.
13. Bostan I., Dulgheru V., Mazuru S. Planetarnyi pretzessionnyi 27. Forgays Donald,G.,Forgais, D. K. Creativity enhancement
mehanizm. Brevet Nr.1551898SU cl. Fl6hl/32, , 1990.
through flotation isolation “Journal of Enviromental
14. Bostan I., Dulgheru V. Mecanism de acţionare a
electromobilului. Brevet nr. 621MD (brevet Nr. 1724486 SU),
Psychology”, vol. 12(4), 1992.
cl. B60K7/00, 1992.
Bibliografie 253 254 Manual de creativitate

28. Guilford J. P. The nature of human intelligence, Mc. Graw predispositions and social mesages, “Journal of consumer
Hill-Book, New York, 1967. research”, vol. 19 (4), 1993.
29. Golann, S. E. Psichological study of creativity. Psych. Bull., 45. Moore A. D. Invenţie, descoperire, creativitate, Editura
6/1963. Enciclopedică Română, Bucureşti, 1975.
30. Guastello S. J. ş. a. Cognitive facilities and creative behaviors. 46. Moraru, I. Ştiinţa şi filosofia creaţiei. Editura Didactică şi
CABS and Consequences, in Journal of Creative Behavoir, Pedagogică, Bucureşti, 1995.
4/1992. 47. Moroianu D. Maeştrii ingeniozitatii româneşti. Bucureşti,
31. Guilford, J. P. The nature of human intelligence, Mc. Creative- Editura Tehnică, 1976.
Book, New Iork, 1967. 48. Muhacev V. Kak rojdaiutsia izobretenia. Moskva, Moskovskii
32. Jacques J. Hazardul sau ştiinţa descoperirilor neprevăzute, rabocii, 1968.
Editura, Nemira, Bucureşti, 1993. 49. Munteanu, A. Incursiuni în creatologie. Editura Augusta,
33. Jonson J. Cr. Metody proektirovania. Moskva, Mir. 1986. Timişoara, 1994.
34. Kox C. M. Genetic Studies of Genius. Vol.11. The Early 50. Nicola I. Pedagogie. Editura Didactică şi Pedagogică,
Mental Development of The Hundred Genius. Stamford Bucureşti, 1964.
University Press, 1926. 51. Oerster, R., Montada, L. Entwicklungs psyhologie, Urban
35. Kurth Verner. Hartuny Hans Joachim. . . Şi peste 1000 cai & Schwajzenberg Munchen - Wien- Baltimore, 1982.
putere. Lucruri interesante din lumea tehnicii. Bucureşti, 52. Odobleja, St. Psihologia consonantistă, Editura Ştiinţifică
Tehnica, 1959. şi Enciclopedică Bucureşti, 1982
36. Landau, E. Psihologia creativităţii. Editura Didactică şi 53. Offner H. Aprecierea potenţialului creativ la viitorii ingineri.
pedagogică, Bucureşti, 1979. Traducere din Journal of Creative , 1967.
37. Lapşin I. Filosofia izobretenia, t.l. Moskva, Nauka i şko1a, 54. Osborn, A. F. L’imagination constructive, Paris, Dunod,
1969. 1969
38. Larmat J. Genetica inteligenţei, Editura Ştiinţifică şi 55. Papae M. R. Teste de inteligenţă, Raţionament figurativ. Ed.
Enciclopedică, Bucureşti, 1977. Niculescu, Bucureşti, 1994.
39. Legea României nr. 64 privind brevetele de invenţie. 56. Petrovici N. T., Turicov V. M. Puti k izobreteniu: Deseati
40. Legea Republicii Moldova nr.461 privind brevetele de invenţie. şagov. Moskva, Molodaia gvardia, 1986.
41. Leonachescu N. Pionierii epocii maşinilor. Bucureşti, Ion 57. Polovinkin A. I. Osnovy ingenernogo tvorcestva. Moskva,
Creangă, 1989. Maşinostroenie. 1988.
42. Lowenfeld, V., Beittel, K. Criterii interdisciplinare ale 58. Polovinkin A. I. ş.a. Avtomatizaţia poiskovogo construirovania.
creativităţii în Ştiinţă şi artă, traducere din “Research Moskva. Radio i sveazi, 1984.
Yearbook of the national art education”, 1959. 59. Popescu M., Spulber V. Descoperiri ştiinţifice. Legendă şi
43. Ludwig, A. The Creative Achievement Scole, Creative adevăr. Chişinau, Ştiinţa, 1992.
Research J., 2/1992. 60. Popescu Neveanu P. Evoluţia conceptului de creativitate,
44. Midgley, D. F., Dowliag, G.R. A longitudinal study of Analele Universităţii Bucureşti, seria “Psihologie”, 1971.
product from innovation: The interaction between
View publication stats

Bibliografie 255 256 Manual de creativitate

61. Racle G. La pedagogie interactive – au croissement de la 76. Tretiacov V. N. Eta paradoxalinaia novizna. Minsk. 1989.
psychologie modern et de la pedagogie, Ed. Retz, Paris, 1983. 77. Vervalin, H. Ce este creativitatea? Traducere din Danis, G.,
62. Rejskind, F. G., Rapagna S. O., Gold D. Gender Scott, J. A. Antrenarea gândirii creative, New York, Holt,
Differences in children’s devergent thinking, “Creativity Reinhart, Winston, 1971.
research journal”, vol. 5(2), 1992. 78. Vikentiev L. I., Efremov V. I. Pravila igry bez pravil.
63. Ricciardelli, L. A. Creativity and bilingualism “Journal of Petrozavodsk, Karelia, 1989. 280 p.
Creative Behavior”, vol. 26(4), 1994. 79. Wallas, G. The art of thought, Harcourt Brace, 1926, New
64. Rogers, C. Le developpement de la personne Dunoa, York.
Paris, 1966. 80. Wonder, J., Blake, J. Creativity east and west intuition
65. Roşca, Al., Munteanu G., Radu I., Stoian P., Zorgo B. “Journal of Creative Behavior”, vol. 26(3), 1992. pp. 172-
Creativitate, modele programare. Editura Ştiinţifică, 185.
81. Woodman R. W., Sawzer J. I., Griffin R. W. Toward a Theory
Bucureşti, 1967
of organizational Creativity. “Review of Academy
66. Seliuţkii A. B. Kak stati eretikom. Petrozavodsk, Karelia,
Management”, vol. 18(2), 1993.
1991.365p.
67. Simone D. S. Education for Innovation. Pergamon Press, 1969. 82. Workman J.E., Jonson K.K. Fashion opinion leadership,
68. Smirnov G. Preemniki Arhimeda. Moskva, Znanie, 1973. fashion innovativeness, and need for variety “Cloting and
Textiles research Journal”, vol.11(3). 1993. Pp.60-64.
69. Sternberg, R. J., Lubart T.I. The creative mind,“
83. Zlotin B.L., Zusman A.V. Izobretateli prişel na urok. Chişinau,
Nederlands tijs schrift voor de psyhologie en haar
Lumina. 1990, 245 p.
grensgebieden”, 47(6), 1992. 84. Zlotin B.L., Zusman A.V. Pridi na poligon: praktikum po teorii
70. Stoica A. Spre o paradigmă holistă a creativităţii. Simpozionul
reşenia izobretatelskih i naucinyh zadaci. Petrozavodsk,
“Zilele Academiei Ieşene”, 1995.
Karelia, 1991.
71. Stoica Constantin, A. Blocaje interne ale creativităţii. O
încercare taxonomică, “Revista de psihologie”, 1992,
nr. 4.
72. Ştefan M. Scurtă istorie a creativităţii ştiinţifice şi tehnice
româneşti. Editura Tehnică, Bucureşti, 1981.
73. Taylor, I., Smith P. Natura procesului creativ,
“Creativitatea: examinarea procesului creativ”, Hastings
House.
74. Thring M.W., E,R.Laithwaite. Kak izobretati? Moskva, Mir,
1980.
75. Torance, E. P. Test du pancee creative. Guid d’application. Les
edition du Centre de psychologique appliquee, Paris, 1976.