Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
MOTIVATIA-FACTORI
NONCOGNITIVI AI INVATARII
1
CUPRINS
I. CREATIVITATEA
1. Definitie...........................................................................1
2. Insusirile creativitatii....................................................1-2
3. Tipurile creativitatii.........................................................3
4. Dimensiunile creativitatii...............................................4
5. Rolul si factorii creativitatii........................................4-6
6. Faze ale procesului de creatie.....................................6-8
7. Personalitatea creativa.................................................8-9
8. Dezvoltarea creativitatii..................................................9
9. Blocajele creativitatii..................................................9-ll
l0. Dezvoltarea creativitatii elevilor................................ll-l2
11. Exemplu din practica...............................................l2-l3
12. Metode pentru stimularea creativitatii...................13-16
l3. Studiu de caz...........................................................16-20
II. MOTIVATIA
1. Definitie motivatiei..................................................21-22
3. Perspective teoretice asupra motivatiei....................22-26
4. Performanta joaca un rol important in dinamica
motivationala............................................................... 26-27
5. Nivelul de aspiratie........................................................27
6. Categorii ale motivatiei................................................28
7. Motivatia in scoala........................................................29
8. Componentele motivatiei..............................................30
9. Exemplu din practica................................................30-31
l0. Strategii de stimulare a motivatiei elevilor..............3l-32
II . CONCLUZIE.....................................................................32
CREATIVITATEA
2
1. DEFINITIE:
3
dintre noi in conditiile vietii obisnuite. O echipa de psihologi de
la Universitatea Harvard a studiat caracteristicile psihice ale unor
muncitori instabili, cei care creaza fluctuatia fortei de munca,
aspect stanjenitor pentru managerii inteprinderilor. Sunt acele
persoane care azi se angajeaza intr-o fabrica, dar dupa o luna-doua,
pleaca in alta parte, dar nici aici nu stau mult s.a.m.d. Examinarea
a aratat ca majoritatea lor erau lipsiti de imaginatie, in sensul de a
nu fi capabili sa-si imagineze cum de ceilalti vad lucrurile altfel, au
alte opinii alte valori. Numim aptitudinea de a te identifica cu o
persoana si a vedea lumea cu ochii ei, cu mentalitatea ei - empatie.
Empatia presupune putina imaginatie care insa lipseamuncitorilor
amintiti mai sus si de aceea ei aveau numeroase neintelegeri,
ducand fie la parasirea institutiei, fie la demiterea lor. Absenta
capacitatii empatice ar explica, dupa aceiasi cercetori, si mai multe
din divorturi, unii dintre cei casatoriti nefiind capabili de empatie,
deci sa-si imagineze alte dorinte, alte interese decat cele personale,
ceea ce devine usor sursa de conflict. Iata ca, macar sub aceasta
forma, imaginatia este o insusire valoroasa, imprtanta pentro o
convetuire_armonioasa.
In ce priveste factorii creativitatii, se poate vorbi, mai intai,
de aptitudini pentru creatie. Exista anumite structuri cerebrale,
pe care nu le cunoastem, care favorizeaza imaginatia, ele creand
predispozitii de diferite grade pentru sinteza unor noi imagini, noi
idei. Totusi e nevoie de interventia mediului, a experientei pentru
ca ele sa dea nastere la ceea ce numim talent. Sunt unii ce
exagereaza chiar rolul muncii in creatie. De exemplu, Thomas
Edison, cunoscutul inventator, sustinea ca geniul este 99%
transpiratie si 1% inspiratie. Acest punct de vedere se justifica prin
specificul domeniului sau, inventiile de ordin tehnic, deoarece a
trebuit sa incerce peste 3.000 de substante pana sa ajunga la cea
mai rezistenta la tensiunea din becul elecric (atunci a fost gasit
filamentul de carbune). Dar teza lui Edison nu se aplica in cazul lui
Mozart, capabil sa scrie o sonata in cateva zile. De munca este
nevoie, dar nu chiar in proportia preconizata de renumitul
inventator.
4
Fara indoiala, un al doilea factor care trebuie amintit il constituie
experinta, cunostiintele acumulate. Importanta nu este doar
cantitatea, bogatia experientei, ci si varietatea ei. Multe descoperiri
intr-un domeniu au fost sugerate de solutiile gasite in alta diciplina.
Nu intamplator se insista in pedagogie asupra valorii culturii
generale.
Se disting doua feluri de experiente: a) o experienta drecta,
acumulata prin contactul direct cu fenomenele sau prin discutii
personale cu specialistii si b)o experienta indirecta, obtinuta prin
lectura de carti ori audierea de expuneri. Prima forma are un mai
puternic ecou psihic, ceea ce nu inseamna ca ar fi de neglijat
cartile,care ne pun in contact cu mari spirite ce stralucesc de-a
lungul multor secole.
Pot fi considerate ca factori interni ai dezvoltarii creativitatii,
motivatia si vointa, amintite cand ne-am referit la structura ei.
Crestera dorintei, a interesului pentu creatie, ca si a fortei de a birui
obstacole are, evident, un rol notabil in sustinerea activitatii
creatoare.
In ce priveste rolul inteligentei, situatia e mai putin clara, desi
e evident ca in domeniul stiintei prezenta este de netagaduit. In
conformitate cu experientele efectuate, relatia dintre inteligenta si
creativitate e complexa. S-au aplicat, la un mare numar de
subiecti, teste de inteligenta si creativitate. S-au obtinut corelatii
semnificative, dar destul de modeste. Analiza rezultatelor a aratat
ca printre subiectii cu note ridicate la inteligenta sunt unii avand
cote_slabe_la_creativitate.
In schimb, cei cu perforemante ridicate de creativitate
aveau la inteligenta cote cel putin mijlocii, de unde concluzia
necesitatii sale pentru o creativitate superioara. Totodata reiese ca
in anumite tipuri de inteligenta (gandirea critica) nu e implicat si
spiritul_creativ.
In ultima analiza, societatea are o influienta deosebit de
importanta pentru inflorirea spiritiului creativ intr-un domeniu
sau altul. In primul rand, intervin cerintele sociale. Stralucita epoca
a Renasterii italiene, in domeniul picturii si sculpturii, se explica
5
prin imbogatirea negustorilor, atagand dupa sine cerinta construirii
de palate impodobite cu picturi si sculpturi, care a stimulat
talentele existand totdeauna intr-un popor; s-au creat scoli iluste
permitand ridicare acestor arte pe cele mai inalte culmi. In secolul
nostru, dimpotriva, interesele societatii s-au indreptat spre
progresul tehnicii, aceasta cunoscand o dezvoltare fara precedent.
Un alt factor determinat in stimulare creativiatii il constituie
gradul de dezvoltare a stiintei, tehnicii, artei..
6
Dar iluminarea nu se produce totdeauna sub aceasta forma
spectaculoasa, desea ea are loc treptat, creatorului venindu-i o idee
care il face sa progreseze putin. Peste cateva zile, poate face un
nou pas inainte s.a.m.d., pana la deplina rezovare a problemei sau
conceperea operei in intregime. Din ceea ce se cunoaste, se pare ca
exista particularitati: sunt personalitati la care intuitia suvine
puternic si global., cum a fost H. Poincare, altele progreseaza
treptat- asa era Albert Einstein.
Adesea, cecetatorii vorbesc despre creativitate ca despre o
aptitudine generala. E posibil se existe caracteristici de
personalitate prezente la multe talente creatoare., asa cum se
vorbeste si de o inteligenta generala, al carei nivel, am vazut, nu
poate fi confundat cu potentele creatoare. Dar exista si domenii in
care anumiteaptitudini speciale sunt indispensabile: matematica,
pictura, muzica s.a. In domeniul stiintelor, s-ar putea gasi
aptitudini comune (sa spunem cele implicateatat in chimie cat si in
fiziologie), dar si aici exista deosebiri ce pot fi importante (cand
comparam munca unui fizician atomist si cea a unui specialist in
istoria antica). E adevarat ca au existat si talente multiple, cum
intilnim la mari genii ca: Leonardo da Vinci sau Goethe, insa nu si
la Shakspeare sau Raphael,. In ce priveste aptitudinile implicate in
cercetarea stiintifica,eforturile efectuate de un elev de liceu pentru
a solutiona o problema de fizicaimplica momente de pregatire, de
incubatie , dar si asociatii salbvatoarecare vin din memorie, adica
din inconstient. Noi cautam o anumita lege,un anumit procedeu
pentru a rezolvasituatia problematica. Ea poate sa nu ne vina in
minte, sau ne vine altceva, care se dovedeste nefolositor.
Prelucrarea efectuata de inconstient duce uneori la sugerarea unei
metode , alteori ne orienteza in alta directie, unde gasim ceea ce ne
trebuie. Activitatea inconstienta colaboreza indeaproape cu
eforturile deliberate, atat in creatia autentica, precum si in
rezolvarea unor probleme dificile pentru noi - desi binecunoscute
de specialisti. Incostientul care ne sprijina este , in mare parte,
memoria semantica; pe relatiile stabilite de ea, mersul gandurilor
este facilitat. E nevoie insa si de o deplasare a punctelor de vedere,
7
o reoganizare a datelor, io serie de analogii si transpuneri. Asadar,
gandirea obisnuita nu este cu totul altceva decat reflexiunea
solicitata in creatia stiintifica. Gradul de originalitate si intensitatea
efortului necesar le distinge, ceea ce constituie o diferenta minora.
7. PERSONALITATEA CREATIVA
8
accepta si valorizeaza gandirea divergenta si va produce indivizi
creativi.
Creatia nu poate fi apreciata in afara unui mediu cultural de
referinta. Exista multe produse originale, dar numai un procent
infim dintre ele ajunge sa fie recunoscut si apreciat ca valoros,
adica sa fie integrat intre valorile culturale.
8. DEZVOLTAREA CREATIVITATII
9. BLOCAJELE CREATIVITATII
9
nu parmit un progres real decat daca fundamenteza rezultatele unor
constructii sau ale unor operatii imaginare. Nici matematica nu
poate progresa fara fantezie. Aceasta atitudine sceptica, observata
atit la oameni simpli, cat si la cei cultivati, si-ar putea avea originea
in existenta unor indivizi cu imaginatie bogata, dar comozi, lenesi,
care nici nu-si fac cum trebuie obligatiile serviciului, daramite sa
creeze opere de valoare. Cel mult, ei pot distra un grup, la o
petrcere.
2) Blocaje metodologice sunt acelea ce rezulta din procedeele de
gindire. Asa e cazul rigiditatii algoritmilor anteriori. Se numeste
algoritm o succesiune determinata de operatii permitind rezolvarea
unei anumite categorii de probleme. Noi sintem obisnuiti sa
aplicam intr-o situatie un anume algoritm si, desi nu pare a se
potrivi, staruim in a-l aplica, in loc sa icercam altceva. De
asemenea, se observa cazuri de fixitate functionala: folosim
obiecte si uneltele potrivit functiei lor obuisnuitesi nu ne vine in
minte sa le utilizam altfel. Sa dam un exemplu simplu: in timpul
razboiului, o grupa de soldati cartiruita intr-o casa parasita dintr-o
localitate evacuata de inamic. Acolo ramasera mai multe scaune,
dar nu exista nici o masa. Mai multe zile soldatii s-au chinuit sa
manince pe brate, pana cand unuia i-a venit ideea sa scoata usa din
balamale si, punind-o pe patru scaune, au avut o masa foarte
comoda. Aceasta idee a venit foarte tirziu, intrucat pentru noi toti
functia usii este de a inchide o incapere si nu de a servi drept o
scandura pentru masa. Tot in aceasta categorie de blocaje gasim si
critica prematura, evidentiata de Al. Obsborn, unul din promotorii
cultivarii creativitatii. Atunci cand ne gandim la solutionarea unei
probleme complexe, spune el, sunt momente cand ne vin in monte
tot felul de idei. Daca, indata ce apare o sugestie, ne apucam sa
discutam ritic valoarea ei, acest act blocheza venirea altor idei in
constiinta. Si cum prima sugestie de obicei nu e cea mai buna, ne
aflam in impas. Cand imaginatia trece prinr-un moment de
efervescenta, sa lasam ideile sa curga - doar sa le notam. Numai
dupa acest izvor de inpiratie seaca, sa trecem la examenul analitic
al fiecaruia. Osborn a intitulat acest procedeu brainstorming, ceea
10
ce in traducere literara ar fi "furtuna, asaltul creierului" - in limba
noastra iol caracterizam ca "asaltul de idei" sau " evaluarea
amanata". Brainstormingul poate fi utilizatsi in munca individula,
dar el e cunoscut mai ales printr-o activitate de grup, despre care
vom_vorbi_imediat.
3) In fine, mai exista si blocaje emotive, intrucat, asa cum se stie,
factorii afectivi au o influenta importanta:teama de a nu grsi, de a
nu se face de ras, poate impiedica pe cineva sa exprime si sa
dezvolte un punct de vedere neobisnuit. De asemenea, graba de a
accepta prima idee este gresita, fiindca rareori solutia apare de la
inceput. Unii se descurajeaza rapid, dat fiind ca munca de creatie,
de inovatie este dificila si solicita eforturi de lunga durata. Si
tendinta exagerata de a-i intrece pe altii implica evitarea ideiilor
prea deosebite si dauneaza procesul de creatie.
11
educare_si_instruire.
In primul rand, trebuie schimbat climatul, pentru a elimina
blocajele culturale si emotive, puternice in scoala din trecut. Se cer
relatii distinse, democratice, intre elevi si profesori, ceea ce nu
inseamna a cobora statutul social al celor din urma. Apoi, modul
de predare trebuie sa solicite pariciparea, initiativa elevilor-e vorba
de acele metode active, din pacate prea putin utilizate in scoala
romaneasca. In fine, fantezia trebuie si ea apreciata corespunzator,
alaturi de temeinicia cunostintelor, de rationamentul riguros si
spiritul critic.
12
curiors si deschis, sa indeplineasca cu placere sarcinile.Elevii
invata sa-si cunoasca propriile capacitati si sa le compare cu ale
colegilor din clasa,capata incredere in fortele proprii, comunica
mai usor cu ceilalti, isi exprima opiniile cu mai mult curaj.
Nu exista retete miraculoase prin care putem realiza
stimularea creativitatii elevilor.
Important este sa favorizam manifestarea atitudinilor creative si a
aptitudinii de a cauta si formula probleme.Predarea orientata spre
creativitate implica un set de conditii favorabile, iar hotaratoare
este incurajarea copiilor sa lucreze si sa gandeasca independent,
sa-si elaboreze proprile proiecte si sa se debaraseze de ideea ca,
in scoala, orice activitate trebuie sa fie strict dirijatasi controlata
de profesor.
13
mare se scriu de obicei cele patru reguli ale braistormingului:
"judecata critica este exclusa" ; "cat mai multe idei" ; "dati frau
liber imaginatiei" si ultima: "combinarile si ameliorarile sint
binevenite". Exista si un secretar care stenografiaza tot ceea ce
se spune. Unul dintre cei de fata incepe prin a debita tot ce-i
trece prin minte in relatia cu problema, fara nici o selectie sau
procupare de exacitate. Dupa ce el termina, incepe altul, nu se
discuta nimic, urmeza al treilea s.a.m.d. La un moment dat
ideile abunda, apoi se raresc si in cca 45-60 de minute inspiratia
secatuieste, sedinta se incheie, darmediatorul reaminteste
participantiilorca, daca ulterior le mai vine vreo idee, sa o
comunice telefonic secretarului. Dupa aceea, se aduna
specialistii intreprinderii si parcurgind lista, cauta ideea care
sugereza o solutie optima. Metoda da adeseori bune rezultate,
altfel n-ar mai fi utulizata cu regularitate in interprinderi si in
institute.Comunicarea unor idei intr-un grup are avantajul de a
sucita asociatii benefice altuia, poate deschide un nou orizont,
dand prilejul persoanei sa formuleze pareri care i-ar fi venit in
minte daca ar fi lucrat singur. Experiente riguloase au aratatca,
lucrand in grup, se produc mai multe idei, se gesesc mai multe
solutii, decat daca membrii grupului ar lucra fiecare separeat.
Desigur, nu orice problema poate fi abordata in felul arata, mai
ales cele care solicita scrisul si, de asemenea, nu in orice fraza,
ci doaratinci cand impasul este bine precizat.
14
studiaza inbunatatirea unui carburator, cineva isi imagineaza ca
este "un plaman cand rar si profund, cand superfecial si repede"
; altcineva invoca "balenacare, dupa o inspiratie puternica, nu
mai respira multa vreme" etc. Dupa ce se formuleaza circa 20
de analogii-metafore, aceleasi persoane studiaza impreuna cu
specialistii solutionarea optima a problemei, sugerata de una
sau alta din metafore. Acesta e partea cea mai dificila si dureaza
mai multe ore. Exista si alte metode in care nu se recurge la
asociatii libere, dar se stimuleazacreativitatea prin grup.
15
problema complexa, se pot organiza grupuri de 4 membri,
avand la dispozitie 15 minute.
16
In esenta, creativitatea este o forma de rezolvare a problemelor.
Dar este una speciala deoarece implica probleme la care nu
exista raspunsuri simple, probleme pentru care raspunsurile
populare sau conventionale nu functioneaza. Creativitatea
implica adaptabilitatea si flexibilitatea gandirii. Acestea sunt
exact acele abilitati pe care multe studii referitoare la educatie
le-au demonstrat ca fiind critice pentru elevi.
In cazul copiilor, accentul ar trebui pus pe proces,
adica pe dezvoltarea si generarea de idei originale, care pare sa
fie baza potentialului creativ. In intelegerea acestui fenomen,
este util sa consideram diferentele dintre gandirea convergenta
si cea divergenta. Problemele asociate cu gandirea convergenta
au de obicei o singura solutie corecta. Gandirea divergenta, in
schimb, cere celui care rezolva problema generarea mai multor
solutii, putine dintre acestea fiind noi, de o calitate inalta si
functionale - intr-un cuvant, creative.
Pentru o intelegere corecta a creativitatii copilului, trebuie sa
distingem creativitatea de inteligenta si talent. S-a pus problema
daca intr-adevar creativitatea copiilor poate fi diferentiata de
celelalte abilitati cognitive. Studii recente, insa, au aratat ca
anumite componente ale potentialului creativ pot fi deosebite de
inteligenta. Termenul "inzestrat" este utilizat de obicei pentru a
desemna un grad inalt de inteligenta. Dar se pare ca inteligenta
si creativitatea sunt independente. Un copil foarte creativ nu
este neaparat si foarte inteligent.
17
curiculare, in stiinta, dar si in studiile sociale.
18
de 4 ani la 25% pe parcusul scolii elementare, crescand apoi iar
la 50% in timpul studiilor superioare. Este foarte important sa li
se dea posibilitatea copiilor de a exprima o gandire divergenta
si de a gasi mai multe modalitati de a ajunge la o solutie.
19
- Incurajand procesul, iar nu scopul.
Analizand toate aceastea putem considera creativitatea ca fiind o
capacitatea complexa care face posibila crearea de produse reale
sau pur mintale, constitund un progres in planul social.
Componenta principala a creativitatii o constituie imaginatia, dar
creatia de valoare reala mai presupune si o motivatie, dorinta
de a realiza ceva nou, ceva deosebit. Si cum noutatea, azi, nu se
obtine cu usurinta, o alta componenta este vointa, perseverenta in
a face numeroase incercari si verificari.
MOTIVATIA
1. DEFINITIE :
20
reactiile sunt declansate si de cauze interne; ansamblul lor a fost
numit motivatie de la latinescul motivus (care pune in miscare).
Pentru unii psihologi, motivul este numele generic al oricarei
componente a motivatiei fiind definit ca fenomen psihic ce
declanseaza, directioneaza si sustine energetic activitatea.
Componentele sistemului motivational sunt numeroase, variaza
ca origine, mod de satisfacere si functii, clasificarea si
explicarea lor fiind controversate. Cei mai multi psihologi
accepta azi ca motivatia umana include trebuinte, tendinte,
intentii, dorinte, motive, interese, aspiratii, convingeri.
Pentru descrierea motivatiei s-au utilizat in psihologie metafore
construite pe baza unor notiuni imprumutate din fizica.
Motivatia actioneaza ca un camp de forte (Kurt Lewin) in care
se afla atat subiectul cat si obiectele, persoanele, activitatile.
Pentru a caracteriza o componenta a motivatiei s-a folosit
conceptul de vector care poseda in fizica: marime, directie si
sens. Analog vectorilor fizici, vectorii-motivatiei sunt
caracterizati prin intensitate, directie si sens, proprietati care pot
fi masurate prin anumite metode psihologice. Directia si sensul
unui vector exprima atractia, aproprierea sau evitarea sau
respingerea. Intensitatea lui, se regaseste in forta de apropiere
sau respingere. Intre motivatiile active la un moment dat, ca si
intre fortele fizice, pot exista relatii diverse, dar mult mai
complexe.
2. ROLUL MOTIVATIEI
Motivatia are rolul de activare si de mobilizare energetica,
precum si de orientare de directionare a conduitei intr-un
anumit sens.Motivatia este o sursa de activitate si de aceea este
considerata « motorul personalitatii « .
Motivatia este esentiala in activitatea psihica si in dezvoltarea
personalitatii:
- este primul element cronologic al oricarei activitati, cauza ei
21
interna;
- semnalizeaza deficituri fiziologice si psihologice (ex:
foamea semnalizeaza scaderea procentului de zahar din sanga
sub o anumita limita, in vreme ce trebuinta de afiliere este
semnalizata de sentimentul de singuratate);
- selecteaza si declanseaza activitatile corespunzatoare
propriei satisfaceri si le sustine energetic (trebuinta de afirmare
a unui elev declanseaza activitati de invatare, participare la
concursuri);
- contibuie, prin repetarea unor activitati si evitarea altora, la
formarea si consolidarea unor insusiri ale personalitatii
(interesul pentru muzica favorizeaza capacitatea de executie a
unei_lucrari_muzicale).
22
- trebuite cognitive: a sti, a intelege, a invata, a descoperi;
- trebuinte estetice: de ordine, de simetrie, puritate, frumos,
respuingere
- trebuinte de concordanta: acord intre cunoastere, afectivitare,
actiune
23
primare, innascute, care tind sa se manifeste la toti indivizii, in
toate timpurile si trebuinte secundare dobandite numai de unii
indivizi. S-a presupus ca trebuintele secundare se dezvolta din
cele primare, dar dupa formare funcioneaza independent de ele.
Satisfacerea trebuintelor fiziologice ale unui sugar este asociata
cu aprobarea mamei. Treptat, aprobarea adultilor este folosita
pentru a sustine invatarea mersului sau a vorbirii. Copilul
devenit elev invata la inceput pentru a face placere parintilor,
apoi este absorbit de studiu. La preadolescenti fumatul sau
consumul de alcool sunt initial activitati realizate pentru
satisfacerea nevoii de afilierea la grupul de egali si apoi devin
obisnuinte. In funcie de oferta comrciala sau culturala apar
trebuinte noi care sunt doar mijloace pentru satisfacerea unor
trebuinte devin ulterior motive ale altor activitati. De exemplu
automobilul a fost la inceput un mijloc pentru satisfacerea
trebuintei de confort, dar a devenit treptat un motiv pentru ore
de lucru suplimentate din care sa se castige mai mult. Astfel,
aria trebuintelor uname este in continua diferentiere si
extindere, determinand aparitia unor comportamente anterioare
cat si fata de etapele instoriei trecute. Nesatisfacerea
trebuintelor duce la stingerea lor.
Este posibila si aparitia unor anomalii in satisfacera
trebuintelor primare: astfel persoanele cu bulimie nevrotica
(pofta de mancare exagerata) desi isi satisfac nevoia de hrana,
continua sa manance; s-a observat ca acest comportament
insoteste de multe ori carentele afective , prin supraalimentare,
subiectul compensandu-si nevoia de dragoste. La polul opus,
anorexia mentala (lipsa poftei de mancare) se presupune ca ar fi
deretminata de un conflict cu anturajul, in special cu mama.
Daca in calea satisfacerii unei trebuinte exista un obstacol,
apare o stare de incordare numita frustrare. Raspunsurile la
frustare sunt diferite, cel mai frecvent fiind agresivitatea.
Frustarea este un fenomen inevitabil in viata psihica; cand este
moderata, ea are efecte benefice asupra dezvoltarii
24
personalitatii. Astfel imposibilitatea indeplinirii iubirii datorita
diferentelor de statut poate determina o munca indarjita pentru a
urca in ierarhia sociala. Datorita caracterului inevitabil al
fustrarii, personaluitatiile echilibrate poseda toleranta la
frustare, suportand, in a numite limite, stari de tensiune intensa
fara a dezvolta comortamente patologice. In legatura cu
trebuinta , circula si alte notiunu mai vag definite.
25
altei activitati; poti dori sa vizionezi un spectacol sau sa mergi
in excursie la munte. Uneori aceste activitati se ordoneaza in
timp, satisfacandu-se succesiv; cand nu este trait pe plan
subiectiv ca o stare de tensiune foarte puternica, care se cere
inlaturata.
Cea mai buna sistematizare a conflictelor este si azi considerata
cea a lui Kurt Lewin (1931) El diferentiaza:
1.conflicte de apropiere - apropiere
2.conflicte de evitare - evitare
3. conflicte de apropiere – evitare
26
prin intermediul nivelului de aspiratie.Cand un elev
indeplineste o sarcina de invatare, el poate avea un sentiment de
reusita sau nereusita.Acest sentiment rezulta din compararea
unei informatii actuale cu o informatie de referinta numita nivel
de aspiratie.
5. NIVELUL DE ASPIRATIE
27
In literatura de specialitate se disting doua categorii opuse ale
motivatiei : motivatia intrinseca si motivatia extrinseca .
a) Motivatia intrinseca isi are sursa in insasi activitatea
desfasurata si se satisface prin indeplinirea acelei activitati. Ea
il determina pe individ sa participe la o activitate pentru
placerea si satisfactia pe care aceasta i-o procura ,fara a fi
constrans de factori exteriori.
Forma de baza a motivatiei intrinseci este curiozitatea, ce
exprima nevoia de a sti, de a-si largi orizontul de cunoastere.
Activitatea de invatare este motivata intrinsec, este sustinuta de
o nevoie interioara de cunoastere, de pasiune pentru un anumit
domeniu, de placerea de a invata.
b) Motivatia extrinseca este aceea a carei sursa se afla in
interiorul individului si a activitatii de invatare. Angajarea in
activitate e vazuta ca un mijloc de atingere a unor scopuri si nu
ca un scop in sine.Daca un elev invata pentru a primi anumite
recompense, din dorinta de a fi primul in clasa, ori din teama
unui esec sau din teama de pedeapsa, atunci spunem ca
activitatea de invatare este motivata extrinsec.
In practica educationala putem constata ca activitatea de
invatare este motivata atat extrinsec cat si intrinsec. Un elev
poate sa invete la o disciplina pentru ca-l intereseaza si il
pasioneaz, dar si pentru ca vrea sa obtina note bune sa faca
placere parintilor.
7. MOTIVATIA IN SCOALA
28
Motivatia reprezinta o conditie esentiala pentru reusita
elevului in activitatea scolara.O problema ce se ridica ar putea
fi urmatoarea : cat de puternica trebuie sa fie motivatia pentru a
obtine performante superioare in realizarea sarcinilor scolare ?
Cercetarile au aratat faptul ca ata motivarea prea intensa cat si
motivarea prea scazuta intr-o activitate pot conduce la rezultate
slabe sau chiar la esec.Supramotivarea determina o mobilizare
energetica maxima si o tensiune emotionala ce poate avea drept
consecinte blocajul psihic,stresul, si in final esecul.
Submotivarea conduce la o insuficienta mobilizare energetica,
la tratarea cu superficialitate a sarcinilor, iar in cele din urma
rezultatul este nearealizarea scopului propus.
De aceea, consider ca ar trebui sa existe un echilibru intre
cele doua ,care sa conduca elevul catre obtinerea de
performante in activitatea de invatare.
Profesorii pot avea un rol important in ceea ce priveste
gasirea unui echilibru motivational daca il va obisnui pe elev
sa precieze corect dificultatea sarcinii didactice cu care se
confunta si daca va lua in consideratie particularitatile
psihologice individuale atunci cand concepe stategiile didactice
in articularea demersului metodic al lectiei.
8. COMPONENTELE MOTIVATIEI :
29
a)impulsul cognitiv este centrat pe trebuita de cunoastere si
intelegere, de stapinire a cunostintelor,de formulare si rezolvare
de probleme.
b)trebuinta afirmarii puternice a eului este orientat spre
obtinerea unui randament scolar ridicat deoarece aceste realizari
asigura un prestigiu, o anumita pozitie in cadrul grupului scolar.
c)trebuinta de afiliere este orientata catre realizari care sa-i
asigure individului aprobarea din partyea unor persoane sau a
unui grup cu care el se identifica.
D.Ausubel si F.Robinson atrag atentia asupra faptului ca
toate cele trei componente ale motivatiei scolare pot intra in
joc, in orice moment, in comportamentul concret al elevului.
30
vorbesc despre teama de esec, despre dorinta de a obtine note
satisfacatoare pentru a promova clasa sau despre evitarea
confictelor cu parinti.
31
sine si astfel motivatia sa de a se angaja inr-o activitate si de a
persevera cu scopul de a-si ameliora performantele. Pentru aceasta,
profesorul trebuie sa conceapa activitati de invatare care sa nu fie
nici prea facile(pentru ca nu mai reprezinta o provocare pentru
elevi), dar nici prea dificile ( pentru ca elevii se descurazeaza rapid
si abandoneaza).Pe tot parcursul activitatii profesorul ii va furniza
elevului un feed-back permanent in privinfa efortului depus,cat si
a aptitudinilor si a capacitatilor lui.Aceasta ii va ajuta pe elvi sa
simta responsabili de resitele sau esecurile lor.Elevii slabi si
nemotivati se estimeaza in general a fi responsabili de esecurile sau
succesele lor, atribuid esecurile lipsei de aptitudini, iar succesele,
sansei. Profesorul trebuie sa-i convinga pe acestia ca prin
eforturile sustinute pot sa reusesca.
Putem conchide, faptul ca problemele de motivatie ale
elevilor sunt extrem de diverse, iar motivatia profesorului nu se
poate baza pe retete ci trebuie adaptata la fiecare situatie in parte.
Analizand toate aceastea putem considera creativitatea
ca fiind o capacitatea complexa care face posibila crearea de
produse reale sau pur mintale, constitund un progres in planul
social. Componenta principala a creativitatii o constituie
imaginatia, dar creatia de valoare reala mai presupune si o
motivatie , dorinta de a realiza ceva nou, ceva deosebit. Si
cum noutatea, azi, nu se obtine cu usurinta, o alta componenta
este vointa, perseverenta in a face numeroase incercari si
verificari.
BIBLIOGRAFIE
32
1. Aebli , H .,Didactica Psihologica , Editura Didactica si
Pedagogica , Bucuresti ,1973
2. Ausubel , D. , Robinson , F. , Invatarea in scoala . O
introducere in psihologia pedagogica , Editura Didactica si
Pedagogica , Bucuresti ,1981
3. Bruner , J.S. , Procesul educatiei intelectuale , Editura
Stiintifica , Bucuresti , 1970
4. Golu , M. , Fundamentle Psihologiei , Editura “Romania de
maine” , Bucuresti , 2000
5. Salavastru , D. , Psihologia Educatiei ,Editura Polirom
,Bucuresti , 2004
6. Zlate , M. , Psihologia mecanismelor cognitive , Editura
Polirom , Iasi , 1999
CREATIVITATEA SI
MOTIVATIA-FACTORI
NONCOGNITIVI AI INVATARII IN
SCOALA
33
34
CUPRINS
I. CREATIVITATEA
1. Definitie...........................................................................1
2. Insusirile creativitatii....................................................1-2
3. Tipurile creativitatii.........................................................3
4. Dimensiunile creativitatii...............................................4
5. Rolul si factorii creativitatii........................................4-6
6. Faze ale procesului de creatie.....................................6-8
7. Personalitatea creativa.................................................8-9
8. Dezvoltarea creativitatii..................................................9
9. Blocajele creativitatii..................................................9-ll
l0. Dezvoltarea creativitatii elevilor................................ll-l2
11. Exemplu din practica...............................................l2-l3
12. Metode pentru stimularea creativitatii...................13-16
l3. Studiu de caz...........................................................16-20
II. MOTIVATIA
1. Definitie motivatiei..................................................21-22
3. Perspective teoretice asupra motivatiei....................22-26
4. Performanta joaca un rol important in dinamica
motivationala............................................................... 26-27
5. Nivelul de aspiratie........................................................27
6. Categorii ale motivatiei................................................28
7. Motivatia in scoala........................................................29
8. Componentele motivatiei..............................................30
9. Exemplu din practica................................................30-31
l0. Strategii de stimulare a motivatiei elevilor..............3l-32
II . CONCLUZIE.....................................................................32
CREATIVITATEA
35
1. DEFINITIE:
2. INSUSIRILE_CREATIVITATII :
36
dovedeste inoperant ; sunt persoane "rigide" care greu renumta la o
metoda, desi se vadeste ineficienta ;
c) Originalitatea este expresia noutatii, a inovatiei, ea se poate
constata, cand vrem sa testam posibilitatiile cuiva, prin raritatea
statistica a unui raspuns, a unei idei. Neindoelnic, ne gandim la
raritatea a ceva util, altfel ar trebui sa apreciem favorabil bolnavii
mintal care au tot felul de idei bizare, absurde.
Fiecare dintre aceste trei insusiri are insemnatatea ei ; caracteristica
principala ramane originalitatea, ea garantand valoarea rezultatului
muncii_creatoare.
3. TIPURILE CREATIVITATII
37
Creativitatea este un fenomen complex, cu numeroase
fatete sau dimensiuni.Paul Popescu Neveanu suprinde foarte bine
acest lucru. Inca din l963, R.L.Mooney a publicat un model
conceptual ce integreaza patru perspective de identificare si
analiza creativitatii care au devenit ulterior cadru de referinta al
mai multor lucrari :
-procesul creatiei ;
-persoana (personalitatea ) creativa ;
-produsul creatiei (performanta creativa );
-mediul din care emerge creatia.
38
remarcata cel putin pe plan national.
e) Creativitatea emergenta este caracteristica geniului, a omului
care aduce schimbari radicale, revolutionare, Intr-un domeniu si a
carui personalitate se impune de-a lungul mai multor generatii.
In afara de aceste aspecte, creativitatea este necesara fiecarui
dintre noi in conditiile vietii obisnuite. O echipa de psihologi de
la Universitatea Harvard a studiat caracteristicile psihice ale unor
muncitori instabili, cei care creaza fluctuatia fortei de munca,
aspect stanjenitor pentru managerii inteprinderilor. Sunt acele
persoane care azi se angajeaza intr-o fabrica, dar dupa o luna-doua,
pleaca in alta parte, dar nici aici nu stau mult s.a.m.d. Examinarea
a aratat ca majoritatea lor erau lipsiti de imaginatie, in sensul de a
nu fi capabili sa-si imagineze cum de ceilalti vad lucrurile altfel, au
alte opinii alte valori. Numim aptitudinea de a te identifica cu o
persoana si a vedea lumea cu ochii ei, cu mentalitatea ei - empatie.
Empatia presupune putina imaginatie care insa lipseamuncitorilor
amintiti mai sus si de aceea ei aveau numeroase neintelegeri,
ducand fie la parasirea institutiei, fie la demiterea lor. Absenta
capacitatii empatice ar explica, dupa aceiasi cercetori, si mai multe
din divorturi, unii dintre cei casatoriti nefiind capabili de empatie,
deci sa-si imagineze alte dorinte, alte interese decat cele personale,
ceea ce devine usor sursa de conflict. Iata ca, macar sub aceasta
forma, imaginatia este o insusire valoroasa, imprtanta pentro o
convetuire_armonioasa.
In ce priveste factorii creativitatii, se poate vorbi, mai intai,
de aptitudini pentru creatie. Exista anumite structuri cerebrale,
pe care nu le cunoastem, care favorizeaza imaginatia, ele creand
predispozitii de diferite grade pentru sinteza unor noi imagini, noi
idei. Totusi e nevoie de interventia mediului, a experientei pentru
ca ele sa dea nastere la ceea ce numim talent. Sunt unii ce
exagereaza chiar rolul muncii in creatie. De exemplu, Thomas
Edison, cunoscutul inventator, sustinea ca geniul este 99%
transpiratie si 1% inspiratie. Acest punct de vedere se justifica prin
specificul domeniului sau, inventiile de ordin tehnic, deoarece a
trebuit sa incerce peste 3.000 de substante pana sa ajunga la cea
39
mai rezistenta la tensiunea din becul elecric (atunci a fost gasit
filamentul de carbune). Dar teza lui Edison nu se aplica in cazul lui
Mozart, capabil sa scrie o sonata in cateva zile. De munca este
nevoie, dar nu chiar in proportia preconizata de renumitul
inventator.
Fara indoiala, un al doilea factor care trebuie amintit il constituie
experinta, cunostiintele acumulate. Importanta nu este doar
cantitatea, bogatia experientei, ci si varietatea ei. Multe descoperiri
intr-un domeniu au fost sugerate de solutiile gasite in alta diciplina.
Nu intamplator se insista in pedagogie asupra valorii culturii
generale.
Se disting doua feluri de experiente: a) o experienta drecta,
acumulata prin contactul direct cu fenomenele sau prin discutii
personale cu specialistii si b)o experienta indirecta, obtinuta prin
lectura de carti ori audierea de expuneri. Prima forma are un mai
puternic ecou psihic, ceea ce nu inseamna ca ar fi de neglijat
cartile,care ne pun in contact cu mari spirite ce stralucesc de-a
lungul multor secole.
Pot fi considerate ca factori interni ai dezvoltarii creativitatii,
motivatia si vointa, amintite cand ne-am referit la structura ei.
Crestera dorintei, a interesului pentu creatie, ca si a fortei de a birui
obstacole are, evident, un rol notabil in sustinerea activitatii
creatoare.
In ce priveste rolul inteligentei, situatia e mai putin clara, desi
e evident ca in domeniul stiintei prezenta este de netagaduit. In
conformitate cu experientele efectuate, relatia dintre inteligenta si
creativitate e complexa. S-au aplicat, la un mare numar de
subiecti, teste de inteligenta si creativitate. S-au obtinut corelatii
semnificative, dar destul de modeste. Analiza rezultatelor a aratat
ca printre subiectii cu note ridicate la inteligenta sunt unii avand
cote_slabe_la_creativitate.
In schimb, cei cu perforemante ridicate de creativitate
aveau la inteligenta cote cel putin mijlocii, de unde concluzia
necesitatii sale pentru o creativitate superioara. Totodata reiese ca
in anumite tipuri de inteligenta (gandirea critica) nu e implicat si
40
spiritul_creativ.
In ultima analiza, societatea are o influienta deosebit de
importanta pentru inflorirea spiritiului creativ intr-un domeniu
sau altul. In primul rand, intervin cerintele sociale. Stralucita epoca
a Renasterii italiene, in domeniul picturii si sculpturii, se explica
prin imbogatirea negustorilor, atagand dupa sine cerinta construirii
de palate impodobite cu picturi si sculpturi, care a stimulat
talentele existand totdeauna intr-un popor; s-au creat scoli iluste
permitand ridicare acestor arte pe cele mai inalte culmi. In secolul
nostru, dimpotriva, interesele societatii s-au indreptat spre
progresul tehnicii, aceasta cunoscand o dezvoltare fara precedent.
Un alt factor determinat in stimulare creativiatii il constituie
gradul de dezvoltare a stiintei, tehnicii, artei..
41
stimulare a creativitatii, de a realiza conditii pentru o libera
manifestare a asociatiilor spontane, nestanjenite de rogorile ratiuni.
Desigur, iluminarea e conditionata nu numai de munca preabila, ci
si de intreaga cultura a creatorului, de bagajul sau de cunostiinte si
de_varietatea_lor.
Dar iluminarea nu se produce totdeauna sub aceasta forma
spectaculoasa, desea ea are loc treptat, creatorului venindu-i o idee
care il face sa progreseze putin. Peste cateva zile, poate face un
nou pas inainte s.a.m.d., pana la deplina rezovare a problemei sau
conceperea operei in intregime. Din ceea ce se cunoaste, se pare ca
exista particularitati: sunt personalitati la care intuitia suvine
puternic si global., cum a fost H. Poincare, altele progreseaza
treptat- asa era Albert Einstein.
Adesea, cecetatorii vorbesc despre creativitate ca despre o
aptitudine generala. E posibil se existe caracteristici de
personalitate prezente la multe talente creatoare., asa cum se
vorbeste si de o inteligenta generala, al carei nivel, am vazut, nu
poate fi confundat cu potentele creatoare. Dar exista si domenii in
care anumiteaptitudini speciale sunt indispensabile: matematica,
pictura, muzica s.a. In domeniul stiintelor, s-ar putea gasi
aptitudini comune (sa spunem cele implicateatat in chimie cat si in
fiziologie), dar si aici exista deosebiri ce pot fi importante (cand
comparam munca unui fizician atomist si cea a unui specialist in
istoria antica). E adevarat ca au existat si talente multiple, cum
intilnim la mari genii ca: Leonardo da Vinci sau Goethe, insa nu si
la Shakspeare sau Raphael,. In ce priveste aptitudinile implicate in
cercetarea stiintifica,eforturile efectuate de un elev de liceu pentru
a solutiona o problema de fizicaimplica momente de pregatire, de
incubatie , dar si asociatii salbvatoarecare vin din memorie, adica
din inconstient. Noi cautam o anumita lege,un anumit procedeu
pentru a rezolvasituatia problematica. Ea poate sa nu ne vina in
minte, sau ne vine altceva, care se dovedeste nefolositor.
Prelucrarea efectuata de inconstient duce uneori la sugerarea unei
metode , alteori ne orienteza in alta directie, unde gasim ceea ce ne
trebuie. Activitatea inconstienta colaboreza indeaproape cu
42
eforturile deliberate, atat in creatia autentica, precum si in
rezolvarea unor probleme dificile pentru noi - desi binecunoscute
de specialisti. Incostientul care ne sprijina este , in mare parte,
memoria semantica; pe relatiile stabilite de ea, mersul gandurilor
este facilitat. E nevoie insa si de o deplasare a punctelor de vedere,
o reoganizare a datelor, io serie de analogii si transpuneri. Asadar,
gandirea obisnuita nu este cu totul altceva decat reflexiunea
solicitata in creatia stiintifica. Gradul de originalitate si intensitatea
efortului necesar le distinge, ceea ce constituie o diferenta minora.
7. PERSONALITATEA CREATIVA
43
dintre noutati pe acelea care merita sa fie retinute.M.Mead arata
stransa legatura dintre cultura si creativitate. Culturile care ii
educa pe copii intr-un spirit receptiv si liber in vederea asimilarii
cerintelor mediului, in spiritul libertatii de a pune probleme, care
accepta si valorizeaza gandirea divergenta si va produce indivizi
creativi.
Creatia nu poate fi apreciata in afara unui mediu cultural de
referinta. Exista multe produse originale, dar numai un procent
infim dintre ele ajunge sa fie recunoscut si apreciat ca valoros,
adica sa fie integrat intre valorile culturale.
8. DEZVOLTAREA CREATIVITATII
9. BLOCAJELE CREATIVITATII
44
suspiciune si chiar cu dezaprobare, ceea ce constituie o descurajare
pentru asemenea persoane. Apoi, exista in general o neincredere in
fantezie si o pretuire exagerata a ratiunii logice, a rationamentelor.
Dar, vom vedea cind se va studia gindirea, ca deductiile riguroase
nu parmit un progres real decat daca fundamenteza rezultatele unor
constructii sau ale unor operatii imaginare. Nici matematica nu
poate progresa fara fantezie. Aceasta atitudine sceptica, observata
atit la oameni simpli, cat si la cei cultivati, si-ar putea avea originea
in existenta unor indivizi cu imaginatie bogata, dar comozi, lenesi,
care nici nu-si fac cum trebuie obligatiile serviciului, daramite sa
creeze opere de valoare. Cel mult, ei pot distra un grup, la o
petrcere.
2) Blocaje metodologice sunt acelea ce rezulta din procedeele de
gindire. Asa e cazul rigiditatii algoritmilor anteriori. Se numeste
algoritm o succesiune determinata de operatii permitind rezolvarea
unei anumite categorii de probleme. Noi sintem obisnuiti sa
aplicam intr-o situatie un anume algoritm si, desi nu pare a se
potrivi, staruim in a-l aplica, in loc sa icercam altceva. De
asemenea, se observa cazuri de fixitate functionala: folosim
obiecte si uneltele potrivit functiei lor obuisnuitesi nu ne vine in
minte sa le utilizam altfel. Sa dam un exemplu simplu: in timpul
razboiului, o grupa de soldati cartiruita intr-o casa parasita dintr-o
localitate evacuata de inamic. Acolo ramasera mai multe scaune,
dar nu exista nici o masa. Mai multe zile soldatii s-au chinuit sa
manince pe brate, pana cand unuia i-a venit ideea sa scoata usa din
balamale si, punind-o pe patru scaune, au avut o masa foarte
comoda. Aceasta idee a venit foarte tirziu, intrucat pentru noi toti
functia usii este de a inchide o incapere si nu de a servi drept o
scandura pentru masa. Tot in aceasta categorie de blocaje gasim si
critica prematura, evidentiata de Al. Obsborn, unul din promotorii
cultivarii creativitatii. Atunci cand ne gandim la solutionarea unei
probleme complexe, spune el, sunt momente cand ne vin in monte
tot felul de idei. Daca, indata ce apare o sugestie, ne apucam sa
discutam ritic valoarea ei, acest act blocheza venirea altor idei in
constiinta. Si cum prima sugestie de obicei nu e cea mai buna, ne
45
aflam in impas. Cand imaginatia trece prinr-un moment de
efervescenta, sa lasam ideile sa curga - doar sa le notam. Numai
dupa acest izvor de inpiratie seaca, sa trecem la examenul analitic
al fiecaruia. Osborn a intitulat acest procedeu brainstorming, ceea
ce in traducere literara ar fi "furtuna, asaltul creierului" - in limba
noastra iol caracterizam ca "asaltul de idei" sau " evaluarea
amanata". Brainstormingul poate fi utilizatsi in munca individula,
dar el e cunoscut mai ales printr-o activitate de grup, despre care
vom_vorbi_imediat.
3) In fine, mai exista si blocaje emotive, intrucat, asa cum se stie,
factorii afectivi au o influenta importanta:teama de a nu grsi, de a
nu se face de ras, poate impiedica pe cineva sa exprime si sa
dezvolte un punct de vedere neobisnuit. De asemenea, graba de a
accepta prima idee este gresita, fiindca rareori solutia apare de la
inceput. Unii se descurajeaza rapid, dat fiind ca munca de creatie,
de inovatie este dificila si solicita eforturi de lunga durata. Si
tendinta exagerata de a-i intrece pe altii implica evitarea ideiilor
prea deosebite si dauneaza procesul de creatie.
46
devenit o sarcina importanta a scolilor de masa. Pe langa efortul
traditional de educare a gandirii critice, stimularea fanteziei apare
si ea ca un obiectiv major. Aceasta implica schimbari importante,
atat in mentalitatea profesorilor, cat si in ce priveste metodele de
educare_si_instruire.
In primul rand, trebuie schimbat climatul, pentru a elimina
blocajele culturale si emotive, puternice in scoala din trecut. Se cer
relatii distinse, democratice, intre elevi si profesori, ceea ce nu
inseamna a cobora statutul social al celor din urma. Apoi, modul
de predare trebuie sa solicite pariciparea, initiativa elevilor-e vorba
de acele metode active, din pacate prea putin utilizate in scoala
romaneasca. In fine, fantezia trebuie si ea apreciata corespunzator,
alaturi de temeinicia cunostintelor, de rationamentul riguros si
spiritul critic.
47
flexibilitatea intelectuala. Elevul este pus sa abordeze o problema
din unghiuri diferite, sa o interpreteze, sa caute independent o
solutie.Astfel, elevul se obisnuieste sa abordeze fara teama
problemele, sa le analizeze si sa le rezolve.Este stimulat sa devina
curiors si deschis, sa indeplineasca cu placere sarcinile.Elevii
invata sa-si cunoasca propriile capacitati si sa le compare cu ale
colegilor din clasa,capata incredere in fortele proprii, comunica
mai usor cu ceilalti, isi exprima opiniile cu mai mult curaj.
Nu exista retete miraculoase prin care putem realiza
stimularea creativitatii elevilor.
Important este sa favorizam manifestarea atitudinilor creative si a
aptitudinii de a cauta si formula probleme.Predarea orientata spre
creativitate implica un set de conditii favorabile, iar hotaratoare
este incurajarea copiilor sa lucreze si sa gandeasca independent,
sa-si elaboreze proprile proiecte si sa se debaraseze de ideea ca,
in scoala, orice activitate trebuie sa fie strict dirijatasi controlata
de profesor.
48
punctelor de vedere. Acesti specialisti iau act de problema, dar
nu o analizeaza in mod special.In ziua stabilita vin, adunati in
jurul unei mese, si dupa o luare de contact, incepe sedinta
propriu-zisa, condusa de un mediator. De obicei , pe o tabla
mare se scriu de obicei cele patru reguli ale braistormingului:
"judecata critica este exclusa" ; "cat mai multe idei" ; "dati frau
liber imaginatiei" si ultima: "combinarile si ameliorarile sint
binevenite". Exista si un secretar care stenografiaza tot ceea ce
se spune. Unul dintre cei de fata incepe prin a debita tot ce-i
trece prin minte in relatia cu problema, fara nici o selectie sau
procupare de exacitate. Dupa ce el termina, incepe altul, nu se
discuta nimic, urmeza al treilea s.a.m.d. La un moment dat
ideile abunda, apoi se raresc si in cca 45-60 de minute inspiratia
secatuieste, sedinta se incheie, darmediatorul reaminteste
participantiilorca, daca ulterior le mai vine vreo idee, sa o
comunice telefonic secretarului. Dupa aceea, se aduna
specialistii intreprinderii si parcurgind lista, cauta ideea care
sugereza o solutie optima. Metoda da adeseori bune rezultate,
altfel n-ar mai fi utulizata cu regularitate in interprinderi si in
institute.Comunicarea unor idei intr-un grup are avantajul de a
sucita asociatii benefice altuia, poate deschide un nou orizont,
dand prilejul persoanei sa formuleze pareri care i-ar fi venit in
minte daca ar fi lucrat singur. Experiente riguloase au aratatca,
lucrand in grup, se produc mai multe idei, se gesesc mai multe
solutii, decat daca membrii grupului ar lucra fiecare separeat.
Desigur, nu orice problema poate fi abordata in felul arata, mai
ales cele care solicita scrisul si, de asemenea, nu in orice fraza,
ci doaratinci cand impasul este bine precizat.
49
grup fac parte 6-8 persoane de diferite profesii. Mai intai se
face "srainul familiar" adica se clarifica bine dificultatiile
problemei. Apoi se transforma "familiarul in ceva strain", adica
se cauta metafore, comparatii, personificari. De pilda, daca se
studiaza inbunatatirea unui carburator, cineva isi imagineaza ca
este "un plaman cand rar si profund, cand superfecial si repede"
; altcineva invoca "balenacare, dupa o inspiratie puternica, nu
mai respira multa vreme" etc. Dupa ce se formuleaza circa 20
de analogii-metafore, aceleasi persoane studiaza impreuna cu
specialistii solutionarea optima a problemei, sugerata de una
sau alta din metafore. Acesta e partea cea mai dificila si dureaza
mai multe ore. Exista si alte metode in care nu se recurge la
asociatii libere, dar se stimuleazacreativitatea prin grup.
50
fiecare ; daca sint 10 grupe = 20 minute. Deci avem circa 30
minute. Discutia finala poate dura 30 de minute, deci in circa o
ora se pot rezuma parerile a 60 de pesoane. Cand e vorba de o
problema complexa, se pot organiza grupuri de 4 membri,
avand la dispozitie 15 minute.
51
manifestari de inteligenta, inca de la nastere, ei prezinta de
asemenea si manifestari care evidentiaza potentialul creativ.
52
de exemplu, sentimentul ca acea opera este unica. Este de
asemenea important sa tinem cont de faptul ca creativitatea nu
se manifesta doar in muzica, arta si scris ci in toate domeniile
curiculare, in stiinta, dar si in studiile sociale.
53
de-a lungul anilor de scoala elementara, copiii tind din ce in ce
mai mult spre conformitate. Procentul de raspunsuri originale in
cadrul probelor de fluenta ideationala scade de la 50% la copiii
de 4 ani la 25% pe parcusul scolii elementare, crescand apoi iar
la 50% in timpul studiilor superioare. Este foarte important sa li
se dea posibilitatea copiilor de a exprima o gandire divergenta
si de a gasi mai multe modalitati de a ajunge la o solutie.
54
- Alocand destul timp copilului pentru explorarea tuturor
posibilitatilor, pentru trecerea de la ideile obisnuite la idei mai
originale.
- Incurajand procesul, iar nu scopul.
Analizand toate aceastea putem considera creativitatea ca fiind o
capacitatea complexa care face posibila crearea de produse reale
sau pur mintale, constitund un progres in planul social.
Componenta principala a creativitatii o constituie imaginatia, dar
creatia de valoare reala mai presupune si o motivatie, dorinta
de a realiza ceva nou, ceva deosebit. Si cum noutatea, azi, nu se
obtine cu usurinta, o alta componenta este vointa, perseverenta in
a face numeroase incercari si verificari.
MOTIVATIA
1. DEFINITIE :
55
A cunoaste motivatia unei persoane echivaleaza cu
gasirea raspunsului la intrebarea ,,de ce'' inteprinde o activitate.
Raspunsul este dificil, deoarece cauzele declansatoare sunt
multiple si nu se pot reduce la stimulii externi. Activitatea,
reactiile sunt declansate si de cauze interne; ansamblul lor a fost
numit motivatie de la latinescul motivus (care pune in miscare).
Pentru unii psihologi, motivul este numele generic al oricarei
componente a motivatiei fiind definit ca fenomen psihic ce
declanseaza, directioneaza si sustine energetic activitatea.
Componentele sistemului motivational sunt numeroase, variaza
ca origine, mod de satisfacere si functii, clasificarea si
explicarea lor fiind controversate. Cei mai multi psihologi
accepta azi ca motivatia umana include trebuinte, tendinte,
intentii, dorinte, motive, interese, aspiratii, convingeri.
Pentru descrierea motivatiei s-au utilizat in psihologie metafore
construite pe baza unor notiuni imprumutate din fizica.
Motivatia actioneaza ca un camp de forte (Kurt Lewin) in care
se afla atat subiectul cat si obiectele, persoanele, activitatile.
Pentru a caracteriza o componenta a motivatiei s-a folosit
conceptul de vector care poseda in fizica: marime, directie si
sens. Analog vectorilor fizici, vectorii-motivatiei sunt
caracterizati prin intensitate, directie si sens, proprietati care pot
fi masurate prin anumite metode psihologice. Directia si sensul
unui vector exprima atractia, aproprierea sau evitarea sau
respingerea. Intensitatea lui, se regaseste in forta de apropiere
sau respingere. Intre motivatiile active la un moment dat, ca si
intre fortele fizice, pot exista relatii diverse, dar mult mai
complexe.
2. ROLUL MOTIVATIEI
Motivatia are rolul de activare si de mobilizare energetica,
precum si de orientare de directionare a conduitei intr-un
56
anumit sens.Motivatia este o sursa de activitate si de aceea este
considerata « motorul personalitatii « .
Motivatia este esentiala in activitatea psihica si in dezvoltarea
personalitatii:
- este primul element cronologic al oricarei activitati, cauza ei
interna;
- semnalizeaza deficituri fiziologice si psihologice (ex:
foamea semnalizeaza scaderea procentului de zahar din sanga
sub o anumita limita, in vreme ce trebuinta de afiliere este
semnalizata de sentimentul de singuratate);
- selecteaza si declanseaza activitatile corespunzatoare
propriei satisfaceri si le sustine energetic (trebuinta de afirmare
a unui elev declanseaza activitati de invatare, participare la
concursuri);
- contibuie, prin repetarea unor activitati si evitarea altora, la
formarea si consolidarea unor insusiri ale personalitatii
(interesul pentru muzica favorizeaza capacitatea de executie a
unei_lucrari_muzicale).
57
numeroasele clasificari ale trebuintelor mai utila in explicarea
diferentelor de comportament dintre indivizi, pare cea realizata
de A. Maslow, psiholog american, numita si piramida
trebuintelor(1954)
Ulterior in 1970 el a mai adaugat trei trepte:
- trebuite cognitive: a sti, a intelege, a invata, a descoperi;
- trebuinte estetice: de ordine, de simetrie, puritate, frumos,
respuingere
- trebuinte de concordanta: acord intre cunoastere, afectivitare,
actiune
58
elev daca cele de hrana si adapost nu sunt satisfacute);
- cu cat o trebuinta este mai inalta, cu atat este mai
caracteristica_pentru_om.
59
Daca in calea satisfacerii unei trebuinte exista un obstacol,
apare o stare de incordare numita frustrare. Raspunsurile la
frustare sunt diferite, cel mai frecvent fiind agresivitatea.
Frustarea este un fenomen inevitabil in viata psihica; cand este
moderata, ea are efecte benefice asupra dezvoltarii
personalitatii. Astfel imposibilitatea indeplinirii iubirii datorita
diferentelor de statut poate determina o munca indarjita pentru a
urca in ierarhia sociala. Datorita caracterului inevitabil al
fustrarii, personaluitatiile echilibrate poseda toleranta la
frustare, suportand, in a numite limite, stari de tensiune intensa
fara a dezvolta comortamente patologice. In legatura cu
trebuinta , circula si alte notiunu mai vag definite.
60
- motive diferite pot avea aceeasi directie si acelasi sens,
energia lor cumulandu-se; un elev invata pentru a primi o nota
mare, pentru ca doreste sa se afirme in grup sau pentru ca este
interesat de un domeniu;
- motivele pot avea orientari diferite, fiecare vizand realizarea
altei activitati; poti dori sa vizionezi un spectacol sau sa mergi
in excursie la munte. Uneori aceste activitati se ordoneaza in
timp, satisfacandu-se succesiv; cand nu este trait pe plan
subiectiv ca o stare de tensiune foarte puternica, care se cere
inlaturata.
Cea mai buna sistematizare a conflictelor este si azi considerata
cea a lui Kurt Lewin (1931) El diferentiaza:
1.conflicte de apropiere - apropiere
2.conflicte de evitare - evitare
3. conflicte de apropiere – evitare
61
indoiasca de posibilitatile sale de reusita. Performanta nu
reprezinta, asadar, o simpla demonstratie a ceea ce elevul a
invatat, caci este un eveniment prin care el judeca, se evalueaza,
se valorizeaza ca persoana.
Reglarea relatiei dintre motivatie si performanta se realizeaza
prin intermediul nivelului de aspiratie.Cand un elev
indeplineste o sarcina de invatare, el poate avea un sentiment de
reusita sau nereusita.Acest sentiment rezulta din compararea
unei informatii actuale cu o informatie de referinta numita nivel
de aspiratie.
5. NIVELUL DE ASPIRATIE
62
6 . CATEGORII ALE MOTIVATIEI
63
7. MOTIVATIA IN SCOALA
8. COMPONENTELE MOTIVATIEI :
64
D.Ausubel,F.Robinson spun ca, motivatia in mediul scolar
ar avea trei componente : impulsul cognitiv, trebuinta afirmarii
puternice a eului si trebuinta de afiliere.
a)impulsul cognitiv este centrat pe trebuita de cunoastere si
intelegere, de stapinire a cunostintelor,de formulare si rezolvare
de probleme.
b)trebuinta afirmarii puternice a eului este orientat spre
obtinerea unui randament scolar ridicat deoarece aceste realizari
asigura un prestigiu, o anumita pozitie in cadrul grupului scolar.
c)trebuinta de afiliere este orientata catre realizari care sa-i
asigure individului aprobarea din partyea unor persoane sau a
unui grup cu care el se identifica.
D.Ausubel si F.Robinson atrag atentia asupra faptului ca
toate cele trei componente ale motivatiei scolare pot intra in
joc, in orice moment, in comportamentul concret al elevului.
65
invata pentru ca ii intereseaza o anumita disciplina si isi
doresc sa afle cat mai multe din domeniul respectiv.Elevii
buni, indica, de obicei, alte motive decat elevii slabi.In timp ce
elevii buni vorbesc dspre dorinta de a sti mai multe, despre
dorinta de afirmare profesionala, despre prestigiu, elevii slabi
vorbesc despre teama de esec, despre dorinta de a obtine note
satisfacatoare pentru a promova clasa sau despre evitarea
confictelor cu parinti.
66
conflicte cognitive ,prin utilizarea studiului de caz ori prin
antrenarea elevilor in realizarea unor proiecte in echipa.
In esenta, imbunatatirea opiniei elevului cu privire la
propria sa competenta se obtine atunci cand el reuseste in mod
repetat intr-o activitate pe care nu se considera capabil sa o
indeplinesca.O reusita neasteptata reda unui elev increderea in
sine si astfel motivatia sa de a se angaja inr-o activitate si de a
persevera cu scopul de a-si ameliora performantele. Pentru aceasta,
profesorul trebuie sa conceapa activitati de invatare care sa nu fie
nici prea facile(pentru ca nu mai reprezinta o provocare pentru
elevi), dar nici prea dificile ( pentru ca elevii se descurazeaza rapid
si abandoneaza).Pe tot parcursul activitatii profesorul ii va furniza
elevului un feed-back permanent in privinfa efortului depus,cat si
a aptitudinilor si a capacitatilor lui.Aceasta ii va ajuta pe elvi sa
simta responsabili de resitele sau esecurile lor.Elevii slabi si
nemotivati se estimeaza in general a fi responsabili de esecurile sau
succesele lor, atribuid esecurile lipsei de aptitudini, iar succesele,
sansei. Profesorul trebuie sa-i convinga pe acestia ca prin
eforturile sustinute pot sa reusesca.
Putem conchide, faptul ca problemele de motivatie ale
elevilor sunt extrem de diverse, iar motivatia profesorului nu se
poate baza pe retete ci trebuie adaptata la fiecare situatie in parte.
Analizand toate aceastea putem considera creativitatea
ca fiind o capacitatea complexa care face posibila crearea de
produse reale sau pur mintale, constitund un progres in planul
social. Componenta principala a creativitatii o constituie
imaginatia, dar creatia de valoare reala mai presupune si o
motivatie , dorinta de a realiza ceva nou, ceva deosebit. Si
cum noutatea, azi, nu se obtine cu usurinta, o alta componenta
este vointa, perseverenta in a face numeroase incercari si
verificari.
67
BIBLIOGRAFIE
CREATIVITATEA SI
MOTIVATIA-FACTORI
68
NONCOGNITIVI AI INVATARII IN
SCOALA
69
CUPRINS
I. CREATIVITATEA
1. Definitie...........................................................................1
2. Insusirile creativitatii....................................................1-2
3. Tipurile creativitatii.........................................................3
4. Dimensiunile creativitatii...............................................4
5. Rolul si factorii creativitatii........................................4-6
6. Faze ale procesului de creatie.....................................6-8
7. Personalitatea creativa.................................................8-9
8. Dezvoltarea creativitatii..................................................9
9. Blocajele creativitatii..................................................9-ll
l0. Dezvoltarea creativitatii elevilor................................ll-l2
11. Exemplu din practica...............................................l2-l3
12. Metode pentru stimularea creativitatii...................13-16
l3. Studiu de caz...........................................................16-20
II. MOTIVATIA
1. Definitie motivatiei..................................................21-22
3. Perspective teoretice asupra motivatiei....................22-26
4. Performanta joaca un rol important in dinamica
motivationala............................................................... 26-27
5. Nivelul de aspiratie........................................................27
6. Categorii ale motivatiei................................................28
7. Motivatia in scoala........................................................29
8. Componentele motivatiei..............................................30
9. Exemplu din practica................................................30-31
l0. Strategii de stimulare a motivatiei elevilor..............3l-32
II . CONCLUZIE.....................................................................32
CREATIVITATEA
70
1. DEFINITIE:
2. INSUSIRILE_CREATIVITATII :
71
dovedeste inoperant ; sunt persoane "rigide" care greu renumta la o
metoda, desi se vadeste ineficienta ;
c) Originalitatea este expresia noutatii, a inovatiei, ea se poate
constata, cand vrem sa testam posibilitatiile cuiva, prin raritatea
statistica a unui raspuns, a unei idei. Neindoelnic, ne gandim la
raritatea a ceva util, altfel ar trebui sa apreciem favorabil bolnavii
mintal care au tot felul de idei bizare, absurde.
Fiecare dintre aceste trei insusiri are insemnatatea ei ; caracteristica
principala ramane originalitatea, ea garantand valoarea rezultatului
muncii_creatoare.
3. TIPURILE CREATIVITATII
72
Creativitatea este un fenomen complex, cu numeroase
fatete sau dimensiuni.Paul Popescu Neveanu suprinde foarte bine
acest lucru. Inca din l963, R.L.Mooney a publicat un model
conceptual ce integreaza patru perspective de identificare si
analiza creativitatii care au devenit ulterior cadru de referinta al
mai multor lucrari :
-procesul creatiei ;
-persoana (personalitatea ) creativa ;
-produsul creatiei (performanta creativa );
-mediul din care emerge creatia.
73
remarcata cel putin pe plan national.
e) Creativitatea emergenta este caracteristica geniului, a omului
care aduce schimbari radicale, revolutionare, Intr-un domeniu si a
carui personalitate se impune de-a lungul mai multor generatii.
In afara de aceste aspecte, creativitatea este necesara fiecarui
dintre noi in conditiile vietii obisnuite. O echipa de psihologi de
la Universitatea Harvard a studiat caracteristicile psihice ale unor
muncitori instabili, cei care creaza fluctuatia fortei de munca,
aspect stanjenitor pentru managerii inteprinderilor. Sunt acele
persoane care azi se angajeaza intr-o fabrica, dar dupa o luna-doua,
pleaca in alta parte, dar nici aici nu stau mult s.a.m.d. Examinarea
a aratat ca majoritatea lor erau lipsiti de imaginatie, in sensul de a
nu fi capabili sa-si imagineze cum de ceilalti vad lucrurile altfel, au
alte opinii alte valori. Numim aptitudinea de a te identifica cu o
persoana si a vedea lumea cu ochii ei, cu mentalitatea ei - empatie.
Empatia presupune putina imaginatie care insa lipseamuncitorilor
amintiti mai sus si de aceea ei aveau numeroase neintelegeri,
ducand fie la parasirea institutiei, fie la demiterea lor. Absenta
capacitatii empatice ar explica, dupa aceiasi cercetori, si mai multe
din divorturi, unii dintre cei casatoriti nefiind capabili de empatie,
deci sa-si imagineze alte dorinte, alte interese decat cele personale,
ceea ce devine usor sursa de conflict. Iata ca, macar sub aceasta
forma, imaginatia este o insusire valoroasa, imprtanta pentro o
convetuire_armonioasa.
In ce priveste factorii creativitatii, se poate vorbi, mai intai,
de aptitudini pentru creatie. Exista anumite structuri cerebrale,
pe care nu le cunoastem, care favorizeaza imaginatia, ele creand
predispozitii de diferite grade pentru sinteza unor noi imagini, noi
idei. Totusi e nevoie de interventia mediului, a experientei pentru
ca ele sa dea nastere la ceea ce numim talent. Sunt unii ce
exagereaza chiar rolul muncii in creatie. De exemplu, Thomas
Edison, cunoscutul inventator, sustinea ca geniul este 99%
transpiratie si 1% inspiratie. Acest punct de vedere se justifica prin
specificul domeniului sau, inventiile de ordin tehnic, deoarece a
trebuit sa incerce peste 3.000 de substante pana sa ajunga la cea
74
mai rezistenta la tensiunea din becul elecric (atunci a fost gasit
filamentul de carbune). Dar teza lui Edison nu se aplica in cazul lui
Mozart, capabil sa scrie o sonata in cateva zile. De munca este
nevoie, dar nu chiar in proportia preconizata de renumitul
inventator.
Fara indoiala, un al doilea factor care trebuie amintit il constituie
experinta, cunostiintele acumulate. Importanta nu este doar
cantitatea, bogatia experientei, ci si varietatea ei. Multe descoperiri
intr-un domeniu au fost sugerate de solutiile gasite in alta diciplina.
Nu intamplator se insista in pedagogie asupra valorii culturii
generale.
Se disting doua feluri de experiente: a) o experienta drecta,
acumulata prin contactul direct cu fenomenele sau prin discutii
personale cu specialistii si b)o experienta indirecta, obtinuta prin
lectura de carti ori audierea de expuneri. Prima forma are un mai
puternic ecou psihic, ceea ce nu inseamna ca ar fi de neglijat
cartile,care ne pun in contact cu mari spirite ce stralucesc de-a
lungul multor secole.
Pot fi considerate ca factori interni ai dezvoltarii creativitatii,
motivatia si vointa, amintite cand ne-am referit la structura ei.
Crestera dorintei, a interesului pentu creatie, ca si a fortei de a birui
obstacole are, evident, un rol notabil in sustinerea activitatii
creatoare.
In ce priveste rolul inteligentei, situatia e mai putin clara, desi
e evident ca in domeniul stiintei prezenta este de netagaduit. In
conformitate cu experientele efectuate, relatia dintre inteligenta si
creativitate e complexa. S-au aplicat, la un mare numar de
subiecti, teste de inteligenta si creativitate. S-au obtinut corelatii
semnificative, dar destul de modeste. Analiza rezultatelor a aratat
ca printre subiectii cu note ridicate la inteligenta sunt unii avand
cote_slabe_la_creativitate.
In schimb, cei cu perforemante ridicate de creativitate
aveau la inteligenta cote cel putin mijlocii, de unde concluzia
necesitatii sale pentru o creativitate superioara. Totodata reiese ca
in anumite tipuri de inteligenta (gandirea critica) nu e implicat si
75
spiritul_creativ.
In ultima analiza, societatea are o influienta deosebit de
importanta pentru inflorirea spiritiului creativ intr-un domeniu
sau altul. In primul rand, intervin cerintele sociale. Stralucita epoca
a Renasterii italiene, in domeniul picturii si sculpturii, se explica
prin imbogatirea negustorilor, atagand dupa sine cerinta construirii
de palate impodobite cu picturi si sculpturi, care a stimulat
talentele existand totdeauna intr-un popor; s-au creat scoli iluste
permitand ridicare acestor arte pe cele mai inalte culmi. In secolul
nostru, dimpotriva, interesele societatii s-au indreptat spre
progresul tehnicii, aceasta cunoscand o dezvoltare fara precedent.
Un alt factor determinat in stimulare creativiatii il constituie
gradul de dezvoltare a stiintei, tehnicii, artei..
76
stimulare a creativitatii, de a realiza conditii pentru o libera
manifestare a asociatiilor spontane, nestanjenite de rogorile ratiuni.
Desigur, iluminarea e conditionata nu numai de munca preabila, ci
si de intreaga cultura a creatorului, de bagajul sau de cunostiinte si
de_varietatea_lor.
Dar iluminarea nu se produce totdeauna sub aceasta forma
spectaculoasa, desea ea are loc treptat, creatorului venindu-i o idee
care il face sa progreseze putin. Peste cateva zile, poate face un
nou pas inainte s.a.m.d., pana la deplina rezovare a problemei sau
conceperea operei in intregime. Din ceea ce se cunoaste, se pare ca
exista particularitati: sunt personalitati la care intuitia suvine
puternic si global., cum a fost H. Poincare, altele progreseaza
treptat- asa era Albert Einstein.
Adesea, cecetatorii vorbesc despre creativitate ca despre o
aptitudine generala. E posibil se existe caracteristici de
personalitate prezente la multe talente creatoare., asa cum se
vorbeste si de o inteligenta generala, al carei nivel, am vazut, nu
poate fi confundat cu potentele creatoare. Dar exista si domenii in
care anumiteaptitudini speciale sunt indispensabile: matematica,
pictura, muzica s.a. In domeniul stiintelor, s-ar putea gasi
aptitudini comune (sa spunem cele implicateatat in chimie cat si in
fiziologie), dar si aici exista deosebiri ce pot fi importante (cand
comparam munca unui fizician atomist si cea a unui specialist in
istoria antica). E adevarat ca au existat si talente multiple, cum
intilnim la mari genii ca: Leonardo da Vinci sau Goethe, insa nu si
la Shakspeare sau Raphael,. In ce priveste aptitudinile implicate in
cercetarea stiintifica,eforturile efectuate de un elev de liceu pentru
a solutiona o problema de fizicaimplica momente de pregatire, de
incubatie , dar si asociatii salbvatoarecare vin din memorie, adica
din inconstient. Noi cautam o anumita lege,un anumit procedeu
pentru a rezolvasituatia problematica. Ea poate sa nu ne vina in
minte, sau ne vine altceva, care se dovedeste nefolositor.
Prelucrarea efectuata de inconstient duce uneori la sugerarea unei
metode , alteori ne orienteza in alta directie, unde gasim ceea ce ne
trebuie. Activitatea inconstienta colaboreza indeaproape cu
77
eforturile deliberate, atat in creatia autentica, precum si in
rezolvarea unor probleme dificile pentru noi - desi binecunoscute
de specialisti. Incostientul care ne sprijina este , in mare parte,
memoria semantica; pe relatiile stabilite de ea, mersul gandurilor
este facilitat. E nevoie insa si de o deplasare a punctelor de vedere,
o reoganizare a datelor, io serie de analogii si transpuneri. Asadar,
gandirea obisnuita nu este cu totul altceva decat reflexiunea
solicitata in creatia stiintifica. Gradul de originalitate si intensitatea
efortului necesar le distinge, ceea ce constituie o diferenta minora.
7. PERSONALITATEA CREATIVA
78
dintre noutati pe acelea care merita sa fie retinute.M.Mead arata
stransa legatura dintre cultura si creativitate. Culturile care ii
educa pe copii intr-un spirit receptiv si liber in vederea asimilarii
cerintelor mediului, in spiritul libertatii de a pune probleme, care
accepta si valorizeaza gandirea divergenta si va produce indivizi
creativi.
Creatia nu poate fi apreciata in afara unui mediu cultural de
referinta. Exista multe produse originale, dar numai un procent
infim dintre ele ajunge sa fie recunoscut si apreciat ca valoros,
adica sa fie integrat intre valorile culturale.
8. DEZVOLTAREA CREATIVITATII
9. BLOCAJELE CREATIVITATII
79
suspiciune si chiar cu dezaprobare, ceea ce constituie o descurajare
pentru asemenea persoane. Apoi, exista in general o neincredere in
fantezie si o pretuire exagerata a ratiunii logice, a rationamentelor.
Dar, vom vedea cind se va studia gindirea, ca deductiile riguroase
nu parmit un progres real decat daca fundamenteza rezultatele unor
constructii sau ale unor operatii imaginare. Nici matematica nu
poate progresa fara fantezie. Aceasta atitudine sceptica, observata
atit la oameni simpli, cat si la cei cultivati, si-ar putea avea originea
in existenta unor indivizi cu imaginatie bogata, dar comozi, lenesi,
care nici nu-si fac cum trebuie obligatiile serviciului, daramite sa
creeze opere de valoare. Cel mult, ei pot distra un grup, la o
petrcere.
2) Blocaje metodologice sunt acelea ce rezulta din procedeele de
gindire. Asa e cazul rigiditatii algoritmilor anteriori. Se numeste
algoritm o succesiune determinata de operatii permitind rezolvarea
unei anumite categorii de probleme. Noi sintem obisnuiti sa
aplicam intr-o situatie un anume algoritm si, desi nu pare a se
potrivi, staruim in a-l aplica, in loc sa icercam altceva. De
asemenea, se observa cazuri de fixitate functionala: folosim
obiecte si uneltele potrivit functiei lor obuisnuitesi nu ne vine in
minte sa le utilizam altfel. Sa dam un exemplu simplu: in timpul
razboiului, o grupa de soldati cartiruita intr-o casa parasita dintr-o
localitate evacuata de inamic. Acolo ramasera mai multe scaune,
dar nu exista nici o masa. Mai multe zile soldatii s-au chinuit sa
manince pe brate, pana cand unuia i-a venit ideea sa scoata usa din
balamale si, punind-o pe patru scaune, au avut o masa foarte
comoda. Aceasta idee a venit foarte tirziu, intrucat pentru noi toti
functia usii este de a inchide o incapere si nu de a servi drept o
scandura pentru masa. Tot in aceasta categorie de blocaje gasim si
critica prematura, evidentiata de Al. Obsborn, unul din promotorii
cultivarii creativitatii. Atunci cand ne gandim la solutionarea unei
probleme complexe, spune el, sunt momente cand ne vin in monte
tot felul de idei. Daca, indata ce apare o sugestie, ne apucam sa
discutam ritic valoarea ei, acest act blocheza venirea altor idei in
constiinta. Si cum prima sugestie de obicei nu e cea mai buna, ne
80
aflam in impas. Cand imaginatia trece prinr-un moment de
efervescenta, sa lasam ideile sa curga - doar sa le notam. Numai
dupa acest izvor de inpiratie seaca, sa trecem la examenul analitic
al fiecaruia. Osborn a intitulat acest procedeu brainstorming, ceea
ce in traducere literara ar fi "furtuna, asaltul creierului" - in limba
noastra iol caracterizam ca "asaltul de idei" sau " evaluarea
amanata". Brainstormingul poate fi utilizatsi in munca individula,
dar el e cunoscut mai ales printr-o activitate de grup, despre care
vom_vorbi_imediat.
3) In fine, mai exista si blocaje emotive, intrucat, asa cum se stie,
factorii afectivi au o influenta importanta:teama de a nu grsi, de a
nu se face de ras, poate impiedica pe cineva sa exprime si sa
dezvolte un punct de vedere neobisnuit. De asemenea, graba de a
accepta prima idee este gresita, fiindca rareori solutia apare de la
inceput. Unii se descurajeaza rapid, dat fiind ca munca de creatie,
de inovatie este dificila si solicita eforturi de lunga durata. Si
tendinta exagerata de a-i intrece pe altii implica evitarea ideiilor
prea deosebite si dauneaza procesul de creatie.
81
devenit o sarcina importanta a scolilor de masa. Pe langa efortul
traditional de educare a gandirii critice, stimularea fanteziei apare
si ea ca un obiectiv major. Aceasta implica schimbari importante,
atat in mentalitatea profesorilor, cat si in ce priveste metodele de
educare_si_instruire.
In primul rand, trebuie schimbat climatul, pentru a elimina
blocajele culturale si emotive, puternice in scoala din trecut. Se cer
relatii distinse, democratice, intre elevi si profesori, ceea ce nu
inseamna a cobora statutul social al celor din urma. Apoi, modul
de predare trebuie sa solicite pariciparea, initiativa elevilor-e vorba
de acele metode active, din pacate prea putin utilizate in scoala
romaneasca. In fine, fantezia trebuie si ea apreciata corespunzator,
alaturi de temeinicia cunostintelor, de rationamentul riguros si
spiritul critic.
82
flexibilitatea intelectuala. Elevul este pus sa abordeze o problema
din unghiuri diferite, sa o interpreteze, sa caute independent o
solutie.Astfel, elevul se obisnuieste sa abordeze fara teama
problemele, sa le analizeze si sa le rezolve.Este stimulat sa devina
curiors si deschis, sa indeplineasca cu placere sarcinile.Elevii
invata sa-si cunoasca propriile capacitati si sa le compare cu ale
colegilor din clasa,capata incredere in fortele proprii, comunica
mai usor cu ceilalti, isi exprima opiniile cu mai mult curaj.
Nu exista retete miraculoase prin care putem realiza
stimularea creativitatii elevilor.
Important este sa favorizam manifestarea atitudinilor creative si a
aptitudinii de a cauta si formula probleme.Predarea orientata spre
creativitate implica un set de conditii favorabile, iar hotaratoare
este incurajarea copiilor sa lucreze si sa gandeasca independent,
sa-si elaboreze proprile proiecte si sa se debaraseze de ideea ca,
in scoala, orice activitate trebuie sa fie strict dirijatasi controlata
de profesor.
83
punctelor de vedere. Acesti specialisti iau act de problema, dar
nu o analizeaza in mod special.In ziua stabilita vin, adunati in
jurul unei mese, si dupa o luare de contact, incepe sedinta
propriu-zisa, condusa de un mediator. De obicei , pe o tabla
mare se scriu de obicei cele patru reguli ale braistormingului:
"judecata critica este exclusa" ; "cat mai multe idei" ; "dati frau
liber imaginatiei" si ultima: "combinarile si ameliorarile sint
binevenite". Exista si un secretar care stenografiaza tot ceea ce
se spune. Unul dintre cei de fata incepe prin a debita tot ce-i
trece prin minte in relatia cu problema, fara nici o selectie sau
procupare de exacitate. Dupa ce el termina, incepe altul, nu se
discuta nimic, urmeza al treilea s.a.m.d. La un moment dat
ideile abunda, apoi se raresc si in cca 45-60 de minute inspiratia
secatuieste, sedinta se incheie, darmediatorul reaminteste
participantiilorca, daca ulterior le mai vine vreo idee, sa o
comunice telefonic secretarului. Dupa aceea, se aduna
specialistii intreprinderii si parcurgind lista, cauta ideea care
sugereza o solutie optima. Metoda da adeseori bune rezultate,
altfel n-ar mai fi utulizata cu regularitate in interprinderi si in
institute.Comunicarea unor idei intr-un grup are avantajul de a
sucita asociatii benefice altuia, poate deschide un nou orizont,
dand prilejul persoanei sa formuleze pareri care i-ar fi venit in
minte daca ar fi lucrat singur. Experiente riguloase au aratatca,
lucrand in grup, se produc mai multe idei, se gesesc mai multe
solutii, decat daca membrii grupului ar lucra fiecare separeat.
Desigur, nu orice problema poate fi abordata in felul arata, mai
ales cele care solicita scrisul si, de asemenea, nu in orice fraza,
ci doaratinci cand impasul este bine precizat.
84
grup fac parte 6-8 persoane de diferite profesii. Mai intai se
face "srainul familiar" adica se clarifica bine dificultatiile
problemei. Apoi se transforma "familiarul in ceva strain", adica
se cauta metafore, comparatii, personificari. De pilda, daca se
studiaza inbunatatirea unui carburator, cineva isi imagineaza ca
este "un plaman cand rar si profund, cand superfecial si repede"
; altcineva invoca "balenacare, dupa o inspiratie puternica, nu
mai respira multa vreme" etc. Dupa ce se formuleaza circa 20
de analogii-metafore, aceleasi persoane studiaza impreuna cu
specialistii solutionarea optima a problemei, sugerata de una
sau alta din metafore. Acesta e partea cea mai dificila si dureaza
mai multe ore. Exista si alte metode in care nu se recurge la
asociatii libere, dar se stimuleazacreativitatea prin grup.
85
fiecare ; daca sint 10 grupe = 20 minute. Deci avem circa 30
minute. Discutia finala poate dura 30 de minute, deci in circa o
ora se pot rezuma parerile a 60 de pesoane. Cand e vorba de o
problema complexa, se pot organiza grupuri de 4 membri,
avand la dispozitie 15 minute.
86
manifestari de inteligenta, inca de la nastere, ei prezinta de
asemenea si manifestari care evidentiaza potentialul creativ.
87
de exemplu, sentimentul ca acea opera este unica. Este de
asemenea important sa tinem cont de faptul ca creativitatea nu
se manifesta doar in muzica, arta si scris ci in toate domeniile
curiculare, in stiinta, dar si in studiile sociale.
88
de-a lungul anilor de scoala elementara, copiii tind din ce in ce
mai mult spre conformitate. Procentul de raspunsuri originale in
cadrul probelor de fluenta ideationala scade de la 50% la copiii
de 4 ani la 25% pe parcusul scolii elementare, crescand apoi iar
la 50% in timpul studiilor superioare. Este foarte important sa li
se dea posibilitatea copiilor de a exprima o gandire divergenta
si de a gasi mai multe modalitati de a ajunge la o solutie.
89
- Alocand destul timp copilului pentru explorarea tuturor
posibilitatilor, pentru trecerea de la ideile obisnuite la idei mai
originale.
- Incurajand procesul, iar nu scopul.
Analizand toate aceastea putem considera creativitatea ca fiind o
capacitatea complexa care face posibila crearea de produse reale
sau pur mintale, constitund un progres in planul social.
Componenta principala a creativitatii o constituie imaginatia, dar
creatia de valoare reala mai presupune si o motivatie, dorinta
de a realiza ceva nou, ceva deosebit. Si cum noutatea, azi, nu se
obtine cu usurinta, o alta componenta este vointa, perseverenta in
a face numeroase incercari si verificari.
MOTIVATIA
1. DEFINITIE :
90
A cunoaste motivatia unei persoane echivaleaza cu
gasirea raspunsului la intrebarea ,,de ce'' inteprinde o activitate.
Raspunsul este dificil, deoarece cauzele declansatoare sunt
multiple si nu se pot reduce la stimulii externi. Activitatea,
reactiile sunt declansate si de cauze interne; ansamblul lor a fost
numit motivatie de la latinescul motivus (care pune in miscare).
Pentru unii psihologi, motivul este numele generic al oricarei
componente a motivatiei fiind definit ca fenomen psihic ce
declanseaza, directioneaza si sustine energetic activitatea.
Componentele sistemului motivational sunt numeroase, variaza
ca origine, mod de satisfacere si functii, clasificarea si
explicarea lor fiind controversate. Cei mai multi psihologi
accepta azi ca motivatia umana include trebuinte, tendinte,
intentii, dorinte, motive, interese, aspiratii, convingeri.
Pentru descrierea motivatiei s-au utilizat in psihologie metafore
construite pe baza unor notiuni imprumutate din fizica.
Motivatia actioneaza ca un camp de forte (Kurt Lewin) in care
se afla atat subiectul cat si obiectele, persoanele, activitatile.
Pentru a caracteriza o componenta a motivatiei s-a folosit
conceptul de vector care poseda in fizica: marime, directie si
sens. Analog vectorilor fizici, vectorii-motivatiei sunt
caracterizati prin intensitate, directie si sens, proprietati care pot
fi masurate prin anumite metode psihologice. Directia si sensul
unui vector exprima atractia, aproprierea sau evitarea sau
respingerea. Intensitatea lui, se regaseste in forta de apropiere
sau respingere. Intre motivatiile active la un moment dat, ca si
intre fortele fizice, pot exista relatii diverse, dar mult mai
complexe.
2. ROLUL MOTIVATIEI
Motivatia are rolul de activare si de mobilizare energetica,
precum si de orientare de directionare a conduitei intr-un
91
anumit sens.Motivatia este o sursa de activitate si de aceea este
considerata « motorul personalitatii « .
Motivatia este esentiala in activitatea psihica si in dezvoltarea
personalitatii:
- este primul element cronologic al oricarei activitati, cauza ei
interna;
- semnalizeaza deficituri fiziologice si psihologice (ex:
foamea semnalizeaza scaderea procentului de zahar din sanga
sub o anumita limita, in vreme ce trebuinta de afiliere este
semnalizata de sentimentul de singuratate);
- selecteaza si declanseaza activitatile corespunzatoare
propriei satisfaceri si le sustine energetic (trebuinta de afirmare
a unui elev declanseaza activitati de invatare, participare la
concursuri);
- contibuie, prin repetarea unor activitati si evitarea altora, la
formarea si consolidarea unor insusiri ale personalitatii
(interesul pentru muzica favorizeaza capacitatea de executie a
unei_lucrari_muzicale).
92
numeroasele clasificari ale trebuintelor mai utila in explicarea
diferentelor de comportament dintre indivizi, pare cea realizata
de A. Maslow, psiholog american, numita si piramida
trebuintelor(1954)
Ulterior in 1970 el a mai adaugat trei trepte:
- trebuite cognitive: a sti, a intelege, a invata, a descoperi;
- trebuinte estetice: de ordine, de simetrie, puritate, frumos,
respuingere
- trebuinte de concordanta: acord intre cunoastere, afectivitare,
actiune
93
elev daca cele de hrana si adapost nu sunt satisfacute);
- cu cat o trebuinta este mai inalta, cu atat este mai
caracteristica_pentru_om.
94
Daca in calea satisfacerii unei trebuinte exista un obstacol,
apare o stare de incordare numita frustrare. Raspunsurile la
frustare sunt diferite, cel mai frecvent fiind agresivitatea.
Frustarea este un fenomen inevitabil in viata psihica; cand este
moderata, ea are efecte benefice asupra dezvoltarii
personalitatii. Astfel imposibilitatea indeplinirii iubirii datorita
diferentelor de statut poate determina o munca indarjita pentru a
urca in ierarhia sociala. Datorita caracterului inevitabil al
fustrarii, personaluitatiile echilibrate poseda toleranta la
frustare, suportand, in a numite limite, stari de tensiune intensa
fara a dezvolta comortamente patologice. In legatura cu
trebuinta , circula si alte notiunu mai vag definite.
95
- motive diferite pot avea aceeasi directie si acelasi sens,
energia lor cumulandu-se; un elev invata pentru a primi o nota
mare, pentru ca doreste sa se afirme in grup sau pentru ca este
interesat de un domeniu;
- motivele pot avea orientari diferite, fiecare vizand realizarea
altei activitati; poti dori sa vizionezi un spectacol sau sa mergi
in excursie la munte. Uneori aceste activitati se ordoneaza in
timp, satisfacandu-se succesiv; cand nu este trait pe plan
subiectiv ca o stare de tensiune foarte puternica, care se cere
inlaturata.
Cea mai buna sistematizare a conflictelor este si azi considerata
cea a lui Kurt Lewin (1931) El diferentiaza:
1.conflicte de apropiere - apropiere
2.conflicte de evitare - evitare
3. conflicte de apropiere – evitare
96
indoiasca de posibilitatile sale de reusita. Performanta nu
reprezinta, asadar, o simpla demonstratie a ceea ce elevul a
invatat, caci este un eveniment prin care el judeca, se evalueaza,
se valorizeaza ca persoana.
Reglarea relatiei dintre motivatie si performanta se realizeaza
prin intermediul nivelului de aspiratie.Cand un elev
indeplineste o sarcina de invatare, el poate avea un sentiment de
reusita sau nereusita.Acest sentiment rezulta din compararea
unei informatii actuale cu o informatie de referinta numita nivel
de aspiratie.
5. NIVELUL DE ASPIRATIE
97
6 . CATEGORII ALE MOTIVATIEI
98
7. MOTIVATIA IN SCOALA
8. COMPONENTELE MOTIVATIEI :
99
D.Ausubel,F.Robinson spun ca, motivatia in mediul scolar
ar avea trei componente : impulsul cognitiv, trebuinta afirmarii
puternice a eului si trebuinta de afiliere.
a)impulsul cognitiv este centrat pe trebuita de cunoastere si
intelegere, de stapinire a cunostintelor,de formulare si rezolvare
de probleme.
b)trebuinta afirmarii puternice a eului este orientat spre
obtinerea unui randament scolar ridicat deoarece aceste realizari
asigura un prestigiu, o anumita pozitie in cadrul grupului scolar.
c)trebuinta de afiliere este orientata catre realizari care sa-i
asigure individului aprobarea din partyea unor persoane sau a
unui grup cu care el se identifica.
D.Ausubel si F.Robinson atrag atentia asupra faptului ca
toate cele trei componente ale motivatiei scolare pot intra in
joc, in orice moment, in comportamentul concret al elevului.
100
invata pentru ca ii intereseaza o anumita disciplina si isi
doresc sa afle cat mai multe din domeniul respectiv.Elevii
buni, indica, de obicei, alte motive decat elevii slabi.In timp ce
elevii buni vorbesc dspre dorinta de a sti mai multe, despre
dorinta de afirmare profesionala, despre prestigiu, elevii slabi
vorbesc despre teama de esec, despre dorinta de a obtine note
satisfacatoare pentru a promova clasa sau despre evitarea
confictelor cu parinti.
101
conflicte cognitive ,prin utilizarea studiului de caz ori prin
antrenarea elevilor in realizarea unor proiecte in echipa.
In esenta, imbunatatirea opiniei elevului cu privire la
propria sa competenta se obtine atunci cand el reuseste in mod
repetat intr-o activitate pe care nu se considera capabil sa o
indeplinesca.O reusita neasteptata reda unui elev increderea in
sine si astfel motivatia sa de a se angaja inr-o activitate si de a
persevera cu scopul de a-si ameliora performantele. Pentru aceasta,
profesorul trebuie sa conceapa activitati de invatare care sa nu fie
nici prea facile(pentru ca nu mai reprezinta o provocare pentru
elevi), dar nici prea dificile ( pentru ca elevii se descurazeaza rapid
si abandoneaza).Pe tot parcursul activitatii profesorul ii va furniza
elevului un feed-back permanent in privinfa efortului depus,cat si
a aptitudinilor si a capacitatilor lui.Aceasta ii va ajuta pe elvi sa
simta responsabili de resitele sau esecurile lor.Elevii slabi si
nemotivati se estimeaza in general a fi responsabili de esecurile sau
succesele lor, atribuid esecurile lipsei de aptitudini, iar succesele,
sansei. Profesorul trebuie sa-i convinga pe acestia ca prin
eforturile sustinute pot sa reusesca.
Putem conchide, faptul ca problemele de motivatie ale
elevilor sunt extrem de diverse, iar motivatia profesorului nu se
poate baza pe retete ci trebuie adaptata la fiecare situatie in parte.
Analizand toate aceastea putem considera creativitatea
ca fiind o capacitatea complexa care face posibila crearea de
produse reale sau pur mintale, constitund un progres in planul
social. Componenta principala a creativitatii o constituie
imaginatia, dar creatia de valoare reala mai presupune si o
motivatie , dorinta de a realiza ceva nou, ceva deosebit. Si
cum noutatea, azi, nu se obtine cu usurinta, o alta componenta
este vointa, perseverenta in a face numeroase incercari si
verificari.
102
BIBLIOGRAFIE
Asocierea consonanta
Analogia si extrapolarea
103
Analogia constituie o asociere partial consonanta, insa ca metoda de creativitate
reprezinta o tehnica speciala, de consonanta cautata, un transfer de insusiri, de la un lucru
la altul. Analogia conduce sub aspect practic la tehnica extrapolarii.
Inversia
Inversia reprezinta o tehnica de creatie care consta in abordarea inversa a unei probleme
sau solutii eliminand in acest fel inertia psihologica, precum si parerile si conceptiile
despre situatia in cauza.
Empatia
Empatia este un fenomen psihic complex, specific relatiilor interumane, dificil de abordat
in comunicarea interpersonala, in relatia unui individ cu cei din jurul sau, dar si in
constructia unei proprii strategii de actiune in societate. Empatia presupune o transpunere
psihologica a eului unui individ in pshihologia interlocutorului sau.
104
In activitatea didactica, pentru profesor empatia presupune o transpunere in psihologia
elevului pentru a-l intelege mai bine.
Aceasta metoda de stimulare a creativitatii a fost elaborata in 1948 de catre Alex Osborn.
Metoda are la origine o metoda similara folosita in India cu peste 400 de ani in urma
denumita ”Prai – Barshana” (”Prai” = in afara de voi insiva, iar ”Barshana” = problema)
metoda care nu admitea nici o critica la solutiiloe elaborate de catre un grup.
105
Din aceste motive, indicaţia care se dă participanţilor este de a enunţa spontan cât
mai multe idei şi păreri, fără a încerca să le evalueze, rămânând ca ulterior toate ideile
care au fost enunţate (şi notate) să fie examinate critic , selecţionate etc.
Asaltul de idei este completat de variate ca: idea engineering şi sinectica.
IV.2.7. Ingineria ideilor (Idea engineering) se deosebeşte de asaltul de idei prin
aceea că profesorii dirijează dezbaterile spre anumite obiective şi probleme precise. Are
avantajul că activitatea elevilor este concentrată spre ceva precis, fapt care scurtează
eforturile intelectuale şi timpul de elaborare a ideilor şi soluţiilor.
Sinectica numita si metoda asocierii libere de idei sau metoda analogiilor este o metoda
de creativitate in grup care a fost elaborata de catre profesorul Williams I. Gordon de la
Universitatea Harward – SUA in anul 1961.
Sinectica îşi trage denumirea de la cuvântul grecesc "Synectikos", care are semnificaţiile
de unire, combinare, analogie fără legătură evidentă între componente.
Sinectica urmăreşte să îmbine în actul creaţiei situaţii aparent eterogene şi din diferite
domenii aşa cum ar fi: trecerea de la concret la abstract şi invers; trecerea de la sistemele
biologice la cele tehnice; imaginarea unor soluţii ce depăşesc limitele controlului
raţional imediat etc.
106
Dupa aceasta etapa, problema poate fi redefinita dupa cum a fost ea inteleasa,
conducatorul grupului preluand sarcina de a o dirija catre o ”excursie creativa” unde va
predomina analogia, inversia, empatia, fantezia, metafora, precum si alte tehnici intuitive
de creatie.
Atat pentru a face straniul familiar, cat si familiarul straniu, este necesara
utilizarea sistematica a analogiei. Se utilizeaza patru tipuri de analogii: personala,
simbolica, directa, fantastica.
107
- inventarierea cailor posibile de relationare dintre ideile aparent irelevante
si elementele date ale problemei, prin introducerea de idei noi.
Sinectica este prin excelenţă o metodă de grup, care admite asociaţii de idei,
continuarea ideilor altora, aprecierea critică a ideilor şi soluţiilor elaborate în timpul
şedinţei, fapt pentru care mai este denumită şi "evaluarea critică imediată". Spre
deosebire de asaltul de idei, care se limitează la folosirea imaginaţiei şi gândirii creatoare
doar în şedinţă, sinectica realizează şi alte etape, cum ar fi: elaborarea modelului,
experimentarea şi confruntarea cu practica, cu realitatea domeniului respectiv.
Metoda Philips 6-6 este menita sa consulte pe o problema data grupe eterogene mari (30-
40 persoane) care se impart in grupe mici de sase persoane la intamplare, structural sau
pe profile. Fiecare subgrupa de sase persoane isi alege un lider.
Desfasurarea metodei:
1. Se constituie grupurile de 6 membri dintre care unul este liderul, iar altul va avea
rolul de secretar. Liderul va dirija dezbaterea si va prezenta concluziile, in timp ce
secretarul va consemna ideile emise de catre membrii grupului.
2. Se prezinta tema ce urmeaza a fi dezbatuta de catre fiecare grup de creatie,
motivand importanta acesteia.
3. Timp de sase minute au loc discutiile. Acestea pot fi libere, in care fiecare
participant propune o solutie, iar la sfarsitul sedintei sunt notate cele mai
importante, sau progresive, cand fiecare membru al grupului propune o solutie,,
este analizata si notata, dupa care iau cuvantul ceilalti membri.
108
4. Fiecare conducator de grup prezinta solutiile la care s-a ajuns, dupa care le
inainteaza cadrului didactic.
5. Profesorul va prezenta solutiile grupurilor, iar in baza unor discutii colective se va
selecta solutia finala.
6. Incheierea discutiei se va face cu prezentarea de catre profesor a concluziilor
activitatii de cretie.
Metoda Frisco
Metoda are ca scop gasirea unor noi cai de solutionare simpla si eficienta in vederea
rezolvarii unor probleme complexe si dificile. Membrii grupului de creatie vor aborda
problema supusa analizei din mai multe perspective, jucand fiecare pe rand, rolul
conservatoristului, rolul exuberantului, rolul pesimistului si rolul optimistului.
Metoda are la baza brainstormingul regizat solicitand grupului de creatie capacitati
empatice, spirit critic, dar si capacitati de stimulare a gandirii, a imaginatiei si a
creativitatii.
In cazul unei sedinte de creatie, este recomandat ca ordinea de luare a cuvantului sa fie
inceputa cu traditionalistul urmat de exuberant, pesimist si apoi de catre optimist, urmand
ca sedinta sa se desfasoare dupa o ordine generata de evolutia discutiei si a cautarilor.
Pentru orele de instruire ale elevilor, metoda Frisco presupune parcurgerea urmatoarelor
etape:
1. Etapa punerii problemei. Profesorul seizeaza o situatie problema si o propune
spre analiza clasei.
2. Etapa organizarii colectivului. Se stabileste cine joaca rolurile de conservator, de
exuberant, de pesimist si de optimist. Rolurile pot fi abordate individual, sau in
echipa (mai multi participanti pot juca acelasi rol in acelasi timp).
3. Etapa dezbaterii colective. Fiecare membru interpreteaza rolul ales si sustine
punctul de vedere in acord cu acesta.
a. Conservatorul sau traditionalistul are rolul de arbitru impartial,
apreciind meritele solutiilor vechi, pronuntandu-se pentru mentinerea lor,
dar nu exclude insa posibilitatea unor eventuale imbunatatiri.
b. Exuberantul priveste catre viitor si emite idei aparent imposibil de aplicat
in practica, asigurand astfel un cadru imaginativ-creativ, inovator si
stimulandu-i si pe ceilalti participanti sa priveasca astfel lucrurile. Se
bazeaza pe un fenomen de contagiune.
c. Pesimistul este cel care nu are o parere buna despre ce se discuta,
cenzurand ideile si solutiile initiale propuse. El releva aspectele nefaste ale
oricaror imbunatatiri.
d. Optimistul lumineaza umbra lasata de pesimist, imbarbatand participantii
sa priveasca lucrurile dintr-o perspectiva reala, corecta si realizabila. El
gaseste fundamentari realiste posibilitatilor de realizare a solutiilor
propuse de exuberant, stimuland participantii sa gandeasca pozitiv.
109
4. Etapa sistematizarii ideilor emise si a concluzionarii asupra solutiilor gasite.
In aceasta etapa, ideile emise vor fi sistematizate, iar cele considerate optime vor
constitui solutii la problema data
110
IV.2.11. Discuţia panel, constă în utilizarea unui grup restrâns de elevi, bine
pregătiţi şi reprezentativi pentru studierea unei probleme, în timp ce restul elevilor ascultă
în tăcere şi intervin prin mesaje scrise.
Cinci sau şase elevi constituind panelul (grupul în care se angajează discuţia), se
aşează în jurul unei mese, sub conducerea profesorului. Ceilalţi elevi se aşează în
semicerc în jurul panelului, formând auditoriul. Elevii care formează auditoriul primesc
foi mici de hârtie, de culori diferite (pentru întrebări, pentru exprimarea propriilor idei,
pentru completarea informaţiei etc.). Profesorul prezintă succint scopul reuniunii,
lansează discuţia, iar membrii panelului schimbă între ei păreri cu privire la tema
propusă. Auditoriul rămâne tăcut, dar poate trimite mesaje cu ajutorul bucăţelelor de
hârtie, pentru a pune întrebări, a-şi exprima impresiile, a da sugestii, a aduce informaţii,
a-şi exprima dezacordul etc.
111
Internet si invatamant - invatamantul si internetul - pericole pentru
tineri
Invatamantul si Internetul
La inceput...
112
patruns in zone care nu fusesera in nici un fel avute in vedere initial. A fost
inaugurata, astfel, cea mai mare piata de desfacere din lume, o piata globala,
extinsa la scara intregii planete.
Asta nu inseamna ca Internetul a plecat din universitati. Dimpotriva,
Internetul a devenit nu numai obiect de studiu pentru studentii care urmeaza
cursuri de calculatoare, dar a devenit si un instrument de lucru important,
uneori chiar de neinlocuit, pentru documentarea tuturor celor implicati in
invatamant si cercetare. In plus, mai ales in SUA, se tinde spre conectarea la
Internet a scolilor de toate gradele, indiferent de natura sau profilul acestora.
Acest fenomen este dublat de eforturi majore pentru crearea de sit-uri cu
informatii specifice pentru diferite grupuri de varsta si interese.
La noi Internetul a patruns relativ incet, multa vreme fiind considerat un lux
inutil. Chiar si acum, pentru uz personal, mai ales datorita costurilor foarte
mari ale serviciilor telefonice, este destul de putin utilizat. Daca din punct de
vedere al infrastructurii lucrurile au avansat destul de mult, din punct de
vedere al resurselor informatice disponibile evolutia este greoaie.
Daca majoritatea companiilor si chiar unele structuri administrative au
inteles ca prezenta in Internet este foarte importanta, inca nu exista resurse si
depozite informationale romanesti semnificative. Din acest motiv traficul
observat in retea este mai mult de aducere de informatie din exterior decat de
export de informatie sau de schimb de informatie in cadrul tarii. Avand in
vedere intervalul mare de timp pentru care accesul din Romania la informatii
externe a fost oprit, fenomenul este destul de natural. In contextul
international actual de afaceri, academic si tehnologic, fenomene ca
globalizarea si liberalizarea accesului la informatie potentate de dinamica si
nivelul de performanta al dezvoltarilor in domeniul comunicatiilor si al
calculatoarelor, sunt deja lucruri comune.
Reteaua academica kv636o1492dvvx
Din motive care au tinut mai mult de politica decat de necesitatile reale
reteaua cercetarii este separata de reteaua universitara. Reteaua cercetarii
(RNC) a fost creata utilizand si sume importante primite de la comunitatea
internationala pentru reteaua academica romana (care ar fi trebuit sa lege la
Internet atat unitatile de cercetare cat si cele de invatamant). Dimensiunea
curenta a RNC este practic nesemnificativa (cu toate ca s-a trecut la oferirea
de servicii pe principii comerciale) in comparatie cu alte unitati prestatoare
de servicii Internet. Reteaua universitara (RoEduNet) s-a dezvoltat prin
eforturile financiare depuse de catre o serie de universitati din reteaua
113
Ministerului Educatiei Nationale si eforturile tehnice, de imaginatie si nu in
ultimul rand de munca efectiva depuse de o echipa de entuziasti. Abia in
ultimii ani RoEduNet a beneficiat de o dotare semnificativa din partea MEN.
La RoEduNet sunt cuplate practic toate universitatile din tara
In momentul de fata viitorul RoEduNet este pus sub semnul intrebarii. In
bugetul MEN pentru nu au fost prevazute sume suficiente pentru a asigura
functionarea retelei pana la sfarsitul anului. In consecinta RoEduNet este
datoare atat RomTelecom cat si furnizorului de servicii extern la care este
conectata. De cateva luni se cauta solutii pentru achitarea datoriei si
continuarea activitatii. Din pacate majoritatea cautarilor s-au facut la nivelul
si in cadrul Ministerului Educatiei Nationale, adica acolo unde fondurile
erau deja epuizate.
Problema ar trebui privita insa nu ca inca o problema a Ministerului
Educatiei Nationale intr-o lunga lista ce mai contine si alte probleme cum
sunt, de pilda, obtinerea avizului sanitar de functionare pentru diferitele
unitati de invatamant, pierderea unor spatii ale unor gradinite datorita
retrocedarilor, lupta cu manualele alternative sau obtinerea banilor pentru
plata salariilor, ci ca o problema care tine de strategia tarii. O problema care
tine deci de politica tarii gandita macar pe cativa ani si nu pe zece zile cum
este obiceiul.
Din pacate, la diferite nivele necesitatea si importanta Internetului pentru
invatamant este departe de a fi inteleasa. Se vehiculeaza texte ca “Internetul
este o pierdere de bani si de timp pentru universitati”, sau “Nu am gasit
nimic util in Internet” sau “Nu se face decat acces la informatie
pornografica”, etc. Poate ca merita sa ne oprim o clipa ca sa explicam putin
despre ce este vorba.
114
Nu este mai simplu sa evitam astfel de probleme ne permitand accesul
tinerilor la Internet? La scara istoriei la inceput informatia s-a transmis din
om in om. Evident nivelul de raspandire era limitat la nivel familial, maxim
tribal. Fiecare noua tehnologie de comunicatie a largit aria de acces a
informatiei. Deocamdata Internetul reprezinta nivelul maxim la care s-a
ajuns, un mijloc prin care accesul la informatie transcede granitele de toate
tipurile. Eliminand Internetul ramane nivelul anterior (in fond si televiziunea
bate destul de departe, discutiile referitoare la ceea ce este acceptabil sau nu
pentru a fi difuzat sunt inca deschise), eliminand si nivelul anterior ne putem
propune sa ne intoarcem la o stare in timp. Unde este nivelul acceptabil?
115
discernamantul sa selecteze ceea ce ii este util pentru dezvoltarea sa
intelectuala, nu suna mai bine? Este bine sau nu sa lasam pe tineri in
biblioteci?
Cred ca raspunsul se rezuma la o problema de educatie. Daca interesul
tinerilor va fi orientat catre informatii “nepotrivite” atunci oriunde or sa se
duca vor cauta acest tip de informatie. Daca vor avea discernamant, daca li
se va cultiva gustul pentru altceva, atunci vor cauta acel altceva. Nu
Internetul este “vinovat” ca in el este continuta informatie “nepotrivita”, nici
macar cei care o publica nu sunt complet vinovati (scopul lor este sa faca
bani, si atat timp cat nu exista un mecanism legal prin care sa li se interzica
publicarea unor astfel de informatii, ei sunt in deplina legalitate), vinovati
sunt cei care au nevoie de acest gen de informatie, si care, daca nu ar gasi-o
in Internet ar cauta-o in alta parte.
De ce Internet in invatamant?
116
romanesti.
Economia care s-ar face acum prin lipsirea actualei generatii de accesul la
Internet va produce cheltuieli mari in viitor si va insemna o noua inchidere a
Romaniei. Desigur ca ulterior problema se va rezolva, vor venii altii si ne
vor invata cum sa facem ceea ce am stiut dar am uitat si ne vor da cea am
avut si am pierdut. Si din nou vom plati.
CREATIVITATEA SCOLARILOR
Dimensiunile creativitatii
Blocajele creativitatii
117
vocabularul psihologic de psihologul american Gordon Allport (1937) si
inlocuieste vechii termeni spirit inovator, inventica, talent.
Prima incercare de studiere pe baze stiintifice a creativitatii o
datoram lucrarii savantului englez Francis Galton, Hereditary
Genius (1869). Cercetand arborele genealogic al unui numar
considerabil de familii celebre, din care timp de mai multe generatii au
provenit mari personalitati creatoare, Galton trage concluzia ca
ereditatea este factorul determinant al fortei creatoare si ca oamenii
geniali sunt inzestrati cu aptitudini intelectuale exceptionale.
118
„Creativitatea este capacitatea de a modela experienta in forme
noi si diferite, capacitatea de a percepe mediul in mod plastic si de a
comunica altora experienta unica rezultata' (I.A. Taylor, 1959);
119
In aceste conditii, putem considera ca exista o creativitate
cotidiana, obisnuita, manifestata ori de cate ori oamenii rezolva o
situatie problematica, si o creativitate de nivel inalt, accesibila unei
minoritati.
I.A. Taylor face diferentieri mai fine si distinge cinci niveluri ale
creativitatii:
a)
creativitatea expresiva, forma fundamentala a creativitatii, care
nu este
2. Dimensiunile creativitatii
120
Creativitatea este un fenomen extrem de complex, cu
numeroase fatete sau dimensiuni. Paul Popescu-Neveanu (1978)
surprinde foarte bine acest lucru atunci cand spune: „Creativitatea
are mai multe acceptiuni: de desfasurare procesuala specifica, de
formatiune complexa de personalitate, de interactiune psihosociala,
toate intervenind sincronic si fiind generatoare de nou'. Inca din 1963,
R.L. Mooney a publicat un model conceptual ce integreaza patru
perspective de identificare si analiza a creativitatii si care au devenit
ulterior cadru de referinta al mai multor cercetari:
• procesul creatiei;
121
fel de I preparare. in cazul in care problema nu poate fi rezolvata,
creatorul o iasa deoparte si se relaxeaza sau trece temporar la alte
preocupari. Are loc un fel de „distantare de problema', care
marcheaza trecerea la faza de incubatie.
122
determinata. Iluminarea se poate produce in situatii dintre cele mai
inedite, ce nu«par a avea vreo legatura cu problema respectiva.
123
pronunta pentru imaginatia creatoare sauconstructiva ca proces
predilect al creativitatii. Pentru Th. Ribot, imaginatia creatoare este
sinonima cu inventia, cu o lunga serie de incercari, de ipoteze, in care
spiritul cheltuieste o mare cantitate de efort si de geniu. Unii autori au
mers mai departe, considerand creativitatea drept numele mai nou al
imaginatiei, nume care aproape 1-a eliminat pe cel vechi. F.
Barron (1989) delimiteaza insa notiunile de imaginatie si creativitate:
„Imaginatia este o functie universala a creierului uman; creativitatea
este mai mult un rezultat al evolutiei sociale, care presupune un tip de
comportament si are o valoare utilitara', in alte situatii, procesul
creatiei a fost considerat analog celui de rezolvare de probleme. J.P.
Guilford (1967) spune ca orice rezolvare de probleme este un
proces creativ si ca individul creativ este motivat de tendinta intelectuala
de a cauta probleme nerezolvate pe care le va rezolva. E.P. Torrance
ofera o definitie in care poate fi observat paralelismul dintre procesul
creativ si cel de rezolvare de probleme:„Creativitatea este un proces
care conduce la elaborarea de solutii noi, neincercate ; pentru
aceasta, se asociaza informatiile existente in memorie cu cele noi, se
cauta solutii, se fac presupuneri alternative pentru rezolvarea
problemelor, se testeaza si se retesteaza alternativele, se
perfectioneaza si, in final, se comunica rezultatele' (Torrance,
1978, apud M. Dinca, 2002). Si pentru R. Weisberg (1986)
creativitatea reprezinta doar o „rezolvare de probleme in trepte'.
124
Figura 1 - Modelul structurii intelectului (J. P. Guilford)
125
cuvinte, idei, asociatii, propozitii sau expresii; pentru evaluarea
acestui factor, se solicita, de exemplu, subiectilor sa gaseasca mai
multe sinonime pentru un
126
fenomenele neobisnuite, sesizand prezenta unor probleme acolo unde
majoritatea nu le observa; nivelul sensibilitatii poate fi masurat prin
teste ce au in vedere rapiditatea cu care subiectii sesizeaza greseli,
inadvertente, contradictii; de exemplu, le cerem subiectilor sa
descopere deficientele unor obiecte de consum;
tului titlului.
127
Creativitatea nu poate fi insa limitata la factori intelectuali
precum gandireal divergenta si imaginatia creatoare. Multi autori
considera factorii nonintelectualil precum motivatia, afectivitatea,
atitudinile creative ca fiind cel putin la fel dt importante ca si factorii
intelectuali mentionati. La acestia ne vom referi insa ii cadrul discutiei
despre personalitatea creatoare.
128
Gardner adauga si faptul ca, de multe ori, este necesara
existenta unei tensiuni | intre multitudinea de factori implicati in
procesul creatiei.
2.2. Personalitatea creativa
129
experti in creativitate sa enumere caracteristicile pe care le considera
tipice pentru persoanele creative si a obtinut urmatoarea lista de
trasaturi: curajos inconvingeri, curios, cercetator, independent in
judecata, intuitiv, preocupat de sarcinile care i se dau, nu accepta
lucrurile numai in baza a ceea ce i se spune, idealist, doritor sa-si
asume riscuri.
130
Abilitatile creative presupun caracteristici ale stilului cognitiv si
ale stilului de lucru si, de asemenea, trasaturi de personalitate care
dau posibilitatea unui individ de a-si folosi deprinderile dintr-un
domeniu intr-un mod diferit de ceilalti. Un stil de lucru creativ este
caracterizat de: daruire totala, dorinta de a face lucrurile bine,
capacitatea de concentrare a atentiei pe perioade lungi de timp,
capacitatea dea abandona ideile neproductive si de a lasa temporar
deoparte problemele mai dificile,tenacitatea in fata dificultatilor, dorinta
de a munci cu perseverenta. in ceea ce priveste caracteristicile stilului
cognitiv, acestea sunt: spargerea tiparelor (renuntarea la vechiul mod
de a gandi un lucru), intelegerea complexitatii, deschiderea fatade noi
optiuni pe o perioada cat mai lunga de timp, suspendarea judecatii
(generarea cat mai multor idei fara a le evalua pe loc), gandirea
deschisa (incercarea de a gasi cat mai multe relatii intre diverse idei),
memoria precisa, spargerea scenariilor (renuntarea la habitudini),
perceptia inedita, folosirea trucurilor (a indiciilor care pot conduce
catre idei noi).
131
Analize similare efectuate de E.P. Torrance (1967), M.A.
Wallach si N. Kogan (1965), M. Stein (1975) si altii au indicat existenta
unei relatii moderate intre nivelul inteligentei si nivelul creativitatii.
Torrance a stabilit ca elevii care manifesta un inalt grad de creativitate
sunt si foarte inteligenti, in timp ce numai putini dintre elevii cu un inalt
grad de inteligenta sunt si creativi. Unii autori (McClelland, 1958)
au avansat ideea unui prag sau punct-limita al IQ dincolo de care
cresterea nivelului inteligentei nu garanteaza o crestere concomitenta
a creativitatii. S-a incercat chiar $i stabilirea unor praguri minime de
inteligenta, diferentiate pe activitati: pentru cele stiintifice 115-125 IQ,
pentru cele artistice 100-115 IQ. Aceasta ipoteza nu a fost insa
confirmata de cercetarile ulterioare. Analiza raportului inteligenta-
creativitate arata faptul ca, in creatie, de la un anumit nivel in sus,
mai importanti decat inteligenta sunt factorii motivationali si de
personalitate (curiozitate vie, interese dezvoltate, perseverenta,
sensibilitate ridicata fata de un cerc larg de fenomene), factorii de
mediu (mediul familial indeosebi), precum si conditiile social-educative.
132
• atitudinea antirutiniera, menita sa incite la analiza critica a
experientei si sa deschida calea unor noi experimentari;
2.3. Performanta creativa
133
produs este creativ sunt: noutatea, unicitatea, originalitatea, valoarea,
utilitatea sociala. F. Barron (1963) considera ci performanta sau
produsul creativ trebuie sa aiba un grad ridicat de neobisnuit, sa fie rar
intalnit in colectivitatea in care a aparut si, in acelasi timp, trebuie sa fie
adecvai realitatii. B. Ghiselin (1952) precizeaza ca masura creativitatii
unei performante este data de „gradul in care aceasta restructureaza
universul cunoasterii'.
134
deloc surprinzator acest fapt, pentru ca ideile originale sunt generate
si intelese de o minoritate, cel putin in faza de inceput. Mihaly
Csikszentmihaly (1996) crede ca pentru a determina daca o creatie
merita sa fie luata in seama este necesar un camp. Acesta este
compus din experti dintr-un anumit domeniu, a caror sarcina consta in
a judeca performanta din acel domeniu. Membrii campului aleg dintre
noutati pe acelea care merita sa fie retinute. Aceasta inseamna ca o
persoana inzestrata cu creativitate trebuie sa convinga membrii
campului ca a facut o inovatie valoroasa. Diversele campuri
actioneaza ca niste filtre care ne ajuta sa selectam din ansamblul de
informatii noi pe acelea care merita sa fie luate in seama. Campurile
variaza foarte mult in ceea ce priveste gradul de specializare si de
severitate in selectarea noutatilor. Pentru unele domenii, campul este
la fel de larg ca societatea, in timp ce pentru alte domenii campurile
sunt mai conservatoare si au un filtru mai ingust de selectare a
noutatii, ceea ce face sa patrunda foarte putine elemente noi.
Esteimposibil sa intelegem creativitatea - crede autorul citat - fara sa
pricepem cum functioneaza campurile, cum decid acestea ca ceva
nou ar trebui adaugat sau nu la un domeniu.
2.4. Contextul creatiei
135
factorilor de mediu asupra performantei creatoare a unei persoane.
intr-o editie actualizata a lucrarii din 1983, editie ce poarta
titlul Creativitatea in context (1996), Amabile introduce mediul social
drept cea de-a patra componenta a modelului sau referitor la
structura creativitatii .
136
a) institutiile sociale (care selecteaza din creatiile individuale ceea ce
este valoros);
137
anumite produse originale, dar numai un procent infim dintre ele
ajunge sa fie cunoscut si apreciat ca valoros, adica sa fie integrat
intre valorile culturale.
3.-Blocajele creativitatii
Pentru ca sistemul educational sa incurajeze activitatile creative
ale elevilor,
138
perseverenta, descurajarea rapida in fata dificultatilor, incapacitatea
asumarii riscului intelectual.
139
tehnice, artistice, sportive) unde insuficienta resurselor face imposibila
creatia.
140
elevii creativi pun intrebari incomode, ofera solutii inedite de
rezolvare a problemelor, , nerespectand procedeele stereotipe, sunt
de o curiozitate uneori suparatoare si sunt nonconformisti.
141
stimuleze imaginatia sau solutiile mai deosebite. Elevii trebuie sa-si
poata manifesta liber curiozitatea si spontaneitatea.
142
dintre discutiile din clasa sunt ghidate de profesor, care acorda
prioritate ideilor si intrebarilor ce vin in sprijinul propriilor argumente si
le ignora sau le respinge pe cele care le contrazic.
143
intampla in brainstorming) sau prin instituirea unor perioade de
neevaluare. Scopul acestor demersuri il reprezinta crearea condicilor
pentru exprimarea libera a posibilitatilor fiecarui elev, dezvoltarea
aptitudinii de a ataca si rezolva creator problemele, fara teama de a
gresi si de a fi sanctionat, cresterea increderii in fortele proprii,
dezvoltarea curajului de a-si asuma riscuri.
Deplina incredere si pretuirea pe care le simte elevul din partea
profesorului il fac sa-si alunge timiditatea si inhibitiile, considerandu-se
demn de a se dezvalui si exterioriza. Referindu-se la modul in care
poate fi distrusa creativitatea elevilor, Teresa Amabile (1997)
identifica patru factori, numiti de autoare „asasini ai
creativitatii' : evaluarea, recompensa, competitia si restrangerea
capacitatii de alegere. in sensul celor spuse anterior despre efectele
evaluarii, Amabile adauga faptul ca asteptarea evaluarii poate
submina creativitatea unui copil, deoarece acesta se va concentra
mai mult asupra felului in care ii va fi apreciata munca si nu va
da frau liber imaginatiei si fanteziei. in ceea ce priveste recompensa,
autoarea avanseaza un punct de vedere diferit de cel foarte
cunoscut, si anume ca recompensarea unui comportament duce la
intarirea acelui comportament. in opinia autoarei, recompensa
determina inabusirea motivatiei intrinseci, a imboldului personal, si de
aici se ajunge la reducerea creativitatii. Sunt citate mai multe
rezultate experimentale in care grupurile de elevi sau studenti ce au
lucrat in vederea obtinerii unei recompense (materiale, financiare) au
fost mai putin creative decat grupurile nerecompensate.
De asemenea, este invocat cazul scriitorului T.S. Eliot, care a
suferit o
144
In sfarsit, restrangerea posibilitatilor de alegere se refera la
impunerea unor reguli stricte, a unor constrangeri in ceea ce priveste
sarcinile de lucru, caile de abordare, la inocularea ideii ca ar exista o
singura cale de realizare a sarcinii date.
145
Acestor metode, care au deja o indelungata traditie de utilizare, li
s-a adaugat, in ultimii ani, ceea ce se s-a numit rezolvarea creativa a
problemelor („creative problem solving', prescurtata CPS). Aceste
tehnici de grup pot facilita exprimarea membrilor grupului, prin ele se
exploreaza potentialul intuitiv si asociativ, se pot extrage idei si
sugestii novatoare.
Unii autori considera ca situatia de grup reprezinta un stimul
pentru indivizi, ii poate elibera pe multi de blocajele lor interioare, iar
asociatiile se pot produce cu o mai mare usurinta. Sunt insa si situatii
cand grupul poate reprezenta o frana pentru indivizi, impiedicandu-i sa
se concentreze si sa dezvolte idei noi. Chiar daca exista anumite
controverse referitoare la posibilitatea stimularii creativitatii prin
intermediul grupului, sunt extrem de raspandite cursurile de educare a
creativitatii, care fac apel la tehnicile de grup si care au inregistrat
rezultate semnificative in aceasta directie.
Brainstorming (brain = creier; storm = furtuna) Furtuna in
creier sau
146
b)Dati frau liber imaginatiei (idei cat mai absurde, mai fanteziste)!
147
valoroase, solutiile cele mai potrivite ale problemei puse in discutie.
Brainstorming-ul ofera posibilitatea manii festarii libere, spontane a
gandirii si imaginatiei membrilor grupului, precum» cresterea
productivitatii creativitatii individuale ca urmare a interactiunii membrik:
intr-o situatie de grup. Tehnica asaltului de idei nu este indicata insa
pentru orice!I' de problema. Osborn recomanda chiar evitarea utilizarii
brainstorming-ului in cazul problemelor de judecata, de alegere sau de
decizie. Aceasta metoda se utilizeaza mai frecvent pentru gasirea de
idei deosebite in domeniul publicitatii, in domeniul comercial, in
domeniul tehnic. Ea se poate folosi si in scoala, atat in cadrul
orelor curente, cat si in cadrul orelor educative ori in cercurile pe
specialitati.
148
Atat pentru a face necunoscutul cunoscut, cat si pentru a face
cunoscutul necunoscut, este necesara utilizarea metaforelor si a
analogiilor. Regasim patru tipuri de analogii la care sinectica recurge
cu precadere : analogia directa, analogia personala, analogia
simbolica, analogia fantastica. De exemplu, daca problema pusa in
discutie este de a gasi o noua modalitate de parcare a automobilelor
intr-un oras aglomerat, se poate utiliza o analogie directa cu metodele
de depozitare din natura, din casa sau din industrie (cum isi
depoziteaza albinele mierea, cum se asaza borcanele in camara)
(Rosea, 1981).
149
raport cu problema pusa in discutie, va exista totusi un numar suficient
de mare si variat de solutii pentru a avea de unde alege. De
exemplu, incercati sa folositi aceasta metoda pentru a obtine sugestii
vizand modul de desfasurare a seminariilor, modul de petrecere a
timpului liber de catre elevi etc.
150
membrii juriului de experti. Mai exista o persoana numita „injectorul de
mesaje', care are rolul de a strange biletelele cu mesajele trimise de
auditoriu juriului. Aceste biletele contin intrebari, sugestii, opinii (scrise
pe hartie de diferite culori) si vor fi introduse in discutie atunci cand se
iveste un moment prielnic.
151
punctelor de vedere asupra problemei, generarea ideilor; stabilirea
criteriilor, cautarea cailor de implementare a solutiilor. De exemplu, in
descrierea lui Sidney Parnes (1985, cf. Fryer, 1996,),procesul de
rezolvare creativa a problemelor parcurge sase etape.
152
solicitata atat gandirea productiva, cat si cea critica, pentru ca trebuie
comparate mai multe alternative, trebuie determinate punctele tari si
punctele slabe ale ideilor si apoi selectate cele mai promitatoare
posibilitati.
153