Studiu de caz pentru un elev 

cu dificultăţi de scris
 
Date : Mihai este un elev in clasa a IV-a, are 11
ani şi frecventeazăŞcoala Generală Ioan Ciurea – 
 Fălticeni.
 
1.
 
 Definirea problemei
 Născut la Gura Humorului, copilul a fost părăsit de mama lui şi dat
în îngrijirea unui asistent maternal. Aceasta s-a recăsătorit şi refuză să aibă orice legătură cu
băiatul, chiar a semnat actele prin care renunţă la drepturile părinteşti.
 Mediul în familia asistentului maternal este favorabil creşterii şi dezvoltării copilului.
Toţi au acceptat ca facând parte din familie. De câte ori are ocazia merge cu noua familie în
excursii şi diferite evenimente. În tanti Dorica, băiatul are foarte mare încredere, aceasta
devenind confidenta lui, o consultă şi cere acordul în diversele situaţii care apar la
şcoală sau în alta parte.
 
Mihai este un copil sociabil si iubit de colegi, de doamna învăţătoareşi doamna directoare.
Profită de orice moment pentru a beneficia de atenţiaşi îmbrăţişările celor din jur.
 În urma rezultatelor şcolare este considerat un copil de nivel mediu bucurie şi
 mulţumire. Urmăreşte cu plăcere filmile artistice realizate dupăoperele literale cunoscute şi aşa
reuşească să înţeleagă conţinutul acesteia.Pasionat de revista
Cutezătorii este încântat atunci când reuşeşte să oachiziţioneze. Sentimentele şi trăirile
le exprimă cu ajutorul compunerilor.
 
Doreşte să fie evaluat şi îi place să se autoevalueze după fiecare oră.Este foarte obiectiv atunci
când se evaluează.
 
Mihai nu este un copil cu devieri de comportament, chiar dacă este ironozat de copii nu
ripostează ci cere ajutorul unui cadru didactic.
Este foarte prietenos şi este mai ataşat de copii care au probleme,chiar încearcă să-i încurajeze şi
împarte pachetul cu ei.
Iubeşte animalele în special căţeii. 
Doreşte foarte mult să locuiască cu mama lui şi familia acesteia şichiar dacă aceasta refuză să
-i acorde afecţiune el întotdeauna îi găseşte o scuză.
 
 II.
  Nevoi specifice  în cadrul familiei, şcolii, grupului de prieteni.
 
Mihai simte nevoia să fie întotdeauna apreciat şi lăudat de cei din jur.Dragostea si afecţiunea
celor dragi îl ajută la dezvoltarea emoţiilor, creştereaîncrederii şi a stimei de sine.
 Deoarece işi exprimă trăirele şi sentimentele în compuneri, reuşeşte să realizeze compoziţii
foarte frumoase care sunt publicate în revista şcolii Gymnazium , iar acst lucru îl motivează să-şi
îmbunătăţească modul de exprimare şi scriere.
 
IV. Plan de acţiune:
Acum pentru a-l încuraja şi a-l determina să scrie şi citească correct cadrele didactice îl
motivează publicându-i unele compoziţii în revista şcolii.
 
Să pregătească articole la care ataşează decupaje abordând diferite temedin geografie şi istorie.
 
La diferitele discipline (literatură, istorie, geografie) se vor folosi şisecvenţe din filme potrivite
lecţiei. De ex Amintiri din copilărie, Dumbrava minunată, Dacii, Cireşarii.
 
Jocuri didactice

-folosite pentru prevenirea greşelilor de pronunţie şidezvoltarea auzului fonematic. ( exerciţii

.poezii pentru copii, cu sau fara talc), framantari de limbă, versuri cu rimă din folclorul copiilor,
ghicitori cu rimă
.-Scrabble,
-jocuri didactice „Cum mai spun în loc de?”
 
Activităţi de învăţare folosite în redactarea compunerilor libere:
 
a. Poveşti inversatese modifică rolurile personajelor: cei buni devin cei răi şi invers.
 b. Dragonul
se impătureşte o hârtie şi li se cere copiilor să scrie câte un vers şi seîmpătureşte hârtia astfel
încât să nu se vadă scrisul. I se dă colegului săscrie un alt vers. La final se citeşte p
oezia în întregime.

Însuţirea scrisului este un demers dificil, durabil şi laborios. El este rezultatul convertirii
limbajului
oral înt-unul grafic.
Există numeroşi copii care întâmpină dificultăţi la învăţarea iniţială citit
-
scris, afectând grav conduita şi performanţa şcolară a acestora.
 
Există trei etape definite de către R. PERRON în baza criteriului dezvoltării psihomotricităţii
aferente scrierii ân intervalul 6-
11 ani de viaţă:
 6-7 ani-
faza precaligrafică în care persistă multe deficienţe psihomotorii
 7-
10 ani deficienţele psihomotor 
ice scad trreptat pana la eliminare
După 10 ani se instalează faza postcaligrafică, scutită de probleme de natură psihomotorică ,
dar  pasibilă de multe distorsiuni grafice fie din cauza vitezii fie din cauza automatizării.
 
De aici rezultă că sfârşitul clasei I nu reprezintă capătul drumului în însuşirea scrisului, iar
înînvaţamântul românesc se disting trei faze esenţiale introduse în clasa I
 
Faza preabecedară – 
 
copilul identifică şi discriminează unităţi fonetice şi grafice
 
Faza abecedară se realizează o
 
sinteză la nivel de cuvânt , sintagmă sau propoziţie scris
-
citită
 
Faza postabecedară
- dezvoltarea deprinderilor de scris-citit.
Elevul poate întâmpina în una sau mai multe activităţi de scriere:
 -copierea-transcrierea-dictarea-autodictareaPot fi consi
derate dificultăţi de învăţare a scrierii şi : aspecte viciate în privinţa punctuaţiei şi chiar aformei
scrisului (tuşare literelor, mărimea şi orientarea lor, înclinarea şi legarea literelor,
orientarearândurilor, încadrarea în pagină,) şi chiar problem
e ce apar la scrisul la calculator)
În activitatea de scriere există patru module specifice implicate în achiziţie fiecare cu subfazele
lui.
 
 
 1.
 
Modulul de planificare
 – 
 
reprezintă începutul scrisului ca activitate complexă şi creatoare şi
presupune parcurgerea de trei subfaze:-
 
generarea informaţiei
 -
 
organizarea informaţiei
 -
 
revizuirea informaţiei
 2.
 
modulul sintactic
 – 
 
include procese de restructurare a ideilor , produse şi organizate în modulul precedent, ân fraze şi
propoziţii ajustate după reguli gramaticale, reguli specifice sintaxei şi
gramaticii limbii respective.3.
 
modulul lexic -
este cel în cadrul cărora frazele şi propoziţiile iau o formă. Căutarea şi alegereacuvintelor se face
după formă şi înţeles în principal, supunându
-se unor criterii
de nuanţate.
 4.
 
modul motor-
este cel în care conţinuturile sunt îmbogăţite, capătă contur.
C
opierea, transcrierea, scrisul după dictare, scrisul conceptual, scrisul la maşină sau
calculator implică modulele anterior prezentate.
La transcrierea unui text de tipar apar probleme în plus
deoarece textul trebuie discriminat vizual şi grafomotric. Dar cele mai mari probleme
o genereazăautodictarea, mai ales cea autodictarea ideativă a unui text . aici zonele de risc şi
punctele critice pentru apariţia d.i.s. sun
t la tot pasul.
În practică pot apărea diferite dificultăţi. Acestea sunt:
1.
 
Dificultăţi de planificare – 
 
În cazul în care elevul nu are o viaţă organizată, organizar 
ea
informaţiilor lasă de dorit, iar aceste cauze accentuează d.i.s..
 2.
 
Dificultăţi de construcţie sintactică – 
apar la copiii din medii social-culturale deforizate sau la
copiii ce prezintă tulburări şi disfuncţii în ceea ce priveşte fondul lexical. În prima categorie
semanifestă neglijenţa moştenită din mediul familiei, iar în cea dea doua categ
orie apare un lexic
sărăcăcios , disfuncţii în simţul gramatical în sesizarea şi respectarea structurii lingvistice.
 3.
 
D
ificultăţi în procesele lexice
-
se întâlnesc foarte frecvent la copii datorită vocabularului precar.Aici pot apărea confuzii între
cuvin
te alografe
, cant este o viziune restrânsă atunci când trebuie săconceapă un text creativ şi otiginal. Chiar
dacă un elev are un auz fonematic normal poate realiza
 
confuzii la nivelul unor litere deoarece acestea sunt constituite din aceleaşi elemente gra
fice, dar
divers dispuse. (ex: b şi p).
 4.
 
Dificultăţi în procesele motorii – 
 
apar în special când apar cuvinte ce conţin grafemele W, K, Y.
 D.i.s. pot fi accentuate
şi de leziuni şi disfuncţiuni cerebrale minime.
 
Pentru a indentifica dificultăţile de învăţarea se vor realiza mai multe evaluări.
 
În primul rând sunt recomandate testele de inteligenţă pentru a evita eventuale dificite de
intelect. Apoi se folosesc sondaje, chestionare, interviuri pentru pentru a releva mediul
socialeconomic.Pentru evaluarea
scrierii, există mai puţine probe standardizate
ca pentru evaluarea citirii. În
astfel de probe trebuie urmărite în permanenţă atât cantitatea cât şi calitatea de erori în scriere.
1.
 
Evaluare modului de planificarea- pentru investigarea memoriei operative se vor folosi ca
 procedeu autodictarea şi lucrările de compoziţie. pentru compoziţia ideativă se
foloseştedescrierea, povestirea unui desen, a unei întâmplări iar transpunerea ideilor în propoziţii
presupune
sarcina de a furniza informaţii furnizate divergent şi cerinţa de a reformula în propoziţii.
 2.
 
Evaluarea modului sintactic- se face prin probe de ordonare a cuvintelor amestecate, prin
îndepărtarea erorilor inteţionat strecurate, prin rescrierea din vorbirea directă în ceaindirectă. Se
folosesc multe materiale tipărite şi desenate.
 3.
 
Evaluarea modulului lexic-
Este foarte importantă demarând demersuri laborioase şidetaliate. Capacitatea de generarea a
cuvintelor echivalează cu abilitatea de a denumi princuvinte diferite obiecte sau fenomene. Se
prezintă
copilului obiecte, imagini, sau se pot
 prezenta definiţii. Se urmăreşte evaluarea celor două rute.
 
Ruta vizuală sau ortografică se investighează prin dictarea unor propoziţii cu cuvinteomofone
sau alofome.Ex: Câţi ani are Ani?.Ruta fonologică se bazează pe dictarea de propoziţii cu
cuvinte noi sau cuvintestrăine:Se concep liste cu cu psudocuvinte cu deformarea celor reale
tarolifer 
-
calorifer.Utilă este şi literizarea sau silabisirea cuvintelor.
  

4.
 
Evaluarea modului motor
 – 
pentru capacitatea de recuper
are a alografelor de dicteazăcuvinte cu litere mari şi mici, substantive comune şi proprii, se copie
texte.
 -
 
 pentru evaluarea matricelor grafomotrice se recurge la copire., urmărindu
-
se conduita motrică.
 -
 
 pentru organizarea grafomotrică se dau sarcini de desenare a unor litere sau cuvinte pe spaţii
mari
sau mici.
Abordarea educativă a d.i.s. presupune o intervenţie directă prin mijloace educative care să
fiefocalizate pe acele module, procese şi subprocese specifice activităţii grafoverbale, iar acestă
i
ntervenţie să fie sprijinită de o serie de materiale tipărite, ilustrative care să nu facă discordanţă.
 
în general abordarea educatică a d.i.s. presupune o continuă antrenare, exersare, a copiilor
prinsarcini de acceaşi natură cu cele din probele de eval
uare.