CAPITOLUL 1

Puterea ataşamentului
Fiecare copil are nevoie de un campion.
RITA PIERSON
In acest prim capitol pun bazele a ceea ce va urma, definind şi dis cutând patru
principii esențiale – triburile, ataşamentul sigur, neuro plasticitatea şi
cercurile de lucru – toate fiind nucleul unei clase bazate pe ataşament. Inainte de
toate însă, voi descrie câteva dintre asumpţiile pe care este fundamentat
sistemul de educație actual și motivele pentru care eşuează în cazul atâtor de
mulți elevi.
Povestea despre educație pe care urmează să o spun se bazează pe modul în
care creierul uman a evoluat pentru a învăța. Este o poveste cu rădăcini adânci
în istoria speciei noastre, oglindită în tradițiile noastre religioase, în politică şi în
modul în care avem grijă unii de ceilalți. Este povestea noastră.
Rita Pierson - pedagog şi consilier şcolar din SUA, implicată activ în acţiunile de
perfecţionare a profesorilor şi de creştere a calității educației. Mesajul ei a căpătat vizibilitate
prin intermediul prelegerilor Ted Talks. A decedat în 2013. (N.t.)
Predarea bazată pe ataşamentu Puterea ataşamentului
Tribul este un grup de indivizi legați laolaltă de timpul pe care-l împart,
de familiaritate, afecțiune şi un scop comun. Triburile reprezintă mediile sociale la
care s-a adaptat creierul nostru de-a lungul a nenumă rate generații. Un trib este
un super-organism, ceea ce înseamnă că indivizii din interiorul său au şanse mai
bune de a supraviețui împreună decât separat. Toto dată, înseamnă că sprijinul
pentru trib depăşeşte adesea nevoile individuale, ceea ce duce la protejarea
altora, sacrificiu de sine și alte forme de comportament altruist.
Evoluția prin intermediul selecției naturale a fost mani era lui Charles Darwin de a
explica modul în care animalele se transformă de-a lungul mai multor
generații, pentru a se adapta cerințelor în schimbare ale mediului. Conform
aces tei teorii, diversitatea animalelor, împreună cu reproducerea selectivă au
dictat creșterea gâtului girafelor astfel încât aces tea să ajungă la
frunzele de pe ramurile de sus, dar şi forma ciocului păsării colibri, pentru
a oglindi forma florilor care îi conțin hrana.
Teoria lui Darwin poate fi aplicată și asupra modului în care a evoluat creierul
nostru. La urma urmei, dacă gâturile şi ciocurile pot trece prin schimbări
adaptative, de ce nu s-ar întâmpla la fel și cu creierul? Pare limpede că, de-a
lungul miilor de generații de dinaintea nașterii noastre, creierul uman s-a
modificat sem nificativ. E posibil ca una dintre cele mai importante schimbări să
fi fost evoluţia creierului într-un organ social. Acest lucru înseamnă că adaptările
care au determinat selecția naturală au trecut de la mediul fizic la cel social. Iar
acest lucru înseamnă, la rândul său, că cei care relaționează cel mai bine vor
supra viețui cel mai bine.
Pentru cea mai mare parte a ultimilor 100 000 de ani, oamenii au trăit în grupuri
mici de indivizi înrudiţi îndeaproape, numite în general triburi. Triburile erau
mediile noastre sociale, iar indi vizii cu abilități sociale mai bune aveau şanse mai
mari de a se reproduce. În aceste mici grupuri s-au împletit căile
prin care ne ataşăm şi învățăm. Pornind de la relaţia dintre ataşament şi învă
ţare, putem îmbunătăți educația prin simularea acelor elemente sociale
şi emoţionale caracteristice grupurilor, în care creierul nostru a evoluat pentru a
învăța.
Aceeași măsură potrivită pentru toţi Dåm formă clădirilor noastre,
după care clădirile ne
dau nouă formă.
WINSTON CHURCHILL
*
HERRERA

Transmiterea cunoştinţelor era în mod tradițional îndeplinită de rudele apropiate

şi de bătrânii tribului, obicei care s-a pier dut în mare măsură în timpul Revoluției
Industriale. Societatea a fost atât de orbită de miile de produse care se revărsau
de pe liniile de asamblare, încât am început să ne educăm copiii în ace
eaşi manieră. Ne-am imaginat valuri de elevi revărsându-se din şcoli înspre
birouri și fabrici, pentru a crea și mai multe produse. Ideea că oamenii au evoluat
pentru a se atașa și a învăța unii de la ceilalți s-a pierdut.
Predarea bazată pe ataşament. Puterea ataşamentului
LOUIS COZOLINO
17
16
Deşi provocările educației contemporane sunt numeroase, trei dintre acestea reies
ca fiind în special relevante în lumina a ceea ce cunoaștem despre
creierul uman. În primul rând, școlile, asemeni fabricilor, presupun de
obicei absorbția unor materi ale brute şi uniforme. Elevii sunt însă unici. Ei provin
din toate clasele și culturile, au o gamă largă de abilități (și dizabilități)
sociale, emoționale și cognitive. Cu toate acestea, şcolile sunt delegate să
le predea tuturor elevilor folosind aceleaşi metode, materiale şi standarde.
Indiferent dacă elevii sunt pregătiți și capabili să învețe sau dacă profesorii lor au timpul,
pregăti rea şi resursele pentru a-i educa, succesul se măsoară prin tes tele
standardizate – măsura de control a calității din educația industrială.
În al doilea rând, profesorii nu sunt nişte rotițe interșanjabile dintr-un utilaj
industrial, angrenate în repetarea rapidă a anumi tor comportamente. Profesorii,
asemeni elevilor lor, sunt indivizi unici, iar natura, calitatea şi unicitatea relației
profesor-elev sunt cele care creează posibilitățile pentru învățare. Acest
lucru este adevărat mai ales în cazul copiilor cu cerinţe speciale, care au nevoie de o
mai mare flexibilitate în stabilirea relaţiilor şi accesa rea programei. Așa cum veți
vedea în capitolele care vor urma, dezacordul fundamental dintre educaţia industrială
şi procesul învățării umane conține semințele pentru abandonul şcolar şi pen tru
epuizarea profesorilor.
În al treilea rând, spre deosebire de uzine, nu avem sigu ranța produsului final pe care-l
țintim. Educația ar trebui să-i pregătească pe tineri pentru viitor – dar care viitor?
Oamenii care iau acum decizii privind curricula au fost educați înainte de
perioada internetului, a computerelor personale şi chiar a roboților telefonici. Lumea se
schimbă atât de rapid, încât este
greu de ştiut care sunt cunoştinţele şi abilitățile de care vor avea nevoie copiii peste
douăzeci de ani sau chiar peste zece ani de-acum încolo. In absența unor obiective
clare, este aproape imposibil să măsori adevărata eficienţă a unei curricule. Atunci când
performanța la teste reprezintă măsura succesului, ele vul bun este acela care poate
stoca şi-şi poate reaminti date, cu minime nemulțumiri şi distrageri ale atenției. Un astfel
de elev este recompensat pentru retenția informației şi pentru ,,civism" (complianță),
dar este oare aceasta formula pentru succesul viitor?
Profesorilor le revine sarcina de a se implica, de a se ataşa şi de a le preda copiilor în
lumea reală. Elevii nu sunt materiale brute uniforme, ci o colecție diversă de fiinţe
umane vii, care respiră, au personalități și povești de viață complexe. Atunci când
înlături materialele uniforme şi ştergi rezultatele, e nevoie de profesori creativi care să-şi
pună umanitatea la bătaie și care pot lua decizii pentru fiecare caz în parte. Predarea
presupune un set complex de abilități, ceea ce este foarte diferit de munca la linia de
asamblare.
Dacă vrem să progresăm, va trebui să acceptăm că un model educațional unic, care să
 li se potrivească tuturor, este condam nat să eșueze în cazul multor elevi, dacă nu
cumva în cazul celor mai mulți. Dacă tot suntem aici, haideți să recunoaştem că, deşi
există o retorică bogată privind pregătirea elevilor pentru viitor, avem prea puține
informații serioase. Nu avem nicio idee dacă ar trebui să limităm sau să încurajăm
accesul la rețelele soci ale, jocuri pe computer, televiziune şi alte forme de media. Nu..
ştim dacă aceste activități dăunează dezvoltării lor intelectuale. şi interpersonale sau
dacă-i pregătesc mai bine pentru lumea din viitor.
LOUIS COZOLINO
Predarea bazată pe ataşament Puterea ataşamentului
19

Ştiinţă şi educație
Educația este o descoperire treptată a propriei noastre
ignorante.
WILL DURANT
Va fi oare de vreun ajutor pentru copiii viitorului lectura mari lor opere literare,
studiul filosofiei antice sau cunoaşterea tainelor matematicii? Ar trebui să
încurajăm mintea deschisă și gândi rea liberă sau să împingem către
acumularea de date şi folosirea motoarelor de căutare? Ar trebui oare
ca în prim planul educației să se afle responsabilitatea socială,
empatia și mindfulness-ul, pe măsură ce multiculturalismul devine o
realitate tot mai cotidi ană? Sentimentele noastre privind aceste
problematici sunt la fel de puternice pe cât de slabe sunt cunoștințele pe care le
avem – eu cu siguranță am propriile mele preferințe și credințe – dar nimeni nu
are răspunsurile.
Empatia este o idee pe care o dezvoltăm privind experiența altor persoane,
pe baza emoțiilor aces tora la care asistăm, pe baza contextului în care sunt
acele persoane și a emoțiilor pe care le evocă în noi. Este întotdeauna
important să ne amintim că empatia este o ipoteză referitoare la o altă
persoană, ipoteză care are nevoie de verificare din partea persoanei
respective.
De la crearea lor, şcolile publice din America au servit drept instrument de
omogenizare culturală. Se sperase de multă vreme ca o şcoală de succes să îi
cizeleze pe membrii minorităților cul turale în americani ,,adevărați",
convertindu-i la valorile și com portamentele majorității nord-europene. Pentru
asta era nevoie de un nivel obligatoriu de ruşine culturală, de abandonarea
valorilor tradiționale și de idealizarea anglicizării. Din mai multe puncte de
vedere, cultura a trecut de la anglocentrism la pluralism cul tural, cu scopul
integrării, egalității și diversității. Pluralismul, cu toate avantajele sale, aduce în
clasă o mulțime de noi provocări.
Fiecare şcoală este încorporată în interiorul unei comunități deja existente ce
leagă sute de familii prin intermediul copiilor lor. Trăinicia acestor legături
depinde de sentimentul de parteneriat care se bazează pe un angajament comun
faţă de educație. Intr-o comunitate sigură, cu familii durabile care valorizează
educația, un educator competent poate face o treabă bună. Intr-o comunitate
periculoasă, cu puține resurse, familii destrămate și indiferenţă față de educație,
educatorul de succes trebuie să fie un supererou.
Școlile actuale din zonele sărace ale oraşului înfățișează o realitate mult mai
dură pentru elevii afro-americani, hispanici
Mindfulness este un termen folosit pentru a descrie capacitatea de a reflecta
asupra experienței noastre interioare. Punctul central al acestei reflecții poate fi
dat de fluxul gândurilor conştiente, de senzațiile fizice sau de experiențele
emoționale și de imaginile evocate de acestea.
William James Durant (1885-1981) - scriitor, filosof şi istoric american, a lucrato perioadă și în
învățământ şi este cel mai bine cunoscut pentru lucrările The Story of Philosophy și The Story of
Civilization (N.t.).
LOUIS COZOLINO
Predarea bazată pe ataşament a Puterea ataşamentului
20
21
Înțelepciunea fermierului fusese modelată de mii de ani de selecție
naturală. Familiile care practicau agricultura răzleaţă - la altitudini
diferite, pe coastele muntelui, în proximitatea apei – aveau cea mai mare
probabilitate de supraviețuire. Vijeliile, inun datiile, seceta sau
animalele ierbivore care ar fi putut să distrugă una sau mai multe grădini nu
reuşeau niciodată să le distrugă pe toate. E ceva ce ar putea suna surprinzător
de familiar acelora dintre noi care îşi diversifică portofoliile de investiții și evită
să-şi pună toate ouăle într-un coş. Inţelepciunea înnăscută integrată în această
practică tribală le-a fost la fel de invizibilă oamenilor de ştiinţă moderni precum
le este valoarea ataşamentului sigur elev-profesor celor mai mulți teoreticieni
 din domeniul educaţiei.
şi asiatico-americani decât am văzut vreodată până acum. Dro gurile, violenţa şi
furia din şcolile de azi ar fi părut un coşmar apocaliptic pe vremea când eram eu
copil. Din nefericire, acest coşmar este o realitate cotidiană pentru
nenumărați copii. Acum observăm efectele acestor medii terifiante asupra
modului în care copiii gândesc despre ei înșiși și asupra rolurilor pe care
ajung să le joace în societate. Sistemul actual nu este prevăzut pentru a susține
toate nevoile diverse ale elevilor săi.
Pe măsură ce problemele se agravează, educatorii se întorc înspre ştiinţă pentru
răspunsuri. Se cheltuiesc milioane pe iPad-uri, Smart Boards (table
inteligente) şi medicație stimulantă, în timp ce pregătirea profesorilor în
privința cultivării dezvoltării socio-emoționale este arareori discutată. Opinia
mea este că solu țiile pentru multe dintre problemele educației nu sunt
tehnice, ci profund umane.
Bazându-ne pe ştiinţă, am subestimat în mod repetat înțelep ciunea inerentă
a culturii şi experienţei umane, dezvoltată de-a lungul a milioane de ani. Iată
un bun exemplu. Au fost descoperite comunități tribale actuale ce practică
o agricultură răzleaţă, unde, în loc de un singur câmp, un fermier poate avea o
duzină sau chiar mai multe grădini mici, larg răspândite. Acest lucru i-a exasperat
pe vesticii binevoitori, care s-au plâns în legătură cu timpul iro sit pentru a merge
zilnic de la o grădină la alta – mai mult timp decât cel petrecut pentru a avea grijă
de recolte. Incercările de a-i lumina pe fermieri cu ajutorul tehnicilor moderne
de agricultură S-au dovedit inutile. Cu toate acestea, analizele ulterioare au ară
tat că, deși agricultura răzleaţă aducea o producție globală mai redusă, avea
şi un alt rezultat -- în niciun an nu se înregistra un eşec total al recoltei. Cu alte
cuvinte, supraviețuirea fermierului depindea de păstrarea acestei metode mai
puțin eficiente.
Ce are știința de oferit?
Eu îmi modific opinia atunci când faptele se modifică.
Tu ce faci? JOHN MAYNARD KEYNES
Profesorii pun pe bună dreptate sub semnul întrebării valoa rea experților care
presară în teoria standardelor educaționale cuvinte precum neuron, cortex şi
sinapsă. Dar haideți să nu aruncăm copilul odată cu apa din copaie. Am aflat
 câteva lucruri, inclusiv faptul că hrana adecvată are un impact măsurabil asupra
memo riei şi învățării, la fel şi somnul şi activitatea fizică. Adolescenţii
LLLLLLLLS

3 John Maynard Keynes (1883-1946), faimos economist britanic, considerat unul

dintre fondatorii macroeconomiei teoretice moderne. (N.t.)
LOUIS COZOLINO
Predarea bazată pe ataşamento Puterea ataşamentului
22
23
au într-adevăr ceasuri biologice diferite care le afectează ciclul somn-veghe, ceea ce
duce la abilități de învăţare diferite, în momente diferite ale zilei. De asemenea, ştiințele
cognitive au demonstrat că oamenii tind să rețină mai bine atunci când infor mația
este prezentată în anumite moduri și într-un anumit ritm (pentru perspectiva unui biolog,
consultați Zull, 2002).
În ciuda potențialelor beneficii ale acestor descoperiri științi fice, niciuna
dintre ele nu abordează eşecul sistemului ca întreg. Se întâmplă aşa deoarece
transmiterea cunoștințelor este un demers esențialmente uman, neconcordant cu
metodologiile ştiinţifice ves tice, aplicate în cadrul unui model de producție în masă.
Mult prea adesea, cei care promovează o anumită ramură a învă țării ştiinţifice
presupun despre creier că este un organ separat, ce funcționează într-un
spațiu vid. Ajung astfel să creadă că putem înțelege creierul în mod izolat și
că lucrurile descoperite în labora tor pot fi aplicate direct în clasă. Cu toate acestea,
creierul nostru social aparține unei matrici întrețesute de relații și realități ce țin de
supraviețuirea cotidiană. In ciuda faptului că acest lucru este igno rat de
cercetătorii care studiază în laborator procesul de învățare, capacitatea unui
elev de a învăța este puternic influențată de cali tatea ataşamentului acestuia față de
profesorii şi faţă de egalii săi.
Ceea ce lipseşte în practic toate teoriile educației bazate pe stiintă este
recunoaşterea faptului că, la oameni, creierul este un organ social de adaptare. Creierul
a evoluat pentru a interactiona cu mediul, cu scopul supraviețuirii. Ca organ social,
creierul uman a evoluat pentru a se conecta și pentru a învăța de la alte creiere, in
contextul relaţiilor semnificative. Datele din domeniul neuro stiințelor sociale, din cel al
antropologiei culturale şi al biochimiei susțin toate teoria conform căreia creierul
a evoluat pentru a învăța de la educatori plini de grijă și compasiune, care ne
cunosc bine şi care sunt implicaţi în starea noastră de bine.
Nu există niciun substitut pentru instinctul profesorilor inteli genți, dedicați și
cărora le pasă – aceştia sunt experții reali. Oame nii de ştiinţă ar trebui să
studieze activitatea acestor educatori, să-şi dea seama de ce au succes și
să analizeze ce ne comunică reuşitele lor despre modul în care învață
creierul. Ceea ce încerc să fac este exact acest lucru – să folosesc ştiinţa
pentru a înţelege mai bine de ce educatorii de succes reuşesc, care sunt
sistemele neuronale pe care le accesează și cum stimulează neuroplasticita tea
şi învățarea.
2

Ataşamentul sigur reprezintă capacitatea de a fi con solat de către ceilalți și de a

te simți în siguranță printre aceștia. În clasă, atașamentul sigur față de
profesori și faţă de alți elevi optimizează capacitatea de învăţare. Această
legătură biologică a fost modelată de evolu ție în interiorul rețelelor neuronale
dedicate învățării, stresului şi relaţiilor sociale.
Neuroplasticitatea reprezintă capacitatea sis temului nervos de a se
schimba ca răspuns în fața experienţei. Creierul a fost modelat de evoluție pen tru a se
adapta și readapta la o lume în continuă schimbare. Cu alte cuvinte, creierul
există pentru a învăța, a memora şi a aplica ceea ce a învățat. Învă țarea
depinde de modificările din chimia și arhitec tura creierului, printr-un proces numit
plasticitate neuronală. Plasticitatea neuronală reflectă capacitatea
LOUIS COZOLINO
Predarea bazată pe ataşamentu Puterea ataşamentului
24
25
neuronilor de a-şi modifica atât structura, cât şi rela țiile unii cu ceilalți, cu scopul
învățării pe baza a noi experiențe.
Calea către o minte închisă este o inimă deschisă Prietenia
adevărată își poate permite cunoaşterea
adevărată. I
HENRY DAVID THOREAU
invăța în şcoală este să te îndrăgosteşti de profesorul tău. Cu siguranță a fost
adevărat în cazul meu.
Cum poate să stimuleze o clasă instinctele sociale primitive, neu Poplasticitatea şi
învățarea? Studiind comunitățile tribale actuale, am
aflat că viața socială este
modelată de cooperare, egalitate şi leadership pe bază de servicii.
Cooperarea, bazată pe relațiile de înrudire şi interesele comune, este întărită
prin beneficii evidente, ce tin de supravieţuire, mai ales atunci când resursele sunt insufi
ciente sau când există un inamic comun. Egalitatea şi sentimentul de echitate din cadrul
unui trib îl fac pe fiecare membru să se simtă valorizat, amplificându-i, totodată,
angajamentul față de trib. În sfârşit, leadershipul se câştigă prin abilități și
servicii oferite altor membri ai tribului. In clasă, autoritatea se bazează pe serviciile
aduse elevilor și pe valoarea pe care educatorul o aduce clasei.
Demult în preistorie, învățarea timpurie avea loc în perechi sau în mici grupuri de
indivizi înrudiţi, cu o ,,curriculă" ghidată de supraviețuirea cotidiană. Timp de o sută de
mii de ani, oame nii moderni din punct de vedere anatomic au evoluat în comuni tăți
tribale restrânse, ținute laolaltă de relații familiale, cooperare şi ritualuri comune.
Interdependența membrilor grupului a con tinuat să împletească creierele
acestora, până când triburile au devenit super-organisme. Această perspectivă
privind creierul este susținută de mii de studii ce atestă impactul relaţiilor asupra
sănătății, stării de bine şi asupra învățării.
Neurolingvistul John Schulman mi-a spus la un moment dat că cea mai bună metodă
de a învăța o a doua limbă este să te îndrăgosteşti de cineva care vorbeşte doar
acea limbă. Dincolo de motivaţie şi exerciţiu, neurochimia dragostei şi a ataşamentului
sti mulează neuroplasticitatea învățării. Probabil că acest lucru poate lua forma unei
afirmații mai generale – cea mai bună metodă de
Instinctele sociale primitive au fost modelate la înce putul evoluției animalelor sociale
pentru a promova legăturile, ataşamentul și îngrijirea maternă. Au fost folosite mai apoi
pentru a conecta familiile, clanurile şi micile triburi. Acestea sunt instinctele care ne
împing către sacrificiul de sine, acte de caritate şi către a dărui atât de mult din noi
înşine copiilor şi altor persoane pe care le iubim. Instinctele sociale primitive sunt deter
minate în principal de reacții biochimice, declanşate în situaţii de parentaj,
reproducere şi formare de grupuri.
In contrast cu valorile tribale tradiționale, leadershipul din cadrul societăților industriale
și al sistemelor educaţionale se bazează pe competiție, succes individual, obedienţă şi
putere
LOUIS COZOLINO
Predarea bazată pe ataşamento Puterea ataşamentului
26
27
exercitată asupra altora. Asta înseamnă că grupurile mai mari sunt organizate
prin intermediul ierarhiilor sociale, al inegalității şi al dominării. Creierul nostru
este cablat să reziste şi să se revolte împotriva coerciției, supunerii și inechității.
Acesta este motivul pentru care grupurile care cooperează supraviețuiesc,
iar practicile injuste din orice grup plantează semințele discordiei și eșecului.
Scopul acestei cărți este de a vă ghida în crearea unei clase
tribale, astfel încât să puteți direcționa aceste instincte sociale primitive în
beneficiul elevilor dumneavoastră.
e alătura unei versiuni sau alteia de trib, precum și beneficiile care derivă din
apartenenţă, nu pot fi negate. Se pare că în acest punct al evoluției noastre
avem încă un picior puternic ancorat în trecutul nostru tribal.
Valorile tribale ale respectului reciproc, cooperării şi grijii care ne-au modelat
creierele sociale de-a lungul a nenumărate generații au fost eliminate, în cea mai
mare măsură, din ecua tia culturală modernă. Totuşi, cele mai de succes instituții
par a fi cele care sunt capabile să integreze imperativele instinc tuale ale
creierului nostru tribal în structuri ale organizaţiilor ierarhice contemporane.
Adaptarea instinctelor tribale în inte riorul instituţiilor mari, denumită prin
termenul ,,cerc de lucru" (work-around), îmbunătăţeşte funcționarea în
grupuri mari, prin activarea instinctelor sociale primitive (Richerson & Boyd,
2006). Un exemplu de un astfel de ,,cerc de lucru" este dat de situațiile sociale
care îi încurajează pe educatori să se cunoască şi ca per soane, dincolo
de rolul lor de colegi în profesie. Legăturile per sonale stabilite în aceste
situații, în special dacă sunt afective şi autentice, contribuie la orientarea
personalului şcolii şi a şcolii în direcția tribului.
Temă de reflecţie: Leadershipul cooperativ
Imaginați-vă că adoptaţi această atitudine faţă de elevii dumneavoastră
şi că investiți mai mult timp pentru a analiza modul în care clasa poate împărți cu
dumneavoastră responsabilitățile care derivă din leadership. Există modalități
prin care puteți să-i inclu deți pe elevi în procesul de luare a deciziilor care
pro movează cooperarea, democrația, egalitatea şi echitatea şi care vor
încuraja conexiunile tribale şi vor amplifica instinctele sociale?
Un cerc de lucru este acea strategie prin care este activată dinamica într-un grup
mic, sunt încurajate instinctele sociale primitive şi este securizat ataşamen tul în
cadrul organizațiilor mai mari. Exemple grăitoare sunt echipele de sport,
plutoanele militare şi grupurile deoameni care lucrează într-un
proiect pentru care au angajament și pasiune.
Deşi cultura vestică s-a modificat semnificativ în ultimii 5 000 de ani, instinctele
noastre, biochimia și rețelele neuronale care s-au dezvoltat în contextul vieţii
tribale sunt în esență nemodifi cate. Dovezi substanțiale susțin ideea că aceia
care evită cel mai bine inconvenientele culturii moderne industriale sunt cei care
creează triburi sau se alătură unor triburi. De la cei care merg la biserică la fanii
sporturilor și la membrii găştilor, impulsul de a
TUTTE

LOUIS COZOLINO
Predarea bazată pe ataşamentu Puterea ataşamentului
28
29
Cele mai de succes instituții moderne pot fi foarte bine cele care au identificat o
modalitate a de integra şi direcționa instinctele creierului
social primitiv. Un
exemplu este cel al fabricii organi zate în jurul grupurilor mici de
producție, în vederea identifică rii mai bune cu produsul și a controlului
calității. Alte exemple includ ierarhiile militare şi sporturile de echipă, care încurajează
legăturile ritualice intense, în mici subgrupuri, în pregătirea luptei sau a competiției.
Aceste tipuri de ,,cercuri de lucru" reprezintă adaptări ale instinctelor tribale în
cadrul unor ierarhii extinse. Profesorii care pot crea, menține și utiliza aceste cercuri
de lucru pentru a amplifica implicarea emoțională, motivația și munca în echipă
vor crea cu siguranță un grup de învăţare reușit.
acestor triburi sentimentul de apartenenţă. În plus, le va face să se
simtă membri ai şcolii ca întreg. Pot concura la sporturi şi în strân
gerea de fonduri din comunitate sau pot susține evenimente soci ale unii
pentru alții – gândiți-vă la frățiile în care un student are o loialitate dublă,
față de şcoală și față de casa frăţiei căreia îi aparține. Această strategie poate fi
cultivată și în şcolile mai mari. La fel, în clasele de dimensiuni mari elevii pot fi
împărțiți în triburi mai mici.
.
A

NEL

Creaţi suficient timp pentru relații

Sugestii de cercuri de lucru
Orele de întâlnire ar trebui stabilite pe parcursul întregii săp tămâni, iar prânzul ar
trebui să dureze mult, pentru a le permite elevilor şi profesorilor deopotrivă să
relaționeze, să facă schimb de experiență și să se concentreze asupra
proiectelor comune. De ase menea, elevii, educatorii și personalul școlii ar trebui
să petreacă timp in afara mediului de învățare, pentru a-şi aprofunda legatu
rile unii cu ceilalți. Crearea unui trib necesită timp.
Următoarele exemple sunt câteva sugestii de organizare în cercuri de lucru care
sprijină translatarea în practică a teoriei educației tribale.
Mențineți clasele și școlile cât de mici posibil
Descentralizarea clasei prin crearea de grupuri de învăţare prin cooperare
Împărțiți-i pe elevi în grupuri mici atent formate, care colabo rează pentru a
rezolva probleme. Factori precum stilul de persona litate, punctele tari şi experiența ar
trebui toți luați în considerare pentru a maximiza succesul grupului.
Trebuie să eliminăm din ecuația educaţională distanţa inter personală și indiferența
emoțională care constituie reacția noastră naturală în fața unui grup mare de oameni. O
şcoală trebuie să fie un orăşel, nu o metropolă. Ar trebui să fie de neconceput să te pre
faci că o persoană pe lângă care treci nu există. Dacă o şcoală de dimensiuni reduse
nu reprezintă o opțiune actuală, luați în calcul împărțirea unei şcoli în triburi mai mici
pe care le puteți numi cum doriți. Împărțiți școala în etaje sau aripi sau
puncte pe busolă, dez voltați o identitate pentru fiecare și creați
programe care le oferă
Munca în folosul comunităţii
Alături de identificarea unei cauze valoroase, munca în folosul comunităţii ar trebui să
constituie unul dintre aspectele centrale
LOUIS COZOLINO
Predarea bazată pe ataşament Puterea ataşamentului
30
Participare emoțională și plină de sens din partea
părinților, bunicilor şi a altor persoane implicate
31
ale activităţilor de la şcoală și din clasă. Realizate corespunzător, acestea sunt
modalități de implicare a inimilor, minților și corpu rilor în procesul întinderii unei
mâini către lumea extinsă. Nimeni, indiferent de cât de mult ar suferi, nu poate să nu
fie ajutat dacă îi ajută pe ceilalți. Unul dintre profesorii mei mi-a spus cândva să țin
minte: ,,Ori de câte ori nu-ți este clar cine ești, ajută-i pe ceilalți și vei afla". Cu toții
trebuie să înțelegem efortul care ne este cerut de compasiune. Se creează, de
asemenea, un scop comun pentru elevii noştri, ceea ce facilitează crearea de relații.
Provocări valoroase și activități pline de sens
Găsiți modalități prin care toți elevii să se implice în activități care au sens şi valoare
pentru comunitate. Aceste proiecte pot fi legate de munca în folosul comunității și
strângerea de fonduri pentru proiecte şcolare sau comunitare. Nu-i feriți pe copii de
lumea reală – ei au nevoie de suficiente provocări care să le sti muleze creierul să
învețe.
Implicaţi cât de mulți părinți posibil pentru a extinde baza de cunoştinţe a clasei și
pentru a maximiza legătura clasei și a șco lii cu comunitatea. Nu e suficient ca părinții
să fie doar prezenţi; includeţi-i în planificarea și reflecția asupra sarcinilor şi provocă
rilor ce le vor fi prezentate elevilor. Nu plecați de la presupunerea că profesorii
vor fi buni în mod firesc la acest tip de organizare comunitară – directorii ar trebui
să le ofere tipul de pregătire și sprijin necesare pentru a avea succes. Totuși,
dacă aceste resurse nu vă sunt oferite la școala dumneavoastră, există numeroase
alte resurse disponibile din partea organizaţiilor nonprofit, a editori lor şi a altor
profesori.
Succesul utilizării creative a instinctelor noastre străvechi într-un cadru mai modern nu
lasă loc de îndoială privind rele vanța lor pentru experiența umană. Aşa cum veți vedea,
educatorii care reuşesc să acceseze instinctele sociale primitive ale elevilor lor, prin
intermediul relaţiilor de ataşament și prin structurarea tribală a claselor, sunt capabili să
aibă succes în situaţii educațio nale aparent imposibile.
Concentrați-vă asupra evenimentelor actuale, prin intermediul unor
povestiri relevante
Lumea constituie cea mai bună sursă pentru material de învă țare. Evenimentele
sunt prezente la știri pentru că sunt relevante pentru experienţa umană. Infracțiunile
violente sunt invitații pen tru discuții despre controlul armelor de foc, lupta rasială, tulbu
rările mentale, stresul traumatic etc. Atacurile teroriste pot duce la
analize politice,
geografice și religioase. E posibil ca elevii să se simtă confortabil
împărtăşind experiențe personale care au legă tură cu aceste subiecte mai
ample.
LOUIS COZOLINO
Predarea bazată de atasament a Puterea atasamentului