STUDIU DE CAZ 

:
PREZENTAREA UNEI SITUAȚII DE ÎNVĂȚARE DIN PERSPECTIVA TEORIEI
CONDIȚIONĂRII OPERANTE

Una dintre cele mai influente teorii psihologice privind educaţia este cea behavioristă, care
se se bazează pe teoriile unor cercetători precum John B. Watson, Ivan Pavlov şi B. F. Skinner. La
baza acestei teorii stă ideea că modelarea comportamentului are loc datorită unor procese de
asociere şi de consolidare prin recompense şi pedepse. Conform perspectivei behavioriste,
comportamentul uman poate fi descris ca un rezultat al influenţelor mediului. Unii behaveiorişti,
precum John B. Watson şi B.F. Skinner, au insistat că învăţarea are loc pur şi simplu prin procese
de asociere şi întărire.
Teoriile behaveioriste ale dezvoltării copilului se concentrează asupra modului în care
interacţiune cu mediul influenţează comportamentul şi se bazează pe teoriile teoreticienilor precum
John B. Watson, Ivan Pavlov şi B. F. Skinner. Aceste teorii tratează doar comportamentele
observabile. Dezvoltarea este considerată o reacţie la recompense, pedepse, stimuli şi întăriri.
Această teorie diferă considerabil de alte teorii ale dezvoltării copilului, deoarece nu are în vedere
gândurile sau sentimentele interne. În schimb, se concentrează pur pe modul în care experienţa
formează ceea ce suntem.
Condiţionarea operaţională (uneori denumită condiţionare instrumentală) este o metodă de
învăţare care apare prin recompense şi pedepse pentru un anumit comportament. Prin
condiţionarea operantă, se realizează o asociere între un comportament şi o consecinţă a acelui
comportament. Recompensa şi pedeapsa au loc aproape în fiecare zi în mediul natural, precum şi în
medii structurate, cum ar fi sala de clasă sau şedinţele de terapie.

Se dă următorul caz:
 Andrei este elev în clasa a treia. Acesta stăpânește foarte bine tehnologia și, de când a primit de
la părinți un telefon de ultimă generație pe care are voie să îl ia la școală, nu mai învață și nu mai e
atent la ore.
Doamna învățătoare i-a atras atenția de câteva ori, dar nimic nu pare să dea rezultate, până când
doamna a decis să pună în practică ceea ce studiase despre condiționarea operantă.
Într-una din zile, doamna învățătoare vine la școală cu laptopul și cu tebletele pe care le câștigase la
un concurs, și le oferă elevilor câte o tabletă, spunându-le că de acum înainte, dacă toți elevii își vor
face temele și vor învăța, toate orele le vor face pe tabletă.
La început, Andrei nu a părut prea încântat deoarece el avea deja un telefon performant pe care îl
putea folosi, dar văzând cât de încântați erau colegii lui care aveau tabletele și lucrau pe ele, a început
să fie curios de ce toți erau așa de acaparați și i-a cerut doamnei o tabletă să lucreze și el. Spre
surprinderea lui, chiar era interesant și captivant acest stil de predare deoarece doamna folosea multe
platforme și aplicații atât pentru predare, cât și pentru evaluare.
Din acel moment, desfășurarea orelor în acest mod depindea așadar de toți elevii, ceea ce îl face pe
Andrei să fie atent, să își facă temele și să învețe.

Condiționarea operantă stă la baza însușirii abilităților de bază, achiziționate încă de la naștere,
precum desfășurarea unor acțiuni elementare ca deschiderea ușii, mersul, prepararea hranei etc. Acest tip
de învățare se poate dovedi foarte eficient în domeniul educației, elevul fiind motivat să progreseze prin
intermediul unei întăriri pozitive.
Este important de luat în seamă faptul că rezultatul nu va fi unul imediat și că orice tendință de învățare
trebuie susținută printr-o întărire pozitivă repetată, pentru încurajare. Concret, educatorul sau părintele nu
trebuie să se aștepte ca elevul să își termine din start toate temele. Fiecare pas în realizarea proiectelor
trebuie încurajat, pentru a stimula dorința de cunoaștere a copilului; acesta trebuie să facă legătura dintre
asimilarea cunoștințelor și răsplata corespunzătoare, asociind învățatul cu ideea unui lucru bun, care dă
roade.
Condiționarea operantă se deosebește de cea clasică printr-o serie de factori, cel mai important
dintre aceștia referindu-se la modul de realizare a condiționării. Cea clasică implică un comportament
reflexiv și involuntar, precum salivația, frica, iar condiționarea operantă are la bază procese voluntare ale
sistemului nervos somatic.
 În studiul personalității elevilor, cunoașterea și aprecierea corectă a acestuia din perspectiva
procesului instructiv-educativ, este necesar identificarea și analiza temperamentului, adică trăsăturile și
calitățile formale, dinamico-energetice, a caracterului, adică trăsăturile de conținut, social-morale și
axiologice și a aptitudinilor.

Într-o clasă de elevi există o mare diversitate temperamentală: unii vioi, expansivi, comunicativi,
alții retrași lenți, alții total neastâmpărați, iar elevul Andrei, subiectul cazului prezentat anterior este un
elev vioi, neastâmpărat , care își consumă energia într-un mod greșit, dar care în urma contactului cu
învățarea asistată de calculator, pasiunea sa, începe să devină mai stăpân pe conduita sa (datorită
posibilităților pe care i le oferă activitatea școlară de a-și consuma energia prin studiu).
Copiii, în funcție de temperamentul pe care îl au, dezvoltă moduri diferite de a reacționa la mediul
înconjurător. Chiar dacă mediul influențează unele manifestări temperamentale, în esență, el este
înnăscut. Temperamentul condiționează rapiditatea percepției și a răspunsurilor verbale; rapiditatea
reacțiilor motorii; intensitatea trăirilor emoționale și durata lor; intensitatea și forța acțiunilor voluntare
ale copiilor.
Reacția la nou, se referă la prudența sau la modul pozitiv de reacție în fața unei noi experiențe
pentru copil: modul în care acceptă noi alimente, haine, jucarii, persoane, medii, sau în cazul lui Andrei,
noi modalități de a învăța. Unii copii sunt entuziasți în fața unor situații noi, alții reacționează puternic
negativ, prin respingerea oricărei situații noi.
Din modul în care se comportă, Andrei dă dovadă de adaptabilitatea, adică acceptă orice
modificare în viața sa , chiar dacă perioada necesară adaptării noii situații este mai lungă față de cea a
colegilor săi.