II MSR FRANCEZĂ

Buriman Bianca-Georgiana
Kocsis Denisa Gabriela

Teoria behavioristă

De-a lungul timpului, procesul educațional a cunoscut diverse abordări menite să

ajute la dezvoltarea cognitivă, psihică și mentală a educabililor. Aceste abordări pedagogice au
fost prezentate în sens larg sub denumirea de paradigmă. În articolul său, Sorin Cristea stabilește
faptul că Paradigma reprezintă „o viziune de ansamblu specifică şi unificatoare a unei realităţi”,
cercetată de o anumită teorie ştiinţifică recunoscută de membrii unei anumite comunităţi
ştiințifice”1

În decursul secolului XX, umanitatea a cunoscut cinci mari paradigme dintre care
numim : cognitivismul (bazat pe memorie și pe structurarea elementelor care ajută la asimilarea
informațiilor noi) ; constructivismul ( unde elevul devine centrul în procesul de învățare și unde
este încurajată învățarea prin experimentare) ; umanismul (care primează cu crearea unui mediu
favorabil menit să ajute la sporirea actului propriu-zis de învățare) ; învățarea transformativă (în
cadrul căreia învățarea se poate face în mod diferit, adaptat de către fiecare persoană în parte în
funcție de nevoile personale, dezvoltarea societății etc.) ; behaviorismul (pune accent pe relația
dintre stimul și răspuns). În continuare, prezentul studiu se va concentra asupra abordării
metodologiei behavioriste în mediul educațional.

Acest model se axează pe stimul și recompensă, pornind de la ideea că orice faptă bună
(orice răspuns corect dat de către elev și orice conduită dezirabilă) trebuie recompensată pentru a
imprima acest tip de comportament în psihicul uman (în atitudinea elevilor). Cei patru mari
specialiști ai teoriei behavioriste: Pavlov, Thorndike, Skinner și Watson își formulează concepția
despre relația impuls și reacție, cea mai cunoscută fiind cea a lui Pavlov (experimente pe
animele).

1
Cristea Sorin, Paradigme în educație, București, p.94, disponibil online:
https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/93_100_Paradigme%20in%20educatie_pedagogie.pdf

1
II MSR FRANCEZĂ
Buriman Bianca-Georgiana
Kocsis Denisa Gabriela

În cazul celui dintâi menționat, observăm faptul că manifestările și reacțiile unui câine
pot fi influențate doar prin utilizarea unui bec sau a unui clopoțel dacă utlizarea acestor obiecte a
fost făcută în mod repetat și concomitent cu momentul în care animalului i se servea hrană.

În jurul anului 1898 atunci când Edward Thorndike a utilizat o cutie cu scripete și o
pisică. Cea din urmă trebuia să folosească scripetele pentru a ieși din cutie. Pentru ca animalul să
deprindă automatismul care să îi permită eliberarea din cutie, Thorndike i-a oferit în repetate
rânduri câte o recompensă alimentară. Astfel primele baze ale paradigmei behaviouriste au fost
puse. Prin urmare, învățarea avea să se facă printr-un sistem de stimul (recompensă) și răspuns
(învățare/deprindere). Ulterior, în secolul XX, Skinner, un profesor ajunge să aplice aceste
tehnici folosind un șobolan și o simplă manetă. Experimentul viza efectele datorate apăsării a
acelei manete de către șobolan.

a)În primul caz, șobolanul care apăsa de cât mai multe ori acea manetă era răsplătit cu
hrană. Astfel comportamentul său era întărit în urma unei experiențe pozitive.

b) În al doilea caz, șobolanul primește un șoc electric iar apăsarea manetei îl ajută să
oprească acel șoc. În acest caz comportamentul dorit este cauzat în urma stopării unor efecte
negative.

c) A treia situație prezintă șobolanul care apasă maneta și care ulterior resimte un șoc
electric în picior. În consecință, șobolanul ajunge să nu mai apaese maneta din cauza efectelor
negative datorate apăsării acesteia. Aici, este vorba de încetarea unui anumit comportament ca
urmare a unei pedepse.

d) În situația a patra, șobolanul apasă maneta fără a resimți nimic. Prin urmare
comportamentul nu este întărit și nici sancționat ceea ce duce la o încetare a acestei practici.
Toate aceste situații au primit denumirea de ˶condiționare operantă˝ de către Thorndike.

În cazul lui Watson, acesta a efectuat un experiment pe un copil. Acestuia din urmă i s-au
arătat diverse animale cu blană (iepure, câine, șobolan) dar și diverse obiecte preecum măști,
hârtie care eardea etc. La început copilul a reacționat normal, neavând vreo reacție deosebită față
de aceste elemente. Ulterior, la apariția șobolanului, omul de știință a lovit puternic două bare

2
II MSR FRANCEZĂ
Buriman Bianca-Georgiana
Kocsis Denisa Gabriela
provocând un sunet puternic. În urma acestui experiement s-a dovedit faptul că acel copil a
manifestat o reacție de frică de fiecare dată când vedea un animal cu blană.

Teoria behavioristă este o abordare în psihologie care pune accent pe studiul

comportamentului observabil și măsurabil. Principalele idei ale teoriei behavioriste includ:

1.Stimulul și Răspunsul: Behavioriștii susțin că comportamentul poate fi înțeles prin analizarea

relației dintre stimul și răspuns. Stimulul este ceva care declanșează o reacție, iar răspunsul este
comportamentul observabil asociat acestui stimul.

2. Învățare prin Asociere: Teoria behavioristă pune un accent deosebit pe procesul de învățare
prin asociere. De exemplu, în condiționarea clasică, un stimul neutru devine asociat cu un stimul
existent, astfel încât să declanșeze același răspuns.

3. Recompensă și Pedepsire: Principiile recompensei și pedepsirii sunt esențiale în teoria

behavioristă. Comportamentele care sunt recompensate au tendința de a se repeta, în timp ce cele
pedepsite au șanse mai mici de a fi repetate.

4. Generalizare și Discriminare: Behavioriștii studiază cum animalele sau oamenii generalizează

sau discrimină între diferite stimulente. Generalizarea implică răspunsuri similare la stimulente
asemănătoare, în timp ce discriminarea înseamnă diferențierea între stimulente.

În educație, behaviorismul pune accent pe factorii externi care ajută la modelarea

comportamentului educabilului folosind sistemul de întărire (în cazul deprinderii unui anumit
comportament) sau de pedeapsă/ ignorare a comportamentului nedorit. Spre exemplu, profesorul
poate să acorde puncte bonus, mici autocolante sau chiar o notă bună atunci când un elev oferă
un răspuns corect sau îndeplinește o sarcină. Contrar acestei practici, profesorul poate totodată să
ofere pedepse precum oferirea de puncte minus, o notă nesatisfăcătoare sau poate doar să ignore
un comportament inadecvat venit din partea educabililor.

În cadrul acestei paradigme, profesorul are un statut autoritar unde el decide dacă
informațiile expuse de elevi sunt corecte, el oferă feedback-ul final și oferă recompense sau mici
pedespe pentru comportamentul elevilor.

3
II MSR FRANCEZĂ
Buriman Bianca-Georgiana
Kocsis Denisa Gabriela
Din punct de vedere metodologic, această practică poate fi aplicată liber de către fiecare
profesor în parte fără a ține cont de niște parametri fixați. Așadar acest sistem de recompense sau
pedepse pot fi aplicate la libera alegere, după considerentele celui care instruiește.

Noi ca profesori în sala de clasă, aplicăm principiile teoriei behavioriste pentru a

influența comportamentul și performanța elevilor noștri.

Din punct de vedere personal, această practică poate oferi rezultatele dorite atunci când
este utilizată constant și într-o manieră menită să aducă satisfacție. Un exemplu potrivit poate fi
momentul când profesorul oferă la finalul lecției mici recompense precum notarea cu un punct
bonus, autocolante cu fețe zâmbitoare, cuvinte de încurajare, aplauze etc. elevilor care au răspuns
corect și au fost activi în decursul lecției respective. De asemenea, poate fi instituită și ca o
regulă în care elevii care acumulează zece puncte bonus, să fie răsplătiți cu nota 10 în catalog.
Recompensa trebuie oferită imediat ce elevul manifestă un comportament dorit (răspunde corect
la întrebarea adresată clasei, a efectuat o sarcină de lucru suplimentară etc.).

În al doilea rând, prin repetiție și reflecție asupra răspunsurilor corecte, se încurajează

formarea și consolidarea obiceiurilor și competențelor în rândul elevilor. ˶Repetitio mater
studiorum est˝ ( Repetiţia este mama învăţăturii). Cu alte cuvinte, expresia evidențiază faptul că
pentru a învăța trebuie să repeți. Astfel dacă omul nu ar fi născut repetiţia, cu siguranţă nu s-ar fi
născut studiul, atât de important în viaţa oricărei persoane. Fiecare elev are dreptul la învățare,
astfel menirea profesorilor este să îi susțină și să îi ajute după posibilitatea fiecaruia, repetând și
exersând împreună. Astfel elevii vor căpăta diverse cunoștințe și vor pleca de pe băncile școlii cu
un bagaj educațional bogat. Prin repetiție și practică, teoria behavioristă poate contribui la
formarea abilităților practice și automatizarea anumitor cunoștințe, facilitând aplicarea acestora
în diverse contexte.

Un alt exemplu care arată faptul că aplicarea acestui sistem de stimul-răspuns poate avea
efecte pozitive este datorată faptului că elevii vor prezenta și vor trata cu mai mult interes
informațiile expuse în clasă știind că vor putea fi recompensați în urma implicării lor.

În sens contrar, această tehnică poate avea însă și efecte negative. Din cauză că această
paradigmă utilizează doar factori externi pentru a introduce modificări în comportamentul
educabililor, fără a ține cont de nevoile emoționale ai acestora. Spre exemplu utilizarea

4
II MSR FRANCEZĂ
Buriman Bianca-Georgiana
Kocsis Denisa Gabriela
pedepselor ar putea aduce o inhibare din partea educabililor mai emotivi și ar putea duce chiar la
refuzul acestora de a se mai implica în orice activitate propusă de profesor. Aplicarea de pedepse
sau critici ar trebui să fie făcută cu atenție fără a afecta partea emoțională a elevilor.

Plecând de la acest exemplu, un alt efect negativ al acestei practici îl constituie faptul că
unii elevi ar putea să ignore procesul de asimilare a informației astfel că atenția lor se va
concentra doar asupra posibilelor recompense. Luând ca exemplu, interesul elevului de a
răspunde în cadrul fiecărei orei vom observa după un timp că acele deprinderi au fost asimilate în
mod pasiv și că informațiile au fost uitate. Astfel, dezavantajul metodei ar putea fi încurajarea
învățării mecanice și lipsa posibilității de formare a gândirii critice unde atenția educabilului a
fost orientată spre recomensă și nu spre asimilarea informațiilor.

În concluzie, paradigma behavioristă care își propune să modifice comportamentul

educabililor prin intermediul unor stimulente sau factori externi, poate fi utilizată cu moderație în
cadrul orelor de curs cu condiția ca aceasta să nu introducă alte modificări decât cele dorite.

5
II MSR FRANCEZĂ
Buriman Bianca-Georgiana
Kocsis Denisa Gabriela

Bibliografie:

1) Busteaga M, Paradigme Educaționale, EDICT, Bacău, 2023, disponibil on-line:

https://edict.ro/paradigme-educationale/ (27.010.2024)

2) Cristea Sorin, Paradigme în educație, București, p.94, disponibil online:

https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/93_100_Paradigme%20in
%20educatie_pedagogie.pdf

3)Constantinescu, O., Principiile învățării, 2009, disponibil online,

www.math.uaic.ro/~oanacon/depozit/Curs_2_Princ.inv.pdf (27.01.2024)

4)Dumitrache, A., Micul Albert. Un experiment tulburător și trist, 2013, disonibil on-line:
https://www.scientia.ro/homo-humanus/51-psihologie/5574-micul-albert-un-experiment-
tulburator-si-trist.html (27.01.2024)

5)Lemhenyi, E. Teoriile învățării: modelul behaviourist, Brașov, 2019 disponibil on-line :

https://iteach.ro/experientedidactice/teoriile-invatarii-modelul-behaviorist (27.01.2024)

6)Sfetcu, N., Behaviorism, 2019, dsiponibil on-line:

https://www.telework.ro/ro/behaviorism/ (27.01.2024)

7)https://terapeutic.net/2012/01/conditionarea-operanta-skinner/