Obiectul: Terapii Cognitiv- Comportamentale

Concepția lui Skinner

Skinner a susținut ca pihologia trebuie să își restricționeze domeniul la ceea ce poate fi
văzut, manipulat și măsurat în laborator, adică la comportamentul observabil. El însă nu nega
existența proceselor interne (fiziologice sau mentale), mail mult, spre sfîrșitul vieții a afirmat
că psihologia terbuie să fie capabilă să explice aspectele vieții interne care pot fi observate
obiectiv.
Teoriile lui Skinner au fost bazate pe studiile asupra comportamentului pe animale.
Asta nu a impiedicat teoria lui să fie aplicată cu succes în cazul oamenilor, el considerînd că
diferentele dintre modurile de răspuns ale animalelor și oamenilor sunt diferite doar în ceea
ce privește complexitatea, mecaismele care stau la baza răspunsurilor ar fi de fapt similare.
B.F. Skinner a fost unul dintre cei mai influenți psihologi comportamentaliști ai
secolului XX, iar teoria sa despre personalitate a fost puternic influențată de perspectiva sa
behavioristă.
Potrivit concepției lui Skinner, personalitatea este în mare măsură formată și
influențată de mediu. El a susținut că oamenii nu sunt născuți cu anumite trăsături de
personalitate sau cu un anumit temperament, ci că acestea sunt dezvoltate și modelate de
experiențele lor de viață și de interacțiunile cu mediul înconjurător.
Skinner a dezvoltat un concept numit "modelare", care se referă la modul în care
comportamentele pot fi învățate și modelate prin recompensă și pedeapsă. El a argumentat că
personalitatea poate fi influențată în mod similar prin recompensarea anumitor
comportamente și pedepsirea altora.
De asemenea, Skinner a subliniat importanța condiționării clasice și operante în
dezvoltarea personalității. El a susținut că oamenii pot fi condiționați să răspundă la anumite
stimuli într-un mod specific, ceea ce poate duce la formarea unor trăsături de personalitate.
În esență, concepția lui Skinner despre personalitate a fost una deterministă,
argumentând că personalitatea este formată de experiențele individuale și că oamenii nu au
control asupra acestor experiențe. În acest sens, el a susținut că oamenii pot fi schimbați și
îmbunătățiți prin schimbarea mediului și prin modelarea comportamentelor lor.
B.F. Skinner a distins două tipuri principale de comportamente în teoria sa
behavioristă: comportamentul respondent și comportamentul operant.
Comportamentul respondent se referă la răspunsurile automate ale organismului la
stimuli specifici din mediu, care sunt învățate prin condiționare clasică. Acest tip de
comportament poate fi involuntar și automat, cum ar fi o reacție de frică la sunetul unui
clopot sau o senzație de foame după ce vedeți o fotografie cu un aliment delicios.
Pe de altă parte, comportamentul operant este acela pe care individul îl controlează și
îl învață prin consecințele sale. Acest tip de comportament este influențat de recompense și
pedepse și este învățat prin condiționarea operantă. De exemplu, un copil poate învăța să își
facă temele după ce își primește o recompensă (cum ar fi o gustare sau o jucărie) sau poate
înceta să vorbească urât după ce a fost pedepsit (cum ar fi pierderea unui privilegiu).
Skinner a susținut că comportamentul operant este esențial pentru dezvoltarea
personalității și că acesta poate fi modelat și schimbat prin recompensă și pedeapsă. El a
argumentat că oamenii pot fi învățați să își dezvolte abilități și trăsături de personalitate
dorite prin recompensarea comportamentelor pozitive și prin pedepsirea celor negative.
În concluzie, distincția între comportamentul respondent și comportamentul operant
este importantă în teoria lui Skinner, deoarece aceste două tipuri de comportamente sunt
influențate de mecanisme de învățare diferite și au efecte diferite asupra personalității și
comportamentului uman.
Sigur, iată câteva exemple pentru fiecare tip de comportament descris de Skinner:
Comportamentul respondent:
 Când te trezești dimineața, simți o senzație de foame în stomac.
 O persoană care se teme de șerpi poate să aibă o reacție de frică atunci când vede un
șarpe.
 Când cineva îți aruncă un obiect la cap, poți să ai un reflex de a te feri pentru a evita
lovirea.
Comportamentul operant:
 Un copil care își face temele la timp poate primi o recompensă sub formă de o gustare
sau o jucărie.
 O persoană care își păstrează calmul într-o situație tensionată poate primi laudă sau
admirație din partea altor persoane.
 Un șofer care respectă regulile de circulație poate evita amenzile și accidentele și
poate fi considerat un șofer responsabil.
Acestea sunt doar câteva exemple, dar arată modul în care comportamentele
respondent și operant pot fi prezente în viața de zi cu zi a oamenilor.
Conform teoriei behavioriste a lui B.F. Skinner, comportamentul uman poate fi
influențat și modelat prin intermediul unor mecanisme de învățare, precum intarirea și
modelarea.
Intarirea (reinforcement) este procesul prin care un comportament este întărit prin
intermediul unor recompense sau consecințe pozitive, astfel încât să aibă o probabilitate mai
mare de a se repeta în viitor. Skinner a distins două tipuri principale de intariri:
 Intarire pozitivă: constă în oferirea unei recompense sau stimulente plăcute în urma
unui comportament dorit. De exemplu, un elev poate primi o notă bună sau laudă din
partea profesorului pentru o prezentare bine făcută, ceea ce îi poate crește motivația și
probabilitatea de a avea o prezentare excelentă și în viitor.
 Intarire negativă: constă în eliminarea unui stimul aversiv sau neplăcut în urma unui
comportament dorit. De exemplu, un student care își face temele la timp poate evita o
pedeapsă, cum ar fi pierderea unui privilegiu sau primirea unei note proaste.
Modelarea (shaping) este procesul prin care un comportament complex este învățat
prin intermediul unei serii de etape sau pași mai mici. Prin modelare, comportamentul poate
fi ajustat și modificat treptat în direcția dorită. Un exemplu de modelare poate fi învățarea
unui animal de companie să facă trucuri, precum să stea, să se rostogolească sau să aducă o
minge. Prin intermediul modelării, comportamentul este împărțit în etape mai mici și este
întărit prin recompense pozitive.
În concluzie, Skinner a susținut că comportamentul uman poate fi influențat și
modificat prin intermediul mecanismelor de intarire și modelare. Prin oferirea unor
recompense pozitive sau eliminarea unor stimulente negative și prin intermediul modelării,
comportamentul poate fi ajustat și îmbunătățit în direcția dorită.
Teoria lui Skinner a fost subiectul dezbaterilor și criticilor în cadrul comunității
științifice, începând cu momentul publicării sale în anii '50.
Unii critici consideră că teoria lui Skinner reduce comportamentul uman la un simplu
răspuns la stimulii din mediu și nu ia în considerare factori mai profunzi și mai complecși,
cum ar fi emoțiile, gândurile sau trăirile interioare. De asemenea, unii contestă faptul că
teoria sa nu ia în considerare factori ereditari sau genetici care pot influența comportamentul
uman.
În plus, teoria sa a fost criticată pentru că a fost aplicată și înțeleasă greșit în unele
contexte, cum ar fi în domeniul educației. Unele critici susțin că aplicarea sa riguroasă în
sistemul educațional poate duce la o abordare mecanică și ineficientă a procesului de
învățare și poate ignora nevoile individuale ale elevilor.
Cu toate acestea, teoria lui Skinner a adus o contribuție semnificativă la înțelegerea
comportamentului uman și a mecanismelor de învățare. Prin accentul pus pe importanța
intaririi și modelării comportamentului, teoria lui Skinner a influențat în mod semnificativ
practicile în domeniul psihologiei, terapiei și educației.
În concluzie, teoria lui Skinner a fost subiectul unor dezbateri și critici în cadrul
comunității științifice, însă aceasta a adus o contribuție semnificativă la înțelegerea
comportamentului uman și a mecanismelor de învățare.

Albert Bandura este un psiholog canadian cunoscut pentru teoria sa privind învățarea
socială și pentru cercetările sale privind influența reciproca dintre comportamentul uman,
mediul social și factorii cognitivi. Potrivit lui Bandura, personalitatea este rezultatul
interacțiunii complexe dintre trei factori principali: mediul, comportamentul și cogniția.
Conform teoriei lui Bandura, mediul social în care o persoană trăiește are o influență
semnificativă asupra personalității sale. Mai exact, comportamentul și personalitatea sunt
influențate și modelate de factori externi, cum ar fi modelele comportamentale, familia,
prietenii, școala și mass-media. În acest context, el a subliniat importanța modelelor de
comportament, pe care le-a definit ca fiind persoanele din jurul nostru pe care le admirăm și
le imităm.
Bandura a subliniat de asemenea importanța factorilor cognitivi în formarea personalității.
Conform teoriei sale, gândurile și credințele noastre despre noi înșine și despre lumea din
jurul nostru pot influența comportamentul și personalitatea. De exemplu, dacă cineva crede
că nu poate realiza ceva, atunci va fi mai puțin probabil să încerce să realizeze acea acțiune.
În plus, Bandura a subliniat și importanța comportamentului în formarea personalității.
Potrivit teoriei sale, comportamentul și personalitatea sunt influențate de modul în care o
persoană își modelează propriile gânduri și acțiuni și cum își adaptează comportamentul în
funcție de circumstanțe. De exemplu, dacă cineva își dezvoltă abilitățile de comunicare prin
intermediul practicii și feedback-ului, acest lucru poate duce la îmbunătățirea personalității și
la o creștere a încrederii în sine.
În concluzie, teoria lui Bandura privind personalitatea subliniază importanța mediului social,
a factorilor cognitivi și a comportamentului în formarea personalității umane. Această teorie
a avut o influență semnificativă în domeniul psihologiei și a adus o contribuție semnificativă
la înțelegerea complexității personalității umane.

Teoria lui Bandura privind învățarea prin observare sau modelarea se bazează pe ideea
că oamenii pot învăța prin observarea comportamentului altor persoane și imitarea lor.
Această teorie se bazează pe patru elemente-cheie:

Observarea: Observarea este primul pas în învățarea prin modelare. Persoana trebuie să
observe comportamentul altor persoane și să înțeleagă contextul în care se desfășoară acest
comportament.
Retenția: După observarea comportamentului, persoana trebuie să își rețină această
informație în memorie și să o poată recupera atunci când este necesar.

Reproducerea: Persoana trebuie să fie capabilă să reproducă comportamentul observat.

Acest lucru poate fi influențat de abilitățile și capacitățile proprii ale persoanei, precum și de
factori precum motivația și nivelul de încredere în sine.

Motivația: Motivația joacă un rol important în învățarea prin observare. Persoana trebuie să
fie motivată să învețe și să adopte comportamentul observat. Această motivație poate fi
influențată de diverse factori, precum recompensele și consecințele, interesele personale și
valorile individuale.

Pe lângă aceste elemente, Bandura a subliniat și importanța auto-reglementării în învățarea

prin observare. Auto-reglementarea implică controlul și monitorizarea propriilor gânduri,
sentimente și comportamente în timpul învățării. Prin auto-reglementare, o persoană poate
dezvolta abilități de autocontrol și de adaptare la diverse situații.

Modelarea poate fi aplicată într-o varietate de contexte, de la educație și formare

profesională până la îmbunătățirea comportamentului individual. De exemplu, în educație,
profesorii pot utiliza modelarea pentru a arăta elevilor cum să-și îmbunătățească abilitățile de
studiu și comportamentul în clasă. În formarea profesională, modelele pot fi utilizate pentru a
arăta noilor angajați cum să îndeplinească sarcinile lor de muncă. În ceea ce privește
îmbunătățirea comportamentului individual, modelarea poate fi utilizată pentru a ajuta o
persoană să învețe cum să-și îmbunătățească relațiile interpersonale sau cum să-și dezvolte
abilitățile de comunicare.

În concluzie, modelarea este o teorie importantă a lui Bandura privind învățarea socială și
poate fi aplicată în mai multe contexte. Prin înțelegerea procesului de modelare și aplicarea
sa în mod adecvat, oamenii pot învăța să își dezvolte abilitățile, comportamentele și
personalitatea.

În teoria lui Bandura, sinele este o construcție socială și cognitivă care se dezvoltă în urma
interacțiunii individului cu mediul înconjurător. Sinele este considerat a fi format din două
componente: sinele observat și sinele anticipat.

Sinele observat se referă la percepția pe care o avem despre noi înșine în baza feedback-ului
primit de la alți oameni și din mediul înconjurător. De exemplu, atunci când o persoană
primește feedback pozitiv despre abilitățile sale, sinele observat se va dezvolta într-un mod
pozitiv, iar când primește feedback negativ, sinele observat se va dezvolta într-un mod
negativ.

Sinele anticipat se referă la modul în care ne percepem pe noi înșine în situațiile viitoare,
bazat pe experiențele și așteptările noastre. De exemplu, o persoană care se așteaptă să aibă
succes într-un domeniu anume va avea un sine anticipat pozitiv în acea sferă, ceea ce poate
duce la o performanță mai bună.
În teoria lui Bandura, sinele este considerat a fi influențat de mediul social și cultural în care
trăim. Persoanele sunt influențate de modelele sociale din mediul lor și se adaptează la
normele și valorile sociale. De exemplu, într-o cultură în care succesul este foarte valorizat,
sinele observat și sinele anticipat pot fi influențate în mod pozitiv de aceste valori.

Sinele are un rol important în determinarea comportamentului individual. Persoanele tind să

se comporte în moduri care sunt consistente cu percepția lor despre sine și cu așteptările lor.
În acest sens, modul în care o persoană își percepe sinele și așteptările pe care le are despre
sine pot influența comportamentul și performanța sa.

În concluzie, în teoria lui Bandura, sinele este o construcție socială și cognitivă care se
dezvoltă în urma interacțiunii individului cu mediul înconjurător. Sinele este format din două
componente: sinele observat și sinele anticipat, iar dezvoltarea acestuia este influențată de
mediul social și cultural în care trăim. Sinele joacă un rol important în determinarea
comportamentului individual și a performanței.

În teoria lui Bandura, autointarirea și autoeficacitatea sunt două concepte importante

care influențează dezvoltarea și comportamentul individual.

Autointarirea se referă la recompensele interne pe care le obținem din propriul comportament

și succesul obținut. De exemplu, dacă o persoană își atinge obiectivele și primește feedback
pozitiv, aceasta se va simți bine și se va simți motivată să continue să facă acțiuni care să
ducă la succes. Autointarirea poate fi văzută ca o formă de încurajare internă, care sprijină
dezvoltarea și performanța.

Autoeficacitatea se referă la percepția pe care o persoană o are despre abilitățile și

capacitățile sale de a face față unor situații și de a obține succes în anumite domenii. Această
percepție este influențată de experiențe anterioare, modele sociale și feedback-ul primit. De
exemplu, o persoană care a avut succes într-un domeniu anume va avea o autoeficacitate mai
mare în acea sferă, ceea ce îi va da încredere și o va determina să continue să aibă succes. În
schimb, o persoană care a avut experiențe negative sau care primește feedback negativ va
avea o autoeficacitate mai scăzută, ceea ce poate duce la o performanță mai slabă.

În teoria lui Bandura, autointarirea și autoeficacitatea sunt interconectate. Autointarirea poate

fi văzută ca o formă de autoeficacitate, deoarece persoana își recompensează
comportamentul de succes și își crește astfel încrederea în abilitățile sale. La rândul său,
autoeficacitatea poate influența autointarirea, deoarece o persoană cu o autoeficacitate mai
mare va avea mai multă încredere în abilitățile sale și se va simți mai motivată să își
stabilească obiective mai ambițioase și să obțină succes într-un anumit domeniu.

În concluzie, autointarirea și autoeficacitatea sunt concepte importante în teoria lui Bandura.

Autointarirea se referă la recompensele interne pe care le obținem din propriul comportament
și succesul obținut, în timp ce autoeficacitatea se referă la percepția pe care o persoană o are
despre abilitățile și capacitățile sale de a face față unor situații și de a obține succes în
anumite domenii. Aceste concepte sunt interconectate și influențează dezvoltarea și
comportamentul individual.
Evaluarea teoriei lui Bandura
Teoria lui Bandura a fost larg discutată și evaluată de-a lungul anilor. Unele dintre
principalele avantaje ale teoriei includ:

Abordarea holistică: Teoria lui Bandura ia în considerare atât factorii interni, cum ar fi
gândurile și emoțiile, cât și factorii externi, cum ar fi mediul social și cultura, pentru a
explica dezvoltarea și comportamentul uman. Această abordare holistică face ca teoria să fie
mai cuprinzătoare și mai relevantă pentru diversele experiențe de viață ale oamenilor.

Emphasisul pe observație și modelare: Bandura a subliniat importanța observării și modelării

comportamentului altor oameni pentru învățarea și dezvoltarea noastră. Aceasta este o
abordare realistă, deoarece oamenii învață adesea prin a observa și imita alții.

Importanța autoeficacității: Teoria lui Bandura a introdus conceptul de autoeficacitate, care

se referă la încrederea unei persoane în propriile abilități și capacități. Cercetările au arătat că
autoeficacitatea poate fi un predictor important al succesului și performanței umane.

Cu toate acestea, teoria lui Bandura a fost, de asemenea, criticată din mai multe puncte de
vedere:

Prea mult accent pe observație: Unii critici susțin că teoria lui Bandura acordă prea multă
importanță observației și modelării comportamentului, subestimând astfel importanța
factorilor interni, cum ar fi genele și trăsăturile de personalitate.

Neglijarea factorilor socio-economici: Teoria lui Bandura nu ia în considerare în mod

explicit factorii socio-economici, cum ar fi statutul socio-economic și accesul la resurse, care
pot influența dezvoltarea și comportamentul uman.

Limitări metodologice: Câteva dintre cercetările inițiale ale lui Bandura se bazează pe
eșantioane mici și condiții experimentale limitate, ceea ce poate limita generalizarea
concluziilor lor la populația mai largă.

În concluzie, teoria lui Bandura a adus contribuții semnificative în înțelegerea dezvoltării și

comportamentului uman. Cu toate acestea, există și limite și critici ale teoriei, iar cercetările
ulterioare au încercat să abordeze aceste probleme pentru a îmbunătăți înțelegerea noastră a
oamenilor și a modului în care învață și se dezvoltă.

Constructele personale a lui Kelly

În teoria constructelor personale a lui Kelly, constructele personale reprezintă modalitățile

prin care oamenii organizează și interpretează experiențele lor. Aceste construcții personale
sunt sistemul de idei, valori și percepții ale unei persoane despre lumea din jur și despre sine.
Construcțiile personale sunt folosite de oameni pentru a face distincții între experiențe
similare, pentru a face predicții despre evenimentele viitoare și pentru a lua decizii.

Construcțiile personale sunt considerate centrale în teoria lui Kelly, deoarece influențează
toate aspectele experiențelor și comportamentelor unei persoane. Acestea sunt formate de
experiențele trecute și de interacțiunile cu mediul social, precum și de procesele cognitive ale
individului.

Kelly a susținut că construcțiile personale sunt relative și subiective și că diferențele

individuale în construcții pot explica diferențele de comportament și personalitate. De
exemplu, o persoană poate avea o construcție personală despre succes care include
performanțe academice și profesionale, în timp ce altă persoană poate avea o construcție
personală despre succes care se referă la relațiile interpersonale și la fericirea personală.

În plus, construcțiile personale sunt considerate dinamice și pot fi ajustate și schimbate în

timp. De exemplu, o persoană poate să își schimbe construcția personală despre succes în
urma unei experiențe care a schimbat perspectiva lor asupra vieții.

În concluzie, construcțiile personale sunt esențiale pentru înțelegerea comportamentului și

personalității umane în teoria lui Kelly. Ele sunt subiective și relative, formate de
experiențele trecute și influențează toate aspectele vieții unei persoane.

Teoria constructelor lui Kelly

Teoria constructelor personale a lui George Kelly este o abordare cognitivă care încearcă să
explice modul în care oamenii percep și organizează lumea din jurul lor. Potrivit lui Kelly,
fiecare persoană este un constructor activ de sens și înțelegere, iar gândurile și
comportamentele lor sunt influențate de construcțiile personale unice pe care le dezvoltă în
timp.

Iată câteva detalii importante ale teoriei constructelor personale a lui Kelly:

Construcția personală: Kelly credea că fiecare persoană are propriul set unic de construcții
personale - concepte mentale sau modele prin care percepe și organizează experiențele și
evenimentele din lumea din jurul lor. Construcțiile personale sunt construite în timp, bazate
pe experiențele trecute și prezente și sunt influențate de factori precum mediul social, cultura
și personalitatea.

Construcții contrastante: Kelly a propus ideea de construcții contrastante - opuse, dar

interdependente - pentru a explica modul în care oamenii construiesc sens și înțelegere. De
exemplu, o persoană poate avea construcția personală de "bun/rău", iar aceasta poate fi
contrastată cu o altă construcție personală de "plăcut/neplăcut". Aceste construcții
contrastante ajută la înțelegerea complexității lumii din jurul nostru.

Ciclul constructiv: Kelly a propus ciclul constructiv ca un proces prin care oamenii
formează și revizuiesc construcțiile personale. Ciclul începe cu evenimente din lumea din
jur, urmat de percepții și interpretări, apoi construcții personale, care în cele din urmă sunt
testate împotriva experienței și pot fi revizuite. Ciclul constructiv este un proces continuu și
dinamic care reflectă natura umană de a căuta mereu să înțeleagă și să-și adapteze percepțiile
și comportamentele.
Incongruență: Kelly a introdus conceptul de incongruență, care se referă la o situație în care
o construcție personală este în conflict cu experiența reală. În această situație, persoana poate
experimenta disconfort sau anxietate, iar această incongruență poate fi rezolvată fie prin
modificarea construcției personale, fie prin schimbarea experienței.

Tehnica repertoriului: Kelly a propus o tehnică numită repertoriul pentru a ajuta la

explorarea construcțiilor personale și la rezolvarea incongruențelor. Această tehnică implică
examinarea sistemului de construcții personale ale unei persoane și a repertoriului de
construcții disponibile, identificarea construcțiilor care nu sunt utile sau sunt problematic și
explorarea modului în care aceste construcții pot fi schimbate sau înlocuite.

Diferențierea: Kelly a susținut că oamenii pot face diferențe subtile între experiențe
similare, în funcție de construcțiile personale pe care le au. De exemplu, o persoană poate
face o diferență între două tipuri diferite de fericire sau a se simți bine, în funcție de
construcțiile lor personale.

Multi-determinism: Kelly a subliniat importanța multi-determinismului în explicarea

comportamentului uman. El a crezut că comportamentul uman este determinat de mai multe
factori, inclusiv construcțiile personale, mediul social și experiențele trecute.

Compatibilitatea: Kelly a propus că oamenii caută să-și mențină construcțiile personale în

concordanță cu experiența lor. Dacă există o incongruență între construcția personală și
experiența reală, persoana poate încerca să ajusteze construcția personală sau să evite
experiența.

Evidențierea: Kelly a introdus conceptul de evidențiere pentru a explica modul în care

oamenii își selectează experiențele și construcțiile personale pentru a le aduce în prim-plan.
De exemplu, o persoană poate fi mai atentă la evenimentele care confirmă construcția sa
personală și poate ignora sau minimiza evenimentele care nu sunt în concordanță cu
construcția sa.

Îmbunătățirea personalității: Kelly a crezut că oamenii pot îmbunătăți construcțiile

personale și, prin urmare, pot îmbunătăți personalitatea lor. Acest lucru poate fi realizat prin
schimbarea experiențelor și prin învățarea de la alte persoane, dar și prin dezvoltarea unei
conștientizări și introspecție asupra propriilor construcții personale.

În general, teoria constructelor personale a lui Kelly subliniază rolul activ al individului în
crearea și organizarea propriei realități. Aceasta evidențiază importanța construcțiilor
personale și a modului în care acestea influențează percepțiile, interpretările și
comportamentele individului. Teoria lui Kelly a fost considerată o abordare importantă în
psihologiea cognitivă și a avut un impact semnificativ asupra cercetării psihologice și
terapiei.

Postulatul fundamental al teoriei personale a lui Kelly afirmă că "Oamenii sunt

cercetători care caută să anticipeze și să prevadă evenimentele din mediul lor". Acest
postulat implică faptul că oamenii își construiesc propriile lor teorii personale despre lumea
din jurul lor, pe care le folosesc pentru a face predicții despre viitor și pentru a lua decizii.
Unul dintre cele mai importante corolare ale teoriei lui Kelly este cel de-al 11-lea corolar,
numit și "diferențele interindividuale". Acest corolar afirmă că "Diferiți oameni, fiind în
aceeași situație, pot să reacționeze diferit, pentru că fiecare dintre ei își construiește propriul
său model personal de lume". Acest corolar evidențiază faptul că oamenii au construcții
personale diferite, bazate pe experiențele lor trecute și pe interpretarea lor a lumii. De aceea,
două persoane pot să reacționeze diferit la aceeași situație sau eveniment, deoarece au
construcții personale diferite și percepții diferite ale lumii.

Acest corolar al teoriei lui Kelly subliniază importanța înțelegerii diferențelor individuale în
comportament și personalitate. Înțelegerea construcțiilor personale ale unei persoane poate
ajuta la dezvoltarea unei relații mai eficiente și la crearea unui mediu mai pozitiv pentru acea
persoană. În plus, recunoașterea faptului că oamenii au construcții personale diferite poate
ajuta la prevenirea unor stereotipuri și prejudecăți nejustificate.

Pentru a înțelege mai bine corolarul al 11-lea al teoriei personale a lui Kelly, este important
să înțelegem că oamenii își construiesc propriile lor modele personale de lume prin
intermediul construcțiilor personale. Aceste construcții personale sunt interpretări subiective
ale experiențelor individuale și se dezvoltă în timp, prin intermediul interacțiunilor cu mediul
și prin intermediul proceselor de învățare.

Astfel, în timp ce două persoane pot să trăiască aceeași experiență, fiecare poate să își creeze
o construcție personală diferită a acelei experiențe, bazată pe percepțiile și interpretările lor
unice ale evenimentului. Aceste construcții personale se formează în baza diferitelor
elemente, cum ar fi valorile personale, credințele, experiențele trecute, informațiile din
mediul social și cultural, precum și procesele cognitive și emoționale.

Astfel, atunci când doi oameni se confruntă cu aceeași situație, cum ar fi o provocare sau un
eveniment neașteptat, fiecare dintre ei va avea propria lor interpretare a evenimentului și va
reacționa în consecință. De exemplu, unii oameni ar putea vedea o provocare ca fiind o
oportunitate de a se dezvolta și de a învăța, în timp ce alții ar putea vedea aceeași provocare
ca fiind o amenințare la adresa stimei de sine și a încrederii personale.

Acest corolar al teoriei lui Kelly subliniază, de asemenea, faptul că oamenii au capacitatea de
a-și schimba construcțiile personale în funcție de noile experiențe și informații pe care le
obțin. Prin urmare, oamenii pot să își schimbe interpretările și percepțiile despre lumea din
jurul lor și să își îmbunătățească abilitățile de a face față situațiilor dificile.

În concluzie, corolarul al 11-lea al teoriei personale a lui Kelly subliniază importanța

înțelegerii diferențelor individuale și a construcțiilor personale în comportament și
personalitate. Prin recunoașterea faptului că oamenii au construcții personale diferite, putem
să dezvoltăm o mai bună înțelegere a celor din jurul nostru și să creăm medii mai pozitive și
mai eficiente pentru toată lumea.
Teoria personală a lui George Kelly include următoarele 11 corolare:

Corolarul fundamental – oamenii acționează în funcție de modul în care percep și

interpretează realitatea.

Corolarul construcției – oamenii construiesc construcții personale unice și individuale ale

lumii din jurul lor, bazate pe experiențele lor personale și interpretările subiective.

Corolarul experienței – oamenii se bazează pe experiența personală pentru a înțelege și a

face față lumii.

Corolarul comunicației – comunicarea are loc atunci când două sau mai multe persoane
împărtășesc aceeași construcție personală.

Corolarul existential – oamenii sunt responsabili pentru a-și crea propriile vieți și pentru a-
și face alegerile.

Corolarul modulării – oamenii își pot modifica construcțiile personale pentru a face față la
noile experiențe și la informații.

Corolarul fragmentării – construcțiile personale pot fi mai mult sau mai puțin coerente
între ele.

Corolarul polarității – oamenii își pot construi construcții personale opuse pentru a face
față la situații contradictorii.

Corolarul controlului – oamenii încearcă să prevadă și să controleze evenimentele din viața

lor.

Corolarul adaptării – oamenii trebuie să se adapteze la schimbările din mediul lor pentru a-
și menține construcțiile personale.

Corolarul relației – există o relație între modul în care oamenii percep lumea și modul în
care se comportă.

Aceste corolare subliniază ideea că comportamentul și personalitatea sunt strâns legate de

interpretările individuale ale lumii din jurul nostru. Prin înțelegerea și modificarea acestor
construcții personale, oamenii pot să își îmbunătățească abilitățile de a face față situațiilor
dificile și pot să dezvolte o mai bună înțelegere a celor din jurul lor.

Teoria personală a lui George Kelly este o teorie cognitivă care susține că oamenii sunt
construcții active și continue ale propriilor lor percepții și interpretări ale lumii. În acest sens,
personalitatea este văzută ca un set de construcții personale unice și individuale ale lumii din
jurul nostru. Kelly numește aceste construcții personale "constructe".
Conform teoriei sale, aceste constructe sunt formate din diferențele pe care oamenii le
observă între obiecte, oameni, situații sau evenimente și sunt interconectate între ele. Acest
proces de a găsi diferențe și de a le conecta între ele este cunoscut sub numele de
"construirea construcțiilor personale".

Kelly a identificat 11 corolare sau principii în teoria sa personală.

Primul corolar, numit "Corolarul fundamental", afirmă că oamenii acționează în funcție de
modul în care percep și interpretează realitatea. Acest lucru înseamnă că ceea ce credem
despre lumea noastră, despre noi înșine și despre ceilalți are un impact direct asupra
comportamentului nostru și a modului în care ne vedem.

Corolarul 2, numit "Corolarul construcției", afirmă că oamenii construiesc construcții

personale unice și individuale ale lumii din jurul lor, bazate pe experiențele lor personale și
interpretările subiective. În această privință, nu există două construcții personale identice,
deoarece fiecare persoană are experiențe și interpretări unice ale lumii.

Corolarul 3, numit "Corolarul experienței", afirmă că oamenii se bazează pe experiența

personală pentru a înțelege și a face față lumii. Acest lucru înseamnă că experiențele noastre
din trecut ne modelează percepțiile și interpretările noastre curente.

Corolarul 4, numit "Corolarul comunicației", afirmă că comunicarea are loc atunci când
două sau mai multe persoane împărtășesc aceeași construcție personală. Acest lucru
înseamnă că atunci când oamenii au construcții personale similare, ei pot comunica mai ușor
între ei.

Corolarul 5, numit "Corolarul existential", afirmă că oamenii sunt responsabili pentru a-și
crea propriile vieți și pentru a-și face alegerile. Acest lucru înseamnă că fiecare persoană este
responsabilă pentru ceea ce face și pentru modul în care își trăiește viața.

Corolarul 6, numit "Corolarul modulării", afirmă că oamenii își pot modifica construcțiile
personale pentru a face față la noile experiențe și la informații. Acest lucru înseamnă că
suntem capabili să ne schimbăm percepțiile și interpretările noastre ale lumii, pe baza noilor
experiențe și informații pe care le obținem.

Corolarul 7, numit "Corolarul fragmentării", afirmă că unele construcții personale nu pot fi

generalizate pentru a explica întreaga lume. Acest lucru înseamnă că există construcții
personale care se aplică doar în anumite situații sau contexte, dar nu se aplică în mod
universal.

Corolarul 8, numit "Corolarul controlului", afirmă că oamenii își pot exercita un anumit
control asupra evenimentelor vieții lor. Acest lucru înseamnă că putem acționa pentru a ne
controla viața și a obține ceea ce ne dorim, pe baza construcțiilor personale pe care le avem.

Corolarul 9, numit "Corolarul permeabilității", afirmă că unele construcții personale sunt

mai permeabile decât altele și pot fi modificate cu mai multă ușurință. Acest lucru înseamnă
că unele construcții personale sunt mai flexibile decât altele și pot fi schimbate cu mai multă
ușurință.
Corolarul 10, numit "Corolarul schimbării", afirmă că schimbarea este inevitabilă și face
parte din viața umană. Acest lucru înseamnă că construcțiile personale trebuie să fie
adaptabile și flexibile, pentru a face față schimbărilor care au loc în viața noastră.

Corolarul 11, numit "Corolarul relației", afirmă că oamenii sunt într-o relație cu lumea lor și
cu ceilalți oameni. Acest lucru înseamnă că construcțiile personale ale fiecărei persoane sunt
influențate de relațiile lor cu ceilalți și de impactul pe care îl au asupra lumii înconjurătoare.

Aceste corolare sunt importante pentru înțelegerea teoriei personale a lui Kelly și arată
modul în care construcțiile personale ale fiecărei persoane sunt unice și influențate de
experiențele și interpretările lor subiective ale lumii din jurul lor. Acestea subliniază, de
asemenea, importanța flexibilității și adaptabilității în construcțiile personale, pentru a face
față schimbărilor care apar în viața noastră.

Coloralul dihotomiei
Coloralul dihotomiei este unul dintre cele 11 corolare ale teoriei personale a lui Kelly. Acest
corolar afirmă că oamenii văd lumea în termeni de opoziții și dualități. Adică, tendem să
gândim în termeni de perechi opuse, cum ar fi bine-rău, mare-mic, plăcut-neplăcut etc.

Acest corolar sugerează că oamenii folosesc dihotomia ca o modalitate de a face față

complexității lumii înconjurătoare și de a o organiza într-un mod ușor de înțeles. Prin
simplificarea lumii în termeni de opoziții, oamenii pot crea un cadru simplu de referință
pentru a naviga prin lume.

De asemenea, corolarul dihotomiei poate duce la limitarea gândirii și alegerea unei părți din
dihotomie în defavoarea celeilalte. De exemplu, dacă cineva gândește doar în termeni de
bine și rău, pot ignora zonele gri ale vieții și nu vor fi în măsură să înțeleagă complexitatea și
ambiguitatea lumii din jurul lor.

Acest corolar subliniază importanța de a evita gândirea rigidă și de a fi deschiși la ideea că

există mai multe modalități de a vedea lumea decât doar în termeni de opoziții și dualități.

Corolarul individualitatii
Corolarul individualității este unul dintre cele 11 corolare ale teoriei personale a lui Kelly.
Acest corolar afirmă că fiecare individ are propriul său sistem de construcție a realității, prin
care își interpretează și organizează experiențele.

Potrivit acestui corolar, oamenii au construcții personale unice, care se dezvoltă din
experiențele lor unice și contextele sociale. Fiecare individ are propriul său sistem de
interpretare și organizare a realității, bazat pe istoria lor de viață și pe interacțiunile lor
anterioare cu lumea înconjurătoare.

Această idee sugerează că, deși oamenii pot avea experiențe similare, fiecare persoană își
construiește propria interpretare a acestor experiențe, bazată pe propriile lor construcții
personale. În plus, corolarul individualității sugerează că oamenii pot înțelege realitatea într-
un mod diferit de cel al altor persoane.
Acest corolar subliniază importanța de a respecta diversitatea și de a nu impune propriile
noastre construcții personale asupra altora. Prin înțelegerea și acceptarea faptului că fiecare
individ are propriul său sistem de construcție a realității, putem începe să ne deschidem la
perspectiva altora și să construim relații mai sănătoase și mai respectuoase.

Corolarul alegerii
Corolarul alegerii este unul dintre cele 11 corolare ale teoriei personale a lui Kelly. Acest
corolar afirmă că oamenii sunt liberi să aleagă modul în care își construiesc propriile
construcții personale și că aceste construcții sunt influențate de alegerile lor personale.

Potrivit acestui corolar, fiecare individ are libertatea de a alege cum să interpreteze și să
înțeleagă lumea înconjurătoare. Alegerea lor poate fi influențată de experiențele anterioare,
de contextul social și cultural și de alte factori, dar individul este cel care ia decizia finală cu
privire la modul în care își construiește propriile construcții personale.

De exemplu, două persoane pot avea aceeași experiență și totuși pot ajunge la interpretări
diferite ale acelei experiențe, bazate pe alegerile lor personale și pe construcțiile personale
existente. Alegerea lor poate fi influențată de credințele, valorile și motivațiile lor personale.

Corolarul alegerii subliniază importanța de a încuraja oamenii să ia responsabilitatea pentru

propriile lor construcții personale și să fie conștienți de libertatea lor de a alege cum să
interpreteze și să înțeleagă lumea înconjurătoare. Prin încurajarea alegerii și autonomiei
personale, putem ajuta oamenii să se simtă mai încrezători și mai împliniți în viața lor.

Coloralul gamei de aplicare

Corolarul gamei de aplicare este unul dintre cele 11 corolare ale teoriei personale a lui Kelly.
Acest corolar afirmă că o construcție personală poate fi aplicabilă într-o gamă largă de
situații și că validitatea ei depinde de această gamă.

Acest corolar subliniază faptul că construcțiile personale ale unei persoane pot fi utilizate
într-un număr mare de situații și că validitatea lor trebuie să fie evaluată într-o gamă largă de
contexte pentru a fi considerate utile și funcționale. Astfel, validitatea unei construcții
personale nu poate fi determinată doar într-un singur context, ci trebuie să fie evaluată într-o
varietate de situații pentru a se asigura că poate fi aplicată într-o gamă largă de situații.

De exemplu, o construcție personală legată de relația dintre efort și recompensă poate fi

aplicabilă într-un număr mare de situații, cum ar fi locul de muncă sau școala, dar ar putea fi
mai puțin relevantă în alte contexte, cum ar fi în viața personală sau în situații de recreere.

Corolarul gamei de aplicare subliniază importanța de a evalua validitatea construcțiilor

personale într-o varietate de contexte pentru a se asigura că acestea sunt aplicabile într-o
gamă largă de situații. Acest corolar ne oferă un instrument util pentru a evalua și a
îmbunătăți construcțiile personale ale fiecăruia dintre noi și pentru a ne asigura că acestea
sunt funcționale și aplicabile în viața noastră de zi cu zi.

Corolarul socialului
Corolarul socialului este unul dintre cele 11 corolare ale teoriei personale a lui Kelly. Acest
corolar afirmă că oamenii sunt influențați de construcțiile personale ale altor oameni și că
acestea pot fi utilizate pentru a ne înțelege și pentru a ne forma propria perspectivă asupra
lumii.

Construcțiile personale ale celor din jur pot afecta modul în care percepeți lumea și cum vă
construiți propriile construcții personale. De exemplu, dacă un coleg de muncă are o
construcție personală negativă legată de o anumită sarcină, aceasta poate influența modul în
care vedeți și abordați acea sarcină. Pe de altă parte, dacă un prieten are o construcție
personală pozitivă legată de o anumită activitate, aceasta poate influența și propria dvs.
percepție și abordare a acelei activități.

Corolarul socialului subliniază faptul că construcțiile personale nu sunt formate doar în mod
individual, ci sunt influențate și modelate de interacțiunile sociale și de construcțiile
personale ale celor din jur. Înțelegerea construcțiilor personale ale celorlalți ne poate ajuta să
înțelegem mai bine lumea din perspectiva lor și să ne construim propriile construcții
personale mai precis și mai eficient.

Acest corolar ne oferă o perspectivă importantă asupra modului în care suntem influențați de
ceilalți și cum putem folosi construcțiile personale ale celorlalți pentru a ne îmbunătăți
propriile percepții și abordări ale lumii.

Corolarul asemanarii
Corolarul asemănării este unul dintre cele 11 corolare ale teoriei personale a lui Kelly. Acest
corolar afirmă că oamenii își construiesc construcțiile personale prin analogie cu alte
evenimente, obiecte sau idei, ceea ce poate duce la asemănări între construcțiile personale.

De exemplu, dacă cineva are o construcție personală despre ce înseamnă "a fi un lider bun",
aceasta poate fi influențată de alte construcții personale legate de "a fi un bun părinte" sau "a
fi un bun profesor". Această asemănare între construcții personale poate duce la o
perspectivă mai cuprinzătoare și mai complexă asupra ceea ce înseamnă "a fi un lider bun".

Corolarul asemănării subliniază faptul că construcțiile personale nu sunt formate doar în mod
izolat, ci sunt influențate și modelate de alte construcții personale și experiențe similare. Prin
urmare, oamenii pot învăța și dezvolta construcții personale mai complexe și mai complete
prin analogie cu alte evenimente sau idei.

Acest corolar ne oferă o perspectivă importantă asupra modului în care suntem influențați de
experiențele și construcțiile personale similare și cum putem folosi asemănările între
construcțiile personale pentru a ne îmbunătăți propria percepție și abordare a lumii.