Aplicații educaționale ale teoriei învățării sociale.

Modalități prin care teoria

învățării sociale a contribuit la înțelegerea învățării umane

Având ca punct de plecare teoria învățării comportamentale, Albert Bandura pune

bazele teoriei învăţării sociale, care acceptă majoritatea principiilor teoriilor
comportamentale, dar se concentrează, într-o mai mare măsură, asupra efectelor indiciilor
asupra comportamentului și asupra proceselor mentale interne, subliniind efectele gândirii
asupra acțiunii și efectele acțiunii asupra gândirii (Bandura, 1997, 2006; Schunk, 2016).

Teoria socială a învățării se bazează pe procesele gândirii umane care intervin

atunci când oamenii învață urmărind ceea ce fac ceilalți. Astfel, cogniția este esențială în
contextul învățării sociale și de aceea Bandura a transformat-o, în 1999 în teoria cognitivă
socială. Această teorie oferă un cadru pentru înțelegere, predicție și schimbare în
comportamentul uman.
Comportamentul uman depinde în mare măsură de mediu social în care se dezvoltă,
„este influențat de convingerile noastre, precum și de capacitățile noastre” (Albert
Bandura), acesta considerând că omul este produsul unei reciprocități dinamice dintre
capacitățile personale (cognitive, afective, motorii, biologice), comportament, și mediul
înconjurător.
Învățarea umană a constituit subiectul multor cercetări ale specialiștilor în educație.
B.F. Skinner, în anii 1940 susținea că limbajul este achiziționat de către copii în urma unei
„condiționări operante” fără a lua în considerare faptul că oamenii pot învăța instinctual,
prin imitație.
Albert Bandura arată că noi comportamente pot fi dobândite prin observare și prin
imitare. Astfel, învățarea are loc doar în context social, este un proces cognitiv, și are loc
prin observare sau instrucțiune directă.
Teoria învățării sociale se ghidează după următoarele principii:
1. învățarea este un proces cognitiv care are loc într-un mediu social;
2. învățarea poate avea loc prin observarea unui comportament/ consecințelor unui
comportament;
3. învățarea presupune inițial observarea, extragerea informațiilor, apoi luarea
deciziilor cu privire la performanța comportamentului (modelarea).
4. întărirea are rol în învățare dar nu este pe deplin responsabilă pentru învățare;
5. elevul nu este doar un recipient pasiv al informațiilor; calitățile personale, mediul și
comportamentul se influențează reciproc.

1
 Teoria învățării sociale explică procesele prin care se învață un comportament și
se menține modelul, calea către un comportament.
Albert Bandura susține că, dacă schimbarea unui comportament presupune
schimbare cognitivă atunci procesul are loc și invers, pentru a schimba cognițiile
trebuie să acționăm asupra comportamentului. De cele mai multe ori, oamenii învață
numai privindu-i pe ceilalți, modelul comportamental fiinf stocat și, ulterior, în anumite
condiții similare, este reprodus.
Bandura consideră imitarea și identificarea ca fiind procese determinante în
învățarea socială. Imitarea permite copilului să observe și să imite persoanele din jurul
său (alți copii, părinți, profesori). Se presupune că principiile învățării sociale
funcționează în același mod de-a lungul vieții.
Învățarea prin observație poate avea loc la orice vârstă. Oamenii învață unii de la
alții, prin observare, imitație și modelare. Pe baza acestor principii generale, învățarea
poate avea loc fără o schimbare de comportament, poate duce sau nu la o schimbare de
comportament.
Învățarea prin modelare comportamentală presupune patru procese
comportamental-cognitive:
1. Atenția - oamenii învață prin concentrarea atenției asupra caracteristicilor unui model.
Cu cât acestea sunt mai neobișnuite este cu atât mai probabil să atragă atenția.
Pentru copii, culoarea poate să facă diferența.
2. Retenția- presupune păstrarea cât mai fidelă a acțiunilor sau caracteristicilor
modelului (memorarea) prin codare simbolică și organizare cognitivă. Are loc prin
procese vizuale și verbale.
Este importantă repetiția pentru a fi siguri că observatorul a reținut caracteristicile
sau acțiunile modelului.
3. Reproducerea- subiectul este capabil să imite comportamentul observat – cel care i-a
atras atenția. Acuratețea feedback- ului este influențată de capacitățile individuale ale
subiectului – abilități cognitive.
4. Motivația-este ingredientul final necesar pentru modelarea unui comportament.
Subiectul trebuie să-și dorească să demonstreze ceea ce a învățat și pentru asta va avea
nevoie de stimulente pozitive, de încurajări și recompense.
Comportamentul manifestat va fi diferit, în funcție de caracteristicile subiectului,
factorii sociali. Întărirea și pedeapsa au rol important în motivație pentru copii.

2
 Principiile învățării sociale se aplică la clasă pentru a îmbunătăți dobândirea și
păstrarea cunoștințelor elevilor. Profesorul poate fi model pentru elevi și poate astfel
induce un comportament adecvat care va fi recompensat.
Teoria cognitivă a influențat multe domenii de cercetare: educație, sănătate, științe
sociale. Teoria cognitivă socială face distincția între învățarea nouă și performanța
comportamentelor învățate anterior. Spre deosebire de teoriile condiționării, care susțin că
învățarea implică conectarea răspunsurilor la stimuli sau urmărirea răspunsurilor cu
consecințe sociale, teoria cognitivă afirmă că învățarea și performanța sunt procese
distincte. Cu toate că învățarea are loc făcând, învățăm foarte mult observând, iar ceea ce
învățăm depinde de factori precum motivația noastră, interesul, stimulentele pentru
performanță, nevoia percepută, starea fizică, presiunile sociale.
Bibliografie:
1. Learning Theories – An Educational Perspective – Sixth Edition, Dale H. Schunk, The
University of North Carolina at Greensboro, 2012;
2.https://www.asecib.ase.ro/mps/aurel-marin_dramnescu_MODELUL_PEDAGOGIC_AL
_INSTRUIRII_SOCIALE_BANDURA.pdf
3. https://en.wikipedia.org/wiki/Albert_Bandura

Bandura a remarcat că Skinner pune accentul, în mare măsură, pe efectele

comportamentului,ignorând fenomenele de modelare – imitarea comportamentului altora –
și de experiență indirectă - învăţarea din succesele sau eşecurile altora. El a simțit că o mare
parte din învățarea umană nu este modelată de consecințele sale, învățarea fiind mai
eficientă dacă este determinată de un model (Bandura, 1986; Schunk, 2016).
Analiza învățării prin observație a lui Bandura (1997) implică patru faze:
atențională, de retenție, de reproducere și de motivație.
Faza atențională pune accentul pe un model. În general, elevii sunt atenți la modele
care sunt atractive, de succes, interesante și populare, ale căror stiluri le copiază. În sala de
clasă atenția acestora poate fi câștigată dacă profesorul utilizează în timpul orelor elemente
noi sau surprize, dacă motivează studenții.
Faza de retenție odată ce profesorul a câștigat atenția elevilor o poate modela
comportamentul pe care își dorește ca aceștia să îl imite dându-le ocazia să practice sau să
repete acel comportament.
Faza de reproducere în această fază elevii încearcă să-și potrivească
comportamentul cu cel al modelului o.

3
 Faza motivațională di b reprezintă ultimul stadiu al învățării din observaționale b.
Elevii vor imita modelul crezănd că făcând acest lucru le va spori șansele de a fi mai
puternici elevii sunt atenți la model practicând și reproducând deoarece au învățat că asta
place și asta te mulțumește
Bandura: modelarea și învățarea observațională
Teoria învăţării sociale explică procesele prin care se achiziţionează un
comportament sau o secvenţă de comportament, se iniţiază şi se menţin comportamentele.
Comportamentul social nu este înnăscut, ci învăţat de la modele adecvate
lbert Bandura a dezvoltat această teorie, pornind de la premisa că procesul în cauză
presupune o interacţiune continuă între individ şi anumiţi factori din mediul social, aceștia
devenind semnificativi pentru învăţare prin prisma individualităţii celui care învaţă și care
intervine activ, selectând mental, organizând şi transformândstimuliă din mediu.
Potrivit acestuia, viața socială ar fi imposibilă dacă oamenii ar învăța numai prin
încercăriși greșeli. Observarea constituie un mijloc rapid și eficient pentru achiziționarea
cunoștințelor șideprinderilor determinând acțiunea. Odată ce acțiunea
esteefectuată,individul nu utilizează consecințele acesteia în scopuri corective, dar, în fața
unei situații care cere o conduita nouă, individul recurge la experiența sa socială.Conform
lui Bandura, comportamentul social nu este înnăscut, ci învăţat de la modele adecvate.
Teoria sa susţine că dacă orice schimbare de comportament implică o schimbare cognitivă,
pentru a schimba cogniţiile trebuie să acţionăm asupra comportamentului. Cercetărilesale
demonstrează că schimbările comportamentale produse prin condiţionarea clasică sau prin
condiţionarea instrumentală nu sunt doar asocieri ale răspunsurilor la stimuli, ci ele sunt
mediate cognitiv