Sunteți pe pagina 1din 18

Epistemologia behavioristă

Proiect realizat de Grosu Ioana-Mădălina, Marandiuc


Alexia, Murariu Ioana-Teresa, Purice
Antonia-Petronela și Tihulcă Ioana-Maria
Cuprins
1. Obiective vizate;
2. Învățarea behavioristă;
3. Profilul cursantului adult;
4. Principiile învățării la vârsta adultă;
5. Activitate interactivă;
6. Evaluare.
Obiective vizate
La finalul acestui seminar, colegii noștri vor fi capabili:

O1: să descrie cel puțin 3 stadii ale profilului adultului emergent, pe


baza informațiilor prezentate;

O2: să identifice tipurile de învățare behavioristă, raportându-se la


fișa de lucru;

O3: să numească 3 dintre principiile învățării la vârsta adultă ale


lui Malcolm Knowles, pe baza prezentării.
Învățarea behavioristă
Din perspectivă behavioristă, cunoașterea reprezintă învățarea care
vizează modificarea comportamentului sub acțiunea factorilor externi.

Premisele învățării behavioriste:


• Comportamentul este condiționat de factori culturali și sociali;
• Învățarea are la bază procese de tipul repetiției și memorării diferitelor
secvențe practice;
• Evaluarea are întotdeauna loc în contexte concrete, vocaționale sau
profesionale.
Tipuri de învățare behavioristă:

• Condiționarea clasică (I.P. Pavlov) - asocierea stimul-răspuns;


• Condiționarea operantă (Watson, Skinner) - pentru fixarea unei
reacții este necesară întărirea (pozitivă/negativă);
• Condiționare operantă (vicariantă/observația) - recompensarea
comportamentului dorit și ignorarea celui indezirabil, prin raportare
la experiența altora (întărire pozitivă/negativă).

Oferă un exemplu pentru


fiecare tip de condiționare!
Rolul adulţilor implicați în învățarea behavioristă:
- dezvoltarea comportamentelor care asigură adaptarea la situații
concrete.
Rolul formatorului:
- stabilește obiectivele operaționale;
- utilizează strategii de învățare și tehnici de modificare a
comportamentului (recompensa, pedeapsa);
- demonstrează, explică, exemplifică acțiunea exprimată prin
obiective;
- utilizează condiționarea clasică, operantă și învățarea vicariantă
pentru producerea învățării.
Exigențe pedagogice pentru realizarea învățării behavioriste:

• Comportamentul așteptat trebuie să fie întărit cât mai des posibil;

• La începutul etapei de dezvoltare a unui nou comportament se va


aplica o întărire continuă, iar pe măsură ce noul comportament se
stabilizează, întărirea devine intermitentă;

• Întărirea trebuie administrată direct, imediat după producerea


comportamentului dorit.
Tehnici de modificare a comportamentului:

• O activitate plăcută, preferată, poate fi utilizată ca


întărire pentru o activitate dificilă.

Oferă un exemplu!
Stadiile vârstei adultului emergent
(18-25 de ani)
1. Etapa explorării identității (age of identity exploration)

- oscilări în planul sarcinilor profesionale, educaționale, familiale;


- prin experimentarea acestor roluri, tinerii reușesc să-și stabilizeze
identitatea, să realizeze o înțelegere a valorilor personale, a propriilor
resurse și limite și a modului de gestionare a acestor realități în
contextul social.
2. Etapa instabilității (age of instability)

- finalizarea studiilor este marcată de multiple schimbări ale


domiciliului - colegiu, familie, prieteni;
- perioada se stabilizează în jurul vârstei de 30 de ani;
- mulți tineri părăsesc domiciliul părinților și decid să studieze,
asumându-și responsabilități legate de viața independentă (coabitarea
cu colegi de aceeași vârstă, cu partenerul de viață).
3. Etapa centrării pe propria persoană (age of self-focus)

- eliberați de sub tutela părinților și rutina școlii, decid ce vor să facă,


înainte de a fi constrânși de noi responsabilități - familiale, parentale și
profesionale;
- etapa coincide cu finalizarea studiilor și finalizarea perioadei de
acumulare a competențelor care servesc la exercitarea unor roluri pe
care le vor avea în viața adultă.
4. Etapa tranziției – prins între două vârste (adolescent sau adult?)

- la întrebarea ,,te consideri adult?” majoritatea tinerilor răspund:


,,câteodată da, câteodată nu” (Arnett, 1994);
- deși sunt responsabili pentru propria persoană, au incertitudini în
privința statutului de adult.
5. Etapa posibilităților multiple, a optimismului (age of possibilities)

- consideră că au șanse mari să-și depășească părinții în privința


nivelului de trai;
- chiar dacă provin din familii monoparentale, divorțate sau care se
confruntă cu dificultăți în plan professional, sunt convinși că vor reuși
să depășească tiparul familial.
Principiile învățării la vârsta adultă
1. Autoactualizarea - evoluția de la învățare dirijată către învățare
auto-dirijată. Aceasta este dorința unei persoane pentru
identificarea și dezvoltarea cât mai deplină posibilă a capacităților
sale personale.
Asigurați-vă că studenții adulți înțeleg ,,de ce” majoritatea
elevilor adulți se află în clasă, deoarece doresc să fie. Unii dintre ei
sunt pentru că au cerințe educaționale și continuă pentru a menține
un certificat actual, dar majoritatea sunt pentru că au ales să învețe
ceva nou. Acest principiu nu se referă la motivul pentru care
studenții adulți sunt în clasă, ci despre motivul pentru care fiecare
lucru pe care îl predați este o parte importantă a învățării.
2. Valorificarea experiențelor - surse sau obstacole de învățare.

Trebuie să respectăm faptul că fiecare adult are un stil diferit


de învățare. Există trei stiluri generale de învățare: vizuale, auditive
și kinestezice. Majoritatea oamenilor au un stil preferat de învățare,
însă unii oameni le preferă pe toate trei.

3. Disponibilitatea către învățare. Adulții sunt orientați către


sarcini concrete și roluri sociale cu aplicabilitate imediată. Trebuie
permis în acest principiu, ca studenții să experimenteze ce învață.
Acestea includ discuții de grup, experimente, jocuri de rol, schițe,
construirea de lucruri la masă sau birou etc. Este menținută energia
oamenilor, în special activitățile care implică ridicarea și mișcarea.
4. Orientarea către învățare. Spre deosebire de perioada copilăriei,
în care învățarea anticipează provocările socialului (orientare spre
viitor), la vârsta adultului, învățarea are finalități cu aplicabilitate
imediată, în contexte concrete, centrate pe prezent.

5. Motivația învățării - preponderent intrinsecă la vârsta adultă.


Trebuie încurajați elevii adulți mereu și constant. Dacă nu au fost la
un curs în mult timp, este de înțeles că vor avea un anumit grad de
apreciere cu privire la ceea ce va fi și cât de bine vor face. Poate fi
dificil să fii un începător când ai fost expert în domeniul tău de mulți
ani.
Activitate interactivă
Vă mulțumim
pentru atenția
acordată!

S-ar putea să vă placă și