Curba fiziologică de învățare

Curba fiziologică de învățare în cadrul școlar descrie procesul prin

care elevii trec prin patru etape distincte în procesul de învățare: faza
de introducere, faza de învățare rapidă, faza de platou și faza de
stabilizare.

În faza de introducere, elevii sunt expuși pentru prima dată la o nouă

materie și încep să învețe principiile de bază. În această fază, elevii
tind să se concentreze pe înțelegerea noilor concepte și să-și
construiască fundația de cunoștințe. Aceasta poate fi o fază dificilă
pentru mulți elevi, deoarece pot fi necesare schimbări semnificative
în abilitățile și cunoștințele lor anterioare pentru a se adapta la noile
informații.

În faza de învățare rapidă, elevii progresează rapid și încep să aplice

noile cunoștințe în situații reale. Aceasta este faza în care elevii își
dezvoltă rapid abilitățile și încep să aibă mai multă încredere în
cunoștințele lor. Elevii tind să fie foarte motivați și dornici să învețe în
această fază, deoarece simt că progresează rapid.

În faza de platou, progresul se încetinește și elevii au nevoie de mai

multă practică și de feedback pentru a depăși obstacolele. Aceasta
poate fi o fază frustrantă pentru mulți elevi, deoarece simt că nu
progresează la fel de rapid ca în faza anterioară. Aceasta este o fază
critică în procesul de învățare, deoarece elevii trebuie să depășească
această fază pentru a ajunge la următoarea.

În faza de stabilizare, elevii își consolidează cunoștințele și devin

capabili să le aplice în mod constant și eficient. Elevii încep să aibă o
mai bună înțelegere a materiei și sunt capabili să facă conexiuni între
diferitele concepte și să le aplice în mod eficient în situații reale.
Pe lângă cele patru etape ale curbei fiziologice de învățare în cadrul
școlar, există și alți factori care pot influența performanța elevilor:

1. Factori individuali - Fiecare elev are propriul stil de învățare și

propriile abilități și experiențe anterioare care pot influența
ritmul și calitatea învățării. Este important pentru profesori să ia
în considerare acești factori individuali și să adapte în cadrul
școlar și să aibă o performanță mai bună. Pe de altă parte, elevii
care nu sunt motivați pot fi mai predispuși la abandonul școlii
sau la obținerea de rezultate slabe.

2. Nivelul de experiență - Nivelul de experiență anterioară a

elevilor poate influența ritmul și calitatea învățării. Elevii care au
experiențe anterioare relevante într-un anumit domeniu pot fi mai
rapizi să învețe și să ajungă la faza de stabilizare decât cei care nu au
aceste experiențe.

3. Calitatea instruirii - Calitatea instruirii poate influența

performanța elevilor. Profesorii bine pregătiți și bine informați pot
crea un mediu de învățare stimulativ și încurajați, oferind elevilor
feedback constant și fiind disponibili pentru a răspunde la întrebări și
a le oferi ajutor suplimentar.

4. Mediul de învățare - Mediul de învățare poate influența și el

performanța elevilor. Elevii care învață într-un mediu stimulativ și
încurajator pot fi mai motivați să învețe și să depășească obstacolele
din cadrul curbei fiziologice de învățare. Pe de altă parte, un mediu
de învățare neprielnic poate să diminueze motivația și performanța
elevilor.
 În concluzie, curba fiziologică de învățare în cadrul școlar este un
proces complex care implică patru etape distincte: introducere,
învățare rapidă, platou și stabilizare. În timp ce fiecare elev poate
experimenta aceste etape diferit, există și factori care pot influența
performanța elevilor, cum ar fi nivelul de experiență, calitatea
instruirii și mediuul de învățare. Profesorii bine pregătiți și medii de
învățare stimulante și încurajatoare pot ajuta elevii să treacă prin
aceste etape cu succes și să obțină performanțe mai bune în școală.

Bibliografie:

1. Clark, R. E., & Mayer, R. E. (2016). E-learning și știința instruirii: Ghiduri dovedite
pentru consumatori și designeri de învățare multimedia. Această carte prezintă
cercetările recente în domeniul tehnologiilor de învățare și oferă sfaturi practice
pentru dezvoltarea de materiale de învățare eficiente.

2. Hattie, J., & Donoghue, G. (2016). Strategii de învățare: o sinteză și un model

conceptual. Această lucrare sintetizează cercetările actuale în domeniul strategiilor
de învățare și prezintă un model conceptual al proceselor de învățare.

3. Mayer, R. E. (2014). Teoria cognitivă a învățării multimedia. Manualul Cambridge de

învățare multimedia, 43-71. Această lucrare oferă o perspectivă detaliată asupra
teoriei cognitive a învățării multimedia și prezintă strategii eficiente de instruire
bazate pe această teorie.

4. (https://www.edutopia.org/) - un site care oferă resurse, articole și videoclipuri

pentru profesori și elevi, inclusiv resurse privind strategiile de învățare.
5. (https://www.teachthought.com/) - un site care oferă articole, ghiduri și resurse
educaționale pentru profesori și elevi, inclusiv resurse privind tehnologiile de învățare
și strategiile de învățare eficiente.
6. (https://elearningindustry.com/) - un site care oferă articole și resurse privind
tehnologiile de învățare, designul instrucțional și strategiile de învățare.
 Neuroștințele și învățarea

Neuroștiințele și învățarea sunt două domenii interconectate

care se ocupă de studiul modului în care funcționează creierul și
modul în care aceasta afectează procesul de învățare.
Neuroștiințele se referă la studiul sistemului nervos, inclusiv la
modul în care acesta controlează comportamentul și la modul
în care acesta este afectat de factorii externi și interni. Învățarea
se referă la procesul prin care obținem cunoștințe și abilități
prin intermediul experienței.
Unul dintre conceptele cheie din neuroștiințe și învățare este
plasticitatea creierului, care se referă la capacitatea creierului
de a se adapta și de a se schimba în funcție de experiență. Acest
lucru înseamnă că prin antrenament și experiență, creierul
poate dezvolta noi conexiuni neuronale și poate îmbunătăți
performanța în diferite domenii, inclusiv învățarea.
Fiecare elev are o capacitate unică de învățare, care poate fi
influențată de factori precum experiența anterioară, motivația,
starea emoțională, sănătatea mentală și alte aspecte personale.
Înțelegerea capacității individuale de învățare a fiecărui elev
este importantă pentru a putea crea un mediu de învățare
eficient și pentru a le oferi elevilor instrumentele necesare
pentru a-și dezvolta abilitățile.
Stilurile de învățare sunt, de asemenea, un aspect important al
procesului de învățare. Acestea se referă la preferințele
individuale ale elevilor în ceea ce privește modul în care învață
cel mai bine. De exemplu, unii elevi pot prefera să învețe prin
 lectură, în timp ce alții pot învăța mai bine prin experiență
practică sau prin discuții în grup.
Există mai multe tipuri de stiluri de învățare, iar unii elevi pot
prefera un stil mai mult decât altul. Acestea includ:
 Vizual: elevii care învață mai bine prin imagini și ilustrații.
 Auditiv: elevii care învață mai bine prin auz.
 Kinestezic: elevii care învață mai bine prin experiențe practice și
mișcare.

O mai bună înțelegere a acestor procese poate fi utilă în

gestionarea situațiilor de învățare și în dezvoltarea unor
strategii eficiente de învățare.
În ceea ce privește gestionarea situațiilor de învățare, există
câteva principii importante care pot fi aplicate:
1. Crearea unui mediu de învățare pozitiv și sigur: Acest lucru
poate fi realizat prin stabilirea unui ton pozitiv și încurajator în
clasă, prin stabilirea unor reguli clare și prin oferirea unui
feedback constructiv și pozitiv.
2. Adaptarea metodelor de predare pentru a se potrivi cu stilurile
de învățare ale elevilor: Profesorii ar trebui să fie conștienți de
preferințele de învățare ale elevilor lor și să adapteze metodele
de predare pentru a le îndeplini nevoile individuale.
3. Utilizarea tehnologiei pentru a îmbunătăți procesul de învățare:
Există multe instrumente și aplicații disponibile care pot fi
utilizate pentru a sprijini procesul de învățare. Acestea pot fi
folosite pentru a oferi oportunități de învățare personalizate și
pentru a face procesul de învățare mai interactiv și mai
captivant.
4. Promovarea învățării active: Învățarea activă implică implicarea
activă a elevilor în procesul de învățare. Aceasta poate fi
 realizată prin utilizarea de metode precum discuții în grup,
proiecte, simulări sau jocuri de rol.
5. Abordarea învățării ca pe un proces continuu: Învățarea nu se
oprește odată ce elevii părăsesc sala de clasă. Profesorii pot
promova învățarea continuă prin oferirea de feedback, prin
crearea de oportunități de învățare în afara sălii de clasă și prin
încurajarea elevilor să exploreze subiectele care îi interesează.
În general, gestionarea situațiilor de învățare poate fi un proces
complex, dar prin înțelegerea neuroștiințelor și prin aplicarea
unor strategii eficiente de învățare, profesorii pot sprijini
învățarea și dezvoltarea elevilor într-un mod pozitiv și eficient.
Unul dintre factorii cheie care influenteaza modul in care
invatam este capacitatea noastra de a procesa informatia.
Aceasta poate varia in functie de factori precum nivelul de
atentie, stresul si oboseala. De exemplu, atunci cand suntem
obositi sau stresati, putem sa avem dificultati in a ne concentra
si in a retine informatia.
In plus, stilurile de invatare pot juca, de asemenea, un rol
important in procesul de invatare. Există mai multe stiluri de
invatare, inclusiv vizual, auditiv si kinestezic. Elevii vizuali
prefera sa invete prin imagini sau diagrame, iar cei auditivi
prefera sa invete prin auz. Cei kinestezici invata mai bine prin
experienta si activitati practice.
Gestionarea emotiilor si stresului poate fi, de asemenea, cheie
in procesul de invatare. Cand suntem anxiosi sau ingrijorati,
poate fi dificil sa ne concentram si sa invatam eficient. Prin
urmare, este important sa invatam cum sa gestionam emotiile
noastre si sa dezvoltam o atitudine pozitiva fata de procesul de
invatare.
Există o serie de tehnici si strategii de invatare eficiente pe care
le putem utiliza pentru a ne ajuta sa invatam si sa retinem
 informatiile mai bine. Acestea includ utilizarea memoriei de
lucru, repetarea activa a informatiilor, utilizarea asociatiilor si a
analogiilor, crearea unui mediu de invatare adecvat si
organizarea informatiilor in mod logic si coerent.
In final, este important sa ne adaptam procesul de invatare la
nevoile individuale ale fiecarui elev. Fiecare elev are propriile
sale capacitati si stiluri de invatare, astfel incat este important
sa utilizam o abordare personalizata si sa oferim sprijin si
resurse adecvate pentru fiecare elev in parte.

Bibliografie:
1. Immordino-Yang, M. H., & Damasio, A. R. (2007). Simțim, deci învățăm: relevanța
neuroștiințelor afective și sociale pentru educație. Mind, Brain, and Education, 1(1),
3-10.
2. Jensen, E. (2008). Învățarea bazată pe creier: noul paradigmă de predare. Corwin
Press.
3. Medina, J. (2014). Reguli ale creierului: 12 principii pentru supraviețuire și dezvoltare
la locul de muncă, acasă și la școală. Pear Press.
4. Zull, J. E. (2011). Învățarea și creierul: o perspectivă a neuroștiințelor asupra
proceselor educaționale. Polirom.