EVALUARE PERIODICĂ nr.

2
A: a.1
Cunoașterea elevului în statut de „elev” este esențială din mai multe motive:
Personalizare - Cunoașterea elevilor în calitate de „elevi” permite profesorilor să înțeleagă mai bine nevoile și
profilul individual de învățare al fiecărui element elevat. Fiecare elev are propriile sale abilități, interese și stiluri
de învățare. Cunoașterea acestor aspecte permite lor să personalizeze instruirea și să ofere suport adaptat pentru a
se asigura că fiecare profesor atinge potențialul maxim.
Motivație - Cunoștințele despre statutul de „elev” al studentului pot ajuta profesorii să stabilească un cadru
motivant pentru învățare. Prin înțelegerea intereselor și aspirațiilor elevilor, profesorii pot conecta conținutul cu
contextul relevanței și pot arăta cum cunoștințele dobândite în clasă sunt utile în viața reală. Aceasta poate
stimula interesul și motivația elevilor pentru învățare.
Sprijin și intervenție - Prin cunoașterea statutului de „elev”, profesorii pot identifica elevii care pot avea nevoie
de sprijin suplimentar. Fie că este vorba despre dificultăți academice, de sănătate mentală sau probleme
personale, cunoașterea profunzimii elevilor poate ajuta profesorii să ofere sprijin adecvat și să ia măsuri de
intervenție pentru a ajuta elevii să facă față dificultăților și să reușească.
Construirea relațiilor - Cunoașterea statutului de "elev" facilitează o mai bună comunicare între profesori și
elevi și încurajează stabilitatea unei relații de încredere. Profesorii care cunosc elevii pot crea un mediu sigur și
deschis în clasă, în care elevii simt confortabil să-și exprim ideile și preocupările lor. Acest lucru încurajează
participarea activă și colaborarea între elevi și profesori.
În concluzie, cunoașterea aprofundată a elevilor în calitate de „elevi” este necesară pentru a personaliza
învățarea, a motiva elevii, a oferi sprijin și intervenție pe măsură, precum și pentru a construi relații puternice
între profesori și elevi. Prin înțelegere unică și specifică a fiecărui elev, școala poate asigura o experiență
educațională mai eficientă și mai valoroasă pentru fiecare student.
A: a.2
Auto-reflecția - Elevii pot fi încurajați să reflecteze asupra propriilor lor experiențe și să-și analizeze gândurile,
emoțiile și comportamentele. Aceasta poate fi realizată prin jurnale de reflecție, întrebări de autoevaluare sau
discuții deschise. Auto-reflecția îi ajută pe elevi să-și înțeleagă mai bine propriile lor puncte forte și puncte slabe
și să-și identifice obiectivele de creștere.
Feedback-ul obținut de la alții - Elevii pot solicita feedback de la colegiu, profesori și părinți pentru a obține o
perspectivă externă asupra propriei lor persoane. Acest feedback poate oferi informații valoroase despre cum sunt
percepute de ceilalți și cum pot avea anumite aspecte ale lor.
Învățarea printr-o oportunități practice - Elevii pot învăța multe despre ei înșiși prin angajarea în activități
practice și experimentând lucruri noi. Proiecte de grup, voluntariat, implicare în activități extracurriculare și
proiecte de cercetare pot oferi oportunități de explorare a propriilor interese și aptitudini.
Teste de evaluare a preferințelor și stilului de învățare - Elevii pot efectua teste care să analizeze preferințele
și stilul lor de învățare. Acestea pot oferi informații despre cum preferă să obțină și să proceseze informațiile,
ajutându-i să înțeleagă cum să-și optimizeze procesul de învățare.
Cunoașterea valorilor personale și a intereselor - Elevii pot explora propriile interese și valorile prin activități
de cercetare, discuții în grup, participarea la cluburi sau organizarea unui proiect personal. Aceste activități pot
ajuta elevii să înțeleagă ce îi motivează și ce îi pasionează.
B: b.1
Respect și politețe - Elevii ar trebui să arate respect și politețe față de colegi, profesori și personal școlii. Acestea
includ ascultarea cu atenție, adresarea adecvată, evitarea limbajului neadecvat și a violenței verbale sau fizice.
Responsabilitate - Elevii ar trebui să-și asume responsabilitatea pentru propriile lor acțiuni și învățare. Acest
lucru implică întâmpinarea timpului în clasă, aducerea materialelor necesare, finalizarea temelor și participarea
activă în activitățile școlare.
Colaborare și cooperare - Elevii ar trebui să fie capabili să lucreze în echipă și să ofere sprijin și ajutor
colegilor lor. Colaborarea promovează comunicarea eficientă, rezolvarea problemelor și construirea relațiilor
sănătoase.
Includere și toleranță - Elevii ar trebui să fie deschiși și să respecte diversitatea, inclusiv diferențele religioase,
culturale, etnice și de orientare sexuală. Aprecierea și acceptarea diversității contribuie la crearea unui mediu
școlar inclusiv și respectuos.
Motivație și angajament - Elevii ar trebui să fie dedicate și motivate să învețe și să-și atingă
obiectivele. Aceasta implică efortul constant și dezvoltarea unei atitudini pozitive față de învățare, chiar și în fața
provocărilor.
Gestionarea emoțiilor - Elevii ar trebui să învețe să-și controleze emoțiile și să-și exprime în mod adecvat
frustrările, furia sau stresul. Aceasta include dezvoltarea abilităților de reziliență și de control al impulsurilor.
B: b.2
1. Stabilirea așteptărilor clare: Profesorul trebuie să stabilească reguli și așteptări clare pentru comportamentul
în clasă, explicându-le elevilor ce se așteaptă de la ei în ceea ce privește atitudinea și participarea. Aceste reguli
ar trebui să fie înțelese și acceptate de toți elevii.
2. Crearea unei rutine și structuri stabile: Elevii răspund pozitiv la rutină și structură în clasă. Profesorul ar
trebui să stabilească un program regulat pentru activități și să păstreze o structură clară în organizația lecțiilor.
Acest lucru îi ajută pe elevi să știe la ce să se aștepte și îi menține implicați și concentrați.
3. Folosirea sistemelor de recompense și recunoaștere: Profesorul poate implementa sisteme de recompense și
recunoaștere pentru elevi atunci când manifestă un comportament pozitiv sau ating anumite obiective academice.
Aceste recompense pot fi în formă de laude, diplome, notă elogioase sau chiar privilegii suplimentare, încurajând
astfel elevii să își îmbunătățească comportamentul.
4. Aplicarea consecințelor clare pentru comportamentul inadecvat: Profesorul trebuie să stabilească și să
impună consecințe pentru comportamentul inadecvat al elevilor. Este important ca aceste consecințe să fie
consistente, proportionale și să fie aplicate într-un mod drept și echitabil. Ele trebuie să ofere elevilor
oportunitatea de a învăța din greșeli și de a se îmbunătăți.
5. Comunicarea deschisă și constantă cu elevii și părinții: Profesorul ar trebui să mențină o comunicare
constantă cu elevii și părinții, astfel încât să poată aborda problemele de comportament în mod eficient. Dialogul
deschis, împărtășirea preocupărilor și găsirea de soluții comune pot ajuta la îmbunătățirea comportamentului
elevilor.
6. Utilizarea tehnologiilor și metodologiilor interactive: Profesorii pot utiliza tehnologii și metode interactive
pentru a menține elevii implicați și motivați în clasă. Tehnicile active și variate, cum ar fi utilizarea tabletei
interactive, jocurile educaționale sau activitățile de grup pot contribui la stimularea interesului și la menținerea
unui comportament pozitiv în clasă.
7. Oferta unei asistențe individualizate: Elevii se pot comporta incorect în clasă din cauza unor probleme
personale sau academice. Profesorul ar trebui să ofere asistență individualizată și sprijin suplimentar pentru acești
elevi, astfel încât să poată depăși dificultățile și să se integreze corespunzător în mediul școlar.
C: c.1
1. Îmbunătățirea performanțelor academice: Comportamentul adecvat în clasă are un impact direct asupra
performanțelor academice. Elevii cu un comportament disciplinat, concentrat și cooperant sunt mai puțin
susceptibili să fie distragți de la învățare și mai predispuși să înțeleagă și să își amintească materia prezentată.
Prin evaluarea și dezvoltarea comportamentului elevului, se poate îmbunătăți atenția, participarea și
angajamentul lor în procesul de învățare.
2. Creșterea relațiilor interpersonale: Un comportament pozitiv în școală facilitează relațiile interpersonale
sănătoase între elevi și între elevi și profesori. Aceasta promovează un mediu de învățare cooperativ, în care
elevii se sprijină reciproc, se respectă și colaborează pentru a atinge obiectivele comune. Evaluarea și dezvoltarea
comportamentului elevului pot încuraja dezvoltarea abilităților sociale și a empatiei, facilitând relații pozitive și
durabile.
3. Promovarea disciplinei și autocontrolului: Evaluarea și dezvoltarea comportamentului elevului contribuie la
promovarea disciplinei și a autocontrolului. Elevii învață să își gestioneze emoțiile și impulsurile, să respecte
regulile și să își asume responsabilități. Prin intermediul acestor procese, ei își dezvoltă abilități esențiale pentru
succesul pe termen lung în școală, în carieră și în viața de zi cu zi.
4. Pregătirea pentru viața în comunitate: Un comportament adecvat în clasă pregătește elevii pentru
comportamentul adecvat în comunitate și în viața de adult. Evaluarea și dezvoltarea comportamentului elevului îi
învață pe aceștia abilități de comunicare eficientă, rezolvare a conflictelor și luare a deciziilor responsabile.
Aceste abilități sunt esențiale pentru a deveni cetățeni responsabili și implicați în societate.
5. Promovarea bunăstării și sănătății mentale: Evaluarea și dezvoltarea comportamentului elevului țintește și
sănătatea mentală a elevilor. Un comportament adecvat contribuie la creșterea stimei de sine, a încrederii în sine
și a sentimentului de apartenență la comunitatea școlară. Evaluarea și dezvoltarea comportamentului elevului pot
contribui la identificarea și abordarea problemelor de sănătate mintală și la furnizarea suportului necesar.
C: c.2
1. Observarea directă: Observarea atentă a comportamentului elevilor în diferite contexte școlare, cum ar fi sala
de clasă, pauzele sau activitățile extracurriculare. Aceasta implică atenție la manifestări precum agresivitatea,
neascultarea, absenteismul sau manifestările emoționale excesive.
2. Feedback de la colegi: Prin discuții și feedback de la colegii de clasă, se poate obține o perspectivă mai amplă
asupra modului în care un elev interacționează și se comportă în relație cu ceilalți. Această metoda poate furniza
informații despre comportamentul în grup, ipostaze sociale sau din interacțiuni individuale.
3. Evaluări și teste comportamentale: Utilizarea unor instrumente specifice, cum ar fi chestionare de
autoevaluare sau teste comportamentale standardizate, poate ajuta la identificarea comportamentelor
problematice. Aceste instrumente pot identifica nivelul de agresivitate, anxietate, depresie sau alte indicatori ai
unui comportament neadecvat.
4. Discuții cu părinții și tutorii: Părinții și tutorii pot furniza informații relevante despre comportamentul
elevilor în afara școlii. Comunicarea eficientă cu aceștia poate oferi detalii despre eventuale probleme în familie,
evenimente recente sau alți factori care pot influența comportamentul elevilor.
5. Consultarea specialiștilor: În cazurile mai complexe, poate fi util să se solicite sfatul și sprijinul specialiștilor
în domeniul educațional, cum ar fi psihologi școlari, consilieri sau pedagogi specializați în comportament.
Aceștia pot realiza evalurări și intervenții pentru a înțelege mai bine problemele și a oferi strategii adecvate de
gestionare a comportamentului problematic.
C: c.3
metode de dezvoltare a comportamrntrlot sociale ale copiilor se numără: jocurile de rol, analizarea unor
situații din perspectiva reacțiilor emoționale ale personajelor, analizarea unor situații problemă, identificarea
alternativelor prin metoda barinstorming, evaluare alternativelor din perspectiva consecințelor, activități de
cooperare etc
C: c.4
1. Întâlniri părinți-profesori: Organizarea întâlnirilor periodice cu părinții pentru a discuta despre procedura de
evaluare a comportamentului poate fi foarte utilă. Profesorul poate explica criteriile și metodologia de evaluare,
precum și importanța comportamentului pozitiv în procesul de învățare. De asemenea, părinții pot pune întrebări
și să primească clarificări în legătură cu acest aspect.
2. Comunicare scrisă: Profesorul poate trimite scrisori sau email-uri către părinți pentru a le informa despre
procedura de evaluare a comportamentului. Este important să fie clarificate criteriile de evaluare, să fie
menționate exemple de comportamente pozitive și să li se furnizeze părinților informații despre modul în care
acestea vor fi evaluate și raportate.
3. Planuri de afișare sau broșuri informative: Profesorii pot crea afișe sau broșuri informative care conțin
informații despre procedura de evaluare a comportamentului. Aceste materiale pot fi afișate în sala de clasă sau
distribuite elevilor și părinților pentru a fi consultați ori de câte ori este nevoie.
4. Platforme online sau aplicații: Utilizarea platformelor online sau a aplicațiilor speciale pentru comunicarea
între profesori, elevi și părinți poate fi foarte eficientă pentru informarea cu privire la procedura de evaluare a
comportamentului. Profesorii pot posta ghiduri sau instructiuni pe aceste platforme, iar părinții și elevii pot
accesa aceste informații în orice moment.
5. Sesiuni de training sau ateliere: Organizarea de sesiuni de training sau ateliere pentru elevi și părinți poate
ajuta la înțelegerea mai aprofundată a procedurii de evaluare a comportamentului. Aceste sesiuni pot oferi
oportunități de a discuta și de a pune întrebări, iar participanții pot primi sfaturi și strategii pentru a sprijini
dezvoltarea unui comportament pozitiv în clasă
6. Jurnale sau registrul comportamentului: Profesorii pot utiliza jurnale sau registre ale comportamentului
pentru a înregistra și a raporta comportamentul elevilor. Acestea pot fi prezentate și discutate cu elevii și părinții
pentru a le oferi feedback și pentru a le ajuta să înțeleagă cum sunt evaluate comportamentele în clasă.
C:c.5
1. Observație directă: Profesorii sau alți membri ai personalului școlar pot observa comportamentul elevilor în
timpul cursurilor, pauzelor sau altor activități școlare. Observația directă le permite să observe și să înregistreze
comportamentele care pot fi considerate problematic sau în disonanță cu regulile și normele școlare.
2. Evaluare prin auto-raport: Elevii pot fi implicați în evaluarea propriului comportament utilizând chestionare
sau forme de autoevaluare. Aceste instrumente pot ajuta la identificarea comportamentelor problematic, deoarece
elevii pot reflecta asupra propriilor lor acțiuni și pot oferi informații suplimentare despre cum se simt în anumite
situații.
3. Feedback de la părinți și colegi: Părinții și colegii pot oferi informații valoroase privind comportamentul
unui elev. Ei pot observa modele de comportament sau reacții neadecvate în diferite contexte și pot sesiza
problemele pe care elevul le poate întâmpina.
4. Evaluare psihologică: Specialiștii în psihologie școlară pot utiliza diferite metode de evaluare, cum ar fi
interviuri, chestionare și teste psihologice, pentru a identifica comportamentul problematic într-un elev. Aceste
evaluări pot oferi o perspectivă mai detaliată și obiectivă asupra factorilor care pot contribui la comportamentul
problematic.
5. Monitorizarea comportamentului: Monitorizarea regulată a comportamentului elevului prin intermediul
jurnalelor de comportament sau a sistemelor de recompense și consecințe poate ajuta la identificarea tiparelor sau
tendințelor comportamentale. Aceasta poate furniza informații utile pentru identificarea comportamentului
problematic și implementarea intervențiilor adecvate.