Curs pentru programul de pregătire psihopedagogică şi metodică a maiştrilor

instructori, absolvenţi de şcoli postliceale/colegii din învăţământul terţiar

nonuniversitar/şcoli de maiştri

REFERAT
MANAGEMENTUL CLASEI DE
ELEVI

PROFESOR:
CURSANT:
MACARIE CRISTINA KIRALY
IOANA
 TÂRGU MUREŞ
2019
CONSILIEREA ELEVILOR

,,Managementul este arta artelor întrucât are în vedere dirijarea

talentului altora.“
(J.J. Serven-Schreiber)

Consilierea este una dintre funcțiile managementului clasei de elevi și cuprinde

comportamente ale profesorului, pentru a urmări menținerea unei atmosfere de cooperare și
implicare a elevilor în realizarea sarcinilor de învățare ce le revin.
Cercetările specialiștilor arată că temperamentul este înnăscut, în timp ce caracterul se
formează prin educație, având o mare influență asupra personalității, sistem ce se dezvoltă
până spre 20 de ani. Școala, alături de familie are rolul de a educa și de a forma tinerii, astfel
încât aceștia să poată să se integreze în comunitate.
Consilierea de către profesorul diriginte este primul pas în stabilirea și corectarea
disfuncționalităților ce acționează asupra elevului. Aceasta însă nu trebuie confundată cu
discuţia din timpul şedinţei cu părinţii. Este un act voluntar  manifestat de  ambii
parteneri: dascăl-elev sau dascăl-părinte, un act care necesită o bună documentare şi pregătire
anterioară a celui care consiliază.
Din punct de vedere ştiinţific, consilierea este un proces în care un profesionist
stabileşte o relaţie bazată pe încredere cu o persoană care are nevoie de sprijin.
Această relaţie asigură exprimarea ideilor şi sentimentelor în legătură cu o problemă
şi oferă sprijin în clarificarea sensurilor fundamentale, în identificarea unor pattern-uri
valorice pe baza cărora se pot formula soluţii.
Prin procesul de consiliere se poate ajunge la o înţelegere mai profundă a gândurilor,
a trăirilor emoționale care asigură șansele unui nivel optim de dezvoltare a resurselor
personale.
Consilierea asigură asistenţa individului în explorarea şi înţelegerea propriei identităţi, 
îl sprijină în dezvoltarea unor strategii de rezolvare a problemelor şi luare a deciziei.
 În consiliere s-au conturat patru direcții de abordare a problemelor cu care se poate
confrunta individul pe parcursul evoluției sale:
- intervenția în situații de criză;
- intervenția ameliorativă, prevenția;
- intervenția formativă;
- intervenția de dezvoltare.
Consilierea individuală este o interacțiune personală între consilier și elev, în cadrul
căreia consilierul asistă elevul în rezolvarea problemelor mentale, emoționale sau sociale.
Oferă elevului maximă confidențialitate ceea ce permite explorarea ideilor, sentimentelor sau
atitudinilor problematice.
Consilierul și persoana consiliată formează împreună o echipă. Scopurile consilierii au
în vedere :
- sprijinirea persoanei consiliate în dezvoltarea propriei individualităţi;
- asistarea în procesul de autocunoaştere, sprijin în procesul de căutare și
formare a identităţii;
- dezvoltarea unei imagini de sine pozitive şi auto-acceptare;
- dezvoltarea abilităţilor sociale, de interacţiune cu ceilalţi;
- formarea abilităţilor de rezolvare a problemelor şi de luare a deciziilor;
- sprijinirea în formularea de scopuri specifice şi măsurabile care pot fiobservate din
punct de vedere comportamental.
Principalele faze ale consilierii sunt:
- Clasificarea este faza primară în care este identificată o situaţie de criză şi se iau
masuri pentru începerea consilierii.
Acum se vor urmări mai multe scopuri: iniţierea unei relaţii de încredere,
confidenţialitatea, ascultarea activă, stabilirea timpului şi duratei consilierii,
alegerea limbajului folosit.
- Formularea situaţiei existente dintr-o perspectivă obiectivă, detaşată.
- Intervenţia se poate face imediat sau după o perioadă, în funcţie de situaţia existentă
şi de aprecierea cadrului didactic.
- Încheierea este faza finală când se constată finalizarea procesului şi reluarea
relaţiilor normale.
Rezultatele bune obţinute prin consiliere trebuie conservate şi promovate printr-o
politică educaţională atent condusă care să nu distrugă încrederea pe careatât elevii cât şi
părinţii o acordă unei noi modalităţi de sprijinire în efortul comunde formare a tânărului.
 Cadrul didactic trebuie să fie foarte bine pregătit, nu numai în specializarea predată, ci
să fie atât un bun psiholog, cât și un bun manager.
Eu sunt maistru instructor la Școala Postliceală Dimitrie Cantemir și de când sunt
printre elevi am întâlnit câțiva, care au avut nevoie de consiliere.
Ca dirigintă, m-a impresionat cazul unei eleve pe care am observat-o, înca din anul I,
cu probleme de integrare. Am fost sigură că se poate îmbunătații situația ei, astfel încât, încet
mi-am apropiat-o și am aflat care era problema ei. Împreună, după multe discuții, ea a început
să comunice cu colegii săi, nu a mai absentat și a început să răspundă oral fără teamă,
reușeste să colaboreze cu colegii în diferite proiecte.
Un alt caz este al unui elev care venea mereu la școală, însă intra la ore doar la
jumătatea orei, de teamă să nu îl întreb ceva sau să răspundă oral. Am observant că nu se
integrează între colegi, iar dacă colegii faceau glume pe seama lui, avea un vocabular vulgar.
Am discutat cu elevii și împreună cu ei l-am introdus în diferite activități
extrașcolare. De fiecare dată îmi mulțumea, chiar dacă la început nu prea era de acord să
participe.
Spunea că se simte important, astfel mi-am permis să îi pun întrebări subtile pentru a
afla ce se întâmplă cu el. Am aflat că situația de acasă îl făcea să se comporte în acest fel.
Simțea mereu că nu va reuși niciodată să fie bun la ceva.
Cu multă muncă și ajutor din partea colegilor lui, am reușit la ora actuală să avem în
clasă un elev model, care participă la cursuri, se pregătește mereu pentru ora următoare și
colaborează mereu cu colegii. Îi arătăm mereu că poate și că avem încredere în el.
Am observant că elevii sunt mult mai prezenți la școală, mult mai atenți la ore, se
pregătesc mult mai bine pentru cursuri, dacă, pe lângă cursuri facem activități pe specialitate
și practice, concursuri, dacă le cer mereu părerea, dacă le spun mereu că toți sunt buni, dacă
există implicare, atenție și motivație.
În sistemul de învațământ, profesorul trebuie să se raporteze la cei pe care îi educă, să
stabilească relațiile de cooperare cu parinții acestora și cu alți factori interesați ai societății.
El educă prin fiecare contact relațional cu copiii și părinții, desfășoară o muncă de
creștere și dezvoltare, de conducere și direcționare. Fiind un model de competență, de
stapânire de sine, de echilibru psihic, educatorul devine un model educativ pentru elevii săi.
Deoarece activitatea cadrelor didctice se desfășoară în fața unor personalități în
formare, de aici derivă necesitatea unei maxime responsabilități în ceea ce privește
comportamentele și intervențiile acestora.
 În educație, eșecurile înregistrate în procesul de formare, în cazul elevilor cu probleme
comportamentale, pot avea consecințe individuale și sociale nefaste: incompetență,
analfabetism, inadaptare, delincvență.

Bibliografie:
● E. Joiţa ,,Management şcolar“ Ed. Gh. C. Alexandru, Craiova, 1995
● Froyen,L.A.&Iverson,A.M. ,,Schoolwide and classroom management“,