VI.

MEDICAȚIA ANTIGUTOASĂ

Guta este o afecţiune metabolică caracterizată prin creşterea concentraţiei

serice de acid uric peste 9 mg/100 ml. Se poate manifesta sub formă de crize
de gută acută şi gută cronică.
Medicamentele folosite sunt cele active în criză, uricoinhibitoare şi
uricozurice.

•Antiinflamatoare specifice şi nespecifice

- specifice: în timpul accesului de gută se pot administra
antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), mai ales acelea cu efect puternic
antiinflamator, care pot diminua durerile şi care au şi efect uricozuric:
fenilbutazona, ketazona, piroxicamul, etc.
- nespecifice: colchicina, linişteşte în mod specific accesul de
artrită gutoasă, printr-un mecanism antiinflamator nespecific.

Uricozuricele - sunt o grupă de medicamente folosite în tratamentul

cronic al gutei care favorizează eliminarea urinară a acidului uric.
Din această clasă face parte probenecidul, care în doză mare creşte eliminarea
urinară a acidului uric. Se mai foloseşte şi în hiperuricemii secundare (în
leucemii, după tratamente cu citostatice).
Sulfinpirazona (Anturan) mai are şi proprietăţi antiinflamatoare, analgezice,
este şi un antiagregant plachetar.

Uricoinhibitoarele - sunt medicamentele care inhibă sinteza acidului

uric.
Reprezentant: alopurinolul (Milurit, Zyloric) - administrat la bolnavi
cu hiperuricemie primară sau secundară, scade concentraţia acidului uric în
sânge şi diminuează eliminarea uraţilor în urină. Este în general bine suportat.
Ca reacţii adverse pot apare erupţii cutanate, febră, cefalee, ameţeli.