b.

MACROLIDE, LINCOSAMIDE ȘI ANTIBIOTICE DE REZERVĂ

CU SPECTRU ASEMĂNĂTOR

b.1.ERITROMICINA ŞI ALTE MACROLIDE

Eritromicina - are proprietăţi bacteriostatice sau bactericide în funcţie de

doză. Spectrul antimicrobian este asemănător cu al penicilinelor cu spectru
larg;
Acţionează asupra cocilor gram pozitiv şi gram negativ , bacililor gram pozitiv
(bacilul difteric, clostridiii, bacilul antracis), bacililor gram negativ .
Efecte adverse: greţuri, vărsături, diaree; acestea sunt accentuate când se
administrează pe stomacul gol. Produce ocazional reacţii alergice (erupţii
cutanate, febră).
Indicaţii: infecţii respiratorii, urinare, biliare. Se foloseşte frecvent în pediatrie.
Posologie: se poate administra pe cale orală sub, în doze de 1-3 g pe zi, în 4
prize. Nu se administrează i.m. deoarece este iritantă. Se administrează i.v. sub
formă de Eritromicină lactobionat, în doze de 300 mg de 2-3 ori pe zi.

Spiramicina (Rovamycine) este mai rezistentă la acidul clorhidric decât

eritromicina, dar mai puţin eficace. Se administrează în doze de 0,5 g odată.

Roxitromicina (Rulid) este stabilă la acidul clorhidric şi se administrează de 2

ori pe zi la intervale de 12 ore. Este contraindicată în insuficienţa hepatică.

Claritromicina (Klacid) este un derivat de eritromicină mai activă decât

aceasta faţă de stafilococi, streptococi, Helicobacter şi mulţi anaerobi. Are o
biodisponibilitate orală superioară eritromicinei, absorbţia putând fi crescută
când se administrează la mese. Se administrează de 2 ori pe zi la mese.

Azitromicina (Sumamed, Zmax) se foloseşte într-o singură priză în doză de

250-500 mg pe zi, în caz de pneumonie.