Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
A E L A B O R A T:
D O G O T TA T I A N A
IMPORTANȚA TEMEI:
Pentru creşterea calităţii procesului instructiv – educativ din grădiniţă se urmărește perfecţionarea
metodelor tradiţionale, dar şi introducerea unor metode şi procedee educative.
Pentru a crea în mod conştient copilul trebuie să aibă exemple, să trăiască printre poveşti, povestiri,
poezie de calitate. În cadrul activităţilor de educaţie a limbajului, în cei 3-4 ani de grădiniţă, are loc o
dezvoltare şi perfecţionare a limbajului sub aspect fonetic, lexical şi gramatical.
Perfectionarea limbajului copiilor de vârstă preşcolară reprezintă o importanţă deosebită, atât pentru
integrarea copiilor în şcoală, cât şi pentru dezvoltarea întregii personalităţi.
Limbajul este mijlocul de comunicare între
oameni şi se realizează cu ajutorul limbii.
formarea deprinderilor de vorbire corectă (sub aspect fonetic, lexical, gramatical, coerentă şi expresivă),
îmbogăţirea şi activizarea vorbirii coerente şi a gândirii, dezvoltarea limbajului monologat şi dialogat, însuşirea
simbolurilor verbale cu caracter generalizator, în funcţie de particularităţile de vârstă,
formarea deprinderii de exprimare adecvată a gândurilor, ceea ce contribuie la pregătirea lor pentru activitatea
instructiv-educativă din şcoală,
trecerea treptată de la limbajul concret - situativ la limbajul contextual, pe măsură ce copilul depăşeşte limitele
experienţei senzoriale, însuşirea treptată a structurii gramaticale a limbii materne în practica vorbirii, îmbogăţirea
vocabularului în condiţiile comunicării continue cu persoanele din jur,
prevenirea şi corectarea defectelor de pronunţie, în cadrul muncii individuale, cu grupuri mici de copii, precum şi în
cadrul activităţii de dezvoltare a limbajului cu întreaga grupă de copii.
Specificul dezvoltarii vorbirii coerente la vîrsta preșcolară
•În perioada preşcolară, principalul obiectiv al activităţilor de educare a limbajului este îmbogăţirea vocabularului,
precum şi însuşirea corectă de către preşcolari a structurii fonetice şi gramaticale a limbii române. Jocul didactic îi
permite educatorului valorificarea la timp a disponibilităţilor preşcolarilor.
•La început, copilul nu foloseşte decât substantivele, indicând obiectele cunoscute, apoi, în vocabularul său apar verbele,
conjuncţiile, ajdectivele, numeralele, pronumele. Această ordine e foarte constantă, este independentă de vârsta la care apare
limbajul şi modul de învăţare a acestui limbaj.
•Dezvoltarea vorbirii coerente a copiilor se realizează în mod treptat, prin lărgirea relaţiilor verbale cu cei din jur, în
condiţiile manifestării de către copii a curiozităţii de cunoaştere a obiectelor, a însuşirilor acestora, pe de o parte şi a atitudinii
interogative referitoare la originea şi cauza unor fenomene, pe de altă parte.
OBIECTIVELE PRINCIPALE ALE ACTIVITĂŢII DIN GRĂDINIŢA
Scopul folosirii acestei metode constă în asigurarea unui bagaj de imagini intuitive, reprezentări care pot ajuta la anumite generalizări.
Faptele, întâmplările alese în acest sens trebuie să fie edificatoare, cu profunde semnificaţii, iar limbajul expresiv să contribuie la trezirea de
emoţii, sentimente, să le dezvolte imaginaţia, creativitatea.
Prin ascultarea poveştilor, şi mai ales prin reproducerea lor copii au prilejul să cunoască unele expresii ale limbii literare, îmbogăţindu-şi
lexicul şi căpătând posibilităţi de exprimare mai nuanţată şi mai colorată.
Valoarea estetică a povestirilor este cu atât mai mare cu cât reflectă şi exprimă frumuseţea morală a oamenilor, cu cât pune mai clar în faţa
copiilor un ideal concret şi precis spre care ei să tindă.
Povestirile influenţează în mod indirect şi estetica comportării copiilor, contribuie la lărgirea orizontului de cunoaştere prin multitudinea de
aspecte din ambianţa înconjurătoare la care face apel.
În procesul ascultării unei povestiri este antrenată în mare măsură activitatea psihică a copilului
O serie de exerciţii verbale:
1.Selectarea determinativelor pentru un cuvânt numit de educator
(câine - pufos, hazliu, rău, tărcat, negru, roşcat);
2.Pedagogul foloseşte substantive-denumiri de animale, păsări, iar
copiii îşi amintesc verbe, îndeplinind exerciţiul „Cine ce face?” (Pisica
miaună, păsărică zboară, şarpele se târăşte ş.a.);
3.Pentru copiii din grupele mari e recomandabil exerciţiul „Compară
două obiecte”;
4.Completarea propoziţiei cu cuvântul necesar (educatorul începe fraza
şi nu o termină, dar formulează o întrebare: „Pisicii i s-a făcut foame. S-a
apropiat de Elena, care a luat cana şi i-a turnat, ce? (Lapte). Şi era
laptele... cum era? (alb, cald, dulce, gustos). Pisicuţa a băut laptele, apoi
s-a apropiat de fată şi... ce a făcut? A mulţumit, s-a culcat, a prins să
sforăie dulce)
Pentru realizarea sarcinii de aprofundare a
vocabularului se recomandă următoarele procedee:
EXEMPLE:
Acum spune tu!
Ce face? (pronunțarea corectă a următoarelor consoane: c, m, b, r, s. ş, t, ț etc.) – jocul are ca scop consolidarea
deprinderii de a pronunța corect sunetele în cuvinte şi cuvintele în propoziții (cuvinte, sunete, propoziții).
Răspunde repede şi bine (cuvinte, silabe, propoziții) , are ca scop formarea deprinderii de a identifica cuvintele
dintr-o propoziție, şi de a le despărți în silabe; activizarea vocabularului.
Spune ceva despre (pentru izolarea cuvintelor din propoziție)
Mai spune ceva! (pentru formarea de propoziții dezvoltate).
Completează ce lipseşte (pentru izolarea cuvintelor scurte din propoziție, prepoziții, conjuncții, pronume, forme
neaccentuate ale verbelor.)
Ce ştii despre mine? (pentru folosirea corectă a pronumelui personal la singular) - (Eu ştiu că el e bun).
CONCLUZII
Un factor semnificativ în formarea aspectului lexical al vorbirii preșcolarilor reprezintă parteneriatul grădiniță-
familie, care se bazează pe premisa că partenerii au un fundament comun de acţiune şi un principiu al reciprocităţii,
ceea ce le permite săşi unească eforturile spre realizarea unui scop comun: dezvoltarea vocabularului copiilor.
În acest sens, cooperarea părinţi-educatoare presupune construirea unei relaţii clădite pe unificarea unui sistem
de valori şi cerinţe adresate copilului. O astfel de relaţie impune respectarea unor condiţii precum: comunicare
coerentă, constructivă între partenerii educaționali; respect reciproc; corectitudinea partenerilor educaţionali;
implicarea partenerilor în identificarea şi promovarea intereselor copilului; planificarea minuţioasă a activităților
comune ce urmează a fi desfăşurate în cadrul proiectului de parteneriat; consecvenţa acţiunilor comune; depăşirea
constrângerilor de resurse, a diferenţelor dintre parteneri; asigurarea caracterului prospectiv şi continuu al
parteneriatului educaţional etc