Bura Raluca – Elena;

Specializarea Geografie;
Învățarea vizibilă – Ghid pentru profesori, John Hattie.
Atât în cartea citită cât și in cursul în care este vorba despre sistemele pedagogice
alternative, este prezentă afirmația prin care se susține că mediul din clasă al elevilor trebuie să
fie unul favorabil pentru a putea dezvolta procesul de învățare.
Un mediu de clasă pozitiv și favorabil este esențial pentru o învățare
eficientă. Ajută la crearea unui spațiu confortabil și sigur pentru ca elevii să se implice cu
materialul, să pună întrebări și să participe la discuțiile din clasă. În plus, o sală de clasă care
promovează învățarea activă și implicarea studenților poate contribui la stimularea unui
sentiment de comunitate și de apartenență, ceea ce poate, de asemenea, îmbunătăți experiența de
învățare. Un alt subiect prezent în ambele materiale
este acela că noi ca profesori, trebuie să învățăm elevii cum să învețe singuri, adică să devină
autodidacți. Învățarea elevilor să devină didacți este un obiectiv important pentru mulți educatori.
Aceasta poate include învățarea elevilor cum să stabilească obiective, să-și gestioneze timpul și
să acceseze și să evalueze informațiile în mod eficient. În plus, oferind elevilor oportunități de
auto-reflecție și autoevaluare, profesorii îi pot ajuta pe elevi să devină mai conștienți de propriile
procese de învățare și de progres. O modalitate prin care profesorii pot ajuta elevii să
devină proprii profesori este să le ofere oportunități de autonomie și alegere în procesul de
învățare. Aceasta poate include oferirea studenților libertatea de a explora subiecte care îi
interesează sau permiterea acestora să preia conducerea proiectelor sau prezentărilor de clasă. În
plus, oferirea cursanților cu feedback regulat cu privire la progresul lor și încurajarea acestora să-
și stabilească și să lucreze spre propriile lor obiective de învățare.
Un al treilea subiect regăsit în
ambele materiale este acela că relația elev-profesor este una în care acesta din urmă devine
partener de învățare al elevului. Relația elev-profesor poate fi gândită ca un parteneriat în care
ambele părți lucrează împreună pentru a sprijini învățarea și dezvoltarea elevului. În acest model,
profesorul acționează ca ghid și facilitator, ajutându-l pe elev să-și stabilească obiective, să
acceseze și să înțeleagă informații și să dezvolte abilitățile și strategiile de care au nevoie pentru
a avea succes. Un aspect cheie al acestui parteneriat este comunicarea deschisă și respectul

1
reciproc. Profesorii pot crea o relație pozitivă elev-profesor prin construirea de încredere și
relație cu elevii lor și prin faptul că sunt abordabili, receptivi și plini de compasiune.

“Când predarea și învățarea sunt vizibile, există o probabilitate mai mare ca elevii să atingă
niveluri mai înalte de performanță”.

Citatul acesta sugerează că atunci când procesul de predare și învățare este făcut vizibil
pentru elevi, acesta poate duce la niveluri mai mari de performanță. Acest lucru se poate datora
faptului că vizibilitatea permite o comunicare și un feedback mai eficient între profesori și
studenți, precum și o responsabilitate și o motivare sporite pentru ambele părți. În plus, atunci
când procesul de învățare este vizibil, elevii sunt mai capabili să înțeleagă cum progresează și ce
trebuie să facă pentru a se îmbunătăți, ceea ce duce la o învățare mai eficientă.

În posibila viitoare carieră didactică a mea, consider că ar fi foarte folositor să pun în

practică următorul aspect: profesorii experți sunt capabili să creeze un climat optim pentru
învățare în clasă. Ca profesor, deții un rol critic în crearea unui climat optim pentru învățare la
clasă. Acesta include lucruri precum stabilirea de așteptări clare, oferirea unui mediu de învățare
care susține și respectă și încurajarea unui sentiment de comunitate în rândul elevilor.
Un al doilea aspect care consider eu că ar fi folositor este faptul că
profesorul expert crede că succesul și eșecul în învățarea elevilor se referă la ceea ce el, ca
profesor, a făcut sau nu. Succesul și eșecul în învățarea elevilor sunt strâns legate de acțiunile și
deciziile profesorului. Aceasta înseamnă că profesorii ar trebui să-și asume rezultatele învățării
elevilor lor și să poată reflecta asupra eficacității metodelor lor de predare și să le ajusteze în
consecință. Ca profesor trebuie să îți asumi responsabilitatea pentru
rezultatele învățării elevilor, indiferent dacă acestea sunt pozitive sau negative. Aceasta înseamnă
că atunci când elevii reușesc, profesorii ar trebui să fie capabili să identifice strategiile și
tehnicile care au contribuit la acel succes și să le reproducă în viitor. În mod similar, atunci când
elevii se luptă sau eșuează, profesorii ar trebui să fie capabili să identifice factorii care au condus
la acel rezultat și să facă ajustări la metodele lor de predare pentru a aborda aceste probleme. De
asemenea, profesorul ar trebui să fie deschis la feedback și auto-reflecție și să își îmbunătățească
continuu metodele de predare, pentru a sprijini mai bine învățarea elevilor.

Din prezentarea cărții “Profesorul de succes” a colegilor mei (Florin Semenescu, Vlad
Voia și George Săceleanu) pot spune că am învățat că trebuie să încurajăm elevii pentru progres

2
și inovație și să căutăm, la rândul nostru, metode inovative de a le preda. Pentru a sprijini
studenții să își atingă întregul potențial, trebuie să promovăm un mediu de progres și inovare, noi
ca și profesori. Aceasta înseamnă nu numai încurajarea elevilor să se forțeze să învețe și să
crească, ci și profesorii să caute modalități noi și inovatoare pentru a le preda informațiile.
Această abordare recunoaște că metodele tradiționale de predare pot să nu fie eficiente pentru toți
elevii și că ar trebui să fim deschiși să încercăm noi abordări pentru a sprijini mai bine învățarea
acestora. De asemenea, implică faptul că este important ca profesorii să își îmbunătățească și să
își actualizeze în mod continuu metodele de predare pentru a răspunde nevoilor elevilor lor.
Următoarea prezentare pe care am ales să o includ este prezentarea
cărții “Timp și temporalitate în educație”. Un aspect pe care l-am învățat din această prezentare
este faptul că adolescentul nu se defineșete prin cea ce este ci prin ceea ce poate deveni. Atunci
când ne gândim la adolescenți, ar trebui să ne concentrăm mai degrabă pe potențialul lor decât pe
starea lor actuală. Adolescenții sunt încă într-un proces de dezvoltare și maturizare și că au
capacitatea de a crește și de a se schimba în moduri pozitive. Să ne uităm la tineri cu un
sentiment de optimism și să recunoaștem faptul că au capacitatea de a realiza lucruri mărețe.
O a treia prezentare pe care am ales să o includ și
din cadrul căreia am învățat mult mai multe decât următorul aspect pe care am ales să îl detaliez
este prezentarea “Ghidul profesorului” realizată de colegele Giurgiuman Lavinia și Țăran
Mădălina. Aspectul cel mai important pe care l-am învățat din această prezentare este că un
dascăl bun este cel care dispune de un bun management al furiei. A fi capabili să-și gestioneze
emoțiile, în special furia, este esențial pentru profesori, deoarece îi ajută să rămână profesioniști
și calmi atunci când se confruntă cu situații provocatoare în clasă. Acest lucru poate ajuta la
crearea unui mediu de învățare pozitiv pentru elevi și la o experiență de predare mai eficientă.
În plus, un profesor care are abilități
bune de gestionare a furiei este mai capabil să mențină o relație pozitivă și respectuoasă cu
elevii, ceea ce este esențial pentru bunăstarea și învățarea lor generală.

În ceea ce privește procesul de învățare și experiența acestuia, pot spune că nu a fost atât
de dificil față de cum mi-am imaginat eu la început. Cartea a fost una destul de ușoară,
structurată logic și foarte folositoare într-o viitoare carieră didactică. În comparație cu unele cărți
pe care le-am văzut prezentate, aceasta chiar a fost o carte ușoară. Atât înțelegerea informației,

3
cât și prezentarea acesteia. Într-adevăr, pentru mine cel puțin, au fost cam mult prea multe
grafice. Cred că se putea reduce numărul lor sau cel puțin simplificarea acestora.
Din perspectiva realizării prezentării, pot spune că a fost o provocare structurarea
informațiilor citite în carte. Adică nouă ca echipă, ni se părea că toate informațiile sunt
importante și nu știam cum să rezumăm ceea ce avem de spus.
Ca modalitate de lucru cred că este una eficientă atât pentru
formarea noastră ca viitori profesori cât și ca persoane. Având în vedere că poate unii dintre
studenți nu citesc, sau citesc sumar, este o “oportunitate” în a adăuga anumite cunoștinte la
portofoliu.

La capitolul de autoevaluare aș putea spune că m-aș fi descurcat mult mai bine atât la
prezentare, cât și la procesul de citire al cărții dacă m-ar fi ajutat starea de sănătate mai mult.
Fiind o persoană destul de tipicară și perfecționistă sunt convinsă că există aspecte la care aș fi
putut lucra mai mult și aș fi putut îmbunătăți calitatea materialului prezentat.