CUPRINS

Introducere.................................................................................. ..... 2

Particularitati ale procesului de invatare la adulti.............................. 3

Principii ale invatarii la varsta adulta................................................. 6
Strategii si metode in procesul de invatare la varsta adulta…………….. 10
Stiluri de invatare la varsta adulta……………………………………………….. 12

Bibliografie………………………………………………………………………………….16
 1. Introducere

Termenul de „educatia adultilor” este de data relativ recenta, desi din punct de vedere
istoric, inca din 1919, in Marea Britanie se infiinteaza Comitetul pentru Educatia Adultilor.
Intr-un fel, ASTRA, ca asociatie pentru cultura poporului roman, infiintata cu mult inainte,
poate fi considerata o institutie de educatia adultilor. In limbajul curent al stiintelor educatiei
acest termen a intrat mai ales dupa 1960, cand se amplifica mult institutiile de profil, precum si
cercetarile despre o astfel de problematica. Se vorbeste tot mai des despre invatamantul pentru
adulti, despre perfectionare, reciclare si chiar despre universitati pentru varsta a treia. Treptat,
conceptul de „educatia adultilor” cunoaste modificari majore pe care le parcurge si in prezent.
Secole de-a randul a staruit credinta ca educatia omului este cea care se realizeaza in
prima perioada a vietii omului, adica in copilarie. De altfel se considera ca ar exista trei mari
secvente ale vietii omului: copilaria, caracterizata prin activitatea de educatie; maturitatea,
cand predomina munca; batranetea, ce se credea a fi o perioada de liniste si relaxare dupa atatia
ani de munca. Treptat, munca industriala schimba puternic intregul continut al vietii omului,
educatia fiind nevoita sa se prelungeasca peste varsta copilariei. Chiar dezvoltarea puternica a
invatamantului universitar la sfarsitul secolului trecut si inceputului secolului al XX-lea, arata
ca era necesara continuarea instruirii si educatiei in perioada adulta.
Definirea procesului de invatare azi se face din mai multe optici: „transformare a
constiintei psihologice a individului” (J. Piaget); „a finaliza si promova schimbari in
organizarea comportamentala a omului” (P. A. Osterrieth); „a schimba sensul experientei
umane” (A. Quellet); „modificarea valorii pozitive in comportarea rationala umana” (I.
Cerghit); „proces de asimilare si practicare a informatiilor, valorilor si actiunilor specifice
omului” (N. Vintanu) etc. In fapt, procesul de invatare este constructia si reconstructia
continua a unui model interior de cunoastere, apreciere si actiune in raport cu lumea in care
traim. Ea este totodata un proces de umanizare prin care indivizii dobandesc noi calitati
umane cu ajutorul carora pot stabili un echilibru relativ stabil cu mediul social, cultural,
profesional, natural etc.
Procesul invatarii la varsta adulta deriva din marile dezechilibre ce s-au produs in a
doua jumatate a secolului al XX-lea, mai ales intre om si lume. Introducand schimbarea ca
mijloc de adaptare, omul se vede nevoit sa se schimbe si el. astfel intre ceea ce gandeste,

1
apreciaza si face practic si rezultatele acestora se instituie grave dereglari,grave conflicte.
Depasirea nu se poate face decat modificindu-se propria cunoastere, sistemul judecatilor de
apreciere si capacitatile de actiune.

2. Particularitati ale procesului de invatare la adulti

Psihologii au evidenţiat cîteva specificităţi ale adulţilor implicaţi în procesul de invatare:

 Educabilii-adulţi sunt persoane mature care preferă să fie trataţi ca atare;
 Ei învaţă mai eficient într-un mediu democratic, participativ şi colaborativ. Adulţii simt
nevoia să fie implicaţi activ în stabilirea a ceea ce şi cum urmează să înveţe, preferand
situaţii de învăţare activă, şi nu pasivă, ei se bizuie pe propriile lor forţe şi de aceea
preferă să lucreze în mod independent;
 Adulţii au necesităţi concrete şi imediate;
 Educabilii-adulţi devin nerăbdători şi nervoşi atunci cand se ţin discursuri lungi asupra
teoriei, preferand să vadă aplicarea practică a teoriei respective în cadrul unor probleme
concrete. Ei sunt mai curand centraţi pe sarcină sau pe problemă, decat centraţi pe
subiect. Aceasta nu înseamnă că nu sunt interesaţi de teorie: pentru ei este important să
vadă şi aplicarea teoriei;
 Adulţii sunt mai nerăbdători în urmărirea obiectivelor de învăţare. Ei au o mai puţină
toleranţă pentru activităţile care nu presupun o aplicare imediată şi directă a
obiectivelor, pe care şi le-au propus. Dacă ceva nu este relevant necesităţilor lor atunci
ei nu sunt foarte interesaţi;
 Adulţii sunt autonomi şi autodirectivi. Ei trebuie să fie liberi să se direcţioneze în mod
independent, iar profesorul - doar să faciliteze instruirea;
 Adulţii au o vastă experienţă de viaţă acumulată de-a lungul anilor care trebuie
"exploatată";
 Educabilii-adulţi sunt mai realişti şi pot "prognoza" care aspecte din cele învăţate le vor
fi de folos şi care nu. Ei sunt capabili să facă legătura dintre noile informaţii cu
experienţa din trecut;
 Adulţii, implicandu-se în procesul de instruire, au o motivaţie intrinsecă şi sunt orientaţi
spre un scop bine definit;

2
  Subiecţii adulţi sunt selectivi şi atenţi la relevanţa cunoştinţelor;
 Adulţii sunt foarte responsabili, au un grad mai înalt de conştiinciozitate;
 Educabilii-adulţi au un respect profund pentru profesori, dar, la randul lor, simt
necesitatea de a fi respectaţi de aceştia;
 Adulţii tind spre o orientare educaţională centrată pe viaţă, sarcini sau probleme, dat
fiind faptul că montajul pentru instruire al acestora este condiţionat de necesitatea de a
şti sau de a face ceva.

Procesul de invatare la varsta adulta prezinta anumite particularitati, in principal

datorita factorilor, dar mai ales surselor care contribuie la intreg procesul de invatare. Ca
trasaturi definitorii ale invatarii adultilor trebuie subliniate urmatoarele aspecte:
- autonomie;
- asumarea unui rol active;
- orientarea spre rezolvarea unor probleme practice;
- experienta profesionala si de viata.

Particularitatea cea mai pregnanta a procesului de invatare la varsta adulta o reprezinta

faptul ca sursele de invatare sunt extrem de variate si sunt reprezentate intr-o mica
masura doar la nivel strict teoretic si intr-o pondere mult mai mare la nivel practic. Orice
sursa a mediului inconjurator poate fi o sursa importanta in procesul de invatare la varsta
adulta: interactiunea cu oamenii, activitati in natura etc. De asemenea, orice experienta de viata
in care adultul a participat in diverse ipostaze – de parinte, de superior la locul de munca, de
vecin sau simplu cetatean – constituie o sursa de informare si de exemplificare a unor situatii
practice care constituie surse de perfectionare continue.
Procesul de invatare la varsta adulta nu se refera doar la acumularea de elemente utile
profesiei, carierei, ci cu predilectie la un proces de invatare si formare a intregii sale structuri
psihologice si comportamentale, asumandu-si fiecare pas in acest process constructiv. Pana la
urma, invatarea este un act social, care presupune un schimb interactiv de informatii si opinii, in
care experienta anterioara a fiecarui participant duce la relevarea unor cunostinte tacite.
In procesul de invatare, adultul trece de la postura traditionala de receptor de cunostinte
la cea de facilitator al construirii cunostintelor in raport cu oamenii cu care interactioneaza.

3
 Procesul de invatare la varsta adulta se realizeaza sub imperiul unor motivatii specifice
decat cele manifestate la scolari. Astfel, cercetarile efectuate in aceasta directie releva faptul ca
adultii cauta experiente de invatare pentru a se adapta la anumite evenimente de viata cum ar fi
castoria, divortul, un nou serviciu, pensionarea etc. De asemenea, exista o corelaţie directă
semnificativă între frecvenţa cu care adulţii se ciocnesc cu evenimente de viaţă ce produc
schimbări esenţiale în viaţa lor şi căutarea unor oportunităţi de învăţare. Aşa precum stresul
creşte odată cu acumularea evenimentelor ce schimbă viaţa, creşte şi motivaţia de a se adapta la
schimbare prin intermediul angajării în situaţii de învăţare. Adulţii sînt, în general, dispuşi să se
implice în experienţe de învăţare înainte, după şi chiar în decursul unui eveniment concret de
viaţă. Odată convinşi că schimbarea este o certitudine, adulţii se vor angaja în orice situaţie e
învăţare, care "promite" să-I ajute să se adapteze la această tranziţie. Creşterea sau menţinerea
sentimentului stimei de sine şi satisfacţia sunt factori motivaţionali secundari pentru angajarea
în învăţare.
În această ordine de idei, sursele motivaţionale ale adulţilor sunt următoarele:
 Relaţiile sociale: adulţii vin la cursuri de perfecţionare sau la alte activităţi instructive
pentru a-şi face noi prieteni sau pentru a fi împreună cu prietenii/colegii/rudele.
 Aşteptările sociale: adulţii se angajează în activităţi de instruire la insistenţa unei auto-
rităţi, la recomandările soţului/soţiei, la sugestiile prietenilor.
 Avansarea profesională: adulţii se angajează într-un proces de instruire pentru a obţine
beneficii materiale, avansare profesională, prestigiu social, pentru "a ţine piept"
concurenţei.
 Refugiu sau stimulare: pentru a scăpa de plictiseală, pentru a evita rutina de acasă sau
de la serviciu, unii adulţi îşi găsesc salvarea în învăţare.
 Interesul cognitiv: majoritatea adulţilor învaţă de dragul învăţării, caută informaţii noi
pentru a-şi satisface curiozitatea.

4
 3. Principii ale invatarii la varsta adulta

Procesul de invatare la varsta adulta este de fapt o problema de restructurare si

reorganizare, motivatia sa fiind mult mai complexa decat motivatia scolarului, una din cauze
fiind faptul ca adultul are deja bine formate procesele psihice. De asemenea, cursantul adult
face mai multe asociatii emotionale cu materialul factologic, isi asuma responsabilitatea pentru
calitatea insusirii cunostintelor si stie exact ce doreste sa invete sau sa cunoasca.
Pornind de la particularitatile procesului de invatare la adulti mentionate anterior,
literatura de specialitate a identificat anumite principii care stau la baza procesului de invatare
la varsta adulta:

1. Adulţii contribuie la situaţia de învăţare cu propria lor experienţă de viaţă.

Învăţarea la adulţi se bazează mai mult pe revalorificarea propriei experienţe, rolul formatorului
fiind în primul rând acela de a facilita procesul de autoînvăţare. In procesul de invatare, adultii
trebuie sprijiniţi să identifice experienţe le relevante de viaţă care îi pot ajuta în acest mediu
(calitatea lor de părinte, munca în grup, munca voluntară etc.).

2. Adulţii dau rezultatele cele mai bune când li se sprijină şi cultivă independenţa.
Este important pentru cursanţi să devină conştienţi că se pot descurca singuri în situaţii de

5
învăţare. Formatorul trebuie să urmărească cu atenţie să creeze cursanţilor diferite oportunităţi
de muncă independentă şi de raportare a experienţei dobândite. Procesul de invatare la varsta
adulta necesita creeare unor contexte si diferite oportunitati de muncă independentă şi de
raportare a experienţei dobândite, in care adultii trebuie să afle că se pot descurca singuri.
Procesul de educaţie a adulţilor se bazează pe un parteneriat permanent, în care rolul central îl
au cursanţii şi nu formatorul.

3. La adulţi, învăţarea are tendinţa de a se concentra pe probleme şi nu pe subiecte,

fiind mai mult practică decât teoretică. Procesul de învăţare la adulţi se concentrează pe
rezolvarea de probleme mai mult decât pe subiecte şi teme abstracte, fiind mai mult practică
decât teoretică. Teoria este utilă în formarea unui cadru de înţelegere a cazului dar e dificil de
susţinut dacă nu e legată de aspectele practice cu care se confruntă cursanţii adulti .In procesul
de invatare al adultilor este indicat sa se utilizeze cazuri şi situaţii curente deoarece acestea
constituie preocuparea cea mai mare a cursanţilor.

4. Adulţii învaţă făcând. Procesul de invatare la varsta adulta trebuie sa asigure un cadru in
care acestia sa facă diferite lucruri – inclusiv greşeli din care pot să înveţe. Acesta este singurul
mod prin care pot deveni siguri de ceea ce ştiu.

5. Eficienţa învăţării la adulţi depinde de claritatea cerinţelor şi aşteptărilor. Acesta

principiu se explica prin aceea ca că lucrătorii adulti trebuie sa ştie ce se aşteaptă de la ei –
termenul limită, sub ce formă, la ce grad de finalizare.

6. Adulţii învaţă cel mai bine când sunt abordaţi la nivelul lor curent de înţelegere şi
competenţă. Cunoştinţele şi abilităţile fiecărui lucrător sunt unice – chiar dacă au experienţe
profesionale similare. Rolul formatoruli fiind în mare acela de facilitator al procesului de
învăţare. Formatorul nu-şi asumă rolul de expert în domeniu, ci de egal, procesul de formare a
adulţilor, căpătând caracteristicile unui proces de Peer Education (educaţie între egali)
Formatorul şi cursanţii construiesc programul de formare împreună pornind de la experienţa
concretă şi nivelul de cunoştinţe actual al cursaţilor. Evaluarea nevoilor de formare este un
instrument util în această direcţie.

6
7.Adulţii reţin mai curând concepte decât fapte. In procesul de invatare la varsta adulta,
cursantii trebuie să înţeleagă imaginea de ansamblu – locul pe care îl ocupă activitatea sa în
realizarea obiectivului general al cazului, al departamentului/biroului respectiv şi al
organizaţiei.

8. Învăţarea nu este liniară. Acest principiu scoate in evidenta faptul ca ritmul predari
adultilor trebuie adaptat la disponibilitatea cursantilor.

Cercetătorii au studiat diferenţele modului în care oamenii învaţă începând cu anii 1920.
Deşi adulţii şi copii împart anumite similitudini, ei diferă în preferinţele de a învăţa, necesităţile
şi răspunsul la diverse elemente ale procesului de învăţare.
- Adulţii doresc să ştie beneficiul a ceea ce învaţă. Ei cer adesea şi doresc să li se spună
care sunt valoarea adăugată şi rezultatele proprii înainte de a li se prezenta concepte şi idei. Ei
doresc să vadă cum se regăseşte ceea ce învaţă în lumea reală.Pe de altă parte, copii pot accepta
“o să-mi trebuiască odată” ca motiv în a asculta.
- adulţii se aşteaptă să participe la învăţare. Adesea, ei pot lega cunoştinţele anterioare şi
experienţa de conţinutul programului şi cu referire la ceea ce deja ştiu. În timp ce copii au
experienţă de viaţă limitată, ei depind mai mult de cunoştinţele şi îndrumarea profesorilor.
- adulţii sunt motivaţi de nevoi intrinsece sau dorinţe. În general, cursanţii adulţi
participă la programe de instruire deoarece ei voi sau au nevoie de conţinut informaţional
pentru a-şi exercita meseria sau a se dezvolta personal. Copiii urmăresc deoarece ei sunt
îndrumaţi de alţii.
- instruirea adulţilor este în mod normal bazată pe competenţă. În general, programele
de instruire ajută adulţii să-şi exercite mai bine meseria. Învăţarea copiilor tinde să fie de scurtă
durată, cu un câştig imediat, orientată pe trecerea unui test.
- mediile de instruire a adulţilor sunt variate. Depinzând de program, conţinut, activităţi
planificate şi instructor, configuraţia sălii adesea diferă. Mediile de instruire ale copiilor tind să
fie rânduri de birouri cu faţa la profesor care lecturează, cu mici diferenţe”

7
 Primul pas în diagnosticarea educaţională a nevoilor de formare a unui adult este
stabilirea stilului său de învăţare consideră Kolb (Kolb, Rubin şi McIntyre, 1984 apud Cooke şi
McMahon 2008: II,1) care au elaborat un model experimental de învăţare care descrie cum
anume învaţă oamenii; acest model poate fi luat drept bază teoretică a acţiunilor de instruire
desfăşurate de formator. Kolb a identificat un ciclu de învăţare alcătuit din patru etape (conform
autorilor menţionaţi). Experienţa concretă se referă la participarea la evenimentul respectiv şi
evaluarea acestuia. Formularea de observaţii pozitive şi critice se realizează deseori printr-un
proces pe care Kolb l-a numit “de transformare în fapt public”, ceea ce implică împărtăşirea de
observaţii, sentimente sau alte reacţii generate de experienţa respectivă. Formarea de concepte
abstracte şi generalizări este examinarea sistematică a modelelor şi dinamicii experienţei
concrete care dă sens evenimentului concret trăit. În sfârşit, experimentarea activă este cazul în
care clientul, asistentul social sau supervizorul pune concret în practică strategiile, punct în care
ciclul se reia, prin experimentarea unei situaţii noi (Kolb, Rubin şi McIntyre, 1984).

Invatarea la varsta adulta se realizeaza atunci cand procesul de invatare:

- este directionat de catre adult;
- raspunde unor nevoi recent identificate;
- este participativ;
- este experiential;
- este reflectiv;
- furnizeaza feed-back – pentru ca invatarea sa fie eficienta, feed-back-ul trebuie sa fie
suportiv;
Printre elementele care genereaza un proces eficient al invatarii la varsta adulta se pot
mentiona: individualizarea procesului de invatare, existenta unui climat psihologic de incredere
reciproca, posibilitatea de a-si exprima punctul de vedere, au posibilitatea de a asocia noile
cunostinte cu experientele anterioare, schimbul de experienta.

4. Strategii si metode in procesul de invatare la varsta adulta

8
 Modurile de abordare a procesului de predare şi învăţare se referă la tehnicile
concrete/specifice pe care le utilizează profesorul/îndrumătorulîn cadrul unei anumite lecţii,
unui curs, unei activităţi etc. Orice metodologie de predare trebuie să ia în considerare faptul că
nu este suficient să transmiţi informaţii. Adică, în procesul de învăţare, tehnicile de lucru
trebuie să acţioneze simultan asupra cunoştinţelor, deprinderilor şi atitudinilor de care
cursantul adult are nevoie pentru a-şi dezvolta şi îmbunătăţi un stil de viaţă permanent, sănătos,
sustenabil, în concordanţă cu calitatea de cetăţean.Vârsta cursanţilor reprezintă un element
important care trebuie luat în considerare în alegerea metodei de lucru.
Există numeroase strategii de învăţare utile şi potrivite pentru educaţia consumatorului
adult. Dintre acestea pot fi mentionate: clarificarea valorilor , dilema, jocul de rol sau diagrama
cauză-efect.
- Clarificarea valorilor: O strategie menită să încurajeze reflecţia asupra unor sisteme de
valori sau a unor acţiuni personale sau colective. În mod concret,
profesorul/îndrumătorul încurajează:
o Reflecţia asupra unei anumite valori, credinţe sau acţiuni.
o Considerarea unor posibile beneficii sau consecinţe negative, sociale şi personale,
ale respectivei valori, credinţe sau acţiuni.
o Evaluarea unor posibile alternative sau opţiuni.
o Alegerea liberă a uneia sau a mai multor opţiuni.
oPunerea în practică a opţiunii şi evaluarea rezultatelor.

 Dilema: O strategie menită să încurajeze reflecţia asupra responsabilităţilor legate de

o anumită acţiune. În mod concret, profesorul/îndrumătorul:
o Oferă o poveste scurtă bazată pe un conflict de valori, care obligă elevul să
aleagă între două alternative cu implicaţii morale.
o Încurajează discuţia pe tema posibilelor opţiuni.

 Asumarea unor roluri (Role-play): O strategie menită să analizeze diferite

alternative pentru a rezolva o problemă. În mod concret, profesorul/îndrumătorul:
o Identifică mai multe situaţii, practici şi activităţi cheie.
o Pregăteşte dramatizarea.

9
 o Dă roluri unor membri ai grupului.
o Încurajează discuţia cu privire la dramatizare.

 Diagrama cauză-efect: O strategie care se bazează pe analizarea motivelor unei

probleme sau a unui fenomen. În mod concret, profesorul/îndrumătorul încurajează:
o Identificarea unui efect al unei situaţii concrete.
o Reflecţia asupra diferitelor cauze ale efectului.
o Determinarea cauzelor primare şi a celor secundare.
o Trasarea diagramei care cuprinde cauzele menţionate.
o Discutarea problemei în ansamblu.

Factorul esenţial care trebuie să contribuie la alegere este necesitatea de a asigura că

participanţii nu sunt doar receptori de cunoştinţe, ci pot să reflecteze la cele petrecute, să
facă planuri, să iniţieze acţiuni şi să -şi evalueze propriul proces de învăţare.

In procesul de invatare la varsta adulta sunt mentionate diferite metode, dintre care vom
enumera mai jos o parte din ele.

Metoda expozitiva: Expunerea, conferinta de popularizare, cursul magistral.

Metoda interogativa: Dezbaterea, simpozionul, colocviul, interviul, masa rotunda.
Metode practice-demonstrative: Metoda formarii industriale, metoda Carrard, Metoda
proiectelor, metoda lucrului in grup, metoda schimbului de experienta.

10
 5. S

5. Stiluri de invatare la varsta adulta

In procesul de invatare la varsta adulta se pot urmari stiluri de invatare care prezinta
similitudini cu stilurile de invatare intalnite la copii.

Gagne propune opt stiluri de invatare:

• Învăţarea prin semnalizare : Se învaţă un răspuns general la un semnal specific.

11
• Învăţarea stimul- răspuns Se învaţă un răspuns unic la un stimul.
• Învăţarea prin aranjare: Se învaţă să se alăture două sau mai multe asocieri stimulrăspuns.
• Învăţarea prin asociere verbală: Se învaţă să se asocieze două sau mai multe răspunsuri
verbale, specifice, la stimulii produşi.
• Învăţarea prin discriminare multiplă: Se învaţă să se dea răspunsuri diferite şi potrivite
diferiţilor stimuli.
• Învăţarea conceptuală : Se învaţă să se generalizeze şi să se dea răspunsuri potrivite
stimulilor, pe baza clasei sau caracterului acestora.
• Învăţarea principială :Se dezvoltă o logică formală prin care se face legatura dintre două sau
mai multe concepte.
• Soluţionarea problemei: Sunt rechemate din memorie şi combinate două sau mai multe
principii învăţate anterior, creându-se un nou principiu, de ordin mai înalt, până atunci
necunoscut persoanei care învaţă.

 CURBA INVATARII DIN PROPRIA EXPERIENTA

Importanta propriei experientei in procesul de invatare la varsta adulta a fost

remarcat si la nivel managerial, construindu-se astfel un model al carui scop este determinarea
adultilor sa se supuna unui process de perfectionare ce se dovedeste s fi mult mai eficient daca
se bazeaza pe propria experienta a celor instruiti. Acest concept (in engleza, Experiential
Learning Cycle, dupa David Kolb) reprezinta un model de baza folosit de traineri in faza de
design a training-ului pentru ca ii ajuta sa atinga mai usor obiectivele cursului de crestere a
performantei participantilor.
Modelul se bazeaza pe faptul ca adultii invata in permanenta din propria lor
experienta. De aceea, participand la un curs, ei invata cel mai bine in momentul in care
training-ul incurajeaza participarea si se bazeaza pe experienta:

* Interactionand cu alti oameni, adultii au acces la noi informatii si descopera noi modalitati de
a face fata provocarilor, de a rezolva probleme sau de a se comporta in diverse situatii.
Experimentand, adultii isi imbunatatesc propriile abilitati prin aplicarea si practica lor. Procesul
de invatare prin training trebuie sa fie similar cu cel al invatarii adultilor in viata de zi cu zi,

12
adica apeland la experienta lor. Curba invatarii din experienta este un proces format din patru
faze:

1. Experimentarea;

2. Reflectarea;

3. Concluzionarea;

4. Aplicarea noilor cunostinte si abilitati.

Curba invatarii incepe cu experimentarea. Dupa ce adultul experimenteaza, are

tendinta sa reflecteze asupra noii experiente. Dupa o perioada de reflectare, trage concluziile
asupra experientei si, daca o considera folositoare, o integreaza si o aplica in viitor. Folosind
acesti pasi, trainerii pot sa asigure mai usor unui training calitatea de a fi efectiv.
Aplicarea conceptul de invatare pe baza experientei presupune ca training-ul sa plaseze
participantii intr-un mediu virtual cat mai apropiat de cel real, unde isi desfasoara practic
activitatea. Aceasta faza trebuie sa ofere participantilor oportunitatea de a-si testa cunostintele
si abilitatile in situatii practice. De aceea, trainerul poate folosi diverse metode de invatare, ca
de exemplu demonstratiile, "role playing"-urile, exercitiile sau sudiile de caz. De asemenea,
apelarea la experienta participantilor faciliteaza si schimbul de idei cu trainerul sau intre ei.
A doua etapa a modelului o constituie reflectarea. In viata, daca cineva experimenteaza
un nou fapt, primul lucru pe care il face este de a-l impartasi cuiva. Daca nu este nimeni prin
preajma, persoana isi rezerva un timp de gandire la ce s-a intamplat pentru a-i da un sens in
contextul proprie-i experiente. De aceea, aceasta faza presupune ca participantii sa reflecteze
singuri sau impreuna (prin discutii intre ei sau cu trainerul) asupra situatiilor experimentate in
activitatile de training cu caracter practic.
Concluzionarea. In aceasta faza trainerul solicita participantilor sa traga concluziile in
urma experimentelor in legatura cu noile cunostinte sau abilitati pe care le-au dobandit.
Tragerea concluziilor se bazeaza, bineinteles, pe reflectare individuala si pe discutii. Aceasta
este faza in care participantii decid asupra sensului celor intamplate anterior. Trainerul trebuie
sa beneficieze de oportunitatea de a extrage concluzii folositoare si de a identifica cunostintele

13
si abilitatile pe care participantii le considera valoroase si utile de aplicat in activitatea
profesionala.
Aplicarea noilor cunostinte si abilitati. Pentru ca un training sa fie intr-adevar efectiv,
trebuie sa asigure o legatura puternica intre experienta de training si locul de munca. De aceea,
conform acestei faze, participantilor trebuie sa li se ofere oportunitatea de a aplica in practica
lectiile invatate in timpul training-ului. In prima faza, rolul in aplicarea noilor cunostinte este al
trainerului care trebuie sa planifice un fallow-up si sa dea participantilor o tema de rezolvat
pana atunci.
Modelul curbei de invatare din experienta poate parea prea teoretic, dar aplicarea lui se
reduce la respectarea principiului: Trainerii trebuie sa construiasca training-ul astfel incat sa le
ofere participantilor situatii in care ei sa se implice, sa gandeasca si sa traga concluzii. Daca
invatarea vine din propria lor convingere si nu de la trainer, atunci cursul va fi mult mai efectiv.

In acord cu aspectele mentionate si prezentate anterior se poate desprinde o concluzie

fundamentala, care consta in importanta experientei personale ca sursa inepuizabila si
inevitabila in cadrul procesului de invatare la varsta adulta. Procesul de invatare al adultilor se
bazeaza in continuare pe dezvoltarea prin activitate, prin actiune, prin experimentare, unde
exercitiul si practica ocupa un loc aparte. Evolutia societatii si necesitatea interactiunii cu
oamenii si cu mediul inconjurator in general vor supune persoanele unui proces de schimbari nu
doar sociale, ci si comportamentale si psihilogice care vor obliga la evolutie si schimbare
continua. Ori acest lucru nu se poate realiza fara inevitabilul proces de invatare, chiar si la
varsta adulta, care reprezinta pana la urma conditia sine-qua-non in ocuparea unor diverse
pozitii in societate: de cetatean, de parinte, de angajat sau angajator etc.

14
 BIBLIOGRAFIE

Vintanu, Nicolae, EDUCATIA ADULTILOR, E.D.P. R.A. Bucuresti, 1998

Vaughn, Robert H, MANUALUL TRAINERULUI PROFESIONIST, Codex,
Bucuresti, 2008
www.wikipedia.ro

15