Rolul educatiei non-formale in pregatirea elevilor

Tatulescu Ioana-Steliana; Romana-Engleza; Anul I; Rm.Valcea

Educatia non-formala este cea mai noua abordare a invatarii prin activitati placute si motivante. Avantajele sale multiple inglobeaza bifarea tuturor deprinderilor specifice sistemului traditional de invatamant, cu un aport suplimentar de abilitati castigate in conditiile unei libertati de exprimare maxime. Educatia non-formala inseamna orice actiune organizata in afara sistemului scolar, prin care se formeaza o punte intre cunostintele predate de profesori si punerea lor in practica. Acest tip modern de instruire elimina stresul notelor din catalog, al disciplinei impuse si al temelor obligatorii. Inseamna placerea de a cunoaste si de a te dezvolta. Educatia non-formala a fost definita de catre J. Kleis drept orice activitate educationala, intentionata si sistematica, desfasurata de obicei in afara scolii traditionale, al carei continut este adaptat nevoilor individului si situatiilor speciale, in scopul maximalizarii invatarii si cunoasterii si al minimalizarii problemelor cu care se confrunta acesta in sistemul formal (stresul notarii in catalog, disciplina impusa, efectuarea temelor). Din punct de vedere etimologic, termenul de educatie non-formala isi are originea in latinescul nonformalis, preluat cu sensul in afara unor forme special/oficial organizate pentru un anume gen de activitate. Nonformal nu e sinonim cu needucativ, ci desemneaza o realitate educationala mai putin formalizata sau neformalizata, dar intotdeauna cu efecte formativ-educative. Din punct de vedere conceptual, educatia non-formala cuprinde ansamblul activitatilor si al actiunilor care se desfasoara intr-un cadru institutionalizat, in mod organizat, dar in afara sistemului scolar, constituindu-se ca o punte intre cunostintele asimilate la lectii si informatiile acumulate informal. Tipurile de educatie non-formala

Educatia non-formala se imparte in 2 tipuri principale, variind in functie de activitatile specifice: - activitati extradidactice: cercuri de discipline, ansambluri sportive si artistice, concursuri, olimpiade etc.

- activitati extrascolare: proiecte de ecologie si formare civica, excursii, actiuni social-culturale (in clubul elevilor, la muzeu, la teatru, in biblioteci etc.). Educatia non-formala insoteste cu succes formarea educationala a tinerilor si ramane una dintre variantele optime pentru sustinerea placerii de cunoastere si de afirmare profesionala. Caracteristicile educatiei non-formale

In prima instanta, specific educatiei non-formale este locul in care ea se desfasoara: intr-un cadru institutionalizat, dar in afara scolii. Caracteristice acestui tip de educatie sunt activitatile care contribuie la perfectionarea individuala. Educatorul non-formal trebuie sa detina mai multa flexibilitate, adaptabilitate si rapiditate, dar si un entuziasm rasunator. Actiunile corespund strict intereselor, aptitudinilor si dorintelor participantilor. In plus, doritorii nu sunt obligati sa se alature programului si nu primesc calificative oficiale. Totusi, in functie de formele de instruire nonformala, exista si situatii in care sunt acordate diplome si certificate de absolvire. Activitatile educationale se caracterizeaza prin varietate, flexibilitate, elasticitate si uneori ele detin caracter optional sau facultative. In aceasta categorie se incadreaza activitatile prescolare, care se desfasoara in mediul socio-profesional (de exemplu, activitatile educationale din unitatile economice si stiintifice, activitatile de perfectionare si reciclare profesionala) si activitatile prescolare, care se desfasoara in mediul socio-cultural ( de exemplu, activitatile educationale din muzee si biblioteci, activitatile de autoinstituire si autoeducatie, activitatile din cluburi, cercuri stiintifice, emisiunile radioului si ale televiziunilor, navigarea pe internet). Ca avantaje ale educatiei non-formale amintim faptul ca institutiile in care se realizeaza si activitatile educationale effective ofera un spatiu de formare mai flexibil decat cel formal, ceea ce favorizeaza existent unei mai mari libertati de exprimare si de actiune a subiectilor educatiei, precum si personalizarea asimilarii, fixarii si valorificarii noilor achizitii. Ca posibile dezavantaje ale educatiei non-formale se pot aminti superficialitatea in implicarea educatilor in activitatea educationala si in asimilarea noului, absenta unui feed-back continuu si formativ, absenta unor demersuri evaluative sistematice. Scopurile educatiei non-formale sunt in stransa legatura cu realizarea urmatoarelor finalitati: sa largeasca si sa completeze orizontul de cultura, imbogatind cunostintele din anumite domenii;

 sa creeze conditii pentru desavarsirea profesionala sau initierea intr-o noua activitate; sa sprijine alfabetizarea grupurilor sociale defavorizate; sa contribuie la recreerea si la destinderea participantilor, precum si la petrecerea organizata a timpului liber. Putem concluziona ca educatia non-formala a elevilor din diferite grupuri sociale, culturale sau religioase imbina utilul cu placutul, educatii imbogatindu-si cunostintele din anumite domenii intr-un mod placut si recreativ. Astfel, educatia non-formala are importantul rol al invatarii pe tot parcursul vietii, al implicarii civice, al voluntariatului, promovand parteneriate, colaborari si schimburi de experienta, ducand la dezvoltarea abilitatilor de viata, profesionale, culturale, religioase sau in oricare alt domeniu.