PEDAGOGIE I

puterea si limitele educatiei

- factori ai dezvoltarii psihice: ereditatea,
mediul, educatia -

Notiunea de deZvoltare (1)

DEZVOLTAREA

proces complex de trecere de la inferior la superior, de la simplu la

complex, de la vechi la nou printr-o succesiune de etape, de stadii, fiecare
etapa reprezentand o unitate functionala mai mult sau mai putin
inchegata, cu un specific calitativ propriu;

trecerea de la o etapa la alta implica atat acumulari cantitative, cat si

salturi calitative;

permite si faciliteaza constituirea unor relatii din ce in ce mai diferentiate

si mai subtile ale fiintei umane cu mediul in care traieste si se formeaza;

are caracter ascendent, asemanator unei spirale, cu stagnari si reveniri

aparente, cu reinnoiri continue.

Notiunea de deZvoltare (2)

DEZVOLTAREA - ca proces ascendent

este rezultatul actiunii contradictiilor ce se constituie mereu intre

capacitatile pe care le are, la un moment dat, copilul si cerintele tot mai
complexe pe care le releva factorii materiali si socio-culturali cu care
acesta este confruntat in devenirea sa;

copilul actioneaza pentru satisfacerea trebuintelor sale si astfel,

posibilitatile pe care le avea inainte sporesc;

pe aceasta cale, contradictiile dintre trebuinte se lichideaza, dand loc

altora care, la randul lor, asteapta o noua rezolvare;

conditia esentiala a rezolvarii sirului ascendent de contradictii este

activitatea, efortul depus de individ in mod sistematic si mereu adecvat
etapei dezvoltarii sale.

factorii deZvoltarii
Complexitatea

si

specificul

dezvoltarii

psihice

sunt

determinate de doua categorii de factori:

Factori interni:
- ereditatea;
- trasaturile psiho-sociale ale personalitatii (calitati ale proceselor
psihice, trebuinte si motive interne ale actiunii);
- experienta personala nemijlocita si concreta dobandita de fiinta
umana in cursul evolutiei sale.

Factori externi:
-

ansamblul

conditiilor,

al

elementelor

si

fortelor

tuturor

influentelor care se exercita din exterior in scopul formarii si

dezvoltarii personalitatii umane.

ereditatea

unicitatea biologica a fiintei umane este data de zestrea ereditara, transmisa

prin mecanismele genetice de la ascendenti la descendenti;

ca factor intern al dezvoltarii, ereditatea include un complex de elemente de

ordin biologic si psiho-functional;

purtatorii materiali ai informatiei ereditare sunt genele din cromozomii

nucletelor celulare; structura biochimica a acestora este cea care explica
infinita diversitate umana;

zestrea ereditara a omului se manifesta in doua planuri:

unul este acela care cuprinde trasaturile generale si asigura continuitatea speciei;
ex.:

structura

anatomo-fiziologica

organismului,

pozitia

bipeda,

anumite

caracteristici ale sistemului nervos, tipul de metabolism etc.

altul, insereaza particularitati ereditare individuale ce realizeaza, intre anumite

limite, continuitatea genealogica a descendentilor unei familii;
ex.: culoarea pielii, a ochilor, a parului, statura si conformatia corpului, amprentele
digitale, grupa sanguina etc.

factorii ereditari
premise ale dezvoltarii psihice (1)

Genotipul

totalitatea informatiilor sau mesajul genetic stocat in celula, sub forma

latenta, inainte de interventia actiunii factorilor de mediu;

este transmisibil ereditar.

din conlucrarea lui cu factorii de mediu se constituie fenotipul.

Deoarece fenomenele si insusirile psihice se constituie de-a lungul vietii si

activitatii individului, in cazul lor, nu putem vorbi de ereditate pura, ele
incadrandu-se in categoria fenotipului.

In relatie cu fenomenele psihice, factorii ereditari sunt considerati premise

necesare, dar nu si suficiente pentru dezvoltarea acestora si formarea
insusirilor lor, predispozitii naturale.

Toate fenomenele psihice sunt rezultatul interferentei factorilor interni cu cei

externi, ponderea celor doua categorii da factori cunoscand o dinamica variabila
de la un fenomen la altul , de la un moment la altul al dezvoltarii omului.

factorii ereditari
premise ale dezvoltarii psihice (2)

Predispozitii naturale ale dezvoltarii psihice :

particularitati

anatomo-fiziologice

ale

organelor

de

simt,

specializarea

analizatorilor;
ex.:

aptitudinile simple senzorio-motorii, memoria bruta, dispozitiile afective fundamentale

etc.

particularitati anatomo-fiziologice ale sistemului nervos, in primul rand al

creierului, care realizeaza reflexele neconditionate sau instinctive ale comportarii
legate de necesitati biologice;
ex.: plasticitatea sistemului

nervos, variatiile individuale ale energiei psiho-fiziologice, ale

echilibrarii si mobilitatii proceselor nervoase fundamentale etc.

Predispozitiile native au un caracter polivalent, ceea ce inseamna ca pe acelasi

fond ereditar se pot realiza, sub influenta factorilor de mediu si educatie, profiluri si
insusiri psihice diferite.

Ele nu predetermina in mod fatal anumite calitati si insusiri ale personalitatii

umane, ci ofera baza necesara pentru invatare, pentru insusirea experientei sociale
si influenteaza dinamica elaborarii unor noi mecanisme ale comportarii

maturizarea si dezvoltarea (1)

Maturizarea - este procesul de desavarsire structurala si functionala a

tesuturilor, organelor si subsistemelor care alcatuiesc organismul; ea
se desfasoara predominant sub actiunea legilor biologice interne, este in
functie de factorul de varsta si de programele existente in codul genetic cu care
se naste individul.

Dezvoltarea - ca proces de transformare, de diversificare, de imbogatire

calitativa a organizarii proceselor psihice ale fiintei umane se realizeaza
in cel putin doua planuri: bio-fizic si psiho-comportamental.

Ereditatea nu predetermina si nici nu este suficienta pentru realizarea

maturizarii si dezvoltarii; la randul lor, influentele externe luate in sine nu
genereaza automat nici mecanismele, nici continuturile comportamentale.

Maturizarea organica si fiziologica constituie o premisa a dezvoltarii psihice.

Conditia dezvoltarii fizice si psihice este activitatea desfasurata sub forma unor
exercitii gradat concepute.

maturizarea si dezvoltarea (2)

Maturizarea

se produce relativ spontan sub influenta elementelor ereditare;

acumularile ei sunt incluse si conditioneaza procesul dezvoltarii,

acesta din urma fiind rezultatul interactiunii dintre factorii interni si
cei externi.

ea directioneaza din interior, in limite variabile, dezvoltarea

individuala asigurand echilibrul dintre individ si mediu.

modificarile pe care maturizarea le produce nu sunt independente

de cele ale dezvoltarii, ele sunt incluse in configuratia fenotipului,
propriu fiecarui individ.

maturizarea si dezvoltarea (3)

Dezvoltarea psiho-comportamentala

este mult mai complexa decat dezvoltarea fizica;

consta in formarea si integrarea sistematica a functiilor si

proceselor psihice;

mecanismele interne ale integrarii si manifestarii proceselor

psihice, ca si continutul acestora, sunt rezultatul asimilarii si
interiorizarii de catre individ a experientei socio-culturale prin
intermediul activitatii, al efortului personal, individual, concret
realizat zi de zi.

mediul - definire

MEDIUL - in sens larg, cuprinde ansamblul elementelor naturale,

sociale, culturale ce ne inconjoara si cu care omul este in
interactiune permanenta pe tot parcursul vietii sale.

Mediul fizic este format din totalitatea conditiilor bioclimatice in

care traieste omul. Actiunea mediului fizic este mereu corelata cu cea a
mediului social care directioneaza valorificarea posibilitatilor oferite de
mediul fizic si modifica actiunea acestuia in concordanta cu nevoile
organismului.

Mediul social - este alcatuit din totalitatea conditiilor economice,

politice si culturale. Actiunea mediului social poate fi directa, prin
modificarile declansate nemijlocit in psihicul uman, si indirecta, prin
influentele

si

educationale.

determinarile

pe

care

le

exercita

asupra

actiunii

influentele mediului social

asupra dezvoltarii psihice (1)

Pot fi remarcate in doua planuri:

pastrarea achizitiilor istoriei umane, oferind fiecarei generatii

posibilitatea de a prelua experienta acumulata in forma ei ultima,
concentrata si perfectionata;

achizitiile existentei

si ale experientei umane se fixeaza si

in

unele modificari organice, dar si in fenomene de cultura. Din

aceasta perspectiva, mediul declanseaza si actualizeaza predispozitiile
naturale a. i. dezvoltarea diferitelor procese si insusiri psihice este o
rezultanta a conlucrarii celor doi factori.

Ponderea in cadrul conlucrarii celor doi factori ereditatea si mediul

este greu de stabilit, ea diferind atat in functie de componenta psihica pe
care o angajeaza, cat si de nivelul atins in dezvoltarea acesteia.

influentele mediului social

asupra dezvoltarii psihice (2)

Rolul mediului apare mai pregnant in caracteristicile personale, decat

in ceea ce este tipic uman si care depinde de substratul ereditar
transmisibil.. Mediul ofera posibilitati nelimitate de valorificare a
predispozitiilor cu care se naste omul.

Rolul ereditatii apare mai evident in dezvoltarea functiilor

psihice simple, elementare, pe cand rolul mediului se arata mai
pregnant in functiile si procesele psihice complexe, superioare.
ex.: mersul biped apare ca o functie conditionata ereditar, alergarea
de performanta este efectul mai ales al conditiilor externe venite din
mediul social.

educatia - definire

EDUCATIE
- educo, -are a creste, a instrui, a forma, a scoate din, a duce etc.
- a scoate pe individ din starea de natura si a-l introduce in starea de
cultura.

Raspunsul dat referitor la rolul educatiei in formarea omului

oscileaza intre doua extreme: negarea sau minimalizarea rolului
educatiei in formarea omului sau exagerarea aportului acesteia prin
desconsiderarea celorlalti factori.

exagerarea rolului educatiei

Reprezentantii

burgheziei

in

ascensiune,

luptand

impotriva

dominatiei

nobilimii si a clerului, au promovat si sustinut ideea ca soarta omului nu este

predestinata ereditar, exprimand increderea in rolul hotarator al factorilor
sociali si educationali in devenirea umana.

J. Locke: La nastere sufletul omului este asemanator unei tabula rasa, iar
in intelect nu exista nimic care sa nu fi trecut prin simturi. Pentru a accentua
rolul educatiei afirma noua zecimi din oameni sunt ceea ce sunt, buni sau rai,
folositori sai daunatori prin efectul educatiei. Educatia este cea care
determina diferenta dintre oameni.

Helvetius: Oamenii sunt egali de la natura, deosebirile dintre ei fiind

rezultatul faptului ca unii au primit o educatie buna, in timp ce altii au primit
o educatie redusa ori au fost privati de ea.

Diderot: Prin educatie se poate face foarte mult.

minimalizarea rolului educatiei

Reprezentantii determinismului fiziologic neaga sau minimalizeaza rolul

educatiei.

Se sustine ca pe langa ereditatea biologica, exista si o ereditate

psihologica ce nu poate fi depasita prin influentele externe.

Teoria criminalului innascut a lui Lombroso;

Teoria impulsurilor a lui Szondi, cf. careia toate manifestarile vietii

psihice sunt manifestari constitutionale de natura impulsionata, fiecaruia
dintre impulsurile noastre corespunzandu-i o gena, dominanta sau latenta;

Teoria lui Freud cf. careia in formarea si manifestarea trasaturilor de

personalitate rolul principal il au unele instincte mostenite care se
manifesta in primii ani ai copilariei;

Teoria rasista imparte omenirea in rase superioare si inferioare,

diferentele dintre ele fiind atribuite factorilor genetici.

absolutizarea rolului mediului

Adeptii teoriilor sociologizante absolutizeaza rolul mediului social,

considerand ca exista o corelatie intre inegalitatea genetica si
originea sociala.

Deseobirile dintre oameni nu pot fi puse numai pe seama unor cauze

sociale, dupa cum nici nivelul atins in dezvoltarea psihica sau, in
general reusita in viata nu poate fi explicata numai pe baza inzestrarii
naturale.

Pedologia explica dezvoltarea pe baza determinarii fatale ereditare a

tuturor trasaturilor fizice si psihice; mediul fiind considerat invariabil,
are rolul de a declansa ceea ce se afla preformat in zestrea ereditara.

rolul conducator al educatiei

Dezvoltarea psihica este rezultatul interactiunii factorilor interni si

externi, intre care educatia detine rolul conducator.

Actiunea ei se manifesta nu numai direct si in interactiune cu ceilalti

factori, ci si indirect, prin intermediul lor.

Educatia intervine, dirijeaza si organizeaza , actiunile factorilor de

mediu in raport cu gradul de maturizare si dezvoltare a functiilor
psihice ale individului.

Ea creeaza, ca premise ale eficientei sale, conditii favorabile

dezvoltarii. Se urmareste astfel constituirea si sporirea experientei de
cunoastere care devine o conditie interna a dezvoltarii psihice
individuale.

educatie si dezvoltare

Educatia, prin rolul sau preponderent, se afla inaintea dezvoltarii.

Dezvoltarea, exprimandu-se prin schimbari calitative ce apar in plan psihic

intr-o ordine succesiva ascendenta, marcate prin trecerea de la un stadiu
inferior la unul superior, este efectul in primul rand al educatiei.

Ca actiune organizata si orientata spre un scop constient formulat, educatia

concepe mereu noi forme de activitate, cu cerinte din ce in ce mai complexe,
care solicita intensificarea gradata a eforturilor mintale, de cunoastere si
comportamentale ale copilului. Pe aceasta cale se produce un permanent
proces de exersare si restructurare a proceselor si insusirilor psihice,
precum si a mijloacelor de operare in plan mintal si comportamental.

Procesul de restructurare, ca efect al interactiunii factorilor interni si

externi, sustinut de activitatile educative, impulsioneaza si consolideaza
procesul dezvoltarii.