Educatia informala

Din punct de vedere etimologic, denumirea termenului de educatie informala provine din limba latina, informis/informalis fiind preluat cu sensul de spontan, neasteptat. Ca urmare prin educatie informala intelegem educatia realizata spontan. Din punct de vedere conceptual educatia informala reprezinta ansamblul influentelor pedagogice exercitate spontan si continuu asupra personalitatii umane la nivelul familiei, localitatii, strazii, (micro)grupurilor sociale, mediului social (cultural, professional, economic, religios etc.), a comunitatii (nationale, zonale, teritoriale, locale) a mass-mediei (presa scrisa, radio-televiziune etc.) Educatia informala se refera la experientele zilnice ce nu sunt planificate sau organizate si conduc catre o invatare informala. Cand aceste experinte sunt interpretate de catre cei mai in varsta sau de catre membrii comunitatii ele se constituie in educatie informala. Educatia informala este procesul care se intinde pe toata durata vietii, prin care individul dobandeste informatii, ii formeaza priceperi si deprinderi, isi structureaza convingerile si atitudinile, se dezvolta, prin intermediul experientelor cotidiene. Educatia informala nu angajeaza o activitate/ actiune pedagogica bazata pe institutionalizarea corelatiei subiect- obiect. Acest fapt o deosebeste fundamental de educatia formala (bazata pe actiunea pedagogica de tip formal) si de educatia nonformala (bazata pe actiune pedagogica de tip nonformal). Educatia informala evolueaza in plin camp psiho-social, preluand direct sau indirect influentele cu efecte pedagogice rezultate din contextul situatiilor si al activitatilor cotidiene care nu isi propun in mod deliberat atingerea unor teluri de ordin eductiv.

Prin miile de contacte spontane si influente cotidiene educatia informala ofera individului ocazia de a adopta anumite atitudini, de a exterioriza anumite comportamente si de a interioriza anumite valori, conturandu-se astfel profilul sau psihosocial. Pe aceasta cale, orice personalitate isi completeaza informatiile achizitionate prin intermediul celorlalte forme de educatie. Aceste influente pot fi concordante unele cu altele sau in dezacord, sarcina de a le orienta si directiona revenindu-i in principal educatiei formale. Trasaturile caracteristice educatiei informale sunt determinate de multitudinea influentelor derulate, de regula, in afara unui cadru institutionalizat, provenite din micromediul social de viata al individului, privite ca membru al familiei, al grupului de prieteni, al colectivului de munca, al cartierului, al satului sau orasului in care locuieste. Cu cat aceste influente cunosc o dezvoltare si culturalizare la standarde inalte, cu atat creste si

valoarea lor ca factori educativi spontani, avand astfel rol in dezvolarea personalitatii umane. Influentele pedagogice tipice educatiei informale pot fi grupate la nivelul a doua coordinate orientative: a) influente neorganizate, spontane, difuze, eterogene, cantitative, neselectate, neprelucrate provenite si giferite medii sociale: familie, strada, cartie, localitate, (micro)grup etc.; b) influente organizate, transmise de la nivelul unor institutii mass-media, care le proiecteaza si le orienteaza insa din perspectiva altor instante si interese decat pedagogice (Cucos, Constantin, 1996, p.36). Aceasta ultima categorie de influente mass-media se deosebeste fundamental de actiunea pedagogica organizata deliberat in cazul unor programe specifice institutionalizate la nivelul presei, radioului, televiziunii, etc. scolare sau universitare.

Specificul educatiei informale consemneaza doua tendinte contradictorii: a) diminuare functiei formative in conditiile inexistentei unei actiuni pedagogice organizate sistematic, la nivel functional-structural; b) accentuarea functiei informative, in conditiile extinderii (re) surselor de influenta pedagogica, dezvoltata in societatea moderna si postmoderna, contemporana.

Un exemplu de educatie informala este atunci cand copiii mici invata sa vorbeasca. Ei deprind acest lucru prin ascultare si imitare. Parintii corecteaza spontan greselile de pronuntie ale acestora, de multe ori silabisind fara intentie si incurajand vorbirea corecta. La fel se intampla atunci cand parintele sau educatorul analizeaza impreuna cu copii experientele zilnice petrecute in viata acestuia. Evaluarea are o situatie speciala in cazul educatiei informale. Evaluarea se realizeaza la nivelul opiniilor si reusitelor personale si sociale ale cetatenilor, pe baza analizei comportamentale si factuale. In acest sens, literatura de specialitate semnaleaza faptul ca viata sociala se desfasoara sub dublu impact: acela al opiniei colectivitatii si al cenzurarii pe care o opereaza constiinta in sine.

Invatarea de tip informal este o invatare cu caracter pluridisciplinar, informatiile provenind din variate domenii, completandu-le pe cele achizitionate prin intermediul celorlalte forme de educatie. Aceasta situatie ii confera individului posibilitatea de a interioriza si exterioriza atitudini, comportamente, sentimente. Dezavantajele educatiei informale sunt inerente in conditiile inexistentei unei actiuni pedagogice, institutionalizate si organizate sistematic la nivel structural si functional. De aceea educatia informala are o functie formativa redusa. Putine informatii devin cunostinte. De multe ori prin intermediul influentelor incidentale individul are acces la informatii care pot veni in contradictie cu scopurile educatiei formale si nonformale. Pe de alta parte, educatia formala ramane in limitele unor sfere de influente care, prin largirea lor, devin tot mai aleatorii in lipsa unor scopuri si efecte pedagogice directe, specifice actiunii educationale de tip formal sau nonformal. Dezvoltarea acestei forme de educatei se poate realiza prin sporirea caracterului educativ al influentelor spontane provenite in special din mass-mediei si din mediul comunitar. Acest fapt presupune cresterea substratului cultural si al beneficiului formativ-educativ al informatiilor oferite pe diverse cai, lucru care determina la randul sau, ridicarea nivelului cultural al societatii. In tarile dezvoltate se manifesta tendinta institutionalizarii educatiei informale in cadrul organizatiilor de tineret si comunitare. In acest sens, specialistii, incurajeaza oamenii sa se gandeasca la propriile experiente si situatii de viata si sa discute despre acestea cu ceilalti membrii prezenti Educatori informali pot fi atat parintii cat si prietenii, rudele, factori implicati intr-un proces care se deruleaza continuu in sensul sprijinirii individului sa invete si sa se descurce in viata. La randul nostru, fiecare dintre noi este un educator informal pentru cei din jurul sau si pentru sine. Facem acest lucru uneori in mod intentionat, alteori intuitiv. Se vorbeste tot mai mult astazi despre educatorul informal care este preocupat de deschiderea scolii catre comunitate, si de imbunatatirea relatiilor dintre scoala si familie. El lucreaza impreuna cu membrii comunitatii in proiectarea si realizarea programelor finantate de scoala si cu staful educational in dezvoltarea de noi oportunitati socio-educative menite sa contribuie la dezvoltarea personalitatii umane, discuta cu parintii in scopul ajutarii acestora in activitatile lor cu copii. In strainatate exista astfel de educatori informali angajati de catre comunitatea locala sau de catre biserica sa se ocupe de problemele tinerilor, ale familiei, ale comunitatii in general, sustinatori ai unor campanii educationale sau de strangere de fonduri in scopuri umanitare. Cu toate ca fiecare tip de educatie are propria sa maniera de actiune si propria functionalitate, este necesara asigurarea unui spatiu instructiv-educativ la nivelul caruia cele trei forme de educatie trebuie sa se sprijine si sa se potenteze reciproc.

Deschiderea educatiei informale evidenteaza cresterea continua a influentelor pedagogice realizate in special prin intermediul mass-mediei. Valorificarea lor presupune elaborarea unor raspunsuri semnificative la nivelul urmatoarelor intrebari-problema: a) Cat din informatia perceputa devine cultura, adica informatie prelucrata si integrata in ansambluri (?); b) In ce masura elementele invatate in cadrul informal sustine optiunile si deciziile individuale si sociale (?); c) Care este beneficul formative produs in timpul celor 4-6 ore zilnice de vizionare a televiziunii (?); d) Ce procent din imaginile s-au datele percepute informal sunt (re) actualizate in dezbateri si analize, inainte de a patrunde in depozitul imens al uitarii (?) vezi VAideanu, George, 1988, p.233, 234. Raspunsurile pedagogice posibile si necesare, valorifica doau fenomene social obiective: a) cresterea permanenta a potentialului informativ general al educatiei/instruirii informale realizate prin mass-media; si apoi de situarea educatiei /instruirii formale (realizata prin massmedia) in avangarda informatiei, in raport cu actiunile educatiei/instruirii formale si nonformale vezi transmiterea imediata a noutatillor din stiinta (de exemplu: cucerirea cosmosului, primul pas pe luna etc.) si din viata sociala (de exemplu: evenimentele politice, economice, culturale etc. prezentate zilnic, la scara universala). Aceste doua fenomene solicita o mediere pedagogica atenta si permanenta, realizabila prin intermediul institutiilor, specializate in proiectare unor actiuni specifice de educatie/instruiere formala si nonformala, care valorifica influentele pedagogice si experientele de viata, acumulate la nivel de educatie/instruire informala.