Caracteristicile educaiei

Educaia are un caracter specific uman

intenionat i contient .
n baza definiiei educaiei ca fenomen pedagogic putem deduce c educaia trebuie s fie atat
un proces detransmitere a cunotinelor cat i un proces de nvare n interaciune cu ceea ce
ne transmite cadrul didactic. Pe bazele tiinifici s-a demonstrat c educaia este un proces
specific omului i ea se deosebete calitativ dedezvoltarea animalelor i altor vieuitoare. Prin
faptul c la om procesul educaiei au loc un ir de modificri profunde selective i stative n
comportament care se fenalizeaz cu noi achiziii cognitive.Tot odat formandu-i capacitatea
de a gsi rspunsul la societile mediului n care triete.Este constatat c educaia uman
prin actul de nvare nu este un proces biologic instinctual, nu este un act de imitare a
experienelor generaiilor anterioare. De aceea educaia nu poate fi identificat cu creerea i
evoluia animalelor. Creterea i evoluia animalelor are loc in baza unor procese biologice
instinctuale. Ex:de imitare, de educare i nvarea mecanic, de adaptarea mecanic la mediul
in care triete de aceea se numeteaceste procese de dresaj domestici.Educaia i nvarea
mai sunt considerate nite procese specifice doar omului din motivul c ele sunt nite procese
contiente (intiligibile, raionale, logice). Sunt aciuni intenionate ceea ce nseamn c se
desfoar conform unui scop concret, unor obiective concrete, anumite finaliti concrete. Au
un caracter activ, interactiv i ajut omului s achiziioneze (s acumuleze) n plan
informativ i formativ cunostine care-i asigurdezvoltarea personalitii sale.
Jean Jack Rousso
plantele se dezvolt prin cultivarea n timp ce omul se formeaz prin educaie. Astfel el a
evideniat caracter contient, specific uman al educaiei. Concepia tiinific pedagogic nu
respinge rolul factorului biologic, ci ia n consideraie influiena potenialului creditor i n
special a predispoziiilor anatomo-fiziologice ale analizatorilor i ale activitilor nervoase
superioare n dezvoltarea personalitii omului dar dand prioritate educaiei.
2.Educaia are un caracter social-istoric
Acest caracter socialistului preese din faptul c educaia se realizeaz n strans legtur
cu relaiile interumane,cu relaiile sociale i cu mediul social. Acestea la randul lor
influieneaz coninutul educaiei modul de desfurare ei, atat sub aspect informal cit i
formal. Caract. Istoric al educaiei este determinat i de faptul c educaia se dezvolta odat cu
istoria societii fiind influienat de condiiile i realizrile concrete ale fiecrei date istorice,
de aceea educaia a parcurs un drum ascendent n concordan cu progressul istorico-social.
Toate influienele care-i lsau amprenta asupra educaiei ca fenomen pedagogic au permis
c acest fenomen educaional s-i contureze propriile acumulri prin expunerea de concepte,
prin coninuturi i strategii specifice care la randul lor au influienat i influieneaz
dezvoltarea istorico-social manifestandu-se astfelin dependena relativ a educaiei pe de o
parte dar n acela timp fiind n interaciune direct cu dezvoltarea istorico-social.
3.Educaia este n interaciune cu procesele psihice ale dezvoltrii umane.
Procesele psihice se dezvolta n cadrul actului educaional de aceea educaia trebuie s in
cont decaracteristicile proceselor psihice. Procesele psihice manifestarea lor trebuie s
in cont de condiiile actului educaional ntre aceste 2 existand o legtur reciproc, o
interaciune.

4.Educaia i pedagogia au un caracter naional i universal

n acest spirit educaia i pedagogia pe de o parte studiaz i dezvolt tradiiile i realizrile
poporului n domeniile educaiei nvmantului i stiinei educatiei dea lungul secolelor
urmrind s evidenieze cum se dezvolt personalitatea. Pe de alt parte educaia si pedagogia
naional studiaz i adapteaz n mod cretiv realizrile valoroase ale educaiei pedagogiei
universale ce aparine altor popoare,
4.Educaia i pedagogia au un caracter naional i universal
n acest spirit educaia i pedagogia pe de o parte studiaz i dezvolt tradiiile i realizrile
poporului n domeniile educaiei nvmntului i stiinei educatiei dea lungul secolelor
urmrind s evidenieze cum se dezvolt personalitatea. Pe de alt parte educaia si pedagogia
naional studiaz i adapteaz n mod cretiv realizrile valoroase ale educaiei pedagogiei
universale ce aparine altor popoare, dat n acela timp ofer i popoarelor realizrile educaiei
i pedagogiile naionale.
5.Educaia trebuie s aib un caracter necesar, obiectiv i permanent.
nseamn c educaia pe de o parte este o component necesar obiectiv i permanent de
dezvolarea asocietii, fiindc nu se poate gandi societate i dezvoltarea social fr educaie.
Prin transmiterea tezaului cultural tiinific i al experienii pentru dezvoltarea personalitii i
pregtirea tinerei generaii ca for de munc, ca specialiti, educia contribuie la
noirea continu a societii de aceea educaia este direcionat nmare masur spre viitor.n
procesul educaional omul trebuie pregtit nu doar pentru a se putea exercita, a putea activa, el
trebuies-i perfecioneze competenele profisionale n cadrul educaiei. Trebuie s fie pregtit
pentru a putea crea i pentru produce schimbarea n mediul social n care triete. De aceea
formarea lui profesional continu omul trebuie s o primeasc la diferite niveluri din
sistemul de nvmant. Ex: n cadrul colii generale se asigur dezvoltarea culturii generale a
omului iar prin educaie tehnologic i profesional omul este orientat spre o anumit
profesie, specialitate pe care o nsuete dup absolvirea colii generale sau a liceului.
n continuare se formeaz profesional continu i dup terminarea facultii. Aceast formare
continu a i primit denumire de educaie permanent.

http://www.scribd.com/
Afirmatiile apartin lui Jean Jack Rousso.

Forme ale educatiei.

EDUCATIA FORMALA
O definitie a educatiei formale a fost data de catre Philip Coombs, conform careia educatia
formala este sistemul educational structurat ierarhic si gradat cronologic, pornind de la
scoala primara si pana la universitate, care include, in plus fata de
studiile academice, o varietate de programe de specializare si institutii de pregatire
profesionala si tehnica cu activitate full-time.
Din punct de vedere etimologic, termenul educatia formala isi are originea in latinescul
formalis care inseamna organizat, oficial. In acest sens, educatia formala reprezinta
educatia oficiala.
Din punct de vedere conceptual, educatia formala cuprinde totalitatea activitatilor si a
actiunilor pedagogice desfasurate si proiectate institutional (in gradinite, scoli, licee,
universitati, centre de perfectionare), in cadrul sistemului de invatamant, in mod planificat si
organizat pe niveluri si ani de studii, avand finalitati educative bine determinate. Ea se
realizeaza in cadrul unui proces de instruire realizat cu rigurozitate, in timp si spatiu: planuri,
programe, manuale, cursuri, materiale de invatare.

Dezideratele majore ale educatiei formale cuprind asimilarea sistematica si organizata

a cunostintelor din diferite domenii de interes cultural-stiintific, practic si tehnologic si
folosirea acestora in vederea dezvoltarii personale si a insertiei optime in viata activa a
societatii, prin formarea si stimularea capacitatilor intelectuale si aptitudinale, a priceperilor si
deprinderilor, a atitudinilor si convingerilor. Totodata se urmareste inzestrarea individului cu
metode si tehnici de munca intelectuala si dezvoltarea pe cat posibil a inteligentei sociale si
emotionale.
Trasaturile caracteristice ale educatiei formale rezulta din caracterul sau oficial. O
prima caracteristica a educatiei formale se refera la faptul ca aceasta este
institutionalizata, realizandu-se in mod constient, sistematic si organizat in cadrul
sistemului de invatamant.
O a doua caracteristica este faptul ca obiectivele si continutul educatiei sunt prevazute in
documente scolare. Ele sunt elaborate pe cicluri, niveluri si ani de studii, fiind proiectate
pedagogic prin planuri de invatamant, programe si manuale scolare, cursuri universitare,
ghiduri.

Scopurile si obiectivele pedagogice, deduse din idealul educational si preconizate a fi atinse in

cadrul acestui tip de educatie, sunt realizate practic in procesul de invatamant, sub indrumarea
unui corp profesoral specializat. Cadrele didactice, persoane investite special cu conducerea
actiunii educative, se adreseaza unui public ce beneficiaza de un statut aparte cel de elevi
sau de studenti.
O alta caracteristica se refera la faptul ca aceasta forma a educatiei conduce la
atingerea dezideratelor educative preconizate intr-un context metodologic organizat. Acest
context metodologic este dezvoltat in concordanta cu cerintele idealului educational, in
conditii pedagogice determinate, cu materiale didactice special elaborate pentru atingerea
scopurilor si cu mijloace de invatamant investite cu functii pedagogice precise.

Educatia formala, ca forma oficiala, este intotdeauna evaluata social.

Evaluarea realizata in cadrul educatiei formale trebuie
capacitatilor de autoevaluare ale elevilor si studentilor.

sa

urmareasca

dezvoltarea

Educatia formala este importanta prin faptul ca faciliteaza accesul la valorile

culturii, stiintei, artei, literaturii si tehnicii, la experienta social-umana, avand un rol
decisiv in formarea personalitatii umane, conform dezideratelor individuale si sociale.
Prin intermediul acestei forme de educatie, in timpul anilor de studii, individul este introdus
progresiv in vastele domenii ale existentei umane. Aceasta permite asimilarea
cunostintelor ca un sistem,
oferind
concomitent un cadru metodic al exersarii si
dezvoltarii capacitatilor si aptitudinilor umane. Educatia formala devine astfel un
autentic instrument al integrarii sociale.

Cu toate ca educatia formala este generalizata si indispensabila ea inregistreaza cateva critici

si limite:

centrarea pe performantele
inscrise
in programe
lasa mai putin timp liber
imprevizibilului si studierii aspectelor cotidiene, cu care se confrunta elevii,
exista tendinta de transmitere-asimilare a cunostintelor in defavoarea dezvoltarii-exersarii
capacitatilor intelectuale si a abilitatilor practice.

EDUCATIA INFORMALA
Educatia informala se refera la experientele zilnice ce nu sunt planificate sau
organizate si conduc catre o invatare informala. Cand aceste experinte sunt interpretate de
catre cei mai in varsta sau de catre membrii comunitatii ele se constituie in educatie
informala. Educatia informala este procesul care se intinde pe toata durata vietii, prin care

individul dobandeste informatii, ii formeaza priceperi si deprinderi, isi structureaza

convingerile si atitudinile, se dezvolta, prin intermediul experientelor cotidiene.
Din punct de vedere etimologic, denumirea termenului de educatie informalaprovine
din limba latina, informis/informalis fiind preluat cu sensul de spontan, neasteptat. Ca
urmare prin educatie informala intelegem educatia realizata spontan.
Din punct de vedere conceptual, educatia informala include ansamblul influentelor
cotidiene, spontane, eterogene, incidentale, voluminoase care nu isi propun in mod deliberat
atingerea unor teluri pedagogice, dar au efecte educative, ocupand cea mai mare pondere de
timp din viata individului. Aceste influente spontane, incidentale nu sunt selectate, prelucrate
si organizate din punct de vedere pedagogic.
Dezideratele educatiei informale nu apar in mod explicit. Acest tip de educatie nusi propune in mod deosebit, realizarea unor obiective pedagogice, insa prin influentele sale
exercitate continuu poate avea efecte educative deosebite atat pozitive, cat si negative.
Prin miile de contacte spontane si influente cotidiene educatia informala ofera
individului ocazia de a adopta anumite atitudini, de a exterioriza anumite comportamente si de
a interioriza anumite valori, conturandu-se astfel profilul sau psihosocial. Pe aceasta cale,
orice personalitate isi completeaza informatiile achizitionate prin intermediul celorlalte forme
de educatie. Aceste influente pot fi concordante unele cu altele sau in dezacord, sarcina de a le
orienta si directiona revenindu-i in principal educatiei formale.
Trasaturile caracteristice educatiei informale sunt determinate de multitudinea
influentelor derulate, de regula, in afara unui cadru institutionalizat, provenite din
micromediul social de viata al individului, privite ca membru al familiei, al grupului de
prieteni, al colectivului de munca, al cartierului, al satului sau orasului in care locuieste. Cu
cat aceste influente cunosc o dezvoltare si culturalizare la standarde inalte, cu atat creste si
valoarea lor ca factori educativi spontani, avand astfel rol in dezvolarea personalitatii umane.
Influentele pedagogice de tip informal pot fi neorganizate, neselectate, spontane,
neprelucrate, transmise de la nivelul institutiilor mass- media, care le proiecteaza si le
orienteaza insa din perspectiva altor instante si interese decat pedagogice. Acestea din urma
se diferentiaza insa de programele speciale de educatie din presa, de la radio sau de la
televiziunile scolare si universitare, ce au finalitati educative si intra sub incidenta educatiei
nonformale.
Un exemplu de educatie informala este atunci cand copiii mici invata sa vorbeasca. Ei
deprind acest lucru prin ascultare si imitare. Parintii corecteaza spontan greselile de pronuntie
ale acestora, de multe ori silabisind fara intentie si incurajand vorbirea corecta. La fel se
intampla atunci cand parintele sau educatorul analizeaza impreuna cu copii experientele
zilnice petrecute in viata acestuia.

Educatia non-formala si avantajele sale

Educatia non-formala este cea mai noua abordare a invatarii prin activitati placute si
motivante. Avantajele sale multiple inglobeaza bifarea tuturor deprinderilor specifice
sistemului traditional de invatamant, cu un aport suplimentar de abilitati castigate in conditiile
unei libertati de exprimare maxime.
Educatia non-formala inseamna orice actiune organizata in afara sistemului scolar, prin care

se formeaza o punte intre cunostintele predate de profesori si punerea lor in practica. Acest tip
modern de instruire elimina stresul notelor din catalog, al disciplinei impuse si al temelor
obligatorii. Inseamna placerea de a cunoaste si de a te dezvolta.
Obiectivele educatiei non-formale
Obiectivele educatiei non-formale nu urmaresc sa excluda modul traditional de educatie, ci sa
completeze instruirea pur teoretica prin activitati atractive, la care sa aiba acces un numar cat
mai mare de tineri. Acestea sunt:
- completarea orizontului de cultura din diverse domenii
- crearea de conditii pentru formarea profesionala
- spriijinul alfabetizarii grupurilor sociale defavorizate
- asigurarea unui mediu propice exersarii si cultivarii diferitelor inclinatii, aptitudini si
capacitati
Caracteristicile educatiei non-formale
In prima instanta, specific educatiei non-formale este locul in care ea se desfasoara: intr-un
cadru institutionalizat, dar in afara scolii. Caracteristice acestui tip de educatie sunt activitatile
care contribuie la perfectionarea individuala.
Educatorul non-formal trebuie sa detina mai multa flexibilitate, adaptabilitate si rapiditate, dar
si un entuziasm rasunator. Actiunile corespund strict intereselor, aptitudinilor si dorintelor
participantilor.
In plus, doritorii nu sunt obligati sa se alature programului si nu primesc calificative oficiale.
Totusi, in functie de formele de instruire nonformala, exista si situatii in care sunt acordate
diplome si certificate de absolvire.
Tipurile de educatie non-formala
Educatia non-formala se imparte in 2 tipuri principale, variind in functie de activitatile
specifice:
- activitati extradidactice: cercuri de discipline, ansambluri sportive si artistice, concursuri,
olimpiade etc
- activitati extrascolare: proiecte de ecologie si formare civica, excursii, actiuni socialculturale (in clubul elevilor, la muzeu, la teatru, in biblioteci etc)
Educatia non-formala insoteste cu succes formarea educationala a tinerilor si ramane una
dintre variantele optime pentru sustinerea placerii de cunoastere si de afirmare profesionala.

Mialaret Gaston 1993 pag.7-9

http://www.scribd.com

Factori educatiei

n furirea omului este important mai nti nu a-l instrui, ceea ce este ceva zadarnic dac
ajunge doar o carte care merge; este nevoie s fie crescut, educat, pentru a-l aduce la nltimea
unde nu mai sunt lucruri, ci chipurile nscute din nodul divin care leag lucrurile. Cci nu este
nimic de asteptat de la lucruri dac ele nu rsun unele n altele, aceasta fiind singura muzic
pentru inim. (Antoine de Saint -Exupry.Factorii educatiei

Educaia este conceput ca o investiie n om, compusa din mai multe elemente,
organizate in sistem, aflate n stranse relatii, si care fac ca o modificare produsa in unul dintre
ele sa se resimta si in celelalte, astfel incat, fiecare element al actiunii educative poate fi cauza
si efectul altuia. Ea reprezint o preocupare a ntregii societi prin valorificarea optim a
resurselor sale materiale i umane. La realizarea educaiei contribuie familia, mediul social,
coala, biserica, instituiile culturale, mass-media i structurile asociative. n constelaia
acestor factori de educare a tinerei generaii, colii i revine locul central, ea fiind principala
instituie social specializat n pregtirea oamenilor pentru munc i via.

Ereditatea
Ereditatea este primul factor care influenteaza dezvoltarea umana, care cuprinde un complex
de dispozitii virtual sau scheme functionale ce se transmit de la antecesori la succesori prin
intermediul mecanismelor genetice.Patrimoniul ereditar al fiecarui individ rezulta din
combinarea unitatilor genetice materne si paterne.Deoarece exista posibilitatiinfinite de
combinare a celor doua categorii de unitati genetice in cadrul celulei germinale, probabilitatea
aparitiei unor indivizi identici este practice imposibila. Exceptie de la aceasta diversitate o fac
gemenii monozigoti care,provenind din acelasi ou ,sunt identici din punct devedere
ereditar,unitatile genetice materne si paterne fiind repartizate egal. In zestrea ereditara cu care
fiecare copil vine pe lume sunt structurate trei categorii de caractere:
- genotipul general contine elemente preformate, comune intregii specii si care se
transmit pe cale genetica (de ex.: conformatia corporala, bipedismul, alte caracteristici
anatomo-fiziologice);
- genotipul individual contine elemente de variabilitate intra-specifica; nu s-au nascut
niciodata doi indivizi umani identici nici chiar gemenii univitelini nu sunt perfect

identici;culoarea ochilor, a parului, timbrul vocal,elemente de conformatie faciala sunt

elemente care diferentiaza infinit indivizii intre ei, in ciuda caracteristicilor comune ca specie;
- potentialul de formare sau epigenetic este preponderent de natura psihica. Exista un
potential general, dar si grade de diferentiere a acestui potential.Gradul de diferentiere poate
fi:
-preformat (nivelul sau de valorificare prin educatie nu poate depasi o anumita limita);
-format (valorificarea prin educatie poate fi mai mult sau mai bine realizata).

Familia

Primul
factor care contribuie la formarea personalitii umane n perspectiv multidirectional este
familia. Aceasta l familiarizeaz cu valorile si normele grupului de referint. Copiii vor face
sau vor crede ceea ce vor face sau vor spune printii, imitnd comportamentele acestora.
(Cucos, 2006) Familia, vzut ca un mediu educational si socializator, este considerat ca o
unitate social constituit din adulti si copii, ntre care exist relatii de filiatie natural sau
social. (Stnciulescu, 2002, 26) Dup cum preciza Murdock, familia este un grup social

caracterizat printr-o locuint comun, cooperare economic si reproducere. (apud BranPescaru, 2004, apud Panturu, coord., 2008, 94)

Climatul familial se caracterizeaz prin:

- respectarea codului valoric la care se raporteaz n majoritatea situatiilor de viat (Cretu,
1999);
- relatii strnse ntre mediul familial si caracteristicile societtii creia i apartin;
- influentarea atitudinilor printilor si conduitelor copiilor asupra conceptiilor despre viat,
lume si munc.

Printre functiile ce definesc o familie regsim:

- cresterea numrului de membri prin nastere sau adoptie;
- sustinerea si grija fat de membrii familiei;
- controlul social al membrilor;
- socializarea copiilor pentru rolurile de adulti;
- pstrarea moralittii familiei si a motivatiei de a obtine performant n tot ceea ce
ntreprinde;
- producerea si consumul de bunuri si servicii.
( Bran-Pescaru, 2004, apud Panturu, coord., 2008)

Dup cum sustinea Stan Panturu (2008, 96) mediul familial ocup un loc aparte n
ansamblul mediilor educative.Cronologic vorbind, el este primul mediu educational pentru
fiinta uman, extinzndu-se pe tot traseul vietii. Totusi, rmne problema pregtirii printilor
n vederea educrii copiilor ntr-un mod eficient. n zilele noastre se organizeaz activitti
pentru printi, se nfiinteaz organizatii care se ocup de educarea acestora. De exemplu:
- asociatiile printilor si profesorilor;
- scolile printilor;

- consiliile de administratie scolar cu rol informational, consultativ si decizional;

- comitetele de printi pe clase si scoli;
- revistele si programele radio-tv;
- institutiile de puericultur pentru ngrijirea medical.

Asociatiile de printi au ca finalitate, protectia copilului prin educatie. Pe lng acest tel
fundamental, ele se constituie n grupuri de sustinere a scolii n probleme needucationale,
grupuri de cooperare ntre printi si profesori si nu n ultimul rnd grupuri de aprare a
intereselor celor care i reprezint. (Ilisoi, 2007, 70)

Studiile din ultimele decenii au dovedit c orice copil creste mai bine n familia sa,
dac aceasta este ajutat s-si realizeze rolurile. (Pun, Potolea, 2002, 218) Avnd la baz
aceste studii se caut solutii de mbunttire a conditiilor unei familii n procesul de educare a
copilului, n spiritul drepturilor pe care le are oricine la dezvoltare. (Conventia cu privire la
Drepturile copilului, traducere UNICEF, 1990) Formele de sprijinire a familiei sunt
numeroase si difer de la un context social la altul sau de la o tar la alta. Familia poate fi
sprijinit material si socio-educational prin: alocatii, asistent n sarcinile domestice,
consiliere si programe speciale. nc din copilrie fiecare este informat si format n legtur
cu ceea ce nseamn s fii printe sau s ai o familie.
Cei sapte ani de acas si pun amprenta pe evolutia comportamental si psihic a
fiecruia. Colabornd cu copilul, implicndu-l n activittile zilnice, nvtndu-l normele de
convietuire social, respectndu-l ca om, acesta va fi un partener n educatie att n familie ct
si n societate.
Emil Pun si Dan Potolea (2002, 237) sustin c dezvoltarea copilului este dependent de
calitatea relatiilor dintre el si prinii lui. Prima grij a printelui trebuie s o reprezinte
identificarea nevoilor copilului. Cunoscndu-si bine copilul, printii vor sti ce s investeasc
n dezvoltarea lui. Urmtoarea grij a printelui ar fi aceea de introducere a copilului n forme
de instruire si educare specifice caracteristicilor lui. n final, printele trebuie s si ajute
copilul s se educe si singur. Ajungnd s fie responsabil de propria formare printele si-a dus
la bun sfrsit rolul su. Printele bun este ncreztor n copilul su si competent n msurile
pedagogice pe care le ia n diferite situatii. (Pun, Potolea, 2002, 24)

Problematica intern a fiecrei familii se defineste prin:

- conditiile materiale locuinta, bugetul, situatiile sociale si profesionale;
- sistemul de valori;
- relatiile familiale;
- educatia printilor;
- insertia social.
Prin reconstruirea universului relatiilor sociale de la nivelul familiei mbunttim
functiile de crestere, ngrijire si educatie a tinerei generatii. Ca s dezvoltm familia trebuie s
gsim echilibrul dintre impunere si libertatea de alegere, ntre sprijin si presiune, ntre
protejare si independent, ntre drepturi si responsabilitti. (Pun, Potolea, 2002, 226)

Mediul
Actiunea familiei asupra individului este influentat de mediul din care acesta face
parte. Etimologic cuvntul provine din latinescul medium care semnific ceea ce este comun.
Mediul se prelungeste n educatie (Golu, 1985, apud Cristea 2003, 101) si este analizat din
perspectiva celor dou componente ale sale: mediul natural si mediul social.
Mediul natural cuprinde conditiile de clim, relief, vegetaie si faun. Atunci cnd conditiile
de mediu sunt favorabile, individul se dezvolt normal. Cnd sunt mai putin favorabile pot
aprea dificultti n dezvoltarea sa. Conditiile de mediu pot influena ntr-o oarecare msur
caracteristicile psihice si comportamentul indivizilor. (Bontas, 1994, 42) De exemplu:
Cineva care provine din mediul mediteraneean este mai calm, mai apropiat iar altcineva venit
din mediul nordic se caracterizeaz prin rceal si distant.
Mediul social influenteaz viaa si evolutia individului. Relatia dintre om si munc, ca o
component a mediului social, are o finalitate benefic. (Bontas, 1994, 44)

Formarea si dezvoltarea personalittii copilului depinde de:

-

calitatea mediului social;

conditiile sociale favorabile;

organizarea social democratic;

relatiile interpersonale si profesionale.

Rolul mediului social n dezvoltarea psihic este evidentiat de cazul copiilor slbatici.
(Bejat, 1971, 64-69) Ca exemplu, prezentm cazul lui Ramu (copil-lup n limba indian), gsit
n 1957 pe peronul grii din Lucknow (India). Acestui copil antropologii i-au dat vrsta de 9
ani (perioad petrecut printre lupi) dup care l-au internat n spitalul din Lucknow, unde a
trit pn n anul 1968. Acolo a primit o ngrijire deosebit, a fost supus mai multor teste dar
nu a reusit s se comporte ca ceilalti oameni. Nu a reusit s pronunte nici mcar un sunet
articulat. Se exprima prin mugete, mnca doar carne crud, frunze sau rdcini de copac. n
ciuda eforturilor specialistilor nu a reusit s fie socializat. Mediul natural din care a provenit
si-a pus amprenta destul de puternic asupra evolutiei sale. Ramu a fost un candidat virtual la
procesul umanizrii n momentul n care s-a nscut. Dar lipsindu-i mediul social dezvoltarea
sa psihic a rmas la nivelul primar. El nu s-a dezvoltat pe toate planurile datorit lipsei
factorilor sociali si a materialului constructiv specific oricrei dezvoltri. Putem concluziona
spunnd c mediul social este un factor indispensabil dezvoltrii psihice umane.
Alt caz este cel al fetitelor Amala si Kamala, descoperite ntr-o pdure tropical unde au
supravietuit ca animalele. Au fost aduse ntr-un orfelinat dar nu s-a obtinut de la ele dect
caracteristici umane foarte reduse. Amala nu a supravietuit iar Kamala, dup sapte ani nu a
reusit s stpneasc mersul biped si a nvat doar patruzeci de cuvinte. Concluzia marcant
a acestui caz este legat de faptul c omul se modeleaz ca fiint numai n conditiile
socializrii si educatiei.
Ultimul caz adus spre studiu este cel al psihologului american Kellog. Acesta avea un fiu
pe nume Donald si un pui de cimpazeu numit Goa. Dup o perioad de convietuire mpreun,
psihologul a constatat c Donald s-a modelat ca o fiint normal iar Goa a devenit o maimut
semidresat. n acest caz, mediul social a existat si evolutia celor dou personaje a depins de
el.
Pantelimon Golu (1985, apud Panturu, coord., 2008, 60) sustine c dac ereditatea este
leagnul n care copilul primeste foaia de drum, mediul este cel care ofer lantul de situatii
prin care se va circula cu aceast foaie, completat, ntrerupt, vizat, corectat dup
mprejurri.
Societatea civil si liber romneasc, n conditiile dezvoltrii statului de drept
democratic si economiei libere de piat poate si trebuie s diminueze si chiar s nlture

conditiile nefavorabile ale mediului psihosocial si s creeze conditii favorabile de mediu

social global, mediu psihosocial si mediu ecologic pentru a asigura dezvoltarea unei
personalitti integrale, elevate si competente, demne, civilizate si creative. (Bonta, 1994,
45)
Mediul, prin elementele sale (zon geografic, clim, relief, climatul cultural-spiritual, etc.)
sculpteaz psihicul si personalitatea fiecruia. Fiecare latur a personalittii individului cere
participarea mediului.
Sunt cunoscute n acest sens cercetrile fcute de specialistii n domeniu (Panturu,
coord., 2008) cu privire la legtura dintre deficientele mintale si factorii culturali si economici
(Dr. Cordier), variatiile determinate de mediul socio-economic n evolutia rezultatelor de
nvtare (M. de Motmollin), importanta mediului social n momentul de debut al limbajului si
al gndirii (R. Zazzo), diferentele de dezvoltare psihic ntre copiii crescuti n familia de
origine si a celor adoptati, ntre copiii doriti de prini si cei nedoriti, ntre copiii unici si cei
crescuti n familii numeroase (P. Bourdieu), influenta profesiei printilor asupra rezultatelor la
nvttur si a performantelor obtinute n viat. Cercetrile efectuate de Dr. Courdier au
evidentiat c cei mai multi debili mintali provin din medii deficitare (locuinte srccioase,
cupluri nelegitime, relatii tensionante). M. de Motmollin a alctuit o geografie intelectual a
Frantei pe profesii, din care a rezultat c, cea mai slab pozitie este ocupat de indivizii
proveniti din zone agricole. R. Zazzo demonstreaz c deficitele neurologice se datoreaz
vietii intrauterine si specificului mediului social originar. Nutritia social a copilului se
suprapune nutritiei sale alimentare si mpreun creeaz o punte de legtur ntre biologic si
psihologic n procesul dezvoltrii sale.

coala

n cadrul societtii, scoala devine un factor

important al educatiei sistematice si continue. Scoala semnific principalul cadru si mediu
educational, infuzat permanent de noi cunostinte, metode, mijloace, valori, orientat de
finalitti, sustinut de o asistent psihopedagogic profesionist si conceput ca o activitate de

educare a generatiei tinere, ca un sistem complex de influente organizate si exercitate

sistematic asupra copiilor si tinerilor. (Radu, 1981, apud Panturu, coord., 2008, 98)
Fiind o institutie n care educatia este programat si planificat, continuturile care se
transmit sunt selectate cu grij dup criterii psihopedagogice si principii didactice clare.
Dincolo de continuturile concrete care se transmit n activitatea didactic, importante sunt si
relatiile dintre cadrul didactic si elevi. Profesorul, fr a relativiza valoarea cunostintelor,
trebuie s procedeze n asa fel nct s respecte convingerile elevilor. (Cucos, 2006, 49)
Scoala obisnuieste elevii s se supun autorittii profesorului, ceea ce implic o familiarizare
a lor cu normele si regulile. Elevul si nsuseste valorile elementare ale vietii morale prin
experientele oferite de scoal. (Doltrens, 1970) n cadrul scolii se ofer copiilor o situatie
social de nalt nivel calitativ, astfel ca din relatiile umane s ia tot ce este mai avantajos
pentru educatia lor. (Bartolomeis, 1981, apud Stefan, 2003, 52)
Profesorul trebuie s tin cont n orice moment de elevii si, trebuie s-i ajute s
gseasc solutii la problemele lor si s-i orienteze pe drumul cel bun, stimulndu-i s se
autodepseasc.
A spune c o plant creste nu nsemneaz c are libertatea de a se plimba unde i place, ci de
a tri ascultnd de legile naturale ale dezvoltrii ei. De fapt, libertatea acordat elevului
nseamn eliberarea lui progresiv de instinctele si nclinrile sale. Ea const ntr-un dozaj
individual de permisiuni si interdictii, de liber-arbitru si disciplin, de autoritate bazat pe
constrngeri si de autoritate bazat pe ndrumare. Ea este o pregtire permanent spre
echilibrul interior, spre satisfactie, spre dezvoltarea personalittii. (Doltrens, 1970, 18)

Pentru c profesorul si elevii apartin unei institutii scolare, Emil Pun (1999) susine c este
necesar s se tin cont si de particularittile acesteia, care constau n:
- desfsurarea simultan a dou activitti, cea managerial-administrativ si cea educational;
- participarea mai multor membrii la activittile organizatiei;
- manifestarea puternic a dimensiunilor formale si informale. (apud Panturu, coord., 2008,
106)

Calitatea scolii si calitatea dezvoltrii sociale sunt aspecte solidare, puternic corelate pentru
c scoala mobilizeaz energiile umane ale unei societi. Scoala este considerat axul
esential al dezvoltrii sociale. (Pun, 1999, 5) Pentru a se obtine rezultate educative

superioare, scoala trebuie s actioneze ntr-o societate n care membrii ei contribuie la

propria sa perfectionare. (Stanciu, 1995, 342) Scoala trebuie s ofere individului cunostinele
si capacittile care s-i permit integrarea cu succes n societate si continua adaptare la
schimbrile ce apar n cadrul acesteia.

Biserica
Alt factor care contribuie la dezvoltarea personalittii umane l constituie biserica. Ea
compenseaz nevoia de filiatie activ pe o linie ideatic, prin excelent spiritual. (Cucos,
2006, 49) Influenta educativ a bisericii se realizeaz prin intermediul orelor de religie
desfsurate la nivelul scolii, prin ceremoniile religioase din cadrul locaselor de cult si prin
activittile caritabile organizate la nivel de societate. O dat cu intrarea copilului n scoal,
biserica va instaura o educatie sistematic, explicit, n perspectiva valorilor credintei.
Rolul bisericii, ca institutie n formarea cetteanului din punct de vedere moral, este
primordial. nsntosirea societtii si formarea constiintei depind foarte mult de Sfnta
Biseric si de slujitorii ei. nc din secolul al XVI-lea, o serie de factori de ordin cultural si
politic au condus la aparitia fenomenului numit secularizare, n urma cruia societatea a
redus sfera de influent a bisericii. Dac pn atunci religia era considerat stiinta suprem
ce subordona toate celelalte domenii ale cunoasterii, n urma schimbrii raporturilor dintre
societate si biseric, rolul religiei a fost limitat. Secularizarea a nsemnat diluarea valorilor
morale si religioase, valori ce pn nu demult erau considerate generatoare de unitate
social. Astzi, se caut coeziunea pornind de la valori civice si idealuri politice. Structura
societtii din zilele noastre a cptat un puternic caracter subiectiv, iar acum ea pare s-i
domine pe oamenii care initial au creat-o. (Lakatos,
2010, http://semneletimpului.ro/revista/Bisericapunct-de-reperpierdut78.html) Att
viziunea estetic si filosofic a afirmrii marilor idei generale ale umanittii si a proclamrii
nobletei omului sub forma cultivrii sufletului, (Patapievici, 2008, apud Lakatos, 2010) ct
si viziunea moral-crestin a vietii au fost nlocuite cu pragmatismul si relativismul ideologic
postmodern. Totusi, n aceast lume modern, plin de probleme si situatii solicitante, este
nevoie de un punct fix, de repere stabile, de valori care nu se schimb. Este nevoie de biseric,
pentru c oamenii nu pot exista fr Dumnezeu.
Institutele culturale
Ca un factor complex al educatiei, institutele culturale, reprezentate prin muzee, teatre si
case de cultur, si aduc aportul pe linia dezvoltrii personalittii umane. n cadrul acestora se

organizeaz programe eficiente de mbogtire a culturii generale si de petrecere a timpului

liber.
Institutele culturale sunt centre competente de promovare a cunostintelor despre tara pe care o
reprezint, prin intermediul activittilor de informare si educare. Printre ndatoririle lor
principale se numr introducerea culturii n cele mai importante centre ale trilor respective,
grija pentru asigurarea unei prezente nsemnate n actiunile internationale, precum si crearea
unor relatii durabile ntre partenerii diferitelor tri, activi n sfera schimbului cultural
international. Cea mai avantajoas form de organizare a evenimentelor de promovare const
n colaborarea dintre institutele culturale exercitnd o influent eficient asupra mediilor
locale artistice si asupra expertilor n domeniu. Crearea si mentinerea unor relatii bune si
permanente cu reprezentantii mass-media poate fi una dintre priorittile activittii institutelor
culturale. Prin intermediul lor se promoveaz cultura. Institutele culturale urmresc si
construirea unui grup de viitori aliati n opera de popularizare a patrimoniului cultural.
Trile europene au o lung traditie n diplomatia cultural iar schimburile culturale sunt n
general privite ca fiind una dintre cheile cooperrii si ntretinerii unui climat de ntelegere si
tolerant.
Eliberat fiind de comunism, Romnia e pe cale s-si construiasc si ea o astfel de
diplomatie cultural care i va aduce enorm de multe avantaje. Fiind una dintre trile mici care
nu au o cultur dominant n Europa, Romnia se poate conecta la tot ceea ce se ntmpl
astzi la nivel global.
Toat aceast lume virtual care s-a construit n jurul nostru constituie o realitate pe care nu
o mai putem neglija si care nu mai are nici o legtur cu tipul de schimb cultural traditional pe
care l fceam nainte. Acel tip de schimb nu era, binenteles, accesibil foarte multor oameni.
Astzi, el s-a democratizat si s-a generalizat. De asemenea, schimbul acela cultural era foarte
dirijat. La ora actual, schimburile culturale trebuie s tin cont de faptul c oricine poate s-si
prezinte cultura pe cont propriu, ntr-un mod natural si ieftin, si poate avea un impact
extraordinar de mare.
Romnii sunt un popor extrem de creativ, cu un potential artistic si intelectual foarte
important, asa c au ce oferi lumii n materie de inteligent emotiv, de potential creativ si de
continut academic. Institutele culturale pot contribui la valorificarea acestui potential.

Mass-media

Amplificarea, continuarea si diversificarea experienelor cognitive sunt realizate prin massmedia. Cu spirit critic, cu circumspectie interpretativ si competent valorizatoare se
selecteaz doar ceea este benefic pentru dezvoltarea personalittii. Impactul mass-mediei
asupra fiecruia dintre noi este puternic, ceea ce implic o bun cunoastere a efectelor acesteia
asupra felului nostru de a fi si de actiona.
Educatia se dovedeste de nenlocuit n ceea ce priveste dezvoltarea capacittii de
discernmnt. Ea face posibil ntelegerea evenimentelor, care depseste imaginea
distorsionat si simplificat redat uneori de mass-media. (Delors, 2000, 49, apud Panturu,
coord., 2008, 102)
Corelnd actiunile si functiile educative ale mass-mediei contribuim la o informare spiritual
autentic a omului si a comunittii. (Delors, 2000, 50)
Prin structur, obiective si continut, educatia trebuie s rspund necontenit exigentelor
cerute de evolutia realittii nationale si internationale. Ca factor al dezvoltrii fiintei umane,
educatia valorific optim premisele ereditare si conditiile de mediu ntr-un context situational
deschis, favorabil unei activitti eficiente. (Cristea, 2003, 102)
Caracterul determinant al educatiei implic organizarea si conceperea activittii ntr-un
context situational deschis ce implic optimizarea raporturilor cu ereditatea si cu mediul. n
acest context, valorificarea educabilittii reprezint o directie fundamental de evolutie a
educatiei care angajeaz
raporturile existente ntre cei trei factori implicati n dezvoltarea fiintei umane: ereditate
mediu educatie. Clarificarea acestui raport se face prin utilizarea conceptului de

educabilitate, care n conceptia pedagogilor desemneaz potentialul de formare uman sub

influenta factorilor de mediu sau educationali. (Jinga, Istrate, 1998, 91)

Constantin Cucos, Pedagogie, editia a II-a revazuta si adaugita, Editura Polirom, 2002
Noveanu Eugen, Dan Potolea, Stiintele educatiei, Dictionar encyclopedic, Editura Sigma,
Bucuresti, volumul I, II, 2007,2008
Antonesei Liviu, Paideia. Fundamentele culturale ale educatiei, Polirom, 1996

Functiile educatiei
Referitor la functiile educatiei, majoritatea specialistilor sunt de acord asupra faptului
ca aceasta serveste realizarii a trei scopuri principale:
1.

1.

functia de selectare, prelucrare si transmitere a informatiilor si valorilor de la

societate la individ;

2.

functia de dezvoltare a potentialului biopsihic al omului;

3.

functia de asigurare a unei insertii sociale active a subiectului uman.

Functia de selectare, prelucrare si transmitere a cunostintelor si valorilor de la societate

la individ este functia care in fapt asigura in timp existenta unei continuitati informationale intre generatii, oferind astfel posibilitatea evolutiei culturale si tehnologice.

Analiza acestei prime functii a educatiei permite decelarea a trei subfunctii specifice
fenomenului educational:

2.

selectarea (informatia aleasa pentru a fi vehiculata este analizata din punctul de

vedere al importantei si consistentei sale stiintifice),

prelucrarea (are loc o adecvare a informatiei la nivelul de intelegere al

subiectului caruia i se adreseaza) si

transmiterea (in vederea asigurarii intelegerii sunt utilizate tehnici si procedee

specifice de vehiculare a continutului informational).

Functia de dezvoltare a potentialului biopsihic al omului se refera la dimensiunea

teleologica a fenomenului educational, respectiv la faptul ca derularea actiunii
educationale urmareste atingerea anumitor finalitati, explicit sau implicit formulate.
Aceste finalitati se traduc, in linii generale, in producerea de modificari pozitive si de

durata in plan cognitiv, afectiv-motivational si comportamental la nivelul subiectului care

se educa.
3.

Functia de asigurare a unei insertii sociale active a subiectului uman releva dimensiunea
socio-economica a educatiei, sau mai exact spus, necesitatea de a pregati indivizii pentru o
integrare sociala si profesionala optima.

Alti autori, in raport cu domeniul principal vizat de actiunea educationala,

vehiculeaza, la randul lor, alte trei categorii de functii ale educatiei:
1.

functia cognitiva (de vehiculare a tezaurului de cunostinte)

2.

functia axiologica (de valorizare si dezvoltare a potentialului de creatie culturala)

3.

functia socio-economica (de pregatire si formare a indivizilor pentru productia

materiala).

Diferentierea intre cele trei categorii de functii ale educatiei functioneaza predominant
la nivel teoretic, in fapt educatia combinand de o maniera integrativa functiile enuntate
anterior sau chiar supralicitand una dintre acestea in conditiile in care realitatea socio-istorica
o impune.
Sorin Cristea Dictionar de pedagogie (2000; editia a II-a, 2002),
Sorin Cristea Studii de pedagogie generala (2004; editia a II-a, 2009)

Definitii.

Educaia este un tip particular de aciune uman, o intervenie sau direcionare, o categorie
fundamental a pedagogiei.
Platon definea educaia ca fiind arta de a forma bunele deprinderi sau de a dezvolta
aptitudinile native pentru virtute ale acelora care dispun de ele. Aristotel, n lucrarea sa
Politica, considera c educaia trebuie s fie un obiect al supravegherii publice, iar nu
particulare.
Johann Amos Comenius, n lucrarea sa Didactica magna, considera c la natere, natura
nzestreaz copilul numai cu seminele tiinei, ale moralitii i religiozitii, ele devin un
bun al fiecrui om numai prin educaie. Rezult c n concepia sa, educaia este o activitate
de stimulare a acestor semine, i implicit, de conducere a procesului de umanizare, omul
nu poate deveni om dect dac este educat.

Pentru pedagogul englez din secolul al XVII-lea, John Locke, educaia se prezint sub forma
unei relaii interpersonale de supraveghere i intervenie ce se stabilete ntre preceptor
(educator) i copil (viitorul gentleman).
Filosoful german Immanuel Kant, aprecia c educaia contribuie la valorificarea naturii
umane n folosul societii: este plcut s ne gndim c natura omeneasc va fi mai bine
dezvoltat prin educaie i c se poate ajunge a i se da o form care s-i convie cu deosebire.
Aceasta ne descoper perspectiva fericirii viitoare a neamului omenesc.
Pentru Jean-Jacques Rousseau educaia este n acelai timp intervenie i neintervenie :
Educaia negativ presupune nlturarea oricrui obstacol din calea dezvoltrii fireti, totul
trebuind lsat s se produc de la sine fr nici o intervenie.
n opinia pedagogului german Johann Frederich Herbart educaia este mprit n trei
subdiviziuni: guvernarea, nvmntul (realizarea unor obiective specifice) i educaia
moral.
Sociologul francez mile Durkheim considera c educaia este o aciune exercitat de
generaiile adulte asupra celor ce nu sunt coapte pentru viaa social.; are ca obiect s
provoace i s dezvolte n copil un numr oarecare de stri fizice, intelectuale i morale.
Durkheim afirma c educaia const ntr-o socializare metodic a tinerei educaii.
Pedagogul romn Constantin Narly, consider c educaia este un fapt social i individual n
acelai timp. Florin Georgescu considera c educaia este prima activitate creatoare
neproductoare de bunuri de consum, cunoscut de istorie (Florin Georgescu 1970).
Societatea zilelor noastre solicit, mai mult ca oricnd, inteligena i capacitatea creatoare a
omului. ntregul climat al viitorului, afirm Bogdan Suchodolski, va situa capacitile
intelectuale n condiiile deplinei afirmri i va da un larg avans dorinei de cunoatere.
n concluzie, prin educaie se dorete dezvoltarea contient a potenialului biopsihic al
omului i formarea unui tip de personalitate solicitat de condiiile prezente i de perspectiva
societii.
Educaia are urmtoarele caracteristici: pune accent pe oameni, urmrete dezvoltarea unor
caliti umane i explorarea orizonturilor, este orientat predominant spre pregtirea pentru
via, are n vedere, cu precdere, ntrebri asupra existenei, vizeaz cu precdere dezvoltarea
unei stri sau a unei structuri atinse, finalitatea n educaie mbin viziunea pe termen scurt cu
cea pe termen lung. Activitatea educaional este dinamic i flexibil n acelai timp, iar
educaia stimuleaz idealul fiinei umane exprimat prin a fi i a deveni.

Sorin Cristea Dictionar de pedagogie (2000; editia a II-a, 2002)

http://dexonline.ro/

BIBLIOGRAFIE

http://ro.wikipedia.org
http://www.scribd.com/
http://www.scritube.com/
http://dexonline.ro/
Constantin Cucos, Pedagogie, editia a II-a revazuta si adaugita, Editura Polirom, 2002
Noveanu Eugen, Dan Potolea, Stiintele educatiei, Dictionar encyclopedic, Editura Sigma,
Bucuresti, volumul I, II, 2007,2008
Antonesei Liviu, Paideia. Fundamentele culturale ale educatiei, Polirom, 1996