COLEGIUL NAŢIONAL PEDAGOGIC „SPIRU HARET” BUZĂU

CLASA a IX-a B DATA: 29.10.2020

STRUCTURA ACTIUNII EDUCATIONALE

Educaţia cuprinde ansamblul influenţelor, acţiunilor, activităţilor

desfăşurate pentru formarea, dezvoltarea, modelarea personalităţii umane, pentru
integrarea sa optimă în societate. Educaţia reprezintă activitatea socială complexă
constituită din ansamblul acţiunilor conştiente, sistematice şi organizate,
desfăşurate cu scopul formării şi dezvoltării personalităţii umane în concordanţă cu
nivelul de dezvoltare al societăţii.

Educaţia este în strânsă interdependenţă cu celelalte sectoare sociale,

contribuind la dezvoltarea acestora. Dacă educaţia de bază, iniţială a unei persoane
este temeinică şi eficientă aceasta conduce cu siguranţă la auotoeducaţia continuă a
acelei persoane. Pentru a surprinde mai bine semnificaţiile conceptului de educaţie
prezentăm în continuare câteva definiţii date acesteia:

Educaţia este definită de Gaston Mialaret ca fiind: o activitate organizată

instituţional conform unor finalităţi pedagogice; un produs al activităţii,
determinabil şi adaptabil la cerinţele societăţii; un proces, angajat între mai multe
fiinţe umane, aflate în diferite relaţii de comunicare şi de „modificare reciprocă”
(Mialaret, apud Cristea, 2000, p.108).

Acţiunea educaţională reprezintă un subsistem al activităţii pedagogice, care

scoate în evidenţă relaţiile complexe care se stabilesc între agenţii educaţionali,
precum şi efectele apărute în urma intervenţiilor acestora.

Educația, ca oricare alt fenomen social, posedă o structură, fiind constituită

din anumite componente ce se află într-o relație determinată. Modelul prezentat în
continuare ne permite cunoașterea componentelor sale și a interdependenței dintre
ele.
 COLEGIUL NAŢIONAL PEDAGOGIC „SPIRU HARET” BUZĂU
CLASA a IX-a B DATA: 29.10.2020

Modelul acțiunii educaționale unde:

S = reprezintă subiectul acţiunii educaţionale sau „educatorul”. Acesta poate fi

individual sau colectiv: părinţii, bunicii, educatoarea, învăţătoarea, cadrele
didactice, alte persoane.

O = reprezintă obiectul acţiunii educaţionale sau „educatul”. Şi acesta poate fi,

individual sau colectiv: copilul, preşcolarul, elevul, studentul, adultul aflat în diferite
situaţii educaţionale.

S' = subiectivitatea obiectului educației

I.e.; Sc.e.; O.e.; = ideal educativ, scopuri educative și obiective – finalitățile

educației

D = dispozitiv pedagogic cuprinde metodele, procedeele, mijloacele pedagogice

utilizate de subiect în acţiunea educaţională.

M.e. = mesaje educaționale

A = ambianța educațională (climat educativ) cuprinde ansamblul stărilor afective

ale subiectului şi obiectului, care influenţează acţiunea educaţională

C.o. = comportament obiectivat

C.i.e. = conexiune inversă externă

C.i.i   = conexiune inversă internă

C.S. = context social

 COLEGIUL NAŢIONAL PEDAGOGIC „SPIRU HARET” BUZĂU
CLASA a IX-a B DATA: 29.10.2020

Prezentare grafică a structurii de funcționare a acțiunii didactice (după S. Cristea,1997) respectă structura de
funcționare a acțiunii educaționale, valorificată la nivelul procesului de învățământ, în general, la nivelul activității
de predare-învățare-evaluare, în mod special

Vom analiza pe rând aceste componente:

— Subiectul acțiunii educaționale (S) sau agentul acțiunii poate fi o persoană

izolată sau o comunitate umană. Rolul său este de a declanșa sau provoca acțiunea
educațională, direct sau indirect, prin totalitatea actelor sale comportamentale.

— Obiectul acțiunii educaționale (O) sau receptorul ei este cel asupra căruia se va

exercita acțiunea respectivă. În cazul educației, el este tot o ființă umană, calitate pe
care am marcat-o cu S' și asupra căreia vom reveni. Obiectul se poate prezenta în
ipostază de obiect al acțiunii și de obiect transformat. Dacă în prima ipostază el este
așa cum se prezintă la începutul unei secvențe, în cea de-a doua ipostază ne apare ca
rezultat al modificărilor ce s-au produs, înregistrate la sfârșitul acelei secvențe a
educației. Ca și în cazul subiectului, obiectul poate fi o persoană individuală sau o
comunitate umană.

—  Subiectivitatea obiectului educației (S') exprimă faptul că obiectul este tot o

ființă umană sau mai bine zis o existență dimensionată subiectiv. Prin această
subiectivitate se exprimă coeficientul de participare a obiectului la propria formare.
Vorbind despre acest lucru, psihologul Al. Roșca sublinia că „elevul nu este o noțiune
abstractă, ci o realitate vie, el vine la școală nu numai cu inteligența sa, ci cu
întreaga personalitate, cu emoțiile sale, sentimentele sale, interesele sale etc. Nimic
 COLEGIUL NAŢIONAL PEDAGOGIC „SPIRU HARET” BUZĂU
CLASA a IX-a B DATA: 29.10.2020

din tot ceea ce se intreprinde din exterior nu se reflectă ca într-o oglindă, totul este
trecut și asimilat prin acest filtru personal.”
Subiectivitatea include totalitatea mecanismelor prin care obiectul
asimilează, prelucrează și stochează mesajele cu care se operează în cadrul acțiunii
educaționale, elaborând apoi răspunsuri nuanțate personal. Educația ne apare astfel
ca fiind rezultatul conlucrării și interacțiunii dintre subiect și obiect. Ambii sunt
coparticipanți în acest proces. Solicitarea subiectivității celui educat constituie temeiul
tendinței educației din zilele noastre de a transforma obiectul în subiect al propriei
sale formari. La nivelul educației din gradiniță și școala primară această tendință
impune educatoarei și învățătorului preocuparea pentru cunoașterea personalității
copilului, pe baza căreia își vor putea orienta acțiunea și intențiile educative în
direcția stimulării copilului de a participa la procesul devenirii sale.
—   Subiectul acțiunii se orientează în exercitarea acesteia după un ideal educativ
(Ie.) și urmărește atingerea unor scopuri educative (Sc.e.) și obiective educative (O.e.).
Idealul exprimă în mod concentrat finalitatea generală a educației determinată de
condițiile social-istorice în care se desfășoară. Scopurile și obiectivele educaționale
reprezintă finalități ale diverselor acțiuni educaționale concrete care converg, în cele
din urmă, spre înfăptuirea idealului ca finalitate sintetică și generală.
—   Dispozitivul pedagogic (D) cuprinde mijloace pe care subiectul le foloseste
pentru exercitarea acțiunii sale, asigurând transmiterea mesajelor și asimilarea lor de
către receptorul acțiunii.
—   Mesajele educaționale (M.e.) înglobează conținutul comunicării ce se
realizează între subiect și obiect, care servesc la conducerea de către subiect a
procesului de formare a personalității. În cazul acțiunii educaționale este vorba de o
comunicare totală, constituită din doua compartimente: o comunicare verbală,
codificată cu ajutorul limbajului și al altor semne (simboluri, formule, figuri etc), și o
comunicare extraverbală, realizată cu ajutorul unor mesaje nonverbale cum ar fi:
mimică, gesturi, stări afective etc.
—   Ambianța educațională (A.) este climatul psihosocial ce se constituie din
totalitatea reacțiilor afective (emoții, dispoziții, atitudini, sentimente etc.) ale celor doi
poli ai educației, agentul și receptorul, ca ființe umane. Din punct de vedere
psihologic, ambianța este cea care conferă o semnificație specific umană comunicării,
stările afective ale agentului și receptorului având un puternic rol motivațional. Ele
declanșează și amplifică eforturile lor în direcția realizării obiectivelor prevăzute.
 COLEGIUL NAŢIONAL PEDAGOGIC „SPIRU HARET” BUZĂU
CLASA a IX-a B DATA: 29.10.2020

O ambianță educativă în care domină optimismul, buna dispoziție, încrederea

reciprocă se rasfrânge în mod pozitiv asupra întregii acțiuni educaționale.
Conținutul și sensul stărilor afective pe care le include această ambianță sunt
determinate, în primul rând, de personalitatea subiectului sau agentului acțiunii.

—   Comportamentul obiectivat (C.o.) include totalitatea reacțiilor obiectului ca

răspuns la acțiunea întreprinsă asupra sa.

—   Conexiunea inversa externă (C.i.e.) oferă subiectului informații în legatură

cu efectele acțiunii exercitate asupra obiectului, a modalității și a nivelului la care
au fost asimilate mesajele transmise, pentru ca pe baza lor să-și regleze în continuare
strategia pe care o va întreprinde. Relația educațională capătă în acest fel un caracter
circular, între cei doi poli având loc un schimb continuu de informații.

—   Conexiunea inversă internă (C.i.i.) este circuitul ce se stabilește între obiect

și comportamentul său, acesta având rol de autocontrol și autodirijare a propriei
dezvoltări și implicit de autoorganizare a răspunsurilor pe care le va emite.

—   Contextul social (C.S.) include, într-un tot unitar, factorii și condițiile social-

obiective proprii unei etape concrete din dezvoltarea societății, pe fondul cărora se
desfășoară acțiunea educațională. Este vorba de factorii materiali și spirituali,
economici și politici, culturali și științifici care își vor pune amprenta asupra întregului
proces educativ.     

Fiecare din componentele sistemului acţiunii educaţionale se află în relaţie

reciprocă cu celelalte şi cu sistemul în ansamblul său. Prin intermediul acestor relaţii
sistemul se reglează şi se autoreglează continuu.