Relația dintre educator și educat

Rolul profesorului în democratizarea relației profesor - elev este de a crea un climat

școlar pozitiv, în care nota caracteristică o constituie cooperarea și parteneriatul dintre cele două
componente ale actului educațional educator și educat.
Într-o societate modernă, aflată în continuă schimbare și dezvoltare, educația ocupă un
rol primordial. Ea își propune să formeze și să dezvolte indivizi de un nivel cognitiv, moral și
civic ,,necesari construirii unei societăți democratice prospere” ( Văideanu G. 1988, P.43 ).
Învățarea școlară pune bazele învățării pe durata întregii vieți. Școala modernă așează
elevul în centrul reflecției sale pedagogice și didactice, asimilarea progresivă a cunoașterii și
abilităților, elaborarea noilor construcții epistemologice într-o viziune integratoare, sistemică.
Idealul educativ, în societatea democratică, vizează realizarea unui model de dezvoltare și
manifestare deplină a personalității - o personalitate complexă, integrală, armonioasă, care să
se adapteze la schimbările cerute de progresul social, tehnico - științific, cultural, etic,
contemporan. Această personalitate se va forma numai dacă elevul este subiect al propriei
educații.
Practica școlară tradițională ne-a lăsat imaginea profesorului care vrea să domine elevii
și să-i subordoneze. Într-un asemenea climat nimic nu se face din convingere și pasiune. Este
necesar să se facă trecerea de la vechiul tip de relații, la relații în care profesorul colaborează
cu elevii. Principala activitate a acestuia nu va fi predarea, ci angajarea elevilor în investigații
și lucrări independente. Relațiile bazate pe stimă și respect reciproc, reclamă și în limbaj
adecvat. Expresiile ironice și jignitoare tulbură atitudinea elevilor față de profesorul lor și
îngreunează crearea unui climat favorabil muncii creatoare în clasă. Raporturile dintre profesor
și elev nu reprezintă numai o latură intelectuală. Factorul afectiv are o importanță
deosebită asupra randamentului intelectual al elevului. Crearea de bună dispoziție în clasă
reprezintă o condiție necesară pentru evitarea eșecului școlar. Societatea actuală, societate a
competiției și competenței, are nevoie de oameni care să se remarce prin ceea ce știu și vor să
facă, oameni care și-au verificat înclinațiile și, prin exercițiu sistematic, le-au transformat în
aptitudini și capacități. Pentru ca aceste însușiri să se poată dezvolta, este necesar un sistem de
instruire activă care să-i pună pe elevi în situația de a dobândi cunoștințe prin îmbinarea
armonioasă a activităților de învățare dirijată cu munca independentă, prin abordarea unor
sinteze cu caracter interdisciplinar, prin căutarea unor soluții originale și eficiente pentru o
varietate de probleme ce se ivesc în viața socială aflată în continuă schimbare. În aceste condiții,
e nevoie de un profesor capabil să organizeze activitatea elevilor, să le exercite și să le dezvolte
capacitățile creatoare. Un bun organizator cunoaște foarte bine elev pe care-l educă și-l folosește
potrivit capacităților sale, dirijează activitatea cooperând cu fiecare membru al colectivului de
elevi.
Interacțiunea profesor-elev la ora actuală e unul din factorii de bază ce determină
direcția de activitate pe care și-o va alege elevul, care la rândul ei e determinată de mai multe
criterii, dintre care pot fi evidențiate:
 Personalitatea profesorului;
 Personalitatea elevului;
 Situațiile pedagogice ce se crează în rezultatul activității în comun profesor-elev.
Tactul pedagogicește una dintre calitățile esențiale ale profesorului, calitate care afectează și
celelalte însușiri personale ale profesorului și determină substanțial tipul relației ce se va forma
între profesor și elev. Pentru ca elevul să-l ,,accepte” pe profesor, acesta din urmă are nevoie de
o serie de calități și însușiri prin intermediul cărora îl ,,cucerește” pe elev.
Profesorul manifestă interes față de elev, îl acceptă ca personalitate. Conduita socială a
profesorului permite elevului să vadă în el un model demn de urmat.
 Profesionalismul profesorului;
 Inteligența profesorului;
 Nivelul cunoașterii individuale de către profesor a elevilor;
 Erudiția profesorului;

Calitatea de conducător-formator-organizator având ca scop stimularea copiilor în

crearea unei atmosfere de bunăvoință și stimă reciprocă în rezolvarea tuturor problemelor care
apar în orice colectiv. Depunerea tuturor eforturilor posibile spre ajutorarea elevilor de a-și
,,găsi” locul în colectiv, care ar corespunde sau ar fi cât mai aproape de adevăr, astfel creându-
se un colectiv bine ajustat. Dacă profesorul reușește aceste lucruri atunci are loc formarea unor
relații sănătoase elev-elev, care nu sunt cu nimic mai puțin importante ca relațiile profesor-elev.
Prezența acestor calități la profesor permite formarea unui climat psihologic sănătos, ceea ce
creează condiții optime pentru un lucru productiv, adică dorința elevului de a studia pentru a
atinge un anumit nivel, scop. În sprijinul democratizării relației profesor-elev, în activitățile
didactice se pot folosi următoarele metode:
Metode tehnocentrice, care pun accent pe o activitate riguros structurată și dirijată:
învățarea pe bază de fișe, notițe, scheme, tabele, diagrame; învățarea asistată de calculator;
Metode sociocentrice, care presupun învățarea prin cooperare; o învățare
interdependentă, elev-profesor,elevi-elevi:
 ateliere structurate;
 micropredare pe echipe;
 dezbateri în grup;
 studii de caz;
 muncă în echipe;
 concursuri la nivelul clasei.
O metodă care implică statutul de partener al elevului la actul educativ o constituie satelitul
sau tehnica ,,ciorchinelui”. Poate fi utilizată atât individual, cât și în grup, în scopul stimulării
gândirii divergente, precum și al sesizării și evidențierii conexiunilor dintre idei, construirii de
noi idei și de noi sensuri și semnificații.
Configurația grafică a acestei metode este asemănătoare cu un satelit sau cu un ciorchine.
Metoda cubului este o metodă pentru studierea unei teme din perspective multiple și constă în
utilizarea unui cub ce are pe fiecare față a sa o cerință anume, instrucțiuni ce pot fi
folosite pentru activități de gândire (oral) sau scriere. Poate fi aplicată individual, în perechi sau
în grupuri mici.
Relația profesor-elev este o relație complexă, constructivă, dinamică, în care ambele părți
implicate își aduc aportul de originalitate și creativitate, fiind oportună pentru nobila misiune a
școlii, aceea de a forma capacități.