Relatiile pedagogiei cu alte stiinte

Relatiile interdisciplinare ale pedagogiei decurg din legitatea generala -conexiunea

universala, care evidentiaza adevarul ca fenomenele realitatii obiective, mai ales
cele care au o serie de asemanari, de legaturi, sunt in interactiune, se conditioneaza
reciproc. Acest fenomen se accentueaza in conditiile revolutiei stiintifico-tehnice
contemporane, cand rezolvarea unor probleme stiintifice necesita in mod obiectiv
nu numai relatii interdisciplinare, ci si relatii multidisciplinare, asa cum este cazul
abordarii cibernetice - care implica relatii intre fizica, chimie, matematica,
biologie, psihologie, informatica etc.

Caracterul interdisciplinar al pedagogiei este generat de faptul ca omul -obiect si

subiect al educatiei, este studiat din anumite unghiuri de vedere si de alte stiinte -
cum sunt biologia, anatomia si fiziologia, filosofia, sociologia, psihologia, logica,
ergonomia, cibernetica etc. Ca atare, studiul legilor si strategiilor educatiei nu
poate fi realizat in mod aprofundat si complet fara a avea in vedere legile si datele
suintelor ce studiaza omul din anumite unghiuri de vedere. Desigur, caracterul
interdisciplinar al pedagogiei trebuie sa aiba in vedere deosebirile calitative,
diferenta specifica a datelor oferite de o stiinta sau alta cu care intra in relatii,
abordandu-le in stransa legatura cu specificul fenomenului pedagogic, educational.

Relatiile pedagogiei cu alte stiinte au determinat, asemanator altor domenii ale

cunoasterii, aparitia unor noi discipline stiintifice, ca rezultat al influentelor
reciproce ale disciplinelor in relatie, denumite „discipline de granita". in acest
context, pedagogia are numeroase relatii cu anumite discipline stiintifice, printre
care mentionam:

a) Filosofia - stiinta legilor celor mai generale ofera pedagogiei elemente de

fundamentare teoretica si de metodologie generala de cercetare asupra lumii, deci
si a omului. Din relatiile dintre filosofie si pedagogie s-a dezvoltat ,filosofia
educatiei' (pedagogia filosofica).

b) Psihologia - stiinta legilor dezvoltarii proceselor psihice, constiintei si

personalitatii individuale umane. Procesele psihice, constiinta si personalitatea
individuala umana se dezvolta si se manifesta in procesul educational. Legaturile
dintre pedagogie si psihologie sunt dintre cele mai puternice si nemijlocite. Din
relatiile dintre ele s-a dezvoltat „psihologia pedagogica" (educationala) sau
„pedagogia psihologica". „Psihologia este pentru pedagog ceea ce este matematica
pentru fizician" (G. Mialaret, Nouvelle pedagogie scientifique, PUF, Paris, 1954,
p. 112).

c) Sociologia - stiinta care studiaza procesele sociale (socio-umane), relatiile dintre

oameni si institutiile socio-umane. Pedagogia, in abordarea educatiei, ca fenomen
socio-uman, tine seama de datele sociologiei. Din relatiile dintre ele a aparut
disciplina denumita „sociologia pedagogica (sociologia educatiei)" sau „pedagogia
sociologica".Educația este un fenomen și, în acelaúi timp, un proces individual și
social.
pedagogia ca ştiinţă a educaţiei, trebuie să se bazeze pe ştiinţele care studiază viaţă
socială.
d) Logica - stiinta care studiaza legile gandirii umane, gandirii stiintifice, operatiile
logice (analiza, sinteza, compararea, abstractizarea si generalizarea) si formele
cunoasterii (notiunea, judecata si rationamentul). Se poate sustine ca orice stiinta
tine seama de datele logicii. Pedagogia tine seama de datele logicii, deoarece nu se
poate concepe act de predare-invatare, de educatie, in general, fara datele logicii.
Dezvoltarea unei stiinte de granița ar fi absolut necesara.

e) Ergonomia (grecescul ergon - munca) - stiinta care studiaza legile si conditiile

muncii umane. Educatia, invatatura sunt procese de efort, de munca. Pedagogia
tine astfel seama de datele ergonomiei, iar din relatiile dintre ele a aparut disciplina
de granita - ergonomia invatamantului (scolara sau educationala), care la randul ei
are o stransa legatura cu pedagogia muncii.

f) Statistica-matematica (stiinta descrierii si interpretarii unor date de masa in

termeni matematici). Pedagogia, pornind de la datele statisticii-matematice,
surprinde fenomenul pedagogic sub raport cantitativ - tabele, diagrame,
reprezentari grafice, procente, formule sau modele matematice privind conceperea,
desfasurarea si rezultatele procesului instructiv-educativ, oferindu-i prin acestea
posibilitatea unei masurari si evaluari obiective.

g) Cibernetica - stiinta studiului matematic al legaturilor, comenzilor si controlului

in organismele vii si sistemele tehnice privind analogiile formale. stiinta care se
bazeaza pe principiul feedbackului. Procesul de invatamant poate si trebuie abordat
din punct de vedere cibernetic si pedagogia tine astfel seama de datele acestei
stiinte. Din relatiile dintre ele a aparut „pedagogia cibernetica" sau „cibernetica
pedagogica", avand ca aplicatii .instruirea asistata de calculator".

h) Biologia, anatomia si fiziologia, precum si igiena. Copilul se dezvolta din punct

de vedere fizic, biologic in timpul activitatii educationale. Pedagogia tine seama de
datele acestor stiinte in realizarea cu eficienta a actului educational. Din relatiile
pedagogiei cu aceste stiinte au aparut elemente ale unor noi discipline de granita:
„pedagogia biologica", „igiena scolara" etc.

I) Antropologia (grecescul antropos - om; logos - stiinta) - stiinta care studiaza

originea, evolutia si variabilitatea biologica a omului in corelatie cu conditiile
naturale si socio-culturale. Pedagogia, studiind educatia - ca fenomen socio-uman,
tine seama si beneficiaza de datele antropologiei, iar din relatiile dintre ele a aparut
o disciplina de granita: „pedagogia antropologica".

j) Grafologia - stiinta studiului particularitatilor individuale ale scrisului, intre

pedagogie si grafologie relatia este relativ noua. iar psihologii si pedagogii incep
sa-i dea atentie. Ea a fost folosita in criminalistica, in psihiatrie etc. si mai recent in
educatie. Scrisul individual poate dezvalui anumite trasaturi de personalitate
(fiziologice - de sanatate sau boala, psihice, comportamentale etc), care pot fi
valoroase pentru actul educational. Din relatia dintre acestea se dezvolta elemente
ale unei noi stiinte de granita - grafopsihopedagogia.

k) Disciplinele umaniste - etica, dreptul, arta (literatura, teatrul, cinematograful,

dansul, muzica etc). in continutul acestor discipline exista numeroase elemente de
sensibilizare a fiintei umane de natura emotionala, morala, juridica, estetica si chiar
cognitiva. in cadiul actiunilor instructiv-educative, folosirea cu pricepere si tact a
acestor elemente poate avea un rol modelator al personalitatii umane. De aceea,
crearea conditiilor ca tineretul studios sa vina in contact direct cu aceste discipline
constituie un demers valoros de amplificare a influentelor educative pozitive. Etica
pedagogică, pedagogia artistica

l) Tehnologia (grecescul techne - mestesug, iscusinta, stiinta aplicata; logos -

cuvant, vorbire, discurs, justificare rationala, stiinta). Relatiile pedagogiei cu
tehnologia au determinat crearea si introducerea in actul educatiei, in procesul
didactic, a unor mijloace tehnice si a unor tehnici didactice moderne, contribuin-
du-se la dezvoltarea a ceea ce s-a denumit „tehnologia didactica". Este de amintit
pe aceasta linie crearea si folosirea pentru realizarea actului instructiv-educativ a
unor mijloace tehnice moderne, cum sunt: modelele si simulatoarele didactice,
mijloacele didactice audiovizuale, masinile electronice de instruire si evaluare etc.
care, implementate cu competenta, aduc o contributie valoroasa la cresterea
calitatii si eficientei educatiei si invatamantului.

m) Irenologia - stiinta pacii (grecescul irenos - liniste, pace). in conditiile existentei

inca a unor conflicte si a armelor de distrugere in masa, a armelor nucleare
indeosebi, este absolut necesara o educatie pentru pace, ca atare si dezvoltarea
„pedagogiei pacii".

n) Deontologia - stiinta a moralei (grecescul deontos - moral, etic: logos -stiinta),

studiaza drepturile, indatoririle si etaloanele de actiune, apreciere si comportare
intr-o profesiune, intr-un anumit domeniu al vietii social-utile. Pedagogia ca stiinta
a educatiei trebuie sa aiba in vedere ca teoriile si strategiile ce le elaboreaza sa fie
in concordanta cu conceptiile si strategiile deontologiei; educatorii si profesorii
trebuie sa conceapa educatia in spiritul acestei stiinte, pentru a determina tinerele
generatii sa aiba un comportament deontologic. Din relatia pedagogie si
deontologie se dezvolta o stiinta de granita denumita deontologia pedagogica
(deontologia didactica).

o) Democratia (grecescul demos - popor si kratos - putere). Conducerea cu

competenta si eficienta de catre popor a societatii civile, a statului de drept, intr-un
spirit profund democratic, in conditiile economiei libere, de piata necesita in mod
obiectiv cunoasterea conceptelor, caracteristicilor si cerintelor acestora si, pe
aceasta baza, educarea omului, a tineretului pentru democratie. in realizarea acestui
obiectiv deosebit, pedagogiei ii revine un rol important, acela de a concepe si
implementa teoriile si strategiile educationale in asa fel, incat ele sa asigure o
valoroasa si eficienta educatie pentru democratie a omului, a tinerei generatii in
special. Din relatia pedagogiei cu democratia se poate dezvolta o disciplina de
granita, care ar putea fi pedagogia democratiei.

Desigur, pedagogia poate realiza relatii si cu alte discipline, cum sunt: economia,
ecologia, managementul, medicina, arta, educatia fizica si politica etc, dezvoltand
discipline de granita adecvate, pedagogie economica, pedagogie ecologica,
pedagogia managementului (managementul educational), pedagogia medicala,
pedagogia artistica, pedagogia sportiva, pedagogia politica etc.
Caracterul interdisciplinar al pedagogiei reprezinta un fenomen necesar si obiectiv.
Trebuie avut in vedere ca datele altor stiinte, desi valoroase in sine, sa nu fie luate
ca legi si adevaruri pedagogice directe, definitive. Adevarurile si legitatile
pedagogice nu pot fi deduse direct din datele altor stiinte. Datele altor stiinte
trebuie interpretate, corelate si adaptate (extrapolate) in mod creator la fenomenul
pedagogic, la fenomenul educational, tinandu-se seama astfel de particularitatile si
legitatile specifice acestuia. Astfel, nu intamplator se spune: „incercarea de a
explica realitatea pedagogica cu notiuni scoase deductiv din categoriile filosofice,
psihologice etc. - constituie viciul fundamental al pedagogiei". (Padagogik, nr. 9,
1965, p. 833) sau alta afirmatie pe aceeasi linie arata ca „niciun procedeu
pedagogic nu poate fi dedus pe cale silogistica (rationament deductiv) din
principiile vreunei stiinte" (A.S. Makarenko, Opere pedagogice alese, vol.II,
E.D.P., 1963, p. 35).

In contextul interdisciplinar datele altor stiinte sunt valoroase daca sunt analizate
calitativ, extrapolate si integrate adecvat la datele specifice fenomenului
pedagogic. Numai astfel, ele pot contribui la adancirea, clarificarea adevarurilor
pedagogice, pot avea influente valoroase in abordarea si rezolvarea problemelor
instructiv-educative.