Regnul Protista

Subregnul
Protozoa
Caractere generale:

Constituie un grup heterogen, care populează, în special, mediul acvatic. Unele protiste
trăiesc în mediul umed și în lichidele din corpul plantelor și animalelor.
Sunt organisme eucariote unicelulare sau pluricelulare, solitare sau coloniale.
Ele au nutriție autotrofă sau heterotrofă (saprofită sau parazită).
Locomoția se realizează cu ajutorul flagelilor (zoomastigine), al pseudopodelor (rizopode),
cililor (ciliofore).
Înmulțirea este asexuată și sexuată, la unele apărând alternanța de generații.
Clasificare:
Criteriul de clasificare îl constituie modul de nutriție. Astfel sunt:

Protiste autotrofe asemănătoare plantelor (algele și euglenele);

Protiste heterotrofe asemănătoare animalelor (sarcodine, zoomastigine, ciliofore și
sporozoare)
Protiste asemănătoare fungilor (oomicete și mixomicete)
Subregnul

Protozoa
Protozoarele sunt organisme unicelulare, cele mai simple și inferioare
cunoscute (de la gr. ”protos” – primul și ”zoon” - animal).
Celula lor reprezintă întregul organism și îndeplinește toate funcțiile vitale.
Unele protozoare au caractere foarte asemănătoare, atât de plante cât și de
animale, cum sunt Euglneoidele.
Mărime
Marea majoritate au dimensiuni microscopice
Mediu de viață
Foarte multe sunt acvatice iar unele sunt edafice (traiesc în sol). O parte din ele
sunt parazite. În condiții nefavorabile de mediu, ele se închistează.
Organitele de locomoție. Cilii (parameciul), flagel (euglenă), pseudopode
(amiba), membrana ondulantă (Trichomonas vaginalis).
• Protozoarele sunt organisme unicelulare, cele mai simple și inferioare cunoscute (de
la gr. ”protos” – primul și ”zoon” - animal).
• Celula lor reprezintă întregul organism și îndeplinește toate funcțiile vitale.
• Unele protozoare au caractere foarte asemănătoare, atât de plante cât și de animale,
cum sunt Euglneoidele.
• Mărime
• Marea majoritate au dimensiuni microscopice
• Mediu de viață
• Foarte multe sunt acvatice iar unele sunt edafice (traiesc în sol). O parte din ele sunt
parazite. În condiții nefavorabile de mediu, ele se închistează.
• Organitele de locomoție. Cilii (parameciul), flagel (euglenă), pseudopode (amiba),
membrana ondulantă (Trichomonas vaginalis).
Locomoția

5.Organitele de locomoţie

Membrană
ondulantă
Nutriția. Protozoarele sunt împărţite în general în autotrofe (îşi
sintetizează singure substanţele organice prin fotosinteză) şi
heterotrofe, (îş i iau substanţa organică gata preparată din mediu).
Heterotrofe, se grupează în: cele care ingeră particule de hrană
vizibile (fagotrofe sau cu nutriţie holozoică) şi cele care ingeră hrana
solvită (osmotrofe sau cu nutriţie saprozoică, pinocitoză).
 b).Heterotrof

Fagocitoza

Pinocitoza

Absorţia de sub. lichide

• C) nutriție mixotrofă = autotrof + heterotrof
Respiraţia
- aerobă – prin toată suprafață corpului sau prin intermediul vacuolelor contractile (pulsative,
excretoare);
- anaerob, se întâlnește la formele parazite, energia se obţine în urma descompunerii glicogenului.
Excreţia prin intermediul vacuolelor excretoare.
Vacuola pulsativă (contractilă) îndeplineşte următoarele funcţii:
1) de excreţie sau secretoare,
2) de respiraţie (deoarece odată cu pătrunderea apei în citoplasmă nimereşte şi oxigenul
dizolvat în ea),
3) de osmoreglare sau reglarea presiunii osmotice în interiorul corpului (pentru protozoarele care
trăiesc în apele dulci). Din mediul înconjurător apa nimereşte în corp prin membrana externă pe
cale osmotică. Concentraţia diferitelor substanţe dizolvate în corpul protozoarului este mai mare
decât în apa dulce şi datorită acestei diferenţe de concentraţii dintre exteriorul şi interiorul celulei
apare o forţă osmotică, ce determină presiunea osmotică. Pentru a menţine echilibrul, în organismul
protozoarului se întâlneşte un aparat specific de expulzare periodică a surplusului de apă din el.
Acest rol îl îndeplinește vacuola pulsativă.
• Reproducerea

• 1.asexuat: -diviziune binara (longitudională și transvensală)

• - diviziune multipla (plasmodiu)

• - inmugurire (externa și interna)

• 2. sexuat: -copulatie (izogama si anizogama)

• - conjugare (parameciu)

• Importanță
• Protozoarele sunt importante în studiul teoretic pentru că ele fac legătura dintre plante și
animale. Unele din consecințele practice ale existenței lor într-un ecosistem sunt: curăță
mediile acvatice în care trăiesc și reprezintă hrană pentru alte animale.
Clasificarea protozoarelor difera în functie de autori.
In functie de organitele de deplasare, protozoarele se clasifica
în 4 încrengături:
1. Flagellata, cu organitele de deplasare reprezentate de
flageli;
2. Rhizopoda (Sarcodina) cu organitele de deplasare
reprezentate de pseudopode;
3. Apicomplexa - include organisme unicelulare parazite,
caracterizate prin aparitia în timpul ciclului de dezvoltare
al stadiului de spor.
4. Ciliophora (Ciliata) - organitele de deplasare sunt
reprezentate de cili;
 Încrengatura F L A G E L L A T A
(MASTIGOPHORA)
• Cuprinde protozoare cu forma corpului stabilă, ovoidală, la unii din poli
aflându-se unul sau mai mulți flageli, ce servesc la mișcare și sensibilitate.
• La baza flagelului la unele specii, se află o depresiune, lipsită de membrană
numită citostom (gr. „kytos„ - celulă, ”stoma” - gură), prin care sunt
introduse particulele alimentare în nutriția heterotofă.
• Unele specii conțin cromoplaste care le asigură o nutriție autotrofă.
• Există și specii mixotrofe (euglena), autotrofe la lumină și heterotrofe la
întuneric.
 Încrengatura F L A G E L L A T A
(MASTIGOPHORA)

• Fitoflagelate
• specii care se hrănesc
cuprinde Zooflagelate
autotrof prezentând atât
caractere de plantă cât şi de Sunt flagelate heterotrofe, cu
animal puţine specii libere majoritatea
fiind parazite.
 Fitoflagelate

Ordinul Euglenida ord. Dinoflagelata ord. Volvocidae

Eu-adevărat, glini-ochi
 1.Ordinul Euglenida
• (Gr. eu, adevărat,+glene, cavitate, +oideos, formă de). Doi flageli
heteroconţi (cu structuri diferite care provin din rezervorul apical); unele
specii cu cloroplaste şi stigmă sensibilă la lumină.
• Euglena viridis este un flagelat dulcicol frecvent în bazinele cu multă
vegetaţie. Conţine cloroplaste cu clorofile şi o stigmă fotosensibilă,
cu aspect de cupă pigmentară, puţin adâncă, care permite luminii
dintr-o direcţie, să atingă un fotoreceptor. Stigma are un rol important
în orientarea spre lumină.
2. Ordinul Dinoflagelata
• Cuprinde forme marine, rar
dulcicole, unele parazite. Prezintă
un înveliș format din plăci
celulozice.
• Noctiluca miliaris este o specie
bioluminiscentă din fitoplanctonul
marin.
• Comună în Marea Neagră. Se mai
numește lumânarea de mare
deoarece este fosforescentă.
 3.Ordinul Dinoflagelata
g. Ceratium, g. Peridinum – specii din fauna RM

Speciile genului Gymnodinium

produc toxine.
Înfloririle periodice provoacă
aşa-numitele “maree roşii”,
răspunzătoare de mortalitatea
ridicată a peştilor. Oamenii care
consumă peşti sau moluşte
contaminate, pot muri.
 Zooflagelate

Nutriţia heterotrofă. Multe specii

parazite
 1.ord.Rhizomastigina

• Cuprinde protozoare prevazute cu flagel dar

capabile sa emita și pseudopode. Sunt forme
libere, dulcicole, rareori parazite.
• Reprezentanții din acest ordin ne indică
legătura dintre Sarcodine şi Flagelate.

• Cel mai des citat taxon din acest grup este

Mastigamoeba aspera, o specie europeana,
dulcicola, relativ comuna.
2. ORDINUL PROTOMASTIGINA

Flagelate primitive (protos=primul, mastigos=flagel) cu 1 sau 2 flageli.

Bodo putrinus trăieşte în ape murdare unde se hrăneşte cu bacterii

Codonosiga botrytis face parte din grupul Choanoflagelatelor care sunt un grup de flagellate
fixate de suport printr-un peduncul
 Trypanosoma rhodensiense - provoacă în Africa
“boala somnului”. Rezervorul natural sunt
antilopele însă care nu suferă de prezenţa lor în
organism. Este transmisă de la om la om de musca
“ţe-ţe” (Glosina morsitans). Se manifestă prin
somnolenţă ziua, insomnie noaptea, slăbire. Se
termină letal, dacă nu este tratată.

KT = mitochondrial DNA
Trypanosoma rhodesiense –provoaca în Africa, boala somnului
Areal de raspindire
Frotiu din sânge
Produce la cai, măgari o
boală numită ”durina”. Se
transmite direct, în timpul
împerecherii, fără gazde.
Răspândire: Europa,
America , Africa.
Genul Leishmania include specii al caror ciclu de dezvoltare implica un
nevertebrat și un vertebrat.
Leishmania donovani paraziteaza în celulele endoteliale, mai ales în splină.
Produce splenomegalia tropicala - febra de India, boala Kala Azar. Vectorul
de transmitere (gazda intermediară) este țînțarul Phlebotomus argentipes.
Paraziteazș și la câini.
Leishmania tropica produce boala “Buton de Orient”. Parazitul se dezvoltă sub
piele în special pe faţă, mâni, locuri accesibile pentru moschite - ele
răspândesc boala. Pielea crapă în locul dat se formează o ulcerație, dacă nu
este tratată poate să existe 2-3 ani. Asia Mijlocie, ţările bazinului
Mediteranean, America Latină
Leishmania tropica produce boala “Buton de Orient”.
Areal:Asia Mijlocie, ţările bazinului Mediteranean, America Latină
 3.Ord. Polymastigina (gr. ”polys”= mulți,
”mastigos”=flagel.)
• Cuprinde flagelate prevăzute cu mai mulţi flageli, cel puţin- 4. Cel puţin unul
este îndreptat înapoi, se alipeşte de corp, formând o membrană ondulantă
(pentru deplasare). În interior se află un bastonaş rigid, axostil - cu rol de
schelet.
• Lamblia (Giardia) intestinalis, care paraziteaza la un numar mare de tipuri de
mamifere (om, canide, felide, ovine, rozatoare). Actiunea parazitului provoaca
leziuni ale mucoasei intestinale ceea ce duce la enterocolite.
• Trichomonas vaginalis, boala- “tricomonoză vaginală”.Se dezvolta în vagin,
producind o secretie mucoasa abundenta. De asemenea, poate patrunde în
uretra si prostata. Transmiterea se face prin contact sexual. Este răspândit
peste tot în lume.
Trichomonas vaginalis parazită la om în organele de reproducere.
Lamblia intestinalis (Giardia intestinalis)
Lamblia (Giardia) intestinalis
 4.ord. Hypermastigina
Hipermastiginele (hyper=foarte mulţi, mastigos=flagel)
Sunt specii simbionte sau comensale care contribuie la
descompunerea celulozei.
Cuprinde flagelate caracterizate prin
prezenta unui numar foarte mare de
flageli. Majoritatea sunt comensale la
nevertebrate sau vertebrate fitofage si
xilofage cu care traiesc în simbioza,
exemplul cel mai concludent în acest
caz fiind termitele. Hipermastiginele
prezinta enzime capabile sa digere
celuloza si din aceasta cauza gazdele
depind nemijlocit de simbiont pentru a
supravietui. Astfel, daca se distrug prin
mijloace chimice hipermastiginele din
intestinul termitelor, acestea vor muri
de foame, fiind incapabile sa
metabolizeze celuloza (termitele sunt Lophomonas blattarum întâlnită în intestin la
exclusiv xilofage. Blatta orientalis
5. ord. Opalina
Majoritatea sunt paraziţi ale amfibienilor.
Corpul este acoperit cu un număr foarte
mare de cili, omogen repartizaţi pe
suprafața corpului, deaceia un timp
îndelungat erau socotiţi ca infuzori. Se
deosebesc de infuzori prin:
1. Prezintă un număr mare de nuclei, dar
aceştea sunt de aceleaşi dimensiuni, nu este
diferenţierea în macro şi micronucleu,
specifică infuzorilor.
2. Înmulţirea sexuată decurge după tipul
copulaţie şi nu conjugare specifică
infuzorilor
Ciclul de dezvoltare la Opalina ranarum.
Opalina ranarum este una din cele mai comune
specii ale grupului, prezenta la specii de
amfibieni din genul Rana. Opalinidele
prezinta un ciclu de dezvoltare care se
sincronizeaza cu cel al gazdei. In timpul
anului, opalinidele se inmultesc prin diviziuni
binare repetate, dupa fiecare diviziune
numarul total de nuclei refacandu-se.
Primavara, odata cu declansarea fenomenelor
de reproducere la broaste, hormonii elaborati
de gazda modifica si ciclul de dezvoltare al
opalinidelor. Astfel, diviziunile nu mai sunt
insotite de refacerea numarului de nuclei,
aparand indivizi cu numar din ce in ce mai
mic de nuclei. Acesti indivizi sunt eliminati in
apa si se inchisteaza. Inghititi de mormoloci,
ciclul continua în tubul digestiv al noii gazde