Supraregnul Procarya (Procaryotae)

Regnul Monera (Bacteria)

- Încreng. Cyanophyta (Cyanobacteria)

- Încreng. Prochlorophyta (Prochlorobacteria)

 Încreng. Cyanophyta (Cyanobacteria)
(algele albastre-verzi; gr. cyanos - albastru)
Așa-numitele alge albastre-verzi sunt, de fapt, bacterii capabile de
fotosinteză oxigenică, ca în cazul plantelor verzi (Cristea, 2014).

Caractere generale:
procariote unicelulare (solitare sau coloniale) și pluricelulare
specii acvatice (ape dulci, marine) și terestre (medii umede)
pigmentul predominant este ficocianina (gr. cyanos - albastru) +
ficoeritrina (gr. erithros - roșu)
nutriție autotrofă
produsul de asimilație este amidonul de cianoficee
se înmulțesc vegetativ – prin diviziune directă (amitoză,
sciziparitate) și asexuat – prin spori.
Alcătuirea celulei:
înveliș celular:
 glicocalix (capsulă, teacă gelatinoasă);
 perete celular (alcătuit din celuloză, mureină, pectină);
 plasmalemă.

citoplasmă prezintă 2 zone: cromoplasma și centroplasma.

- cromoplasma (la exterior):
 ribozomi,
 tilacoide - tylakos gr. = sac (cu pigmenți asimilatori: ficocianină,
ficoeritrină),
 vacuole cu gaz (permit celulelor să plutească),
 incluziuni celulare (e.g. cianoficină) etc.
- centroplasma (la interior): conține materialul genetic
reprezentat de ADN dc circular.
(Pârvu, 2020)
Tipuri de tal (Pătruț, 2004):

archetal (unicelular primitiv) – ord. Chroococcales;

cocoid, cocal (unicelular, fixat de substrat) – ord.

Chamaesiphonales;
După Pârvu (2020), cea mai importantă caracteristică a acestui tip
de tal este apariția peretelui celular.

protal (filamentos neramificat) – ord. Nostocales;

prototal, cladomial (cu organizare superioară) – ord. Stigonemales.

Nutriția:
fotoautotrofă;
unele sunt saprofite (unele sp. de Oscillatoria) sau
simbiotrofe (unele sp. de Nostoc, Anabaena).

Respirația:
aerobă;
unele specii sunt facultativ anaerobe.
Înmulțirea se realizează pe 2 căi:

înmulțirea vegetativă : diviziune directă (amitoză, sciziparitate);

înmulțirea asexuată:
spori unicelulari, care se formează în sporociste (gr. sporos = sămânță;
kystis = vezică). E.g.: endogonidii, la Endonema, nanociste, la
Chamaesiphon.

spori pluricelulari (= hormospori, hormogoane, la Nostoc, Oscillatoria).

Hormogoane = filamente divizate (în fragmente pluricelulare).

Achineți = spori de rezistență, caracteristici sp. filamentoase.
Încreng. Cyanophyta (Cyanobacteria). Clasificare.

1 clasă și 6 ordine.

Cl. Cyanophyceae.

Ordinele:
1. Chroococcales,
2. Chamaesiphonales,
3. Gomontiellales,
4. Nostocales,
5. Pleurocapsales,
6. Stigonemales.

Se cunosc cca 1400 sp. de cianobacterii.

1. Ord. Chroococcales: specii primitive, unicelulare (solitare sau
coloniale). În ape dulci, bălți, iazuri etc.

Reprezentanți:
Chroococcus turgidus – sp. colonială; 2-4 celule înglobate într-un
manșon de gelatină.

Gleocapsa chroococcoides - asemănătoare cu precedenta, dar cu

înveliș propriu fiecărei celule + înveliș comun.
Microcystis flos-aquae – determină înflorirea apelor,
din cauza dezvoltării excesive, în anumite perioade.
2. Ord. Chamaesiphonales:
Chamaesiphon cylindricus – sp. epifită, cu tal sifonal.

3. Ord. Gomontiellales:

Gomontiella subtubulosa – sp. cu protal; în ape dulci,
stagnante din Dobrogea.
http://kpabg.ru/cyanopro/sites/default/files/Chamaesiphon_incrustans_f_cylindricus_1.jpg
 4. Ord. Nostocales:
- specii unicelulare coloniale, cu tal de tip protal, diferențiat în celule izomorfe (izociste) și
celule specializate (heterociste și achineți).

Reprezentanți:
Nostoc commune (cleiul pământului) – Algă unicelulară, colonială. Pe sol uscat, talul are aspect
crustos, subțire, culoare verde-murdar, maro-închis sau neagră. În condiții de umiditate, are
aspect gelatinos (ca urmare a îmbibării cu apă a masei în care sunt incluse coloniile) și culoare
galben-verzuie. Celulele sunt sferice dispuse sub formă de șiraguri curbate. După formă și
dimensiuni, celulele sunt de 2 tipuri: izociste (celule de aceeași formă și dimensiune) și
heterociste (celule de forme și dimensiuni diferite); în dreptul heterocistelor, colonia se poate
fragmenta. Grupul de celule care se desprinde dintre heterociste reprezintă hormogonul. În
condiții de mediu favorabile, acesta formează noi colonii. Se întâlnește în ape dulci, pe pereții
acvariilor; pe soluri umede, nisipose, sărăturate.

Rivularia minuta – algă colonială, de ape dulci, cu celulele dispuse în șiraguri (n.n. izociste), la
baza cărora se găsește o heterocistă mare.

Oscillatoria limosa – specie epifită (trăiește fixată pe pietre sau alte plante), de ape dulci.
Filamentele sunt fixate cu un capăt de substrat, iar cu celălalt capăt execută mișcări oscilatorii.

Spirulina sp. – algă cu tal spiralat, furajeră și alimentară. Crește în ape dulci, marine, salmastre.
 Spirulina maxima, S. platensis (sin. Arthrospira) – supliment alimentar
 Nostoc commune Rivularia minuta

Oscillatoria limosa Spirulina subtilissima

5. Ord. Pleurocapsales – sp. cu protal și filamente
orizontale și verticale.
Pleurocapsa fuliginosa –
ape dulci, stagnante.

6. Ord. Stigonemales –

sp. evoluate, cu tal prototal.
E.g. Stigonema informe.
Filogenie:
au apărut în Precambrian;
au evoluat din bacterii fotosintetizatoare;
după unii autori, reprezintă un grup filogenetic
închis, în timp ce, după alți autori, din cianoficee ar fi
evoluat algele roșii.
(pigmentul predominant este ficocianina + ficoeritrina (gr. erithros - roșu)
Încreng. Prochlorophyta (Prochlorobacteria)
(gr. pro – înainte; chloros – verde; phyton – plantă)

grup de plante ~ ,,recent,, descoperite (1970)

procariote unicelulare solitare sau pluricelulare filamentoase;
răspândite în mediul acvatic: ape marine (tropicale,
subtopicale), mai puțin în ape dulci;
au culoare verde, datorită clorofilei de tip a și b;
nutriție autotrofă;
produsul de sinteză asemănător amidonului;
sunt considerate strămoșii procariotici ai cromatoforilor
alegelor verzi și ai cloroplastelor cormofitelor.
Alcătuirea celulei:
înveliș celular (perete celular, plasmalema);

citoplasmă.
Tipuri de tal:
cocoid, cocal (unicelular, fixat de substrat) – Prochloron,
Prochlorococcus.

protal (filamentos neramificat) – Prochlorotrix.

Clasificare:
1 cl. și 3 genuri.

Cl. Prochlorophyceae.

Genuri:
Prochloron sp. – Oceanul Atlantic
Prochlorotix sp.
Prochlorococcus sp.
Prochlorococcus sp.
Filogenie:
! nod filogenetic important în evoluția lumii vii;
indivizii unicelulari au fost integrați în eucariotul
ancestral, în urma simbiozei, au devenit cromatoforii
algelor verzi și cloroplastele cormofitelor.
Clasificarea lumii vii, conform CRISTEA, 2014:

SUPRAREGNUL ARCHAEA
SUPRAREGNUL BACTERIA
SUPRAREGNUL EUKARYA (EUKARYOTAE) – vezi curs 6

SUPRAREGNUL ARCHAEA
Încreng. Euryarchaeota
Încreng. Crenarchaeota
- organisme denumite generic arhebacterii ce trăiesc în medii extreme,
fiind organisme metanogene (în stomacul rumegătoarelor), halofile
(în ape hipersaline) sau termofile (în izvoare termale);
- spre deosebire de eubacterii, în glicerofosfolipidele din membrană,
glicerolul este legat de acizii grași prin legături de tip eter, în timp ce
în cazul eubacteriilor, legăturile sunt de tip ester.
SUPRAREGNUL BACTERIA

Regnul Bacteria (Monera):

- organisme procariote, uni-, rar pluricelulare;
- nutriție hetero- sau autotrofă, dar niciodată prin ingestie;
- se înmulțesc prin sciziparitate;
- peretele celular alcătuit din mureină (la cele Gram-
negative dublat de straturi externe de lipo-polizaharide și
cu ARNr tipic pentru procariote);
- lipsesc plastidele și mitocondriile;
- flagelii lipsesc sau dacă sunt prezenți, au structură
simplă.
Grupe (CRISTEA, 2014):
Proteobacteria (bacterii purpurii, extrem de numeroase și
variate ca metabolism: Pseudomonas, Escherichia,
Azotobacter)
Spirochaetae (bacterii de tip spirili și vibrioni: Leptonema,
Spirochaeta)
Cyanobacteria (așa-numitele alge albastre-verzi, de fapt
bacterii capabile de fotosinteză oxigenică, ca în cazul
plantelor verzi: Nostoc, Gleocapsa, Oscillatoria, Spirulina)
Saprospirae (bacterii zimogene, fermentative: Saprospira,
Cytophaga)
Chloroflexa (bacterii verzi autotrofe, dar niciodată
sulfuroase: Chloroflexus, Heliothrix)
Chlorobia (bacterii verzi, de tip sulfuro-fotoautotrofe:
Chlorobium, Chlorochromatium).
Aphragmobacteria (micoplasmele: Mycoplasma,
Spiroplasma)
Endospora (bacterii obligat anaerobe sau obligat aerobe,
majoritatea formând endospori: Bacillus, Saprosarcina)
Pirellulae (bacterii cu membrană proteică, acvatice sau
simbionte: Pirullula, Chlamydia)
Actinobacteria (actinomicete, bacterii corineforme
(măciucate) și filamentoase: Corynebacterium, Frankia,
Mycobacterium, Streptomyces)
Deinococci (bacterii de tip coci radiorezistenți și Gram-
pozitivi: Deinococcus, Thermus)
Thermothogae (bacterii extrem termofile, ce produc
fermentații: Thermotoga, Thermosipho)
Bibliografie:
Coste, I., 1995 – Botanica, II, Sistematica plantelor,
Lito USAB Timişoara
 Cristea, V., 2014 - Plante vasculare: diversitate,
sistematică, ecologie, importanţă. Presa Univ. Clujeană,
Cluj-Napoca
Pătruţ D.I., 2004 – Botanică sistematică - Thallobionta
et Bryobionta, Ed. Aprilia Print, Timişoara
Pârvu, M., 2020 - Botanică Sistematică. Tallophyta,
Presa Universitară Clujeană
Popescu, Gh., 2000 – Botanică, Ed. Universitaria,
Craiova
https://www.youtube.com/watch?v=kUAIxbwPoME
(Nostoc)
https://www.youtube.com/watch?v=FiRT4w6s8JQ
(Chroococcus)
https://www.youtube.com/watch?v=_Rcia-KWHMs
(Oscillatoria)
https://www.youtube.com/watch?v=S9iyKdHt5_c
(cianobacterii și cianotoxine)
...
! Încreng. Cyanophyta (Cyanobacteria)

Încreng. Prochlorophyta (Prochlorobacteria)