Taxonomie vegetală

CURS 5

20 martie 2013
EUGLENOPHYTA
CARACTERE GENERALE

• Organisme unicelulare cu tal monadal;

• Prezintă clorofile a şi b; pigmenţi
carotenoizi, neoxantină;
• Produsul de asimilaţie este paramilonul.
Organizarea celulară
Flagel

Stigma

Vacuole
contractile
Cloroplaste

Nucleu

Paramilon

MItocondrii

Periplast
 Flagelii

• 2 flageli – cele mai multe euglenofite

• 3-7 flageli la specii parazite (Euglenamorpha, Hegneria)
• 1 singur flagel
Plasmalema Mişcări metabolice

Citoschelet cortical proteic =

peliculă (periplast)

Benzi peliculare = Corp mucifer =

unităţi bandiforme cu Microtubuli cisternă a RE
structură complexă

Specie – specifice (lăţimea, grosimea, numărul lor sunt variabile)

NUTRIŢIA
• Autotrofă
• Mixotrofă
• Heterotrofă
INMULŢIREA

• Diviziune longitudinală
• Chişti
REPREZENTANŢI:
• fototrofici: Euglena, Eutreptia, Phacus;
• heterotrofi: Anisonema, Astasia,
Entosiphon, Paranema
ECOLOGIE

• Trăiesc în ape dulci şi salmastre,

• Uneori intră în algoflora solului,
• Sunt specii planctonice,
• Unele trăiesc în ape puternic poluate –
polisaprobe – producând fenomenul de
înflorire a apei,
• Foarte puţine trăiesc în ape curate (ex.
Euglena acutissima).
IMPORTANŢĂ
• Înmulţirea masivă a euglenofitelor are o
importanţă deosebită pentru viaţa biocenozei
acvatice, contribuind la reînnoirea oxigenului şi
deci la autopurificarea biologică a apelor
bogate în substanţe organice. Nu au fost
evidenţiate aspecte negative ale înfloririlor
algale produse de euglenofite.
• Adesea, euglenofitele sunt folosite ca
bioindicatori ai condiţiilor de mediu.
DINOPHYTA
(Dinoflagelate)
CARACTERE GENERALE
• tipul morfologic de bază este monada biflagelată,
cu flageli heteromorfi şi heterodinamici.
• cromozomii de tip dinocarion au doar o cantitate
mică de histone, sunt condensaţi pe întreaga durată
a ciclului celular, iar nucleozomii sunt absenţi.
• cloroplastele conţin clorofilă a şi c, -caroten şi
mai multe xantofile (peridinină, dinoxantină,
diadinoxantină).
• produsele de asimilaţie sunt granulele de amidon
extraplastidiale şi picăturile lipidice.
 Organizarea talului
• Monadal
• Cocal
• Palmeloid
• Filamentos
• Amoeboid
Organizarea celulară
INMULTIREA
• Sciziparitate
• Asexuat (zoospori)
• Sexuat (izogamie, anizogamie)
• Ciclu de viata:
– Monogenetic haplofazic
– Monogenetic diplofazic (Noctiluca miliaris)
CLASIFICARE, REPREZENTANTI
= 1000 SPECII
1. Desmocapsales – Desmocapsa gelatinosa
(Desmocapsaceae) este epifită pe alge marine.

2. Prorocentrales – preponderent marine,

fitoplanctonice. Teca celulozică este formată din
două valve, fără pori, sudate sagital. Flagelii
sunt apicali heterodinamici, unul orientat în
sensul axei longitudinale, celălalt se mişcă într-
un plan perpendicular faţă de primul,
încercuindu-l.
• Prorocentrum cuprinde specii marine cu
răspândire largă.
• Exuviella cuprinde specii care
vegetează în apropierea ţărmurilor
marine producând înfloriri.

Exuviella marina
3. Dinophysales – forme monadoide,
exclusiv marine la care cingulum este
împins mult spre polul apical, iar hipoteca
este alcătuită din două plăci. Şanţurile au
marginile puternic dezvoltate, ale
cingulumului formând un „guler” dublu, iar
cele ale sulcusului „aripi” inegale.
•Dinophysis - fitoplanctonul mărilor calde
şi reci;
•Ornithocercus magnificus - larg răspândit
în fitoplanctonul apelor calde.
Ornithocercus magnificus
 4. Gymnodiniales – forme monadoide,
cu cingulum situat central, lipsite de
înveliş celular (nude).
• Gymnodinium – specii marine şi de ape
continentale, sărate sau dulci. Gymnodinium
brevis produce toxine care provoacă moartea
în masă a peştilor.
• Gyrodinium – forme preponderent marine;
• Polykrikos – specii heterotrofe cu tal colonial
alcătuit din 2-16 celule de tip Gymnodinium;
• Phaeopolykrikos – specii autotrofe;
5. Noctilucales - cuprinde specii care
posedă un tentacul gros, contractil,
inserat în şanţul ventral
Noctiluca miliaris – specie marină, heterotrofă, care
se remarcă pin fenomenul de bioluminiscenţă.
 6. Peridiniales – forme monadoide, cu
cingulum situat central, cu înveliş celulozic
reprezentat de tecă (epi- şi hipotecă).
• Peridinium – prezintă două plăci antiapicale egale.
Poate produce înfloriri ale apelor.
7. Gonyaulacales – grupeaza specii cu o singură
placă antiapicală
• Gonyaulax – prezintă o singură placă
antiapicală. Produce toxine care determină
moartea nevertebratelor. În unele cazuri
animalele nu mor, dar acumulează toxine, astfel
încât, consumate de om, pot provoca intoxicaţii
grave. Saxitoxina produsă de Gonyaulax
catenullata este o neurotoxină de 100 000 de ori
mai puternică decât cocaina. Gonyaulax
polygrama a provocat înfloriri puternice la
litoralul Mării Negre în 1978.
• Ceratium – prezintă un corn apical şi 2-3 coarne
antiapicale. Poate produce înfloriri ale apelor.
ECOLOGIE
• Sunt preponderent forme marine, planctonice.
• Produc înfloriri ale apelor pe care le colorează
specific (Gymnodinium, Gonyaulax, Exuviella,
Ceratium, Peridinium).
• Unele trăiesc în simbioză cu protozoare marine
– zooxantele, altele sunt parazite
• Unele prezintă bioluminiscenţă (Noctiluca
miliaris, Gonyaulax sp.).
IMPORTANŢĂ
• În recifii tropicali zooxantelele sunt cei mai importanţi producători
primari. În apele costiere şi oceanice ele reprezintă adesea
principala componentă a fitoplanctonului, cel puţin pe perioada de
vară, şi joacă un rol central în lanţurile trofice marine.
• Dinoflagelatele marine (Gymnodinium, Gonyaulax, Exuviella,
Ceratium, Peridinium) sunt adesea responsabile de înfloririle
algale din zonele costiere. În astfel de situaţii densitatea acestora
poate atinge până la 20 milioane celule/litru. Datorită densităţii lor
mari, apa capătă culoare brun-roşietică sau aurie. Acest fenomen a
fost numit maree roşie.
• Circa 30 de specii de dinoflagelate (ex. Alexandrium tamarense, A.
catenella, Gambierdiscus toxicus, Gonyaulax tamarense,
Gymnodinium catenatum) produc toxine neurotoxice,
hepatoxice, citolitice care se pot acumula în diferite organisme
acvatice (peşti, crustacee etc.). Consumarea acestora de către
oameni poate duce la paralizii ireversibile, afecţiuni gastro-
intestinale sau chiar amnezie. Cea mai comună toxină este
saxitoxina, o neurotoxină de circa 100.000 de ori mai puternică
decât cocaina. Aceasta este produsă de specii precum
Protogonyaulax catenella şi Gesnerium monilatum. Dinoflagelatele
de apă dulce nu sunt cunoscute ca producătoare de toxine.
Ceratium sp.
Prorocentrum sp.
 CHRYSOPHYTA
(Alge aurii)

• Se cunosc circa 1000 de specii foto şi

heterotrofe.
CARACTERE GENERALE
• tipul morfologic de bază este monada
biflagelată. Din aceasta au derivat
celelalte tipuri.
• existenţa în cloroplaste a clorofilelor a
şi c, de asemenea a -carotenului şi a
xantofilelor, fucoxantina fiind pigmentul
carotenoid major.
• crizolaminarina ca produs principal de
asimilaţie;
• producerea unor spori specifici silicioşi
numiţi statospori.
 Organizarea talului
• Monadale, solitare sau coloniale
(Ochromonas, Pedinella, Chromulina,
Anthophysa, Dinobryon, Synura)

Anthophysa sp.

Dinobryon sp.
• rizopodiale (Chrysamoeba, Chrysostephanosphaera)
• plasmodiale (Chrysarachnion, Myxochrysis paradoxa)
• palmeloid = tetrasporal (Chrysocapsa, Hydrurus)
• cocoide (Chrysosphaera nitens)
• filamentoase (Phaeothamnion confervicolum,
Phaeodermatium rivulare).

Phaeothamnion sp.

Chrysosphaera sp.
 Organizarea celulară
Absent – celulele sunt nude
(Ochromonas, Chromulina,
Inveliș celular Chrysamoeba, Hydrurus etc.)

Prezent Scvame organice

(Chromulina placentula)

Solzi silicioși Lorica PC celulozic

(Chrysocapsa
epiphytica)

Synura sp. Dinobryon sp.

 Flagelii
• Doi (pleuronematic + acronematic)
• 1 emergent + 1 redus (Chromulina)
• 1 emergent (Rhisochromulina)
 Stigma
• Intraplastidială
• Formată din picături lipidice situate între
învelișul plastidial și lamela circulară
INMULȚIREA

• Vegetativ (diviziune celulară, fragmente

de tal);
• Asexuat (zoospori și autospori);
• Sexuat (izogamie).
CLASIFICARE, REPREZENTANȚI
1. Chromulinales – cuprinde forme monadoide

Dinobryon sp.
2. Hydrurales
• specii cu tal palmeloid.
Ex. Chrysocapsa şi
Hydrurus, ambele
dulcicole.
3. Phaeothamniales
• specii cu tal filamentos.
– Phaetothamnion
confervicolum, specie
dulcicolă cu tal
filamentos ramificat;
– Phaeodermatium
rivulare, cu tal crustos,
pseudoparenchimatic,
polistromatic.
4. Synurales
• flagelate unicelulare sau
coloniale acoperite cu
solzi silicioşi (Synura sp.,
Mallomonas sp.)
RĂSPÂNDIRE, ECOLOGIE
• se cunosc circa 1000 de specii de
crizofite, atât fototrofe cât şi heterotrofe.
• trăiesc în ape marine, dar cel mai frecvent
în habitate de apă dulce, cu pH scăzut şi
conţinut redus de substanţe organice.
• unele Synurophyceae sunt caracteristice
lacurilor eutrofe.
IMPORTANŢĂ
• nu au un rol important ca şi producători primari.
• unele sunt asociate cu fenomenul de înflorire a apelor.
Acestea pot avea efecte directe asupra biotei din ape
prin eliberarea unor toxine sau pot avea efecte indirecte
prin modificările pe care le produc în lanţurile trofice şi
prin reducerea oxigenului dizolvat. Uroglena volvox
produce acizi graşi toxici pentru peşti. Specii ale
genurilor Uroglena, Dinobryon, Mallomonas, Synura pot
excreta în apă substanţe care-i dau acesteia gust şi
miros neplăcute
• Synurophyceae-le ce trăiesc în lacuri eutrofe servesc
pentru monitorizarea fitoplanctonului în scopul detectării
şi înţelegerii declinului calităţii apei
 BACILLARIOPHYTA
(DIATOMEAE)
• Peste 100.000 specii, unicelulare solitare
sau coloniale
CARACTERE GENERALE

• celula are un înveliş special silicios numit

frustulă;
• cloroplastele conţin clorofilă a, două tipuri de
clorofilă c şi fucoxantină;
• produsele de asimilaţie sunt reprezentate de
crizolaminarină şi picături lipidice;
• stadiile mobile sunt absente cu excepţia
gameţilor masculini, găsiţi la unele specii;
 Organizarea talului

• solitare
• colonii formate din celule înglobate în
mucilagiu;
• colonii formate din celule asociate prin
frustulele lor sau prin fire de mucilagiu;
• colonii formate din celule asociate prin
pediceli gelatinoşi.
Pinnularia sp.
INMULTIRE

• Diviziune directă
• Sexuat prin: izo-, anizo-, oogamie;
• Ciclu de viață: monogenetic diplofazic
CLASIFICARE, REPREZENTANŢI

1. CENTROBACILLARIOPHYCIDAE

2. PENNATOBACILLARIOPHYIDAE
I. Ordinul Coscinodiscales
• Melosira (Coscinodiscaceae) – frecventă în ape dulci
şi sărate. Prezintă catene lungi, filamentoase. Valvele
sunt uniform ornamentate. Melosira varians trăieşte
în ape oligotrofe; vegetează adesea în rezervoarele
cu apă descoperite provocând mirosul neplăcut al
apei.
• Melosira arenaria – trăieşte pe stânci umede.
• Cyclotella cuprinde specii planctonice marine
caracterizate de valve striate periferic.
• Cyclotella comata şi C. stelligera sunt dulcicole.
• Coscinodiscus, cu circa 400 specii marine şi de apă
dulce, prezintă valve circulare sau eliptice, areolate
sau cu veruculi.
Melosira sp.

Cyclotella sp.

Coscinodiscus sp.
II. Ordinul Rhizosoleniales
• Rhizosolenia alata – vegetează în
Marea Nordului;
• R. longiseta vegetează în ape dulci. Se
remarcă prin celule foarte lungi, cu tece
slab mineralizate.
III. Ordinul Biddulphiales – se caracterizează prin
reprezentanţi care au proeminenţe mari sau apendici,
sete, pe tece.
• Chaetoceros holsaticus este foarte frecvent
în fitoplanctonul marin, caracterizat prin
celule cu 4 apendici lungi, reunite în catene.
• Biddulphia pulchella este răspândită în
Oceanul Atlantic.
PENNATOBACILLARIOPHYIDAE
reuneşte diatomee alungite, bipolare,
izo-, rar heteropolare, cu simetrie
bilaterală după axa longitudinală
indicată de o pseudorafă sau rafă.
Clasificarea penatelor se face în
funcţie de rafă.
I. Ordinul Fragilariales (Araphidales)

Diatoma hiemale, specie

colonială, vegetează în
ape curate.

Fragilaria virescens,
specie colonială, este
foarte frecventă primăvara.
Synedra reuneşte specii solitare,
libere sau fixate, care trăiesc în
ape dulci sau sărate.

Asterionella formosa,
formează colonii stelate. Este
frecventă în lacuri.
Lycmophora flabellata, specie
marină, cu celule heteropolare,
alcătuind colonii în formă de
evantai.

Meridion sp.
 II. Ordinul Eunotiales
(Raphidioidales)

Eunotia – gen cu
aproximativ 100 de
specii dulcicole
III. Ordinul Achnantales
(Monoraphidales)
Achnanthes lanceolata –
specie dulcicolă

Cocconeis placentula –
specie marină şi dulcicolă
epifită
 IV. Ordinul Naviculales
(Biraphidales)

Navicula – 1000 de specii

marine şi dulcicole, cu celula
simetrică şi rafa dreaptă.

Pinnularia sp.
Pleurosigma – prezintă
ornamentaţii dispuse în trei
direcţii perpendiculare,
însuşire care-i conferă
valoarea de test pentru
verificarea clarităţii lentilelor
microscopice

Cymbella lanceolata – vegetează

în masă pe substrat submers
Gomphonema – prezintă celulă
heteropolară

Nitzschia sp.
Bacillaria paradoxa -
colonială, este prima specie
identificată, tip taxonomic
pentru încrengatură

Campylodiscus – specii
marine cu celula în
formă de şa
 Surirella spiralis

Cymatopleura solea –
planctonică frecventă
ECOLOGIE
• răspândite pe tot globul vegetând în
toate tipurile de biotopuri acvatice: în
mari, în ape dulci şi salmastre, reci sau
termale, sau pur şi simplu în locuri
umede (ziduri, stânci, sol etc.)
• sunt bioindicatori pentru recunoaşterea
de poluare şi a altor atribute chimice şi
fizice ale mediului de viaţă
• Formele fără rafă intră în componenţa
fitoplanctonului marin, unde deţin un
procent de participare ridicat alături de
dinofite şi cocolitoforale, precum şi în al
apelor dulci, multe specii prezentând
adaptări morfologice speciale (apendici
sau colonii cu aspect variat).
• Formele cu rafă trăiesc preponderent pe
fundul apelor
• În zonele temperate diatomeele abundă
în special primăvara şi toamna, când
temperatura este mai scăzută
• În sol trăiesc mai ales diatomee cu
simetrie bilaterală, până la adâncimea
de câţiva centimetri
• În climatul tropical diatomeele epifite
vegetează împreună cu cianofitele, care
le-ar furniza azot molecular
• Unele diatomee sunt auxotrofe. Nitzchia
purida, fixată în substratul gelatinos de
la suprafaţa talului speciilor de Fucus,
este saprofită şi se dezvoltă în masă
dacă talul este depozitat în spaţii
închise, cu umiditate mare
• După moartea celulei, tecele se depun
formând în decursul timpului sedimente
de diatomit (chiselgur, pămânţel, făina
de diatomee).
IMPORTANȚĂ
• Au o importanţă majoră în viaţa
ecosistemelor acvatice
• Au rol de indicatori biologici
• Au valoare litogenă
• Se folosesc în microscopie pentru
verificarea clarităţii lentilelor
• La noi în ţară s-a exploatat diatomit la
Buzău şi în Dobrogea. Din diatomit se
fabrică materiale abrazive, filtrante sau
materiale izolante
PHAEOPHYTA
(Alge brune)
CARACTERE GENERALE
• cromofite pluricelulare, cu tal diferenţiat atât din
punct de vedere morfologic, cât şi anatomic
• stadii reproductive mobile (zoopori şi gameţi),
de obicei biflagelate, de tip heterocont
• prezenţa în cloroplaste a clorofilelor a, c1 şi c2,
de asemenea a fucoxantinei ca xantofilă
majoritară;
• în procesul de asimilaţie se sintetizează
laminarină, manitol, substanţe grase şi
substanţe tanice (fucosan).
 Organizarea celulară
• Peretele celular conţine, pe lângă
celuloză, alginaţi şi fucoidină care în
contact cu apa se gelifică împiedicând
astfel uscarea talului în perioada de
emersie din timpul refluxului.
• Foarte rar peretele celular poate fi
mineralizat.
 Organizarea celulara
• nucleul unic; cromozomi 16-64;
• prezintă un număr variabil de cromatofori (8-
32); rar este cromatofor unic
• în vecinătatea nucleului unele celule pot
prezenta corpi fizoizi (vacuole cu fucosan =
taninuri)
• vacuomul este reprezentat prin numeroase
vacuole mici, mai rar una (Dictyota)
• protoplastul poate conţine iod, brom, unele
vitamine, compuşi cu acţiune antimicrobiană.
 Organizarea talului
• Exclusiv pluricelulare
• Mărimea talului variază foarte mult, de la
cele microscopice, la unele specii epifite, la
cele macrospopice, de zeci (45 cm lungime
şi 5 cm grosime la Nereocystis sp.) şi chiar
sute de metri lungime (Macrocystis
pyrifera).
Nereocystis sp. Macrocystis sp.
Tipuri morfologice de tal

- heterotrich uniseriat (Ectocarpus sp.)

- Bandiform (Dictyota sp.)
Cladomial, diferenţiat in:

filoid

cauloid

rizoid
 Diferenţiere
tisulară

Măduva (medulla)

Cortex (scoarţa)

Epidermoid
 Meristemoide
APICALE

Sphacelaria sp. Dictyota sp.

 Meristemoide
INTERCALARE

Laminaria sp.
Ectocarpus sp.
 Creştere marginală

Subterminală (Cutleria sp.)

Terminală
(Padina pavonica)
Aerocişti (plutitori)