13.03.

2013
CURS 4

Taxonomie vegetală
 LUMEA VIE
= 3-4×10 organisme
6

• Bacterii albastre-verzui – 12.000 specii

• Alge – 30.000 specii
• Licheni – 20.000 specii
• Briofite – 35.000 specii
• Pteridofite – 9.800 specii
• Gimnosperme – 840 specii
• Angiosperme – 249.300 specii
 Principalele grupe taxonomice
fotosintetizante
• Supraregn Prokarya
– Regn Monera (Bacteria)
• Subregn Archaebacteria (b. halofile, termofile,
metanogene)
• Subregn Eubacteria
– Bacterii gram-pozitive
– Bacterii gram-negative
– Cyanobacteria
– Oxychlorobacteria
• Supraregn Eukarya
– Regn Protoctista (Alge + Protozoare +....)
– Regn Fungi
– Regn Plantae
– Regn Animalia
CYANOBACTERIA
= Cyanophyta
(Bacterii albastre-verzui)

• Termenul de cianobacteria a
fost introdus in 1971 de Stanier
& al.
CARACTERE GENERALE:
• Tal unicelular solitar / colonial
• PC asemănător cu cel al bacteriilor gram-
negativ (peptidoglucanic)
• Teacă gelatinoasă
• Plasmalemă lipoproteică
• Tilacoizi / ficobilisomi
• Pigmenţi asimilatori: clorofilă a,
ficobiliproteine, carotenoizi etc.
• Substanţa de rezervă = glicogen bacterian
• Material genetic = o macromoleculă de ADN
• Ribozomi (70S)
• Incluziuni
Structura peretelui celular
 Organizarea celulară
Ultrastructura celulei de
Synechocystis:
CW – perete celular;
cg – granule de cianoficin;
pb – corpusculi
polifosfatici;
phb – granule de poli-beta-
hidroxibutirat;
t - tilacoizi
Talul
Spirulina platensis
INMULŢIREA:

• Diviziune directă
• Diviziune celulară Beocite
multiplă
• Hormogoane
• Achineţi
Heterochiști, akineți
CLASIFICARE:
• Cls. Cyanophyceae
Ord. Chroococcales (Chroococcus, Gloeocapsa,
Microcystis, Merismopedia)
Ord. Chamaesiphonales (Chamaesiphon,
Dermocarpa)
Ord. Nostocales (Oscillatoria, Spirulina,
Phormidium, Lyngbia, Gomontiella, Nostoc,
Anabaena, Rivularia, Gloeotrichia, Scytonema,
Stigonema)
 ECOLOGIE:
• Prezintă o mare adaptabilitate la condiţiile de
mediu.
• Majoritatea trăiesc în mediul acvatic.
• Unele intră în algoflora solului.
• Suportă condiţii extreme de viaţă (în ape termale, în
ape cu temperaturi scăzute din regiunile subarctice,
în ape sărate la o concentraţie de până la 200g/l).
• Pot trăi câţiva ani în condiţii de uscăciune, ca mai
apoi să revină la viaţa normală.
• Unele specii sunt simbionte – cu alte alge, cu
ciuperci, cu briofite, cu plante superioare
(Anabaena azollae).
• Multe au capacitatea de a produce „înfloriri”
(Mycrocystis).
IMPORTANŢĂ:
• Producători primari;
• Unele sunt indicatori biologici, indicând gradul
de saprobitate;
• În natură au rol în formarea unor roci de natură
biogenă (ex. Rivularia participă la formarea unor
roci calcaroase);
• Sursa de hrană;
• Culoarea Mării Roşii este dată de cianobacteria
Oscillatoria erythraea.
OXYCHLOROBACTERIA
PROCHLOROPHYTA
(oxiclorobacteria)
CARACTERE GENERALE:
•Clorofila a & b (+a2&b2)
•Pigmenti carotenoizi: -caroten, zeaxantina, criptoxantina
•Lipsesc ficobiliproteinele
•PC – peptidoglucanic
•Tilacoizi periferici
•Au genom superior cianobacteriilor: 3.59 x 109 daltoni
•Au ribozomi de 70S
•Prezinta vacuole gazoase
•Lipsesc granulele de cianoficină și poli-beta-hidroxibutirat
Prochloron sp.
REPREZENTANŢI:

Prochloron sp. –
simbiont obligat,
comun în camera
cloacală şi tunica
unor ascidii
coloniale
Prochlorococcus marinus
– liber în zone fotice ale
Oceanului Atlantic
Prochlorothrix hollandicus
– liber în lacuri din Olanda
ECOLOGIE:
• Sunt organisme planctonice libere sau simbionte.
• Cele simbionte au fost plasate în genul
Prochloron. Ele sunt simbionte obligate şi trăiesc
în camera cloacală şi în tunica ascidiilor
coloniale. Glicolatul produs de Prochloron este
folosit drept hrană de ascidii, dar nu se ştie încă
ce rol are gazda pentru bacterie. Prochloron nu a
putut fi cultivat in vitro.
• Din contră, Prochlothrix hollandica, un proclorofit
liber în lacuri din Olanda, poate fi cultivat în
laborator.
• Prochlorococcus marinus a fost găsit în zone
eufotice din oceanul Atlantic. Unele proclorofite
au fost identificate în habitate de apă dulce.
GLAUCOCYSTOPHYTA
CARACTERE GENERALE:
• Eucariote flagelate, cocoide sau palmeloide
• Contin CIANELE (procariote fotosintetizante)
• Prezinta ficobilizomi
• Pigmenti caracteristici: clorofila a, -caroten,
zeaxantina, -cryptoxantina, alloficocianina, c-
ficocianina, R-ficocianina
• Produs de asimilatie: amidon acumulat în citoplasmă
• Genom redus (<120x 106 daltoni)
• Nu contin citocrom c
• Au stadii flagelate
Tipuri de tal:

palmeloid

coccoid

monadal
Glaucosphaera sp.
– tal palmeloid
ÎNMULȚIRE:
• Diviziune longitudinală;
• Zoospori;
• Autospori.
ECOLOGIE:
• Ape dulci – bălți, lacuri puțin adânci,
eutrofe
• Turbării
• Ape acide, puternic poluate

IMPORTANȚĂ:
• Științifică
RHODOPHYTA
(Alge roşii)
CARACTERE GENERALE:
• absenţa totală a celulelor flagelate;
• talurile variază de la cocoide unicelulare la cele
pluricelulare, bine organizate, de tip
parenchimatos;
• pigmenţii fotosintetici tipici sunt clorofila a
(asociată uneori cu clorofila d), -caroten, unele
xantofile şi combinaţii de ficobiliproteine.
• produsul de asimilaţie este amidonul de floridee.
 Organizarea talului

• Arhetal tipic (Porphyridium) Nemalion sp.

• Prototal cu filamente ortotrope (Asteroytis,

Goniotrichum)
• Prototal cu filamente plagiotrope (Neeva)
• Cladomial – tipic pentru algele roşii; acesta
începe cu stadiu protonematic
(cantransioid).
 Tal cladomial

Batrachospermum sp. Ceramium sp.

 Direcţii evolutive
Fucoid (Chondrus) Semirodomeloid
(Callithamnion)

Rodomeloid
(Deleseeria)

- aplatizat sau cilindric,

fără apendici, cu - prezintă numai celulele
structură axei şi celulele coxale
plectenchimatică ale pleuridiilor fertile
(Chondrus, Furcellaria)
- anumite pleuridii se diferenţiază foarte mult formând
aşa-numitele filidii, uneori cu aspect de frunze
 Organizarea celulară
• Peretele celular este de natură celulozo-
pectică; microfibrilele de celuloză sunt
aşezate de obicei randomic într-o matrice
amorfă
• Partea amorfă, gelatinoasă, a PC conţine
galactani sulfataţi (agar, caraghen,
porfiran, manan) cu valoare economică
• Rar peretele celular poate fi impregnat cu
CaCO3 (Corallina, Lithothamnion)
 Organizarea celulară
• Unul sau, rar, mai mulţi nuclei de
dimensiuni mici
• Un cromatofor lobat sau numeroşi
cromatofori lenticulari, granulari etc.
• Tilacoidele pe care sunt ataşaţi
ficobilizomii sunt solitare; nu se asociază
pentru a forma lamele fotosintetizante
Unele alge roşii
prezintă sinapse
intercelulare
ÎNMULŢIRE:

• vegetativ (prin porţiuni de tal),

• asexuat (prin spori),
• sexuat (prin trichogamie).

Ciclul de viaţă este

trigenetic diplo-haplofazic.
 Polysiphonia –
Polysiphonia - carpogon spermatociști

Polysiphonia -
cistocarpi
Polysiphonia –
tetrasporociști Dasya -
stihidie
CLASIFICARE, REPREZENTANȚI:
• I. Clasa Bangiophyceae
– alge cu tal primitiv, unicelular, cenobial,
heterotrich sau foliaceu.
– Carpogonul este lipsit de trichogin.
– Ciclul de dezvoltare este digenetic, cu
gametofitul dominant.
 Ordinul Bangiales

Bangia atropurpurea

Porphyra leucosticta
• II. Clasa Floridophyceae –
– alge cu tal heterotrich, cladomial
– carpogonul prezintă trichogin
– ciclul de dezvoltare este trigenetic diplo-
haplofazic.
1. Ordinul Nemalionales
– cuprinde rodofite cu tal cladomial, având
pleuridii libere. Ex. Batrachospermum sp.
2. Ordinul Gigartinales
– tal cladomial uni sau multiaxial.

Gigartina sp.

Chondrus nipponicus
Phyllophora nervosa
3. Ordinul Corallinales (Cryptonemiales)
– prezintă organe de înmulţire în conceptacule. Ex. Corallina.
4. Ordinul Ceramiales
– aparat vegetativ exclusiv cladomial. Ex.
Ceramium sp., Dasya sp., Polysiphonia sp.
Laurencia sp.

Ceramium kondoi Dasya sessilis

Laurencia sp.
 ECOLOGIE:
• Cresc la adâncimi mari în ape marine şi oceanice, fixate
de substrat, unele pe nisip (specii epipsamice).
• Populează apele calme, cu excepţia formelor de
supralitoral.
• Sunt exigente faţă de temperatură, multe dintre ele trăind
în zonele tropicale.
• Foarte puţine specii sunt arctice. La noi, în timpul iernii se
dezvoltă Porphyra leucosticta.
• Faţă de lumină au cerinţe variate.
• Suportă un spectru larg al salinităţii apei. Se găsesc în
ape sărate, hipersaline (cu peste 40% săruri), dar şi în
ape dulci.
• Circa 40 specii sunt parazite pe alte
specii de rodofite;
• Porphyridium purpureum este simbiont
în corpul unor foraminifere
 IMPORTANŢA:
• componente importante ale fitobentosului din
ecosistemele acvatice de mare adancime;
• din Gelidium, Ceramium sp., Furcellaria sp. sunt
extraşi agarul şi agaroidul care sunt utilizaţi ca
mediu de cultură în microbiologie, micologie etc.
• din Chondrus crispus (muşchi irlandez) se extrage
caraghenul care se foloseşte ca stabilizator în
industria cosmetică, alimentară, farmaceutică.
• algele cu tal mineralizat se folosesc ca
amendamente în agricultură.
• unele specii se consumă în stare proaspătă, sub
formă de salată (Porphyra, Rhodymenia palmata).
• altele se utilizează în medicina populară
(Rhodymenia) împotriva răcelii, febrei etc.
• Algele cu peretele
celular impregnat cu
carbonat de calciu
au valoare litogenă
Lithothamnion sp.

Lythophyllum sp. Peyssonelia rubra

CRYPTOPHYTA
CARACTERE GENERALE:

• alge monadoide, rar cocoide, de culoare brună,

brun-gălbuie, albastră-verzuie sau roşie ;
• trăiesc în ape dulci, salmastre sau marine;
• pigmenţii speciilor fotosintetizante sunt:
colorofila a, c2, pigmenţi carotenoizi şi
ficobiliproteine; cele din urmă localizate în
lumenul intratilacoidal al lamelelor
fotosintetizante;
• produsul principal de asimilaţie este amidonul
extraplastidial
 Organizarea talului

• Monadal – Cryptomonadales
• Cocal – Tetragonidales
Organizarea celulară
INMULŢIRE:
• Diviziune longitudinală
• Zoospori (speciile cocoide)
CLASIFICARE, REPREZENTANŢI:
• 70 specii
• Cls. Cryptophyceae
– 1. Ord. Cryptomonadales
• Fam. Cryptomonadaceae –
 Cryptomonas vegetează în acumulări de apă bogată în
substanţă organică sau în mări
 Rhodomonas cuprinde specii dulcicole, adesea greu de
deosebit de Cryptomonas.
 Chilomonas paramoecium trăieşte în ape murdare
 Chilomonas marine traieste in nanoplanctonul marin
 Cyanomonas se caracterizeaza prin cloroplaste de culoare
albastra-verzuie.
Chilomonas sp.
– 2. Ord. Tetragonadales
• Fam Tetragonidaceae – Tetragonidium verrucatum
ECOLOGIE:
• Criptofitele sunt organisme planctonice,
preponderent prezente în ape dulci şi oceanice
oligotrofe.
• Sunt mai frecvente în ape reci, unde devin
abundente iarna şi primăvara devreme. În timpul
verii australe criptofitele sunt cele care domină
flora algală a lacurilor Antarctice.
• Foarte rar sunt prezente în ape oceanice cu
temperaturi mai ridicate de 22 °C şi sunt absente
din apele termale şi hipersaline.
IMPORTANŢĂ:
• practică, constituind hrană pentru
zooplancton;
• ştiinţifică, ultrastructura şi biologia lor
moleculară având semnificaţii în studiul
procesului de endosimbioză secundară.