Taxonomie vegetală

CURS 9

07 aprilie 2016
 GIMNOSPERME
840 de specii actuale răspândite
pe tot globul
 Caractere generale
• grupează plante lemnoase, fie ele arbori,
arbuşti, subarbuşti sau liane
• caracteristica lor comună o constituie
sămânţa neînchisă în fruct (gr. gymnos =
nud, ne acoperit; gr. sperma = sămânţă).
 Rădăcina

• pivotantă, ramificată monopodial

• uneori poate fi rămuroasă, radicelele întrecând în
dezvoltare rădăcina principală
• unele specii (pin, molid) prezintă rădăcini
micorizante, ce fac posibilă o mai bună absorbţie a
apei şi sărurilor minerale din solurile sărace.
Pătrunderea miceliului ciupercii în rădăcină
determină formarea unor nodozităţi asemănătoare
celor produse de bacterii.
 Tulpina
• lemnoasă, ramificată monopodial (Pinatae), mai rar
simpodial (Ginkgoatae).
• de tip stip, neramificată, în vârf purtând un mănunchi
de frunze, la Cycadatae.
• lianoidă la unele specii de Gnetum.
• cu aspectul unui butuc la Welwitschia.
• articulată la cârcel (Ephedra distachya). La această
plantă tulpina este alcătuită din internoduri lungi, verzi,
asimilatoare, şi noduri scurte ce poartă frunze
solziforme.
• Pe tulpinile gimnospermelor sunt două tipuri de ramuri:
– lungi (macroblaste sau dolicoblaste) şi
– scurte (microblaste sau brahiblaste). Cele din urmă au creşteri
anuale reduse, nu se ramifică şi după 3-4 ani cad.

• Structural, tulpinile gimnospermelor sunt caracterizate de

un ritidom bine dezvoltat şi o scoarţă adesea redusă.
• Măduva este bine dezvoltată doar la Cycadales
constituind un parenchim de depozitare a amidonului.
• Vasele de lemn sunt reprezentate de traheide. La Gnetatae
apar şi trahei inelate. Liberul este lipsit de celule anexe.
La Pinales, în tulpini se află canale rezinifere schizogene,
iar la Cycadales canale secretoare de gome.
 Frunzele
• aciculare (Picea, Abies),
• solziforme (Thuja, Cupressus,
Chamaecyparis),
• în formă de evantai (Ginkgo),
• în formă de panglică (Welwitschia
mirabilis),
• lăţite (Podocarpus, Gnetum),
• penat-divizate (Cycas, Ceratozamia).
• La Welwitschia frunzele persistă toată viaţa
plantei. Pe măsură ce vârfurile lor se usucă,
de la bază cresc continuu.
• Cad anual (Larix, Taxodium, Ephedra), la 3-6
ani (Pinus) sau la 10-15 ani (Araucaria).
Din punct de vedere anatomic, frunzele prezintă
unele adaptări caracteristice:
• celulele epidermice au pereţii îngroşaţi, cutinizaţi
şi cerificaţi;
• celulele hipodermice au pereţii îngroşaţi şi adesea
lignificaţi;
• stomatele sunt afundate în hipodermă şi adesea au
camera suprastomatică acoperită cu răşină;
• celulele mezofilului au pereţii puternic septaţi
astfel încât suprafaţa pe lângă care se dispun
cloroplastele este mult mărită;
• cilindrul central este alcătuit din două fascicule
conducătoare şi este delimitat de o endodermă de
tip primar.
Secţiune transversală prin frunza de Pinus nigra
Secțiune transversală prin frunza de Pinus nigra

Epiderma

Hipoderma

Mezofil

Canal rezinifer
Stomata
Secţiune transversală prin frunza de Pinus nigra
– detaliu la nivelul cilindrului central

endoderma

Fascicule conducătoare
• Canalele rezinifere lipsesc la Ephedra şi
Taxus.
• La ceilalţi reprezentanţi numărul lor variază
de la două (Larix, Picea, Abies, Juniperus)
la 12 (Pinus).
 Conurile masculine
• sunt alcătuite dintr-un număr variabil de
microsporofile dispuse spiralat sau verticilat
pe o axă la baza căreia se află bractee.
• La Ginkgo şi Ephedra conurile masculine
sunt amentiforme.
• Pot fi solitare (Abies, Picea, Larix) sau
grupate (Pinus).
• La Ephedra, fiecare structură
reproducătoare masculină alcătuită din 8
microsporangi este protejată de un inveliş
alcătuit din două bractee concrescute.
• Fiecare microsporofilă, în funcţie de specie,
poartă un număr variabil de microsporangi,
de la numeroşi (Cycas, Zamia) până la 5-6
(Taxus), 3 (Ginkgo) şi 2 (Pinaceae,
Cupressaceae etc.).
• Microsporangii conţin ţesut sporogen.
• În urma diviziunii reducţionale a celulelor
acestui ţesut se formează microsporii
uninucleaţi care curând devin granule de
polen.
• În urma unor mitoze haploide se formează
gametofitul masculin alcătuit, în general, din patru
celule: două celule protaliene, o celulă vegetativă
şi o celulă generativă.
• Aceasta din urmă se divide formând o celulă
dislocatoare şi o celulă spermatogenă din care se
vor forma gameţii masculini: anterozoizi la
Ginkgoatae şi Cycadatae şi spermatii la Pinatae şi
Gnetatae.
• La Pinales granulele de polen sunt biaripate,
formarea sacilor aeriferi fiind o adaptare la
polenizarea anemofilă. Excepţie fac reprezentanţii
genurilor Larix, Tsuga şi Pseudotsuga al căror
polen este nearipat.
Pinus sylvestris L.

Secțiune longitudinală prin

con masculin
Polen la Pinus nigra
 Conurile feminine
• sunt alcătuite din macrosporofile (solzi
carpelari) ce poartă un număr variabil de
macrosporangi, în funcţie de specie.
• La reprezentanţii genurilor Cycas, Ginkgo,
Taxus, Ephedra etc. macrosporofilele nu
formează conuri.
• La Cycas macrosporofilele poartă spre bază 2-8
macrosporagi mari care la maturitate devin seminţe de
culoare roşie. Numai în tinereţe macrosporofilele sunt
grupate în formă de conuri.
• La Ginkgo structura reproducătoare feminină este
situată în axila unei bractei şi constă într-un peduncul
bifurcat ce poartă doi macrosporangi, fiecare
înconjurat la bază de o proeminenţă considerată aril
sau rest macrosporofilar.
• La Taxus macrosporangii sunt solitari, protejati de un
complex bracteal. La baza fiecărui macrosporange se
află un rest macrosporofilar numit epimațiu din care se
va dezvolta mai târziu arilul ce învelește sămânța.
• La Ephedra conurile feminine sunt alcătuite din 2-3
structuri reproducătoare ovulate, fiecare cu câte doi
macrosporangi protejați de 3 perechi de bractee.
 Macrosporangii
• sunt sesili (Pinatae, Cycadatae, Gnetatae)
sau pedunculati (Ginkgoatae),
• crassinucelați,
• unitegumentați.
 Secțiune longitudinală prin con feminin

Pinus sylvestris L.
 Gametofit cu trei
Macrosporange arhegoane

Arhegon- detaliu
 Polenizarea
• este anemofilă, realizându-se cu ajutorul
vântului
 Fecundaţia
• este zoidogamă la Cycadatae şi Ginkgoatae şi
sifonogamă la Pinatae şi Gnetatae. La cele din
urmă chiar s-a constatat înaintarea gametului
feminin spre cel masculin, prin tubul protalian.
• La unele gimnosperme (Pinus) fecundaţia are loc
la interval mare de timp după polenizare (până la
un an).
• Doar una dintre cele două spermatii aflate în ovul
fecundează una din oosfere. Cealaltă spermatie,
precum şi oosferele nefecundate degenerează.
 Embriogeneza
• procesul de formare a embrionului începe cu un
stadiu de nuclee libere – stadiu proembrionar.
• La gimnosperme, dintr-un singur zigot, se
formează de obicei mai mulţi embrioni. Între
aceştia se desfăşoară o competiţie pentru existenţă
şi supremaţie astfel încât doar rar, într-un ovul dat,
atinge maturitatea mai mult de un embrion.
• Embrionul prezintă un număr variabil de
cotiledoane (2-18)
 Sămânţa
• la cele mai multe gimnosperme este uscată, având
o testă sclerificată ce provine din integumentul
ovulului.
• La Cycadaceae şi Ginkgoaceae seminţele sunt
cărnoase.
• La Taxaceae seminţele sunt învelite de un înveliş
cărnos (aril) ce provine din restul macrosporofilar
de la baza ovulului (epimaţiu).
• La Ephedraceae seminţele sunt acoperite de un
înveliş cărnos roşu provenit din bracteele ce
acoperă structurile reproducătoare.
14 aprilie 2016
Clasificare
Filum Cycadophyta
Clasa Cycadopsida (Cycadatae)
Ordinul Pteridospermales
Ordinul Caytoniales
Ordinul Cycadales
Familia Cycadaceae
Familia Boweniaceae
Familia Stangeriaceae
Familia Zamiaceae
Cycas revoluta
Ceratozamia mexicana
Filum Ginkgophyta
Clasa Ginkgoopsida (Ginkgoatae)
Ordinul Ginkgoales
Familia Ginkgoaceae

Ginkgo biloba
Ginkgo biloba L. – ramură
cu ovule pedunculate
Ginkgo biloba L. – ramură
cu conuri masculine
Ginkgo biloba L. –
frunze și semințe
Filum Pinophyta
Clasa Pinopsida (Pinatae) [incl. Taxopsida]
Ordinul Cordaitales
Ordinul Pinales
Familia Araucariaceae
Familia Cephalotaxaceae
Familia Cupressaceae
Familia Phyllocladaceae
Familia Pinaceae
Familia Podocarpaceae
Familia Sciadopityaceae
Familia Taxaceae
Familia Taxodiaceae
Filum Gnetophyta
Clasa Gnetopsida (Gnetatae)
Ordinul Ephedrales
Familia Ephedraceae
Ordinul Welwitschiales
Familia Welwitschiaceae
Ordinul Gnetales
Familia Gnetaceae
Welwitschia mirabilis
Gnetum gnemon
 Reprezentanți
• La noi în ţară cresc spontan doar 11 taxoni:
Juniperus communis, Juniperus sabina, Abies
alba, Larix decidua s.l., Picea abies, Pinus
cembra, Pinus mugo, Pinus nigra subsp.
banatica, Pinus sylvestris, Taxus baccata,
Ephedra distachya.
• Frecvent cultivate în scop ornamental sunt:
Thuja orientalis, Thuja occidentalis, Abies
concolor, Picea pungens, Pinus nigra subsp.
nigra, Pinus strobus, Taxodium distichum etc.
Juniperus communis
Juniperus communis
Juniperus sabina
Abies alba
Abies alba – ramură cu conuri masculine
Abies alba – sămânța
Larix decidua
 Con feminin

Con masculin Larix decidua s.l.

Larix decidua – ramură cu con matur
Con masculin

Picea abies
Con feminin tânăr

Picea abies Con feminin matur

Pinus cembra
Pinus sylvestris
Pinus sylvestris
Pinus sylvestris
 Taxus baccata

Con masculin

Macrosporange
bracteat
Taxus baccata - Sămânţa cu aril
Ephedra distachya
 Ecologie
• Gimnospermele sunt prin excelenţă plante terestre. Unele
suportă soluri mlăştinoase (Taxodium distichum), alte
trăiesc în turbării (Pinus sylvestris subsp. turfosa, Pinus
mugo).
• Deşi cele mai multe specii sunt caracteristice climatului
temperat, pot fi întâlnite şi în zone subtropicale (Ginkgo
biloba) sau tropicale (Cycas, Ceratozamia, Gnetum).
• Genul Ephedra are specii caracteristice stepelor şi
semideşerturilor. Acestea cresc pe substrat pietros, nisipos.
• Welwitschia mirabilis, plantă declarată monument al
naturii pe plan mondial, este deşertică (deşertul Namibiei).
 Longevitate
• Gimnospermele sunt plante longevive.
• Cele care pot atinge vârste impresionante sunt :
– Sequoiadendron giganteum (peste 6000 ani).
– Pinus longaeva (4500-5000 ani)
– Welwitschia mirabilis (~ 2000 ani),
– Taxodium distichum (2000 ani),
– Picea abies trăieşte 300-400 ani,
– Abies alba 400-500 ani,
– Larix decidua 700 ani,
– Pinus cembra 800-1000 ani.
 Importanţa
• formează păduri foarte întinse şi reprezintă astfel
una dintre cele mai importante surse de lemn pentru
construcţii, pentru cherestea şi mobilă, pentru hârtie
şi chiar pentru lemn de foc sau mangal.
• Molidul se foloseşte pentru confecţionarea de
instrumente muzicale, iar tisa pentru sculptură.
• Din ritidomul gimnospermelor se extrage tanin
folosit în tăbăcărie.
• Răşina este folosită pentru extragerea terebentinei
sau pentru obţinerea balsamului.
• Unele specii au importanţă medicinală.
• Astfel, din mugurii de pin şi jneapăn se obţin siropuri
expectorante, diuretice etc.
• Pseudobacele de Juniperus sp. sunt cunoscute pentru
proprietăţile lor diuretice şi sudorifice. În arta culinară
se folosesc ca şi condiment.
• Din Ephedra sp. se extrage efedrina, substanţă cu
acţiune vasoconstrictoare şi stimulatoare.
• Frunzele de Ginkgo biloba conţin principii cu acţiune
vasodilatatoare la nivelul creierului.
• Seminţele de Pinus cembra şi Pinus pinea se folosesc în
alimentaţie (cofetărie, patiserie).
• Din tulpina de Cycas sp. se extrage o făină numită sago.
• Foarte multe gimnosperme au importanţă
ornamentală, fiind cultivate în parcuri,
grădini sau de-a lungul străzilor, ca arbori
de aliniament.
• În ţările asiatice Ginkgo biloba şi
Cryptomeria japonica sunt frecvent
cultivate pe lângă temple, fiind considerate
arbori sacri.