REGNUL PLANTAE

REFERAT ȘTIINȚIFIC BIOLOGIE

DE FERARIU IONATAN
ELEV, CLASA A IX-A, LICEUL TEORETIC „FILADELFIA” SUCEAVA, ȘTIINȚE ALE NATURII
 CUPRINS

• Introducere; • Clasificare • Conifere;

• Licopodiate; • Importanță;
• Clasificare; • Equisetate;
• Angiospermele;
• Briofitele (mușchii) • Filicate;
• Caractere generale;
• Caractere generale; • Importanță;
• Clasificare
• Clasificare
• Gimnospermele; • Clasa dicotiledonate;
• Mușchi hepatici;
• Caractere generale; • Clasa monocotiledonate;
• Mușchi frunzoși;
• Clasificare • Importanță.
• Importanță;
• Cicadale;
• Pteridofitele (ferigile) • Ginkgoale;
• Caractere generale;
INTRODUCERE

Ai privit vreodată „UNIVERSUL” uimitor al plantelor? Nu-i așa că ele pot fi asemănate cu
niște stele frumoase, de diferite culori și forme? Unele plante au un ciclu de viață simplu,
altele un ciclu de viață complex. Există plante carnivore care mănâncă insecte, protejând,
astfel, omul.

În această lucrare, vom discuta despre REGNUL PLANTE (din lat. Plantae) care cuprinde:
mușchi, ferigi, gimnosperme și angiosperme (plante cu sămânță, numite spermatofite).
CLASIFICARE

REGNUL PLANTE se clasifică în:

1. Mușchi (briofite)
2. Ferigi (pteridofite)
3. Gimnosperme
4. Angiosperme
Putem spune că această clasificare variază de la simplu la complex, întrucât mușchii au o
organizare simplă, pe când gimnospermele și angiospermele au o organizare ceva mai
complexă, deoarece sunt plante adevărate și au sămânță, fiind numite și SPERMATOFITE.
 MUȘCHII
• CARACTERE GENERALE
Ai fost vreodată într-o zonă montană ca cea din Munții Bucegi și ai văzut pe acolo un „covor verde”, care semăna cu iarba, doar că era mai mică „de statură”? Ai
văzut vreodată prin locuri umede și umbroase, asemenea „ființe verzi”? Ei bine, ceea ce vedem noi și comparăm cu iarba, poartă denumirea de MUȘCHI.
MUȘCHII sunt considerate ca fiind primele plante care au apărut. Ei au o formă de organizare foarte simplă, fiind niște intermediari între alge și plantele
superioare. Mușchii fac parte din îngrengătura BRYOPHYTA, ce cuprinde aproximativ 12.000 de specii de mușchi. Corpul acestora se numește tal cormoid și
trăiesc aproape pe toată suprafața pământului. Putem localiza mușchii din zona ecuatorială unde este „cel mai bine” până în zonele de climă rece, zonele polare și
subpolare. Ei preferă biotopurile umede și umbroase.
Mușchii, după cum se știe, sunt PLANTE AVASCULARE, lipsite de vase liberiene lemnoase și vase conducătoare. Pur și simplu, apa circulă cu ajutorul difuziei,
iar substanțele organice și minerale cu ajutorul osmozei.
Totodată, ei sunt lipsiți de organe vegetative adevărate, adică, spre deosebire de plante, nu au rădăcină, tulpină și frunze. Au un corp numit tal cormoid și niște
firișoare foarte mici, alungite, numite RIZOIZI, cu ajutorul cărora aceștia se fixează în sol.
Majoritatea mușchilor au caractere de algă verde, adică: au cromatofori cu pigmenți asimilatori, este prezentă protonema, ce seamănă cu o algă verde, sunt
alcătuiți din tal, au anterozoizi mobili și fecundația se realizează cu ajutorul apei. Dar există și mușchi ceva mai evoluați, mușchii superiori, care sunt formați din
rizoizi monocelulari, tulpiniță și frunzișoare. Ei, spre deosebire de alge, au un țesut epitelial pluristratificat, numit EPIDERMĂ, cu rol în apărare și țesuturi
parenchimatice cu rol de transport. Organele sexuale ale mușchilor superiori sunt pluricelulare, formând gameți numiți: ANTERIDII (gameți bărbătești) și
ARHEGONII (gameți femeiești).
 • CARACTERE GENERALE
Înmulțirea poate fi de două feluri:

 Înmulțire vegetativă – este foarte rară și se realizează cu ajutorul unor

grupe de celule numite propagule.

 Înmulțirea sexuată, se realizează prin împreunarea anterozoizilor cu

oosferele și prin formarea de gameți femeiești și bărbătești. Gameții se
găsesc în organele de reproducere pluricelulare, numite anteridii și,
respectiv, arhegonii. În urma fecundației, rezultă ZIGOTUL (celula-ou)
care dă naștere la un sporogon cu spori. Sporii se împrăștie pe sol,
germinează și dă naștere la o protonemă, care, la rândul ei, va forma
mugurași, din care va rezulta planta propriu-zisă, purtătoare de anteridie
sau arhegonie.
• CLASIFICARE
MUȘCHI HEPATICI
Mușchii hepatici sunt considerați mușchi inferiori. Ei se caracterizează prin
prezența unui tal lățit. Trăiesc în pădurile montane și în locuri umede.
Reprezentant: Marchantia polymorpha (fierea-pământului)
Fierea-pământului este o specie de mușchi ce trăiește pe locuri pietroase, fiind
dioică, adică formată din flori unisexuate, dintre care cele bărbătești se află pe o
plantă, iar cele femeiești pe altă plantă.
Este formată dintr-un tal, ce se fixează pe sol cu ajutorul rizoizilor unicelulari.
MUȘCHII FRUNZOȘI
Mușchii frunzoși sunt considerați mușchi superiori, deoarece
de-a lungul timpului au reușit să evolueze. Ei sunt formați din
rizoizi, tulpiniță și frunzișoare. În vârful tulpiniței se află
SPOROGONUL cu spori.
Reprezentanți: Polytrichum commune (mușchiul de fântână),
Fontinalis (mușchiul de fântână).
 • IMPORTANȚĂ

Mușchii au rol important în natură. Ei îngroașă pătura de sol de pe roca-mamă, ajută la prevenirea
acțiunii de eroziune a solului prin reținerea apei.
Există și un mușchi special, numit mușchiul de turbă (Sphagnum). Prin carbonificare se obține
turba, care este folosită ca îngrășământ natural, combustibil și la fabricarea de „comprese” pentru
răni.
FERIGILE

• CARACTERE GENERALE

Pteridofitele (ferigile) sunt plante vasculare, cormofite, deoarece au organe vegetative adevărate, reprezentate de rădăcină,
tulpină și frunze. Rădăcina unei ferigi este subterană, de obicei firoasă, tulpina este aeriană dreaptă sau, la unele specii, ea este
reprezentată de rizom, care este o tulpină subterană. Frunzele ferigilor sunt, de obicei, penate, având pe suprafața posterioară
spori. Ferigile nu au flori, fructe și semințe. Nutriția este autotrofă prin fotosinteză. Au vase conducătoare lemnoase și liberiene
imperfecte numite TRAHEIDE. Au un ciclu de viață digenetic, adică formează două generații atunci când se reproduc.
În prima etapă, se formează o generație sporofitică. Ea este reprezentată de sporofiți, care formează sporogoane din care iau
naștere spori. Aceștia se germinează, dând naștere la un PROTAL. Protalul este o „plantă” în formă de inimioară care trăiește
independent, având pe suprafața posterioară organele reproducătoare cu gameți.
În a doua etapă, se formează o generație gametofitică. Gametul bărbătesc – anterozoid, care se găsește în organele de
reproducere bărbătești – anteridii, va fecunda cu oosfera – gametul femeiesc, care se găsește în organul reproducător femeiesc –
arhegon, dând naștere la un zigot. Din zigot ia naștere planta adultă care va fi purtătoare de anteridie sau arhegonie.
• CLASIFICARE

Ferigile se clasifică în 3 clase, și anume:

o Clasa Licopodiatae – Licopodium clavatum (pedicuța)
o Clasa Equisetatae – Equisetum arvense (coada-calului)
o Clasa Filicatae – Dryopteris filix-mas (feriga comună)

Licopodium clavatum – pedicuța

• IMPORTANȚĂ

Ferigile sunt folosite ca și plante ornamentale. Pădurile de ferigi care au existat, au creat
actualele depozite de cărbuni. Multe dintre ele sunt folosite ca și plante ornamentale. Din
rădăcina unor specii de ferigi se obțin medicamente cu rol viermifug.
GIMNOSPERMELE

• CARACTERE GENERALE

Gimnospermele sunt primele plante cu flori. Ele au vase conducătoare imperfecte numite TRAHEIDE. Traheidele conțin vase liberiene –
conduc seva elaborată și vase lemnoase – seva brută.

Sunt plante cormofite – au organe vegetative adevărate (rădăcină, tulpină, frunze) și sunt spermatofite (produc semințe). Nu fac fructe,
asta fiind și diferența dintre gimnosperme și angiosperme. Ele conțin rășină (se mai numesc și rășinoase)

Rădăcina lor este rămuroasă, iar frunzele sunt:

a) Aciculare (în formă de ac) – la conifere;

b) Penate – la cicadale;

c) Palmate – la ginkoale.

Au conuri bărbătești situate pe un individ bărbătesc (un singur con bărbătesc) și conuri femeiești situate pe indivizi femeiești (o
inflorescență). Sămânța nu este închisă în fruct.
• CLASIFICARE

Gimnospermele se clasifică în:

o Cicadale – Cycas revoluta;
o Ginkoale – Gynko biloba;
o Conifere – Pinus sylvestris (pinul)
Cycas revoluta

Gynko biloba
• IMPORTANȚĂ

Gimnospermele au următoarele utilizări:

 Cicadale – se folosesc pentru ornament;
 Ginkoale – în industria farmaceutică;
 Conifere – lemn, rășină, obținerea de siropuri cu rol în sistemul respirator.
ANGIOSPERMELE

Angiospermele sunt plante cormofite, spermatofite, cu flori, fructe și semințe. Au organe vegetative: rădăcină, tulpină și frunze.
Rădăcina este firoasă, pivotantă sau rămuroasă.
Tulpina poate fi: aeriană (floarea-soarelui), târâtoare (dovleac), agățătoare (mazăre, fasole), subterană: bulbi (ceapă, usturoi),
rizomi (mentă), tuberculi (cartof).
Frunzele sunt pețiolate, au limb, teacă și nervuri (paralele, palmate, penate).
Au organe reproducătoare reprezentate de flori, fructe și semințe.
Florile sunt de două tipuri:
• unisexuate (monoice) – flori care sunt și bărbătești și femeiești simultan, sau hermafrodite. Aceste flori se găsesc pe un singur
individ.
• bisexuate (dioice) – flori cu sexe separate ce se găsesc pe indivizi diferiți.
ANGIOSPERMELE

O floare hermafrodită este formată din:

• Peduncul;
• Receptacul;
• Caliciu (notat K, este reprezentat de totalitatea sepalelor unei flori);
• Corola (notată C, este reprezentată de totalitatea petalelor unei flori);
• Androceul (notat A, este partea bărbătească a florii, formată din totalitatea staminelor)
• Gineceul sau pistilul (notat G, este partea femeiască a florii, formată din totalitatea carpelelor);
ANGIOSPERMELE

Androceul este format din:

• Stamine – filament staminal + anteră pe care se formează grăuncioare cu polen, ce vor da
naștere la câte doi gameți bărbătești.
Gineceul este format din:
• Stil;
• Stigmat;
• Ovar (format din 7 celule, dintre care 6 sunt haploide + 1 sacul embrionar)
ANGIOSPERMELE

Înmulțirea angiospermelor se face în două etape:

1. Un gamet va fecunda cu oosfera în ovarul pistilului formând zigotul, iar prin diviziuni
mitotice repetate, se formează embrionul.
2. Al doilea gamet bărbătesc va fecunda sacul embrionar formând endospermul, cu rol de
hrănire a embrionului; endospermul și embrionul formează sămânța.
Din ovarul pistilului se va forma fructul, care conține ovulul cu sămânța.
• CLASIFICARE

Angiospermele se clasifică în două clase, după cum Exemple: ceapa, usturoiul, laleaua, crinul, etc.
urmează:
B. CLASA DICOTILEDONATE:
1. Clasa Monocotiledonatae;
• Rădăcini pivotante, rămuroase;
2. Clasa Dycotiledonatae.
• Fascicule conducătoare dispuse concentric;
A. CLASA MONOCOTILEDONATE:
• Frunze penate, palmate;
• Rădăcini firoase;
• Flori cu multiplu de 4 sau 5
• Fascicule conducătoare dispuse neregulat;
• Sămânța cu 2 cotiledoane.
• Frunze cu nervuri paralele;
Exemple: nucul, cartoful, vița de vie, morcovul.
• Flori cu multiplu de 3;
• Sămânța cu un singur cotiledon.