DIENCEFALUL (creierul intermediar)

- așezat în prelungirea (vârful) TC;

- format din substanță cenușie și substanță albă, ce formează fibre aferente (vin de la nucleul dorsal al
vagului, mezencefal, calea optică, formațiunile olfactive, talamus, sistemul extrapiramidal, cortexul
cerebral) și fibre internucleare;
- situat sub emisferele cerebrale și deasupra mezencefalului, pe care îl acoperă;
- cuprinde în interior ventriculul III (situat central), care la bază comunică cu ventriculul IV prin
apeductul mezencefalic Sylvius, iar superior cu ventriculele I și II;
- cuprinde formațiuni dispuse în jurul ventriculul III:
1. talamusul – releu pentru toate sensibilitățile cu excepția celor vizuale, auditive și olfactive,
conexiuni subcorticale, conexiuni cu ariile de asociație; nucleii săi prezintă conexiuni talamo-
corticale, talamo-striate, talamo-cerebeloase, talamo-bulbare, talamo-hipotalamice
2. metatalamusul – releu pentru sensibilitățile vizuală și auditivă
3. hipotalamusul – centru superior de integrare, reglare și coordonare a principalelor funcții ale
organismului: metabolismul intermediar, secreția endocrină, termoreglarea, digestia prin centrii
foamei, setei și sațietății, unele acte de comportament, ritmul somn-veghe, menținerea
homeostaziei mediului intern, reglarea funcțiilor vegetative, formează o unitate funcțională
împreună cu sistemul limbic
4. epitalamusul – comunică cu epifiza; integrează senzațiile olfactive într-un comportament motor
general, acționează asupra complexului hipotalamo-hipofizar
5. subtalamusul – dpdv funcțional aparține sistemului extrapiramidal

TALAMUSUL

- format din două mase nervoase de substanță cenușie, ce se învecinează lateral cu corpii striați
(nucleii bazali) și cu ventriculul III;
- substanța cenușie – nuclei de trei tipuri:
a) nuclei de releu – pentru căile sensibilității specifice, al treilea neuron se găsește în talamus;
excepție fac calea sensibilității olfactive, ce nu sinapsează în talamus și cea a sensibilității
viscerale (interoceptice) ce fac sinapsă mai întâi în hipotalamus și apoi în talamus; neuronii
 talamici realizează analiza impulsurilor (reglează intensitatea stimulului) înainte de a le proiecta
cortical;
b) nuclei de asociație – conectează nucleii de releu; primesc colaterale de la toate căile senzitive și
motorii extrapiramidale, realizând o funcție de integrare a impulsurilor de la mai mulți nuclei
talamici;
c) nuclei nespecifici – realizează conexiuni corticale și subcorticale (TC, cerebel), ei primesc
impulsuri de la substanța reticulată a TC; participă la reglarea ritmului nictemeral și la realizarea
unor procese afective;

METATALAMUSUL
- situat în partea inferioară a talamusului;
- este alcătuit din două perechi de corpi (nuclei) geniculați:
a) corpi geniculați laterali (externi) – stație de releu pentru calea vizuală;
b) corpi geniculați mediali – stație de releu pentru calea acustică.
- din corpii geniculați pleacă colaterale spre coliculii cvadrigemeni de pe fața posterioară a TC.

EPITALAMUSUL
- situat în partea superioară și posterioară a talamusului;
- alcătuit din glanda epifiză (pineală) și doi nuclei habenulari la nivelul cărora se închid reflexele
olfactivo-somatice, reflexe motorii și secretorii digestive;

SUBTALAMUSUL
- situat în continuarea TC, sub talamus;
- nucleii săi sunt în legătură cu căile extrapiramidale cu origine corticală, având rol motor;

HIPOTALAMUSUL
- se află la baza diencefalului, sub talamus, superior de TC;
- fuzionează cu mezencefalul și poate fi observat pe fața bazală a encefalului de la nivelul chiasmei
optice până la marginea posterioară a corpilor mamilari;
- prezintă o formațiune ca o tulpină – infundibulul (tija pituitară) prin care comunică anatomic cu
hipofiza;
- infundibulul este compus din: sistemul vascular port-hipotalamo-hipofizar (legătura dintre nucleii
mijlocii cu adenohipofiza) și tractul nervos hipotalamo-hipofizar (legătura dintre nucleii anteriori –
supraoptici și paraventriculari cu neurohipofiza);
- format din 3 grupe de nuclei:
a) nuclei anteriori – formați din neuroni secretori ce își eliberează produsul în neurohipofiză
(oxcitocina, vasopresina) cu rol de integrare parasimpatică;
b) nuclei mijlocii – formați din corpi neuronali secretori ce controlează activitatea adenohipofizei;
au rol de integrare parasimpatică;
c) nucleii posteriori – integrare simpatică.

Funcțiile hipotalamusului
o centru superior de integrare a stimulilor viscerali – reglarea activității SNV:
▪ controlează centrii vegetativi din TC și MS;
▪ influențează: PA, rata (frecvența) și forța contracțiilor miocardice, motilitatea tubului
digestiv, frecvența și amplitudinea VP, diametrul pupilei (mioză, midriază) ș.a.;
o prin legăturile cu hipofiza, intervine în reglarea altor glande endocrine;
o menține homeostazia mediului intern;
o intervine în procesele complexe de adaptare a organismului la anumite condiții de mediu (ex.
frig);
o centrul reacțiilor emoționale prin nucleii pentru perceperea fricii, plăcerii, furiei, de unde pe
căi nervoase vegetative inițiază expresiile fizice ale emoțiilor;
 o termoreglare („termostatul corpului uman”) – la el ajung informații de la termoreceptori
(Ruffini și Krause); în funcție de informațiile primite, centrii termoreglării inițiază răcirea
corpului prin transpirație / încălzirea corpului prin frisoane;
o reglează aportul alimentar prin centrii foamei și sațietății, centri stimulați de aportul de
nutrimente din sânge și de unii hormoni;
o reglează echilibrul hidric și setea – cu ajutorul osmoreceptorilor din viscere, care sunt
sensibili la variațiile concentrațiilor mediului intern; când concentrația mediului intern este
mare, osmoreceptorii sunt stimulați și transmit această informație către hipotalamus care,
prin nucleii anteriori, descarcă în neurohipofiză ADH ce împiedică eliminarea apei și reținerea
ei la nivel renal; de asemenea apare și senzația de sete prin stimularea, în aceleași condiții, a
centrului hipotalamic de sete;
o reglează ritmul nictemeral împreună cu centrii corticali (cei mai importanți sunt cei vizuali) și
substanța neagră din mezencefal;
HIPOTALAMUSUL ESTE CONTROLAT DE SCOARȚA CEREBRALĂ!

Leziuni ale hipotalamusului pot provoca:

- obezitatea (prin afectarea metabolismului glucidic);
- pierderea capacității de menținere a temperaturii corpului;
- pierderea apetitului;
- diabet insipid.

Activitatea diencefalului este coordonată de cortexul cerebral.