Curs 13 SI 14

ANALIZATORII
Analizatorii (organele de simt) sunt formatiuni anatomo-functionale complexe prin care sistemul nervos
central receptioneaza informatiile din mediul extern sau intern, le conduce si le transforma in senzatii
specifice; astfel ei reprezinta canalele informationale ale sistemului nervos, ei contribuie la realizarea
integrarii organismului intr-un tot unitar si in acelasi timp, in mediul inconjurator.
Analizatorul este alcatuit din trei segmente: periferic, de conducere si central.
 Segmentul periferic (receptorul); exp: exteroceptori, interoceptori si proprioceptori.
      Segmentul de conducere este alcatuit din caile nervoase aferente care au rolul de a transmite
impulsurile nervoase aparute in receptori, pana la centrii nervosi superiori. Caile ascendente sunt
directe sau indirecte.
      Segmentul central este reprezentat de zona corticala specifica, in care se opereaza analiza si
sinteza informatiei primite prin stimulii nervosi, in urma carora vor rezulta senzatii specifice
(vizuale, auditive, ) si constiente.
1. EXTEROCEPTORII: analizatorul cutanat (somestezic), gustativ, olfactiv, vizual, auditiv, vestibular
2. PROPRIOCEPTORII: analizatorul motor (kinestezic) ṣi analizatorul motor (vorbirii).
3. INTEROCEPTORII
Pentru mentinerea functionarii normale a organelor interne si a constantei mediului intern exista asa-
numitul analizator intern, se gasesc receptori specializati (interoceptori) de tipul terminatiilor
nervoase libere, corpusculi Vater-Pacini, Krause etc.
Interoceptorii se clasifica in functie de natura stimulilor care ii excita: mecano- sau presoreceptori,
chemoreceptori, osmoreceptori, termoreceptori.

1.ANALIZATORUL CUTANAT ( PIELEA)

Este invelisul care protejeaza organismul uman de agresiunile mediului extern. In piele se afla un numar
mare de receptori foarte sensibili, care au rolul de a sesiza diferentele intre cald si rece, apasare,
mangaiere, durere.
Pielea este alcatuita din trei straturi principale.
1. Epiderma, stratul superficial al pielii, alcatuita dintr-un epiteliu stratificat de tip cornos, ale carui
celule se regenereaza in permanenta. Contine terminatii nervoase libere si este strabatuta de fire de par si
de canalele excretoare ale glandelor sudoripare.
2. Derma, situata sub epiderma, este alcatuita din tesut conjunctiv. Stratul superficial al dermei
formeaza spre epiderma papilele dermice. Derma contine canalele de excretie ale glandelor sudoripare, o
retea vasculara si receptori nervosi.
Receptorii sunt :
- terminatiile nervoase libere (receptori ai tactului si presiunii);
 - discurile Merkel (de percepere a proprietatilor fine ale obiectelor);
- corpusculii Meissner (de percepere a atingerilor ṣi vibratiilor foarte fine);
- corpusculii Krause (de percepere a temperaturilor scazute).
Derma mai contine partea superioara a foliculului pilos, glande sebacee si un muschi neted piloerector.
Acest muschi ridica firele de par sub actiunea impulsurilor nervoase primite prin fibrele simpatice.
3. Hipoderma este stratul profund care separa pielea de structurile subiacente. Este formata din tesut
conjunctiv lax, bogat in celule adipoase, cu rolul de rezerva nutritiva, de izolator termic si mecanic.
Hipoderma contine partea profunda a foliculilor pilosi, glomerulii glandelor sudoripare, o retea vasculara
si receptori nervosi (corpusculii Vater-Pacini, Ruffini si Golgi-Mazzom). Prin receptorii pe care ii
contine, pielea asigura sensibilitatea tactila, presionala si vibratorie, termica si dureroasa.
Receptorii tactili sunt sensibili la cele mai mici atingeri ale pielii, sunt terminatii nervoase libere sau
receptori incapsulati.
Receptorii pentru presiune sunt sensibili la actiunea mecanica de apasare a pielii.
Acuitatea tactila a degetelor este utila indeosebi nevazatorilor pentru citirea Braille. Simbolurile Braille
sunt puncte in relief, asezate in pagina la distante de 2,5 mm. Pipaind aceste puncte in relief pe pagina,
un nevazator experimentat poate citi pana la 100 de cuvinte pe minut.
Receptorii tactili si de presiune se adapteaza, in general, foarte usor. De aceea contactele permanente nu
sunt percepute (imbracamintea, presiunea atmosferica).
Segmentul periferic este reprezentat de receptorii tactili, termici si durerosi aflati in diferite straturi ale
pielii. Pielea sau tegumentul este organul conjunctivo-epitelial care acopera intreaga suprafata a corpului
si se continua cu mucoasele de la nivelul orificiilor.
Segmentul intermediar (calea de conducere):
Primul neuron se afla pe radacina posterioara a nervului spinal, in ganglionul spinal. Fibrele sensibilitatii
termice, dureroase si tactile fac sinapsa cu cel de-al II-lea neuron in cornul posterior al maduvei spinarii,
al carui axon trece in cordoanele laterale, formand fasciculele spinotalamic lateral, termic-dureros si
spinotalamic anterior, tactil. Cel de-al treilea neuron se afla in talamus, iar axonul acestuia proiecteaza
informatia in cortex.
Segmentul central:
Este reprezentat de neocortexul receptor, aflat in girusul postcentral din lobul parietal (aria somestezica
I). Fiecare zona a corpului are o proiectie corticala. Aria corticala senzitiva reprezinta un fel de om –
homunculus senzitiv. Cele mai intinse reprezentari corticale o au zonele corporale cu sensibilitatea cea
mai mare: buzele, limba, mana. In peretele superior al santului lateral se afla aria somestezica II, unde se
face proiectia sensibilitatii tactile grosiere.

2.ANALIZATORUL KINESTEZIC
Analizatorul kinestezic (motor) are rol important în reglarea tonusului muscular, în funcṭia locomotorie
şi perceptia fortei.
Rolul analizatorului kinestezic
 în desfăşurarea normală a activităii motorii;
 în analiza fină a mişcărilor;
 în coordonarea mişcărilor.
Structura analizatorului kinestezic.
Creierul reuseste sa coordoneze miscarile voluntare printr-un reglaj central diferentiat, in care
informatiile emise de receptorii vestibulari si de receptorii musculari ajung la centrii nervosi care
coordoneaza tonusul, postura, gesturile in raport cu intentia. Printr-un sistem de feed-back, comanda este
controlata clipa de clipa prin efectul produs.
Miscarea este rezultatul actiunii de ansamblu a organului de simt kinestezic, format din milioane de
receptori microscopici (proprioceptori) dispusi in milioane de fascicule musculare, tendoane, suprafete
articulare, ligamente.
Dupa structura lor, exista mai multe tipuri de proprioceptori:
- fusuri neuromusculare, distribuite in tot corpul printre fibrele musculare striate;
- terminatii nervoase libere.
- corpusculii Ruffini: din articulaṭii recepṭionează informaṭiile în legătură cu poziṭia şi mişcările din
articulaṭii;
- corpusculii Paccini din:fasciile musculare, ligamente, periost, tendoane. Toate acestea sensibili la
mişcările rapide şi la vibraṭii.
- organele tendinoase Golgi din ligamente şi tendoane.
Fusurile neuromusculare sunt receptori care contin 3-12 fibre musculare modificate, subtiri, in forma
de fus, numite fibre intrafusale, inconjurate si prinse intr-o capsula conjunctivă.
Structural, fusul are o portiune centrala, necontractila, plina de nuclei. Aceasta zona prezinta doua
categorii de terminatii nervoase senzitive, primare si secundare, care functioneaza ca receptori
senzoriali.
Terminatiile nervoase senzitive primare formeaza o spirala in jurul fibrelor intrafusale. Ele au o viteza
de conducere foarte mare. Deasupra si dedesubtul fibrelor senzitive primare se afla terminatiile senzitive
secundare, „in buchet”. Ele sunt mai subtiri si au o viteza de conducere mai lenta. Terminatiile senzitive
sunt dendrite ale neuronilor somatosenzitivi din ganglionul spinal.
Organele tendinoase Golgi sunt situate la jonctiunea fibrelor musculare cu tendonul. Acestea sunt
retele de terminatii nervoase butonate pe fibrele musculare, la insertia lor pe tendon. Aceste terminatii
nervoase sunt formate din dendritele neuronilor situati in ganglionul spinal.Cand fasciculele musculare se
contracta, trag de tendon pentru a efectua miscarea. Receptorii tendinosi percep intensitatea acestei
tractiuni (tensiunea contractiei musculare). Daca tensiunea de contractie musculara este prea mare, atunci
impulsul nervos format este transmis maduvei spinarii, care reduce activitatea muschiului respectiv.
Segmentul de conducere: impulsurile de la proprioceptorii musculo-articulari se transmit la centrii
nervosi superiori pe doua cai. Aceste cai ale sensibilitatii proprioceptive sunt constiente (fasciculul Goll-
Burdach) si inconstiente (fasciculele spinocerebeloase).
Segmentul central:
Caile sensibilitatii proprioceptive constiente proiecteaza in aria senzitivo-motorie parieto-frontala, unde
au loc analiza si sinteza informatiilor kinestezice. Alte arii, frontale si parietale, coordoneaza miscari mai
putin diferentiate. Lezarea oricarui segment al analizatorului kinestezic determina tulburari de
coordonare a muschilor; muschii nostri isi simt propria forta si sfortare. Receptorii din masa musculara
semnalizeaza intensitatea de tractiune si incordare (tonus) in cursul desfasurarii miscarii.

3.ANALIZATORUL OLFACTIV
Simtul mirosului (olfactia) la om este localizat in cavitatea nazala. Miresmele din jurul nostru ne aduc
informatii despre obiectele sau fiintele din mediul inconjurator. Mirosul ne informeaza despre calitatea
aerului sau despre starea unor alimente, ne ajuta la recunoasterea persoanelor si a locurilor, uneori chiar
la retrairea amintirilor.
Segmentul receptor este reprezentat de mucoasa olfactiva, o parte a mucoasei care captuseste cavitatea
nazala.
Mucoasa olfactiva apare ca o zona limitata la o suprafata de 2-3 cm2. Este galbena si permanent umeda,
alcatuita dintr-un strat de celule epiteliale (de sustinere), intre care se afla celulele alungite receptoare.
Receptorii olfactivi se numesc chemoreceptori, deoarece sunt stimulati de substante chimice volatile,
antrenate de aerul inspirat si dizolvate in lichidul vascos de la suprafata mucoasei olfactive.
Celulele receptoare sunt neuroni olfactivi bipolari (protoneuronul caii), ale caror dendrite sunt situate
printre celulele de sustinere. Dendritele se termina cu o mica vezicula (buton olfactiv), prevazuta cu 6-12
cili. Cilii olfactivi ies la suprafata mucoasei in mucusul secretat de celulele glandulare ale acesteia.
Neuronul olfactiv (protoneuronul) intra, deci, in contact direct cu excitantul, fara nici un dispozitiv de
receptare, selectare sau dirijare a informatiei. Axonul său transmite direct centrului imediat superior o
simpla informatie: prezenta sau absenta excitantului olfactiv.
Segmentul de conducere:
Axonii neuronilor olfactivi bipolari, care formeaza nervii olfactivi, strabat lama ciuruita a etmoidului
(de la baza craniului) si patrund in bulbii olfactivi. Aici fac sinapsa cu celulele mitrale (neuroni
ganglionari multipolari), deutoneuronul caii. Axonii celulelor mitrale formeaza tracturile olfactive si se
termina in cortex.
Segmentul central este localizat in aria olfactiva din paleocortex. Sensibilitatea olfactiva este foarte
diferita de la un individ la altul, chiar la acelasi individ variaza in unele situatii: - inainte de masa
sensibilitatea olfactiva este mai mare decat dupa aceea. Se apreciaza ca sensibilitatea olfactiva este mai
mare la copii decat la varstnici. La femeile insarcinate sau in cazul unor boli digestive sensibilitatea
olfactiva este marita.
Intensitatea senzatiilor olfactive depinde si de alti factori: concentratia substantelor odorante, gradul lor
de solubilitate, umiditatea si sanatatea mucoasei.
O substanta odoranta care persista mult timp in jurul nostru determina fenomene de adaptare olfactiva,
intensitatea excitatiei scazand pana la disparitie, desi stimulul persista. Este posibila formarea altor
senzatii olfactive sub actiunea unor substante care nu au act.

4.ANALIZATORUL ACUSTICO-VESTIBULAR

Analizatorul acustico-vestibular este format din doua componente – acustica si vestibulara, avand rolul
de a asigura auzul respectiv, echilibrul.

A.Segmentul periferic, situat in partea laterala a capului, reprezentat de ureche, este un organ pereche,
constituit de trei segmente: urechea externa, medie si interna.
1.Urechea externa este formata din pavilion si conductul auditiv extern.Pavilionul are o structura
cartilaginoasa, fiind acoperit de piele si fiind mobilizat foarte putin de trei muschi pielosi, - muschii
auriculari. Conductul auditiv extern, continua spre inauntru pavilionul, avand o structura
fibrocartilaginoasa in partea laterala si osoasa in partea interna, intrand in componenta osului temporal.
Acest conduct este tapetat de o mucoasa, care reprezinta un tegument modificat, cu peri rudimentari,
glandele sudoripare si sebacee modificate – glande ceruminoase, ce secreta cerumenul. Orificiul intern al
conductului auditiv extern este ocupat de – membrana timpanului, ce il separa de urechea medie.
Urechea externa are rolul de a capta si dirija undele sonore din exterior spre membrana timpanica.
2.Urechea medie (casa timpanului) situata tot in osul temporal, este ingusta transversal si comunica
posterior cu niste cavitati osoase – celulele mastoidiene, iar anterior, printr-un canal stramt -trompa lui
Eustache, cu nazofaringele. Pe peretele intern al ei se gasesc doua mici orificii: ferestrele
ovala si rotunda, ocupate de cate o membrana, ambele corespunzand urechii interne.
In interiorul urechii medii sunt trei oscioare articulate intre ele, si fixate lateral de membrana timpanului
prin ciocan, iar inauntru de membranele ferestrei ovale prin scarita; intre acestea doua se gaseste al
treilea oscior – nicovala.
Interiorul urechii medii este tapetat de o mucoasa care se prelungeste si in cavitatile si trompa lui
Eustache cu care comunica.
3.Urechea interna este sapata in stanca temporalului, si corespunde in partea laterala urechii medii, iar
intern conductului auditiv intern, care se deschide endocranian.
Urechea interna este formata din mai multe cavitati mici ce alcatuiesc labirintul osos, care cuprinde:
vestibulul osos, trei canale semicirculare osoase si melcul osos.
In vestibulul osos se deschid trei canale semicirculare, orientate in cele trei planuri ale spatiului. Inspre
anterior si inauntru vestibulul osos comunica cu melcul osos, un canal spiral, ce face doua ture si
jumatate in jurul unei structuri conice - columela (modiolul), care are baza posterior spre conductul
auditiv intern si varful spre anterior.
In interiorul labirintului osos, dar de dimensiuni mici, se afla labirintul membranos, reprezentat de
formatiuni cavitare inchise ce comunica numai intre ele si contin un lichid numit endolimfa. Intre peretii
labirintului osos si labirintul membranos se gaseste un alt lichid numit perilimfa.
Labirintul membranos este format din: utricula si sacula, doua mici vezicule unite intre ele si situate
in vestibulul osos; trei canale semicirculare membranoase, care se deschid in utricula si prezinta la un
capat cate o dilatatie numita ampula; melcul membranos, ce comunica cu sacula, si urmeaza aceeasi
turatie in melcul osos pana la varful columnei.
La nivelul melcului membranos se gaseste receptorul acustic (organul lui Corti) care este format astfel:
o membrana bazilara, vibratorie, a caror fibre conjunctive constituiente au diferite marimi, fiind mai
lungi spre varf si mai scurte spre baza melcului;
pe membrana bazilara se gasesc printre celulele de sustinere, celule senzoriale cu polul apical prevazut
cu cili inclavati intr-o membrana tectoria.
La polul bazal al celulelor senzoriale se infasoara dendritele neuronilor dintr-un ganglion spiral a lui
Corti, situate intr-un sant spiral sapat in columela. Axonii ganglionilor lui Corti dupa ce au patruns prin
columela prin canale mici paralele cu axul ei, ajung in conductul auditiv intern, se unesc si alcatuiesc
nervul acustic, care se alatura nervului vestibular.
Mecanismul auditiei se considera, de catre majoritatea autorilor, ca s-ar produce astfel: excitatiile
sonore preluate de urechea externa sunt transmise de la membrana timpanului spre membrana ferestrei
ovale prin intermediul lantului de oscioare. Vibrarea membranei ferestrei ovale se transmite perilimfei
urechii interne ca unde vibratorii, care ar produce intrarea in vibratii rezonatorii a fibrelor membranei
bazilare (e aceeasi frecventa cu a undelor sonore) din organul Corti al melcului membranos – pentru
sunetele joase la varful melcului, iar pentru cele inalte la baza melcului. Aceste vibratii imping si celulele
senzoriale, a caror cili de la polul apical vor lua contact cu membranea tectoria, realinandu-se un
potential de actiune in dendritele neuronilor din ganglionul Corti care infasoara baza celulelor senzoriale.
La nivelul utriculei, saculei si ampulelor canalelor semicirculare membranoase, se gasesc epitelii
senzoriale a caror celule senzoriale sunt stimulate de accelerarea sau incetinirea miscarii intregului corp
sau numai a capului. Aceste epitelii senzoriale alcatuiesc  receptorul vestibular. La nivelul utriculei si
saculei formeaza macule “acustice” care contin, printre celule de sustinere, celule senzoriale cu cili la
polul apical, peste care se suprapune un strat gelatinos prevazut cu concretiuni calcare (otoliti),
numit membrana otolitica. In dreptul ampulelor canalelor semicirculare se gasesc creste ampulare
prevazute tot cu celule de sustinere, iar printre ele celulele senzoriale au cilii patrunsi intr-o masa
gelatinoasa, dar fara a mai contine otoloti. La baza acestor celule senzoriale din utricula, sacula si
ampulele canalelor semicirculare se dispun dendritele neuronilor vestibulari a caror corpuri celulare se
gasesc in ganglionul Scarpa, situate in conductul auditiv intern. Axonii acestor ultimi neuroni
formeaza nervul vestibular.
CALEA DE CONDUCERE este reprezentata de:calea acustica – cuprinde fibrele axonice ale
nervului acustic ce fac sinapsa in nuclei cohleari din jonctiunea bulbopontina, a caror axoni sinapseaza in
neuronii din corpul geniculat medial (metatalamus).
Calea vestibulara este formata din nervul vestibular (VIIIv) al caror fibre fac sinapsa in nuclei
vestibulari din jonctiunea bulbopontina.
SEGMENTUL CENTRAL este reprezentat astfel: ariile acustice sunt 41, 42 si 22 din girusul temporal
superior, unde se formeaza senzatiile acustice.

5.ANALIZATORUL GUSTATIV
Analizatorul gustativ are rolul de a informa asupra calitatii alimentelor introduse in gura, dar intervine si
in declansarea reflexa neconditionata a secretiei glandelor digestive.
Limba este organul gustativ. Daca privim cu lupa suprafata acesteia, observam proeminente si rugozitati,
denumite papile.
 Papilele au forme diferite: 
- firisoare  (filiforme), sunt alcătuite dintr-o parte centrală care se desface la vârf în mai multe
firişoare. Au rol numai în sensibilitatea generală a limbii, lipsindu-le corpusculii gustativi.
Mucoasa linguală prezintă şi glande mucoase,care se deschid în şanurile circulare ale papilelor,
având rol deosebit în functia gustativă.
- ca filele unei carti (foliate), sunt reprezentate prin nişte lame paralele,asemenea foilor unor cări.
Se găsesc posterior şi pe marginile limbii având pe suprafata lor corpusculi gustativi.
- ciupercute  (fungiforme), se află pe vârful şi pe marginile limbii.Au forma unor
ciuperci,prezentând la vârf o umflătură numită cap sprijinită pe o porṭiune subtire numită pedicul.
Fata superioară a capului conṭine corpusculi gustativi.
- in formă de potir (caliciforme), în număr 7-11, sunt cele mai mari papile gustative şi se găsesc la
baza limbii, sub forma literei V, cu deschidere spre vârful limbii.Este alcătuită dintr-un mamelon
cilindric în jurul căruia se află un şan perimamelonar şi un caliciu care înconjoară şanul
perimamelonar.În pereṭii şanṭului perimamelonar,ai mamelonului şi ai caliciului se află
formaṭiuni specializate pentru perceperea excitaṭiilor gustative numite corpusculi gustativi.
Celulele senzoriale au la vârf un cil gustativ care iese prin canalul gustativ în şanṭul perimamelonar.La
baza celulelor senzoriale se găsesc terminaṭiile aferente ale nervilor gustativi. Între celulele gustative se
găsesc celulele de susṭinere înconjurate de un sant adanc (circumvalate).
- smocuri de firisoare (coroliforme), 
Primele doua tipuri de papile au rol in sensibilitatea tactila si termica. Papilele fungiforme si
circumvalate sunt papile gustative, prevazute cu chemoreceptori.
Segmentul periferic
Este format de corpusculi gustativi care se regăsesc în grosimea epiteliului lingual şi bucofaringian.
Mucoasa linguală este o membrană de culoare roz alcatuită din epiteliu pavimentos stratificat şi corion,în
care se află formaṭiuni caracteristice numite papile linguale.
Receptorii sunt muguri gustativi care includ celulele senzoriale. Se gasesc in papilele din mucoasa
linguala si, in numar mai redus, si in mucoasa labiala, a obrajilor, a valului palatin, a faringelui si a
epiglotei, în mucoasa linguala, mugurii gustative, în santul din jurul papilelor circumvalate. Ei sunt in
numar de 6-12, dispusi in V la baza limbii. Acestia se mai gasesc si la suprafata papilelor fungiforme de
pe fata dorsala a limbii, ca si in santurile dintre papilele foliate de pe marginile limbii.
Receptorii gustativi sunt chemoreceptori, stimulati de substante sapide, dizolvate in apa si saliva.
Substantele insolubile, insipide, nu au gust. Papilele filiforme nu au muguri gustativi.
Segmentul de conducere:
Nervii  care conduc sensibilitatea gustativa sunt nervul facial (VII) pentru mugurii din partea anterioara a
limbii, nervul glosofaringian (IX) pentru treimea posterioara si nervul vag (X) pentru restul mugurilor
gustativi. Fibrele acestor nervi se alatura in bulb, unde fac sinapsa cu deutoneuronul caii.
Segmentul central se gaseste in partea inferioara a girusului postcentral din lobul parietal, in acelasi
loc unde se proiecteaza sensibilitatea generala a fetei.
Omul percepe patru gusturi fundamental: acru, sarat, amar si dulce. Gustul variat al diferitelor
alimente rezulta din combinatiile celor patru gusturi fundamentale, asociate cu senzatiile olfactive si
buco-faringiene (tact, temperatura).
Gustul acru  este localizat pe marginile limbii, la nivelul buzelor si al gingiilor.
Gustul sarat  este perceput pe marginile stanga si dreapta ale limbii, in partea anterioara.
Gustul amar este perceput spre baza limbii.
Gustul dulce  la varful limbii.
Mugurii gustativi din mucoasa faringiana si epiglotica percep, prin asociatie, toate gusturile
fundamentale.
Sensibilitatea gustativa variaza in functie de concentratia diferitelor substante sau de varsta si sexul
persoanelor. La varstnici este mai redusa decat la adulti.
Unele persoane au o sensibilitate foarte mare pentru anumite gusturi (de exemplu, degustatorii de vinuri).
Exista o mare diversitate a gusturilor pentru alimente, dar toate au trei componente negustative comune:
- componenta termica, participa discret prin intermediul mirosului;
- componenta tactila, care iuteste mancarea si este excitata prin condiment
- componenta osmica – mirosurile degajate de alimentele calde imbunatatesc gustul produselor
alimentare.

6.ANALIZATORUL VIZUAL
Cea mai mare parte a informatiilor din mediul exterior este receptionata prin vaz.Vederea are un rol
esential in adaptarea la mediu, orientarea spatiala, in mentinerea echilibrului si in activitatile specific
umane.
A)Segmentul receptor este inclus în globul ocular.
Globul ocular este constituit din : - invelisuri, -aparatul optic si receptorul
I.Învelisurile globului ocular:
a. tunica fibroasa, sclerotica,este o formatiune conjunctiva, albă la exterior ,cu rol protector, pe ea se
insera musculatura extrinseca a globului ocular (drept-superior,inferior si intern,oblic inferior,drept
lateral,oblic superior).
b. tunica vasculara,coroida,este pigmentata si vascularizata. Are functii trofice si confera interiorului
globului ocular calitatea de camera obscura. Din ea se constituie in partea anterioara a globului ocular
irisul si corpul ciliar (musculatura intrinseca a globului ocular) cu fibre circulare si radiare.
c. tunica nervoasa,retina,cuprinde celulele fotoreceptoare.
II.Aparatul optic cuprinde mediile transparente:
1.corneea transparenta este nevascularizata, bogat inervata prin terminatii nervoase libere.
2. umoarea apoasa din camera anterioara este un lichid transparent, secretat permanent de procesele
ciliare si drenat prin sistemul venos.
3.cristalinul este o lentila biconvexa, transparenta, învelita într-o capsula-cristaloida. Este situat în
spatele irisului şi legat de corpul ciliar prin ligamentul suspensor. Nu este vascularizat si nici inervat
4.corpul vitros este un gel transparent.El umple cavitatea posterioara a globului ocular intre cristalin si
retina.
III.Receptorul sau retina, constituită din zece straturi celulare. Stratul profund, format din celule
pigmentare, are functii de protectie şi metabolice,asigurand sinteza pigmentilor fotosensibili.Al doilea
strat cuprinde celulele fotosensibile cu conuri si bastonase.
Celulele cu conuri , aproximativ 7 mil/retina,predomina in pata galbena (macula lutea) si constituie in
exclusuvitate fovea centralis, zona cu acuitate vizuala maxima. Pigmentul fotosensibil este
iodopsina.Celulele cu conuri au rol important in vederea diurna,in perceperea culorilor si a formelor.
Celulele cu bastonase , aproximativ 130 mil/retina, sunt mai numeroase la periferie, mai putine in pata
galbena si lipsesc din foveea centralis. Pigmentul fotosensibil este rodopsina. Celulele cu bastonas
asigura vederea la lumina slaba,vederea nocturna.
La nivelul stratului de neuroni bipolari si al neuronilor multipolari din retina se manifesta procesul de
convergenta.La nivelul foveei centralis nu se manifestaconvergenta.
Un neuron multipolar impreuna cu neuronii bipolari care converg la acesta si cu celulele fotoreceptoare
care converg la neuronul bipolar formeaza o unitate functionala.Acuitatea vizuala depinde de structura
unitatilor functionale asupra carora actioneaza lumina
B)Segmentul de conducere
Primul neuron al caii optice este reprazentat de
celulele bipolare din retina.dendritele acestora
sunt conectate cu celulele fotoreceptoare.
Al doilea neuron al caii il constituie celulele multipolare retiniene.axonii lor formeaza nervii
optici.Fibrele acestora se incruciseaza partial in chiasma optica,apoi continua sub numele de tracturi
optice pana la corpii geniculati laterali metatalamici unde fac sinapsa cu al treilea neuron.Axonii
neuronilor metatalamici de releu au proiectie corticala.
Din corpii geniculati se desprind colaterale spre nucleii nervilor cranieni III,IV,VI spre maduva cervico-
dorsala,spre coliculii cvadrigemeni superiori si spre SAA.Acestea constituie caile reflexelor optice de
orientare,adaptare si acomodare.
C)Segmentul central este localizat in lobii occipitali ai emisferelor cerebrale, de o parte si de alta a
scizurii calcarine, unde se afla aria optica primara. In jurul acesteia exista zona de asociatia vizuala care
determina realizarea notiunii de spatiu necesara in orientare si recunoastere si asigura memoria vizuala.