Elev: GIUBEGA ALEXANDRU-MARIN

Boala Alzheimer
Boala Alzheimer – ce este și când apare

Alzheimer este o boală neurodegenerativă progresivă care afectează memoria,

capacitatea de gândire coerentă și alte funcții cognitive importante. În prezent, nu
există un tratament care să vindece această afecțiune și nici metode de a o preveni.
Boala este, în continuare, obiect de studiu în lumea medicală și nu se cunosc exact
cauzele care duc la apariția ei. Diagnosticarea corectă și din timp, precum și
stabilirea unei scheme de tratament adecvate sunt esențiale pentru creșterea
speranței de viață în ceea ce privește această boală.

Ce este boala Alzheimer

Boala Alzheimer duce, progresiv, la degenerarea celulelor nervoase care ajung,

într-un final , să moară. Este cea mai cunoscută formă de demență, un declin
continuu al funcțiilor cognitive, care are ca efect  incapacitatea persoanei afectate
de a mai funcționa independent.

Demența în sine nu este o boală specifică și poate fi cauzată de mai mulți factori,
printre care afecțiunile degenerative cum sunt Alzheimer, Parkinson sau
Hutington . Fiecare dintre acestea afectează diferite zone ale creierului și ale
celulelor nervoase. De asemenea, este de reținut că nu toate formele de demență au
legătură cu Alzheimer. Printre acestea, ar fi de precizat demența vasculară, cu corpi
Lewy, mixtă sau frontotemporară.

Demența este un termen folosit pentru a descrie o serie de simptome care presupun
afectarea memoriei, a raționamentului, a abilităților sociale într-o asemenea
măsură, încât pacientul nu se mai poate întreține singur și are nevoie de asistență
de specialitate care să-i asigure alimentatia adecvata și sprijinul necesar ca să poată
avea o viață normală, pe cât posibil.

Un pacient cu Alzheimer experimentează emoții foarte puternice: confuzie,

frustrare, frică, furie, incertitudine, stări depresive, durere sufletească (mai ales în
stadiile timpurii ale bolii, când realizează foarte bine că vor avea loc schimbări
majore în viața sa și că nu le va putea controla). O persoană care are grijă de un
astfel de pacient îl poate ajuta să facă față acestor stări emoționale copleșitoare,
uneori, prin capacitatea de a-l asculta, abilitatea de a-l face să înțeleagă că viața
poate fi trăită în continuare, chiar și cu acest diagnotisc.  Poate cel mai important
lucru dintre toate este ca pacientul să primească ajutorul necesar pentru a-și păstra
demnitatea și respectul de sine.

Un mediu stabil, liniștit poate avea un rol esențial în gestionarea schimbărilor de

comportament, inevitabile în astfel de situații. Evenimentele neprevăzute,
zgomotul, grupurile mari de oameni, presiunea din afară ca să-și amintească
informații sau solicitarea de a rezolva probleme complicate pot cauza anxietate, iar
pacientul devine irascibil și abilitatea de a gândi clar se reduce și mai mult. Prin
urmare, îngrijirea unei persoane cu Alzheimer necesită multă atenție, compasiune,
răbdare și înțelegere și, de aceea, este bine să apelați la ajutorul unor specialiști
pentru a oferi celor dragi condițiile optime în lupta cu această boală.
Când apare boala – tipuri de Alzheimer

 Alzheimer timpuriu, cu debut precoce – este o formă a bolii care apare la

persoanele cu vârsta mai mică de 65 de ani; de obicei, pacienții au între 40 și
50 de ani atunci când primesc diagnosticul; este un tip de Alzheimer rar,
doar 5% dintre persoanele diagnosticate dezvoltând aceasta formă a bolii;
pacienții care au Sindromul Down prezintă risc mai ridicat pentru Alzheimer
precoce;
 Alzheimer târziu, cu debut tardiv – este cel mai întâlnit tip de Alzheimer
și afectează persoanele de peste 65 de ani; studiile de până acum nu au arătat
care sunt cauzele exacte pentru care unii oameni dezvoltă boala și alții, nu;
 Alzheimer familial – este o formă a bolii despre care medicii știu sigur că
este legată de gene; în familiile afectate, membrii a cel puțin două generații
dezvoltă boala; acest tip de Alzheimer reprezintă doar 1% dintre cazuri.

Cum se manifestă boala Alzheimer

Pierderea memoriei este simptomul-cheie al bolii Alzheimer. Unul dintre primele

semne ale bolii este dificultatea persoanei în cauză de a-și aminti evenimente sau
conversații recente. Pe măsură ce boala evoluează, memoria devine din ce în ce
mai slabă și apar alte manifestări clinice. Există, de asemenea, mai multe afecțiuni
care sunt înrudite cu Alzheimer, dar sunt boli diferite de aceasta. De aceea, este
foarte important consultul medical de specialitate pentru stabilirea unui diagnostic
și a schemei de tratament adecvate.

Simptomele bolii Alzheimer

Modificările de la nivelul creierului care au loc în cazul acestei boli afectează:

memoria, capacitatea de gândire, de a lua decizii independent, de a planifica și de a
rezolva probleme curente. Totuși, există anumite abilități care pot rămâne intacte
pentru mult timp, chiar dacă simptomele bolii se agravează. Este vorba despre citit,
ascultarea și înțelegerea poveștilor, relatarea întâmplărilor (de cele mai multe ori
din trecutul îndepărtat), capacitatea de a cânta, de a dansa, a  desena, de a practica
diverse meșteșuguri, de a asculta conștient și asumat  muzică. Aceste abilități se
păstrează mai mult timp, pentru că ele sunt controlate de o parte a creierului care
este afectată mai târziu în evoluția bolii.

Simptomele bolii Alzheimer sunt diferite de la pacient la pacient și evoluează de la

caz la caz , mai repede sau mai lent. Printre manifestările generale ale acestei
afecțiuni se numără, însă, următoarele:

 pacientul repetă aceleași afirmații sau întrebări;

 uită conversațiile, întâlnirile sau evenimentele recente;
 mută lucrurile pe care le folosește frecvent în locuri neobișnuite și nu își
aduce aminte;
 se rătăcește în locuri pe care le cunoaște;
 uită numele membrilor familiei;
 au dificultăți în a-și aminti cum se numesc obiectele din jur;
 își pierd capacitatea de a-și exprima gândurile coerent într-o conversație;
 au dificultăți de concentrare și de gândire, în special legate de concepte
abstracte cum sunt numerele;
 pacientul își pierde, treptat, capacitatea de a înțelege facturile pe care le
primește;
 apare incapacitatea de a mai organiza bugete sau de a face planuri
financiare;
 se observă scăderea, treptată, a capacității de a lua decizii și de a face analize
logice legate de situații obișnuite – de exemplu, un pacient cu Alzheimer se
poate îmbrăca în palton în plină vară;
 se dezvoltă anumite reacții neobișnuite în situații de rutină – o persoană care
are această afecțiune poate cu ușurință lăsa o cratiță cu mâncare pe foc până
se arde, fără să își dea seama că ceva nu este în regulă;
 apare dificultatea de a rezolva probleme curente care presupun mai multe
etape cum este, de pildă, gătitul;
 intervin schimbări de personalitate și de comportament: depresie, apatie,
iritabilitate, agresivitate, orar de somn anormal, apariția nejustificată a unor
suspiciuni legate de cei din jur.
Când trebuie să recurgem la un consult medical

După cum menționam mai sus, anumite simptome pot fi similare cu ale altor
afecțiuni. Important este ca la primele semne care arată o deteriorare a memoriei
sau a altor capacități cognitive, să ne adresăm medicului specialist pentru a face
anumite teste.

De asemenea, este esențial să fim atenți la cei din jurul nostru, mai ales dacă
sunt persoane in varsta și să observăm orice schimbări anormale de comportament
sau de comunicare.

Este de reținut și faptul că Alzheimer este cel mai întâlnit tip de demență, termen
care este utilizat ca să descrie manifestările care sunt specifice declinului mental.

Complicațiile bolii Alzheimer

Pe măsură ce boala evoluează spre stadiul final, schimbările de la nivelul creierului

pot afecta funcții fizice ca înghițitul, păstrarea echilibrului, controlul nevoilor
fiziologice. Toate acestea pot accentua vulnerabilitatea la alte probleme de sănătate
cum ar fi:

 pneumonia și alte infecții;

 fracturile;
 leziunile cauzate de căderi;
 fragmente alimentare care pot ajunge în plămâni;
 iritații ale pielii cauzate de statul prea mult în pat;
 malnutriție;


Cauze si  factori de risc

Nu se cunosc cauzele exacte ale apariției bolii Alzheimer. Oamenii de știință,

bazându-se pe numeroasele studii făcute până acum despre această afecțiune,
consideră că există o combinație de factori genetici, de mediu, legați de stilul de
viață care afectează creierul de-a lungul timpului.  În principiu, însă, ar fi vorba
despre anumite proteine care se dezvoltă anormal, afectează funcțiile celulelor
nervoase (în speță, neuronii) și eliberează substanțe toxice. Neuronii sunt
deteriorați, pierd legăturile între ei și, într-un final , mor. Degenerarea celulelor
nervoase are loc mai întâi în regiunea din creier care controlează memoria, pentru
ca, mai apoi, pierderea lor să aibă loc și  alte zone din creier.

Posibilele cauze ale bolii Alzheimer

Sunt două posibile cauze asupra cărora se îndreaptă cercetările științifice de până
acum și se referă la depuneri diferite de proteine în creier:

 plăcile amiloide – beta-amiloidele sunt fragmente de proteine; aceste

segmente se grupează și, se pare că, au un efect toxic asupra neuronilor și
întrerup  comunicarea dintre ei; formațiunile inițiale de beta-amiloide se
măresc, adunând și alte resturi celulare și se dezvoltă niște depozite numite
„plăci amiloide”; cu cât aceste aglomerări de fragmente celulare devin mai
mari și sunt din ce în ce mai prezente, cu atât neuronii se degradează și sunt
distruși;
 încurcăturile neurofibrilare tau – în mod normal, proteinele tau au un rol
esențial în transportul nutrienților și ajută neuronii să funcționeze; în boala
Alzheimer, ele își schimbă forma și se organizează de unele singure în
structuri denumite „încurcături neurofibrilare tau”; acestea întrerup
transportul nutrienților către neuroni și devin toxice.

Factorii de risc

Printre cei mai comuni factori de risc care sunt asociați cu boala Alzheimer se
numără:

 vârsta – de obicei, boala apare în cazul persoanelor de peste 65 de ani, dar

se poate manifesta și mai devreme;
 existența altor cazuri în familie și factorii genetici – riscurile sunt, de
regulă, mai mari dacă o rudă de gradul I a avut sau are boala;
  Sindromul Down – multe persoane care au Sindrom Down au dezvoltat
Alzheimer; de asemenea, potrivit Mayo Clinic, în cazul acestor pacienți,
boala tinde să apară cu 10-20 de ani mai devreme decât la restul populației;
 traume craniene grave – este posibil ca persoanele care au suferit traume
craniene grave în trecut să dezvolte boala;
 odihna insuficientă – mai multe studii au arătat că lipsa somnului,
dificultatea de a adormi sau de a dormi suficient, pot crește riscul de
Alzheimer;
 stilul de viață – lipsa exercițiilor fizice, obezitatea, fumatul, tensiunea
arterială mare, nivelul crescut al colesterolului, controlul deficitar al
diabetului de tip 2.

Stadiile bolii Alzheimer – cum evoluează

Evoluția bolii Alzheimer se poate întinde, uneori, chiar și pe durata a peste zece
ani. Pe tot parcursul ei, această afecțiune are mai multe stadii cu manifestări
specifice. Mai jos, este o descriere, pe scurt, a fiecăruia dintre acestea, cu
precizarea că simptomele și evoluția în sine diferă de la pacient,  la pacient.

Sunt cinci stadii asociate cu boala Alzheimer:

1. Alzheimer timpuriu – preclinic;

2. Declin cognitiv ușor cauzat de Alzheimer (poate avea și alte cauze);
3. Demență ușoară, ca o consecință a bolii Alzheimer (poate să apară și din alte
motive);
4. Demență moderată provocată de Alzheimer (pot fi și alte cauze);
5. Demență severă cauzată de Alzheimer (poate avea și alte cauze).

Termenul de „demență” este folosit pentru a descrie o serie de simptome care

afectează capacitatea intelectuală și abilitățile sociale atât de grav, încât să ducă la
incapacitatea  de a avea activitate și comportament normal.

Cunoașterea celor cinci stadii ale bolii te ajută să înțelegi  ce se poate întâmpla pe
viitor, dar este important de precizat ca acestea sunt doar niște descrieri generale și
că, în funcție de caz, boala poate să aibă manifestări diferite, mai lente sau mai
rapide, mai blânde sau mai severe decât cele prezentate mai jos. În orice caz,
rețineți,  că este vorba despre un proces continuu, ireversibil, dar care poate fi
încetinit sau ameliorat, nu și vindecat, din păcate, cu ajutorul tratamentului
adecvat.

Stadiul I – Alzheimer preclinic – boala debutează cu mult înainte ca simptomele

să fie vizibile, de aceea este numit  „Alzheimer preclinic”; acest stadiu al afecțiunii
neurologice poate dura chiar și zeci de ani, fără ca persoana în cauză sau cei din
jurul ei să își dea seama; cu toate că nu se manifestă la vedere, există unele teste
ultramoderne care pot depista prezenta  proteinelor beta-amiloide, ce pot forma
plăci în anumite regiuni ale creierului și joacă  un rol important în declanșarea bolii
Alzheimer; există și anumiți biomarkeri care pot identifica riscul crescut pentru
apariția bolii, dar, de obicei, ei sunt eficienți atunci când apar deja primele semne;
se pot face și diverse teste genetice, dar acestea nu sunt adecvate pentru orice
pacient și atunci este esențială recomandarea medicului specialist care va spune
dacă acestea sunt indicate sau nu;

Stadiul II – Declin cognitiv ușor cauzat de Alzheimer – în acest stadiu, există

unele schimbări minore legate de memorie și procesul de gândire, care nu
afectează, însă, capacitatea de muncă sau relaționarea cu cei din jur; de reținut este
că nu toate persoanele care au declin cognitiv suferă de Alzheimer, acesta putând fi
o consecință și a altor probleme medicale; printre simptomele din acest stadiu se
numără:

 pierderi de memorie când vine vorba despre informații care sunt în mod
normal ușor de reținut, cum sunt conversațiile, evenimentele recente sau
întâlnirile stabilite din timp;
 estimări greșite ale timpului necesar sau ale pașilor corecți pentru rezolvarea
unei probleme;
 capacitatea de a lua decizii rapide poate fi afectată.

Stadiul III – Demență ușoară, ca o consecință a bolii Alzheimer – de obicei,

acesta este stadiul în care este diagnosticată boala, pentru că simptomele devin
evidente; de reținut că  aceste simptome pot avea și alte cauze decât boala
Alzheimer; printre manifestările care se pot observa în acest stadiu sunt:
  pacientul are dificultăți în a-și aminti întâmplări recente;
 pacientul pune aceleași întrebări de mai multe ori;
 pierderea parțială a capacității de a planifica evenimente și de a lua decizii
financiare;
 schimbări ale comportamentului – oamenii devin neobișnuit de irascibili,
mai ales în situații solicitante;
 dificultate de exprimare a gândurilor;
 rătăcirea unor obiecte folosite frecvent sau utilizarea lor

Stadiul IV – Demență moderată provocată de Alzheimer – în acest stadiu,

pacienții au stări de confuzie și mai accentuate, uită foarte des și încep să aibă
nevoie de ajutor pentru treburile de  zilnice sau pentru a avea grijă de ei; printre
simptomele specifice acestei etape a bolii sunt:

 pacienții au momente în care nu știu unde se află sau ce zi a săptămânii este;

 pacienții au perioade în care nu îi mai recunosc pe membrii familiei și pe
prietenii apropiați sau îi confundă cu alte persoane;
 se pot rătăci foarte ușor pentru că sunt în căutarea unor locuri în care se simt
în siguranță;
 nu își mai amintesc adresa sau numărul de telefon;
 repetă aceleași lucruri sau inventează povești ca să acopere golurile de
memorie;
 au nevoie de asistență zilnică pentru a alege hainele potrivite cu vremea, de
exemplu, să folosească toaleta sau produsele de îngrijire personală;
 schimbările de comportament sunt evidente – au tendința de a deveni
suspicioși și pot crede, de pildă, că membrii familiei sau prietenii le fură
lucruri din casă sau că partenerul de viață are o aventură extraconjugală.

Stadiul V – Demență severă cauzată de Alzheimer – funcțiile mentale continuă

să se deterioreze și pacientul nu mai are capacitatea de se mișca singur sau de a
duce o viață normală fără ajutor; printre manifestările tipice pentru acest stadiu al
bolii sunt:
  pierderea capacității de a vorbi coerent – pacientul nu mai poate avea o
conversație fluentă, deși, uneori poate construi fraze sau să spună cuvinte
care să aibă sens;
 persoana în cauză nu se mai poate hrăni singură, nu mai poate avea grijă de
ea și este nevoie de asistență permanentă;
 pierderea mobilității – este posibil ca pacientul să nu se mai poată deplasa
fără ajutorul cuiva;
 incapacitatea de a sta pe scaun sau de a ține capul drept, fără sprijin din
afară; mușchii devin rigizi și apar reflexe musculare anormale;
 pacientul nu mai poate înghiți, nu mai există control al micțiunii și altor
funcții.

Diagnostic si  tratament

Diagnosticarea bolii Alzheimer este un proces de durată și implică mai multe

etape, de la consultul medical de specialitate, analize de sange s i până la teste
radiologice, care să excludă alte cauze ale simptomelor specifice demenței. Pentru
stabilirea unei scheme de tratament eficiente și care să corespundă nevoilor
pacientului, este foarte important să mergem la doctor încă de la primele
simptome.

Diagnosticul bolii Alzheimer

Pe lângă consultul medical propriu-zis care include istoricul medical al pacientului,

medicul poate recomanda mai multe teste cum ar fi:

 examenul fizic și neurologic – pentru verificarea stării generale din punct

de vedere neurologic: reflexe, tonusul muscular, abilitatea de a se ridica de
pe scaun și a de a merge prin cameră, coordonarea mișcărilor, menținerea
echilibrului;
 analize de sânge – pentru a nu se face confuzie cu o disfuncționalitate
tiroidiană sau cu deficiența unei vitamine;
 testarea stării mentale și neuropsihologice – medicul poate testa pacientul
ca să observe dacă are probleme de memorie sau alte probleme cognitive;
  testarea radiologică – testul de rezonanță magnetică (RMN) sau tomografia
computerizată (CT);
 tomografia cu emisie de pozitroni – este o metodă modernă de depistare a
bolii Alzheimer, în care o substanță este injectată intravenos pentru a se
vedea care zone din creier funcționează corect și care nu;
 testele genetice – nu sunt recomandate, de obicei, dar dacă este vorba despre
Alzheimer familial ele sunt relevante.

De reținut este faptul că oamenii de știință încearcă în continuare să găsească noi

metode de diagnosticare a bolii Alzheimer, la fel cum sunt în căutarea a  unor
scheme de tratament care nu doar să încetinească procesul deteriorării celulelor
nervoase, ci și să vindece boala.

Tratamentul bolii Alzheimer

Până în prezent, oamenii de știință nu au reușit să găsească tratamentul

medicamentos exact pentru Alzheimer, dar sunt anumite substanțe care pot
ameliora simptomele acestei maladii. Printre acestea, medicul specialist ar putea
recomanda:

 colinesteraza;
 donezepil;
 memantină;
 antidepresive;
 somnifere;
 antianxiolitice;


De asemenea, mai pot fi indicate anumite tratamente pe bază de plante, care sunt
complementare celui medicamentos. Anumite ierburi, vitamine și suplimente ar
putea avea un efecte pozitiv în ameliorarea simptomelor, dar nu există niciun
studiu științific care să fi demonstrat până acum eficiența lor. Printre acestea se
numără:

 Omega 3
  Curcuma
 Ginkgo
 Vitamina E

Pe lângă aceste tipuri de tratament, este foarte important ca o persoană cu

Alzheimer să facă exerciții fizice zilnic, să aibă o alimentație sănătoasă, să fie
activă din punct de vedere social și să aibă activități care să-i mențină intacte
abilitățile și aptitudinile care sunt afectate abia în stadiul târziu al bolii, cum ar fi
cititul sau creativitatea.

Apoi, este esențială îngrijirea unei astfel de persoane și crearea unui mediu în care
ea să se poată simți cât mai confortabil. Specialiaștii  de la Mayo Clinic fac câteva
recomandări în acest sens:

 un singur loc în casă pentru obiectele importante – este bine să ținem

cheile, portofelele, telefoanele mobile și alte obiecte de valoare în același loc
în casă, astfel încât să nu se piardă;
 loc sigur pentru medicamente – trebuie să punem medicamentele într-un
loc sigur și este indicat să folosim o listă pentru a verifica dozajele zilnice;
 automatizarea plăților – ca să scăpăm de facturi și hârtii care conțin multe
cifre;
 întâlniri la ore fixe – pe cât posibil, întâlnirile importante ar trebui să aibă
loc în aceeași zi și la aceeași oră;
 planificarea activităților pe calendar – un calendar în care să fie notate
activitățile zilnice și bifarea lor în momentul în care au fost îndeplinite poate
fi de folos;
 cât mai mult spațiu liber – este recomandat să renunțăm la mobila inutilă și
la obiecte care obturează pătrunderea luminii naturale în locuință;
 cât mai puține oglinzi – reducerea numărului de oglinzi, pentru că
persoanele cu Alzheimer pot percepe imaginile din oglindă înfricoșătoare și
se pot simți confuzi;
 modalitate rapidă de identificare – o persoană cu Alzheimer ar trebui să
poarte în permanență o brățară medicală sau un medalion cu datele de
identificare, în cazul în care se pierde;
  fotografiile sunt foarte importante – este recomandat să păstrăm fotografii
cât mai multe în casă.

Prevenirea bolii Alzheimer

Boala Alzheimer nu poate fi prevenită, în primul rând pentru că nu se cunosc

cauzele exacte care duc la apariția ei. Sunt, însă, anumiți factori care țin de stilul de
viață și care pot avea o anumită influență. Evoluția bolii diferă de la o persoană la
alta. În medie, un pacient cu Alzheimer trăiește între trei și 11 ani după
diagnosticare, dar unii supraviețuiesc și 20 de ani. Momentul depistării afecțiunii,
respectarea recomandărilor medicilor și ingrijirea adecvata a unui astfel de pacient
sunt esențiale în ceea ce privește speranța de viață.

Potrivit specialiștilor de la Mayo Clinic, există studii care arată că schimbarea

dietei, exercițiile fizice – care pot reduce și riscul bolilor cardiovasculare – pot
avea un efect similar și în cazul dezvoltării bolii Alzheimer, precum și a altor
afecțiuni care provoacă demența. Există, prin urmare, unele recomandări care ar
putea fi considerate măsuri de prevenire a bolii Alzheimer, cu precizarea că este
posibil să aibă efecte sau nu:

 exerciții fizice frecvente;

 dietă cu produse proaspete, care au grăsimi sănătoase și un conținut scăzut
de grăsimi saturate;
 respectarea tratamentului pentru controlul presiunii arteriale, al diabetului și
al colesterolului ridicat;
 renunțarea la fumat;
 participarea la evenimente sociale;
 cititul, dansul;
 stimularea permanentă a creativității;
 practicarea unor jocuri care dezvoltă și întrețin funcțiile cognitive;
 cântatul la un instrument muzical;
 încurajarea participării la orice activitate care cere implicare mentală și
socială.
 Așadar, Alzheimer este o boală neurologică degenerativă care
afectează, în general, persoanele de peste 65 de ani, dar care poate să
apară și la alte vârste. Nu se cunosc exact cauzele care duc la apariția
ei și nici nu există o metodă de tratament atât de eficientă, încât să o
vindece. Este, însă, important să mergem la doctor de la primele
simptome pentru că există metode care pot ameliora manifestările.
Apoi, îngrijirea unui pacient cu Alzheimer este esențială pentru
creșterea speranței de viață.