“În societatea contemporană, bătrânii sunt considerați în mare măsură, o

povară pentru societate. Trecerea de la cunoscuta formulare a lui Cicero

“Seniores priores” ( Bătrânii au întâietate ), la aprecierea celor mai mulți
contemporani conform cărora “ Bătrânii sunt de prisos” reflectă nu numai o
schimbare de mentalitate, dar, mai cu seamă, schimbările care au avut loc la
nivelul familiei și al societății și implicit în statusul vârstnicului.”1

Mulți dintre noi considerăm ca vârstnicul este o povară pentru societate,

unde populația activă este mai mică față de populația inactivă. Bătrânețea este
asociată cu neputința, cu boală și dependența de alte persoane. Bătrânețea este
etapa vieții noastre, este inevitabilă și oricât am dori noi este imposibil de negat.
Oricât de greu ne-ar fi să acceptăm ideea îmbătrânirii, nu putem face altceva decât
să ne resemnăm și să încercăm să ne recunoaștem limitele.

Spaima de viitor se naște atunci când omul se uită în oglindă și vede o

schimbare și își dă seama că timpul trece foarte repede , apar gândurile care ne
macină și atunci se naște spaima de viitor. Realizăm că trecerea este cumva prea
bruscă de la tinerețe la bătrânețe, fără să ne dăm seama de perioada maturității.
Medităm la trecut cu nostalgie și nu mai privim cu entuziasm spre viitor.

Împreună cu îmbătrânirea apar și unele probleme specifice vârstei pentru

membrii familiei lor, aceste probele sunt peste puterile lor. Pentru orice vârstinc,
ideal ar fi de a sta alături de familie, aceștia să-i acorde afecțiunea și suportul de
care are nevoie. În ziua de astăzi această situație se destramă iar bătrânii după o
viață grea, cu multe probleme și griji sunt părăsiți și neglijați de proprii copii.

Îmbătrânirea este o mare problemă și se resimte în totalitate, este o problemă

socială și afectează dar și influiențează economia și bunăstarea tuturor. Societatea
1
Jardan. O, Baciu. Ghe., Evoluția senescenței și soarta vârstnicilor în aspect social, Revista Literaturii,
[https://repository.usmf.md/bitstream/20.500.12710/15593/1/EVOLUTIA_SENESCENTEI_SI_SOARTA.pdf]
accesat în data de 02.06.02022.
va trebui să se pregătească și să facă față fenomenului general de îmbătrânire cu un
număr crescut de persoane care trăiesc în singurătate, incapacitatea familiei de a-și
ingriji părinții, creșterea nevoii de servicii sociale, medicale și numărul crescut de
pensionare.2

Fiecare om rămâne o valoare unică, irepetabilă cu sensibilitățile, aspirațiile

și temerile lui, dar oare ia cineva în considerare omul atunci când acesta a ajuns în
pragul bătrâneții? Bătrânețea este degradarea unor funcții importante din organism
al vârstnicului, iar aceste schimbări sunt aduse la nivel fizic, psihic și locomotor.
Există în acest proces ceva ce poate motiva ființa umană să lucreze cu persoana
vârstnică, există satisfacție, putem obține performanță, greu de spus, dar, în
alegerea carierei aspirațiile fiecărui om sunt diferite.

Problema protecției sociale a persoanelor vârstnice dependente este deosebit

de complexă și sigur va constitui și în viitor un amplu subiect de dezbatere. În mod
normal, familia trebuie să ofere principalul suport de îngrijire, dar se ajunge și în
situația de a nu mai putea face față schimbărilor intervenite și atunci centrul
rezidențial, centrul de zi, serviciile oferite rămân o alternativă. Există și riscul ca
persoana vârstnică aflată în situație de dependență să fie uitată, căutându-se
strategiile cele mai optime de îngrijire și cele mai bune modalități de finanțare.
Îngrijirea la domiciliu reprezintă cea mai bună strategie de îngrijire a persoanei
vârstnice, deoarece este modalitatea cea mai ieftină și mai ușor tolerată de
vârstnici, în ultima instanță ajungându-se la instituționalizarea persoanei. Există și
în prezent prejudecata că, persoana vârstnică este inutilă, nu aduce profit societății
în care trăim, dar oare s-a încercat valorizarea ei fără a ne lăsa influiențați de
mentalitațile învechite?

2
Blidar Adrian, 2018., Conflictul între persoanele de vârsta a III-a, ca efect al mediului institutional din Centrul de
Îngrijire și Asistență, [ https://www.creeaza.com/familie/asistenta-sociala/Conflicutul-intre-persoanele-d183.php ],
accesat în data de 31.05.2022.
 Lucrul cu persoanele vârstnice constituie poate o alegere la întâmplare,
motivate fiind de posibilitatea obținerii unui salariu și poate în ultima instanță te
gândești la satisfacțiile pe care ti le aduce, fără a pune în discuție performanțele.
Surpriza vine atunci când, lucrând efectiv cu persoana, uiți de multe ori de
motivația financiară, implicarea afectivă este maximă, satisfacția muncii venind
tocmai din mulțumirea pe care ți-o dă ziua de lucru, discuțiile purtate, și atunci poți
spune cu certitudine că ai obținut performanță. Munca este solicitantă, cu un
consum psihic și emotional foarte mare, dar există o motivație interioară, ceva cu
care nu te-ai născut și care-ți conferă calitatea că ceea ce faci este bine, ceea ce faci
aduce liniște beneficiarilor de servicii sociale și propriei persoane. Bătrânețea
implică multe schimbări în stilul de viață, iar aceste schimbări ar putea fi mai ușor
tolerate dacă ar exista servicii alternative, servicii de îngrijire și asistență care să
ofere demnitate persoanelor vârstnice.

O vorbă românească mai veche spune “ Cine nu are un bătân să-și

cumpere”, aceasta face referire la experiența de viață a unui bunic și sfatul lui.
Bătrânii din ziua de azi, nu mai sunt valorizați, sfaturile lor sunt ascultate din ce în
ce mai puțin, iar pensia pe care o primesc din munca anilor, abia ajunge traiului de
zi cu zi , iar dacă rămân ai “nimănui” este și mai greu.

Pe măsura avansării în vârstă, bătrânii sunt mult mai dependenți în ceea ce

privește activitățile cotidiene. Unele studii arată că “ riscul de boală sau riscul de
îngrijiri de sănătate este deschis de o curbă a cărei inflexiune începe cu mult
înainte de vârsta a treia sau a patra ( pentru cel puțin o boală care implică
incapacitate)”. Pierderea autonomiei a persoanei vârstnice este un impact mare a
familiei și automat aduce la reorganizare și a modului de viață din familie. Toate
aceste persoane au nevoie de un numar mare de servicii medicale, servicii la
domiciliu sau instituționalizarea în centre de tip rezidențial.3

Rețeaua de instituții specializată în asistență medicala și ocrotire socială,

variază de la o țară la alta în funcțe de ponderea populației și situația economică. 4
Dar oare instituțiile din țara noastră sunt pregătite să le ofere vârstnicilor serviciile
de care au nevoie?

Din punctul meu de vedere, în România , sistemul de servicii de asistență

socială nu este încă pregătit, nu este bine pus la punct. Având în vedere cadrul
legal pe care îl avem și centrele destinate persoanelor vârstnice care funcționează
dupa standarde5, pe teren situația este diferită. Instituțiile pentru persoanele
vârstnice se confruntă cu numeroase probleme de organizare. Lipsa fondurilor duce
la stagnarea dezvoltării serviciilor sociale din instituții. În unele medii urbane
există o serie de servicii datorită ONG-urilor și accesarea resurselor de finanțare, în
schimb în mediile rurale lipsesc cu desăvârșire.

Un lucru important este că se dorește o reorganizare a instituțiilor, ceea ce

mă face să cred că persoanele în vârstă merită o viață mult mai decentă și lipsită de
griji.

Puțini vârstnici își pot imagina mutarea lor de la casuța în care au muncit
toată viața, au rămas cu amintirile plăcute sau neplăcute, într-un centru rezidențial.
3
Blidar Adrian, 2018., Conflictul între persoanele de vârsta a III-a, ca effect al mediului institutional din Centrul de
Îngrijire și Asistență, [ https://www.creeaza.com/familie/asistenta-sociala/Conflicutul-intre-persoanele-d183.php ],
accesat în data de 31.05.2022.
4
Ibidem.
5
Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, 2019, Ordinul nr. 29/2019 pentru aprobarea Standardelor minime de
calitate pentru acreditarea serviciilor sociale destinate persoanelor vârstnice, persoanelor fără adăpost, tinerilor
care au părăsit sistemul de protecție a copilului și altor categorii de persoane adulte aflate în dificultate, precum și
pentru serviciile acordate în comunitate, serviciile acordate în sistem integrat și cantinele sociale, Anexa 1, [
https://mmuncii.ro/j33/index.php/ro/2014-domenii/54-politici-familiale-incluziune-si-asistenta-sociala/5427-
20190225-ordin-29-2019 ], accesat în data de 31.05.2022
Vârstnicului îi este foarte greu să se despartă de mediul și de rutina lui zilnică.
Schimbarea tabieturilor și a locului este un șoc pentru acesta. De aceea pentru o
adaptare mult mai ușoară, acestora le este permis să aducă câteva lucruri personale
pentru a-și personaliza spațiul de locuit, este creat un mediu familial. Întradevăr
mulți spun că nu vor să-și lase casa pentru a merge într-un centru rezidențial, dar în
momentul în care neputința te acaparează, atunci ești nevoit să iei o decizie
radicală.6

O asemenea instituție adecvată nevoilor fiecăruia oferă și avantaje nu doar

dezavantaje. Nimănui nu-i place să îmbătrânească și mai ales știind că bolile care
apar pe parcurs și independența persoanei, sunt legate de bătrânețe și în ultima
instanță de a fi nevoit să se mute într-un centru rezidențial este destul de
amenințătoare. Știm foarte bine că, instituțiile din România nu au o imagine prea
pozitivă și mulți bătrâni vor să traiască în propria locuință. Dacă întrebăm
persoanele în vârstă despre facilitățile de îngrijire din aceste instituții, observăm că
răspunsul lor este rareori pozitiv. Majoritatea se tem că este cumva “ o călătorie
fără posibilitatea de a se întoarce “ iar aceasta ar fi ultima oprire înainte de
moarte.

Un centru rezidențial este orientat spre a îngriji persoanele în vârstă care nu

mai pot face față traiului de zi cu zi, fără ajutorul altei persoane. Centrul poate oferi
adesea mai multe servicii bătrânilor decât ar putea avea chiar și în propria casă.

Serviciile sociale oferite de instituțiile destinate persoanelor vărstnice, au în

vedere adaptarea la schimbare, menținerea independenței, anularea anxietății,
ridicarea stimei de sine și păstrarea legăturii cu viața socială. Instituțiile pentru
persoanele vârstnice au în vedere faptul să asigure condiții de îngrijire care să
6
Blidar Adrian, 2018., Conflictul între persoanele de vârsta a III-a, ca efect al mediului institutional din Centrul de
Îngrijire și Asistență, [ https://www.creeaza.com/familie/asistenta-sociala/Conflicutul-intre-persoanele-d183.php ],
accesat în data de 31.05.2022.
respecte identitatea și demnitatea persoanei vârstnice, să stimuleze participarea la
viața socială, să încurajeze legăturile cu familia, asigurarea și supravegherea în
permanență din partea personalului de specialitate. (Nechita, Singurătatea-o
problemă a vârstei a treia, 2018)

În luarea deciziei de instituționalizare raspunderea este foarte mare si grea

pentru familie. În primul rând trebuie să se facă o evaluare medico-psihosocial,
consilierea vârstnicului și de ținut cont de dorințele acestuia și a familiei. Atunci
când vârstnicul nu are discernământ, familia ia decizii asupra lui.7

În centrele rezidențiale pentru persoanele vârstnice, aceștia sunt consiliați de

asistenți sociali iar majoritatea se confruntă cu faptul că aceștia doresc să se
întoarcă la domiciliu. Comunicarea cu vârstnicul are un rol foarte important nu
doar în a-i cunoaște nevoile, dar și în actul îngrijirii. Încrederea vârstnicului este
cheia deschiderii privind nemulțumirile și nevoile lui. Dorința vârstnicului de a se
instituționaliza sau nu într-un centru rizidențial este foarte importantă și trebuie să
se țină cont deoarece decizia finală îî aparține.

Internarea într-un centru este o traumă destul de mare pentru vârstnic, acesta
își schimbă viața radical, renunță la anumite deprinderi definitiv, la obiceiurile pe
care le avea acasă și cu trecerea anilor acesta se simte din ce în ce mai restrâns.
Bătrânul trece brusc de la viața lui organizată la un altfel de trai, acesta fiind la
comun cu alte persoane, la un program bine stabilit, un regim alimetar specific
vârstei sau bolii de care suferă. Acesta se simte cumva izolat de comunitate, simte
singurătatea în suflet, în timp își pierde identitatea, sentimentul de părăsire,
neînțeles de persoanele din jurul lui și superficialitatea persoanelor din instituție.

7
Mâță, Ilarion, Consilierea spirituală a vârstnicilor din centrele rezidențiale, Iași, Institutul European, 2018, p.73.
Vârstincul ajunge să se auto-izoleze, stima de sine scade, devine irascibil și mai
nervos decât atunci când era la domiciliu.8

Înainte de a fi instituționalizat vârsticul, trebuie să cunoască câteva categorii

de nevoi pe care instituția le oferă:

- De comunicare;
- De spiritualalitate;
- De a-și folosi timpul așa cum consideră;
- De a-și manifesta propria opinie;
- Nevoia de comunitate;
- De a fi considerat ca parte a societății;
- Nevoia de îngijire a sănătății;9

Relațiile dintre asistați și personalul de specialitate nu există conflicte, însă

dintre asistat și asistat, relațiile sunt conflictuale, acestea fiind: felul oamenilor din
punct de vedere al socializării, adaptabilitatea la viața de grup este grea, obiceiurile
și deprinderile sunt diferite, sentimentul de marginalizare sau părăsire la cei care
mai au rude. Tensiunile dintre ei persistă și din cauza suspiciunilor pe care le au și
neîncrederea față de alte persoane. Partea frumoasă în instituție este faptul că,
participa la rezolvarea unor probleme administrative, la activități culturale, cercuri
artistice, activități gospodărești, excursii. Aceste activități îi distrag de la eventuala
depresie, gândurile negative și frustrare. (Nechita, Singurătatea-o problemă a
vârstei a treia, 2018)

În România instituționalizarea unei persoane vârstnice este o normalitate, în

schimb, în țările dezvoltate sunt puse deja în aplicare unele strategii pentru
dezinstituționarea vârstnicilor. Se încearcă și la noi, dar problemele apărute la
8
Mâță, Ilarion, Consilierea spirituală a vârstnicilor din centrele rezidențiale, Iași, Institutul European, 2018, pp.73-
74.
9
Mâță, Ilarion, Consilierea spirituală a vârstnicilor din centrele rezidențiale, Iași, Institutul European, 2018, p.76.
bătrân, este mult prea greu pentru persoanele apropiate iar instituțiile de asistență
socială din comunitate nu au suficienți specialiști. Numarul vârstnicilor este în
crește față de numarul nou-născuților.10

Având în vedere menținerea vărstnicului în “sânul” familiei, ar trebui ca

familia să poată facă față factorilor stresori. Bineînțeles că acestă situație de a
rămâne cu membrii familiei este una ideală, iar pe plan psihologic ar fi un avantaj.
Nu este ușor să triești cu un bătrân, practic acesta începe să se comporte precum un
“copil răsfățat” mai ales atunci când bolile vârstei își fac prezența. În unele situații
poate însemna izolarea nejustificativă și sunt instituționalizați de propria familie
din comoditate mai ales în mediile urbane. Un dezavantaj la menținerea
vârstnicului în familie este lipsa serviciilor sociale, problemele de sănatate pe care
le are vârstnicul necesită o asistență permanentă, acestea fiind ținute sub control; în
cadrul familiei apare epuizarea, atunci vârstnicul are nevoie de o îngrijire
permanentă de specialitate. Încă un dezavantaj ar fi că familia cedează și de aceea
se ajunge la neglijare sau maltratarea bătrânului sau la diverse forme de abuz.11

Conflictele dintre generații încă persistă și se poate ajunge foarte ușor la

agresivitatea vârstnicului.

Abuzurile asupra unui vârstnic sunt ascunse de cei în cauză, le este frică să
depună sesizări deoarece persoana poate fi un membru de familie sau cineva drag
lui. Mulți bătrâni nu ies din casă cu zilele și atunci nimeni nu știe situația lor , le
este frică ca nu cumva să fie internați într-un centru rezidențial.12

10
Mâță, Ilarion, Consilierea spirituală a vârstnicilor din centrele rezidențiale, Iași, Institutul European, 2018, p.72.
11
Ibidem.
12
Miley. K, O’Melia. M, DuBois. B., Practica asistenței sociale, trad.: Ciolan. I, Mărginean. M. P, Pop. E. H, Iași,
Polirom, 2006, p.248.
Bibliography
1. Blidar Adrian, 2018., Conflictul între persoanele de vârsta a III-a, ca effect al mediului
institutional din Centrul de Îngrijire și Asistență, [ https://www.creeaza.com/familie/asistenta-
sociala/Conflicutul-intre-persoanele-d183.php ], accesat în data de 31.05.2022
2. Jardan. O, Baciu. Ghe., Evoluția senescenței și soarta vârstnicilor în aspect social, Revista
Literaturii,
[https://repository.usmf.md/bitstream/20.500.12710/15593/1/EVOLUTIA_SENESCENTEI_SI_S
OARTA.pdf] accesat în data de 02.06.02022.
3. Mâță, Ilarion, Consilierea spirituală a vârstnicilor din centrele rezidențiale, Iași, Institutul
European, 2018.
4. Miley. K, O’Melia. M, DuBois. B., Practica asistenței sociale, trad.: Ciolan. I, Mărginean. M. P,
Pop. E. H, Iași, Polirom, 2006.
5. Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, 2019, Ordinul nr. 29/2019 pentru aprobarea Standardelor
minime de calitate pentru acreditarea serviciilor sociale destinate persoanelor vârstnice, persoanelor fără
adăpost, tinerilor care au părăsit sistemul de protecție a copilului și altor categorii de persoane adulte
aflate în dificultate, precum și pentru serviciile acordate în comunitate, serviciile acordate în sistem
integrat și cantinele sociale, Anexa 1, [ https://mmuncii.ro/j33/index.php/ro/2014-domenii/54-politici-
familiale-incluziune-si-asistenta-sociala/5427-20190225-ordin-29-2019 ], accesat în data de 31.05.2022

6. Nechita, M. (2018). Singurătatea-o problemă a vârstei a treia. Studia Universitatis Septentrionis.

Theologia Ortodoxa.