Rolul şi activitatea ONG-urilor în UE şi România

Pentru a sublinia importanţa prezenţei ONG-urilor în România, reprezentanţii FDSC

au exemplificat acest lucru prin piaţa serviciilor sociale, unde acest tip de organizaţii este cel
mai important actor privat. Lucru recunoscut, de altfel, şi de ministrul Muncii, Familiei şi
Egalităţii de Şanse, Paul Pacuraru. Acesta consideră că populaţia din multe zone ale ţării, în
special cea din mediul rural, nu beneficiază de servicii sociale, în acest sens fiind necesară
dezvoltarea serviciilor prin implicarea autorităţilor şi a ONG-urilor.
Conform Ziarului Curierul Naţional1 jumatate de Romanie este complet descoperită de
servicii sociale, spaţiul rural este complet descoperit şi, în termeni reali, 50-55 % din
populaţie acolo o găsim: persoanele cu handicap, copiii care sunt abandonaţi din perspectiva
serviciilor. În România este de domeniul evidenţei că sectorul public şi statul au fost
incapabili să ofere o paletă corecta de servicii, dar incapabili notoriu, chiar deformat, şi atunci
putem să vorbim de stat, cate minunaţii va face, credinţa mea este că tot timpul serviciul şi
soluţia vor veni din zona privata si cea a ONG-urilor.
Asociaţiile non-profit şi fundaţiile existente în prezent în ţara noastră s-un înfiinţat pe
baza a două reglementări distincte:
1. Legea nr.21-1924 pentru persoane juridice (Asociaţii şi Fundaţii), publicată în
Monitorul Oficial al României nr.27 din 6 februarie 1924.
2. Ordonanţa Guvernului nr.26/30.01.2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, publicată
în Monitorul Oficial al României nr.39 din 31 ianuarie 2000.Prezenta ordonanţă a intrat în
vigoare cu data de 1 mai 2000 şi abrogă prevederile Legii 21/1924.
Asociaţiile şi fundaţiile constituite până la data de 1 mai 2000 în condiţiile Legii
21/1924 pentru persoane juridice (Asociaţii şi Fundaţii) îşi păstrează personalitatea juridică
legal dobândită.Acestor asociaţii şi fundaţii li se aplică de la data intrării în vigoare a O.G.
nr.26/2000 regimul juridic prevăzut de aceasta.
Definiţia legală a asociaţiei non profit este: “asociaţia este subiectul de drept
constituit de trei sau mai multe prsoane care, pe contribuţia materială, cunoşinţele sau aportul
lor în muncă,pentru realizarea unor activităţi în interes general, comunitar sau după caz în
interesul lor, personal nepatrimonial.”2
Asociaţiile non-profit se constituie în temeiul dreptului constituţional la libera
asociere, consacrat prin art.37 alin.1 din Constituţie: “cetăţenii se pot asocia liber ăn partide
1
http://www.9am.ro – Declaraţia lui Paul Păcuraru
2
Ordonanţa nr.26/30,01,2000, publicată in M.Of. 39/21.01.2000, art.4
politice, în sindicate şi alte forme de asociere. ”Această asociere simplă nu este suficientă,
deoarece aceasta trebuie pentru a deveni asociaţie să dobândească personalitate juridică.
Definiţia legală a fundaţiei este : “subiectul de drept înfiinţat de una sau mai multe
persoane care, pe baza unui act juridic între vii ori pentru cauză de moarte, constituie un
patrimoniu afectat, în mod permanent şi irevocabil, realizării unui scop de interes general sau
după caz, comunitar. ”3
Dacă vom compara cele două definiţii, definiţia asociaţiei cu cea a fundaţiei se poate
observa că cele două sunt asemănatoare, totuşi deosebirea fundamentală între asociaţia non-
profit şi fundaţe este genrată de patrimoniu; în cazul fundaţiei elementul principal prin
intermediul căruia se doreşte a aduce la îndeplinire scopul propus este patrimoniul, în timp ce
la asociaţie scopul propus a fi adus la îndeplinire are la bază, în mod preponderent munca
asociaţiilor, în general voluntară.4
Asociaţiile şi fundaţiile se caracterizează prin caracterul lor nelucrativ, în sensul că
activităţile desfăşurate de ele nu au niciodată drept scop obţinerea de profit, distribuibil sub
formă de dividente.

Înfiinţarea si organizarea asociaţiilor

Asociaţia este subiectul de drept constituit de trei sau mai multe persoane care, pe baza
unei înţelegeri, pun în comun şi fără drept de restituire contribuţia materială, cunoştinţele sau
aportul lor în muncă pentru realizarea unor activităţi în interes general, al unor colectivităţi
sau, după caz, în interesul lor nepatrimonial.
Asociaţia dobândeşte personalitate juridică prin înscrierea în Registrul Asociaţiilor si
Fundaţiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripţie teritoriala îşi are sediul.
În vederea dobândirii personalităţii juridice, membrii asociaţi încheie actul constitutiv
si statutul asociaţiei, în formă autentică sau atestată de avocat.
Actul constitutiv trebuie să cuprindă urmatoarele elemente:
- datele de identificare a membrilor asociaţi: nume sau denumirea şi, după caz, domiciliul sau
sediul acestora;
- exprimarea voinţei de asociere si precizarea scopului propus;
- denumirea asociaţiei;
- sediul asociaţiei;

3
Ordonanţa nr.26/30.01.2000, publicată in M.Of. 39/21.01.2000, art.15
4
Adriana, T., Alexandra, M., Asociaţii şi fundaţii, Ed.Dacia, Cluj-Napoca, 2000, pag. 10
- durata de funcţionare a asociaţiei – pe termen determinat, cu indicarea expresă a termenului,
sau, după caz, pe termen nedeterminat;
- patrimoniul iniţial al asociaţiei; activul patrimonial, în valoare de cel puţin un salariu minim
brut pe economie, la data constituirii asociaţiei; poate fi alcătuit din aportul în natură şi/sau în
bani a asociaţiilor;
- componenta nominală a organelor de conducere, administrare şi control ale asociaţiei;
- persoana sau, după caz, persoanele împuternicite să desfăşoare procedura de dobândire a
personalitaţii juridice;
- semnăturile membrilor asociaţi.
Statutul asociaţiei trebuie să cuprindă, pe lângă elementele din actul constitutiv, şi
urmatoarele:
- precizarea scopului şi a obiectivelor asociaţiei;
- modul de dobândire şi de pierdere a calităţii de asociat;
- drepturile şi obligaţiile asociaţilor;
- categoriile de resurse patrimoniale ale asociaţiei;
- atribuţiile organelor de conducere, administrare si control ale asociaţiei;
- destinaţia bunurilor, în cazul dizolvării asociaţiei.
Oricare dintre membrii asociaţi, pe baza unei împuterniciri, poate formula o cerere de
înscriere a asociaţiei în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei
circumscripţie teritorială urmează să-şi aibă sediul.Respectiva cerere trebuie să fie însoţită de
următoarele documente: actul constitutiv; statutul asociaţiei; actele doveditoare ale sediului şi
patrimoniului iniţial; dovada disponibilităţii denumirii eliberată de Ministerul Justiţiei sau,
după caz, refuzul motivat al eliberării acesteia.
Asociaţia devine persoană juridică din momentul înscrierii ei în Registrul asociaţiilor
şi fundaţiilor. În termen de 3 zile de la depunerea cererii de înscriere, judecătorul desemnat de
preşedintele instanţei verifică legalitatea documentelor şi dispune înscrierea asociaţiei în
Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor.
Asociaţia îşi poate constitui filiale, ca structuri teritoriale, cu un număr minim de 3
membri, organe de conducere proprii şi un patrimoniu distinct de cel al asociaţiei.
Filialele sunt entităţi cu personalitate juridică, putând încheia, în nume propriu, acte
juridice în condiţiile stabilite de asociaţie prin actul constitutiv al filialei. Ele pot încheia acte
juridice de dispoziţie, în numele şi pe seama asociaţiei, numai pe baza hotărârii prealabile a
consiliului director al asociaţiei.
 Filiala se constituie prin hotărârea adunării generale a asociaţiei. Personalitatea
juridică se dobandeste de la data înscrierii filialei în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor.În
vederea înscrierii filialei, reprezentantul asociaţiei va depune cererea de înscriere, împreuna
cu hotărârea de constituire a filialei, statutul, actul constitutiv,actele doveditoare ale sediului şi
patrimoniului iniţial ale acesteia, la judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială urmează
să-şi aibă sediul filiala.
Asociaţia îşi poate constitui sucursale, ca structuri teritoriale fără personalitate
juridică. Sucursalele se constituie prin hotărâre a adunării generale a asociaţiei. Sucursalele
desfăşoară activităţile date în competenţa de către asociaţie.
Organele de conducere ale asociaţiei sunt: adunarea generală; consiliul director;
cenzorul sau, după caz, comisia de cenzori.
Adunarea generală este organul de conducere, alcătuit din totalitatea asociaţiilor.
Competenţa adunării generale cuprinde:
- stabilirea strategiei şi a obiectivelor generale ale asociaţiei;
- aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli şi a bilanţului contabil;
- alegerea şi revocarea membrilor consiliului director;
- alegerea şi revocarea cenzorului sau, după caz, a membrilor comisiei de cenzori;
- înfiinţarea de filiale;
- modificarea actului constitutiv şi a statului; dizolvarea şi lichidarea asociaţiei, precum şi
stabilirea destinaţiei bunurilor rămase dupa lichidare;
- orice alte atribuţii prevăzute în lege sau în statut.
Consiliul director asigură punerea în executare a hotărârilor adunării generale.El
poate fi alcătuit şi din persoane din afara asociaţiei, în limita a cel mult o pătrime din
componenţa sa. În exercitarea competenţei sale, consiliul director:
- prezintă adunării generale raportul de activitate pe perioada anterioară, executarea bugetului
de venituri şi cheltuieli, bilanţul contabil, proiectul bugetului de venituri şi cheltuieli şi
proiectul programelor asociaţiei;
- încheie acte juridice în numele şi pe seama asociaţiei;
- aprobă organigrama şi politica de personal ale asociaţiei, dacă prin statut nu se prevede
altfel;
- îndeplineste orice atribuţii prevăzute în statut sau stabilite de adunarea generală.
Actul constitutiv al asociatiei poate prevedea numirea unui cenzor sau a unei comisii
de cenzori. Dacă numărul asociaţilor este mai mare de 15, numirea unui cenzor este
obligatorie. Acesta poate fi o persoană din afara asociaţiei. Pentru asociaţiile cu mai mult de
100 de membri înscrişi până la data întrunirii ultimei adunări generale, controlul financiar
intern se exercită de către o comisie de cenzori. Comisia de cenzori este alcătuită dintr-un
număr impar de membri. Membrii consiliului director nu pot fi cenzori. Cel puţin unul dintre
cenzori trebuie să fie contabil autorizat sau expert contabil, în conditiile legii.
În realizarea competenţei sale cenzorul sau, după caz, comisia de cenzori are
atribuţii:
- verifică modul in care este administrat patrimoniul asociaţiei;
- întocmeste rapoarte si le prezintă adunării generale;
- poate participa la sedinţele consiliului director, fără drept de vot;
- îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute în statut sau stabilite de adunarea generală.

Înfiinţarea şi organizarea fundaţiilor

Fundaţia este subiectul de drept înfiinţat de una sau mai multe persoane care, pe baza
unui act juridic între vii ori pentru cauză de moarte, constituie un patrimoniu afectat, în mod
permanent şi irevocabil, realizării unui scop de interes general sau, după caz, al unor
colectivităţi. Activul patrimonial inţial al fundaţiei trebuie să includă bunuri în natura sau
numerar, a căror valoare totală să fie de cel puţin 100 de ori salariul minim brut pe economie,
la data constituirii fundaţiei. În vederea dobândirii personalităţii juridice, fondatorul sau, după
caz, fondatorii încheie actul constitutiv si statutul fundaţiei,în formă autentică.
Actul constitutiv al fundaţiei trebuie să cuprindă:
- datele de identificare ale fondatorilor: numele sau denumirea, domiciliul sau sediul acestora;
- scopul fundaţiei;
- denumirea fundaţiei;
- sediul fundaţiei;
- durata de funcţionare a fundaţiei – pe termen determinat sau nedeterminat;
- patrimoniul iniţial al fundaţiei;
- componenţa nominală a celor dintâi organe de conducere, administrare şi control ale
fundaţiei ori regulile pentru desemnarea membrilor acestor organe;
- persoana sau persoanele împuternicite să desfăşoare procedura de dobândire a personalităţii
juridice;
- semnăturile fondatorilor.
Statutul fundaţiei trebuie să precizeze următoarele elemente:
- explicitarea scopului şi a obiectivelor fundaţiei;
- categoriile de resurse patrimoniale ale fundaţiei;
- atribuţiile organelor de conducere, administrare şi control ale fundaţiei;
- procedura de desemnare şi de modificare a componenţei organelor de conducere,
administrare şi control, pe parcursul existenţei fundaţiei;
- destinaţia bunurilor, în cazul dizolvării fundaţiei.
Fundaţia dobândeşte personalitate juridică prin înscrierea sa în Registru asociaţiilor şi
fundaţiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are sediul. Cererea
de înscriere trebuie să fie insoţită de următoarele documente: actul constitutiv; statutul; acte
doveditoare ale sediului şi patrimoniului iniţial; dovada disponibilităţii denumirii eliberată de
Ministerul Justiţiei.
Fundaţia îşi poate constitui filiale, ca structuri teritoriale, pe baza hotărârii consiliului
director, prin care le este alocat patrimoniul. Filiala este condusă de un consiliu director
propriu, alcătuit din cel puţin 3 membri.
Organele de conducere ale fundaţiei sunt:
- consiliul director;
- cenzorul, sau după caz, comisia de cenzori
Consiliul director al fundaţiei este organul de conducere şi de administrare al
acesteia. Consiliul director asigură realizarea scopului şi obiectivelor fundaţiei, exercitând
următoarele atribuţii:
- stabilirea strategiei generale si a programelor fundaţiei
- aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli şi a bilanţului contabil;
- alegerea şi revocarea cenzorilor;
- alegerea şi revocarea cenzorilor;
- înfiinţarea de filiale;
- încheierea de acte juridice, în numele şi pe seama fundaţiei;
- executarea bugetului de venituri şi cheltuieli;
- aprobarea organigramei şi a strategiei de personal ale fundaţiei;
- modificarea statutului fundaţiei;
- îndeplinirea oricăror atribuţii prevăzute prin lege sau prin statut.
Consiliul director se compune din cel puţin 3 membri desemnaţi de fondator, la momentul
constituirii fundaţiei.

Asociaţiile şi fundaţiile recunoscute ca fiind de utilitate publică

Până la apariţia Ordonanţei nr. 26/2000, doar în cazul Societăţii de Cruce Roşie fusese
menţionat caracterul de utilitate publică al acesteia împreună cu o precizare privind efectele
acestui statut - obligaţia autorităţilor publice de a acorda asistenţă la cererea acesteia.
Aparenţa noutate a instituţiei asociaţiilor de utilitate publică ţine de distincţia clasică public-
privată, ca desemnând două sfere separate ale vieţii sociale. Autoritătile publice, care au
misiunea de a asigura organizarea serviciilor publice pentru întreaga comunitate şi sunt
constituite în temeiul dreptului public, au altă natură decât asociatiile , care işi definesc
misiunea conform voinţei membrilor sau fondatorilor lor şi sunt constituite în temeiul
dreptului privat.
Apariţia asociaţiilor de utilitate publică devine posibilă în contextul în care, pe de o
parte autorităţile admit că întru îndeplinirea misiunii lor pot conta pe sprijinul unor organizaţii
neguvernamentale, iar pe de altă parte aceste organizaţii sunt dispuse a-şi asuma promovarea
intereselor comunităţii sau unei părţi a comunităţii, şi nu doar apărarea intereselor membrilor
lor. Altfel spus este necesară o încredere reciprocă şi o disponibilitate spre a lucra împreună
pentru obiective comun acceptate. Este vorba de o altă accepţie a parteneriatului. Este de
competenţa autorităţilor definirea domeniilor pe care le consideră prioritare şi pentru care este
asteptată (şi recunoscută ca fiind de utilitate publică) intervenţia organizaţiilor. Exemple de
asemenea domenii: promovarea educaţiei, instruirii, îngrijirile sociale, promovarea ştiinţei, a
cercetării şi dezvoltării, promovarea culturii, protejarea monumentelor istorice, îngrijirile
medicale, protecţia copiilor şi tinerilor, promovarea sportului, a turismului, protejarea
mediului, protecţia drepturilor omului şi educaţia civică, promovarea participării publice la
luarea deciziilor şi promovarea dezvoltării comunitare, asistenţă pentru refugiaţi, protecţia
ordinii publice, a securităţii circulaţiei publice, serviciile de pompieri voluntari, salvamont,
salvamar, prevenirea dezastrelor şi a calamităţilor, promovarea păcii, prieteniei şi întelegerii
între naţiuni, etc.
Tot autorităţile stabilesc prin reglementări publice ce resurse sunt disponibile, modul
lor de alocare şi care sunt criteriile ce trebuie îndeplinite pentru obţinerea statutului de utilitate
publică. Aceste elemente sunt diferite de la ţară la ţară.
Ordonanţa nr. 26/2000 defineşte procedura care se aplică pentru acordarea statutului
de organizaţie de utilitate publică in România. Practic, acest statut semnifică:
1. recunoaşterea de către autorităţi a faptului că anumite organizaţii se disting de
celelalte prin gama de interese pe care le promovează şi de servicii pe care le prestează pentru
comunitate;
2. disponibilitatea autorităţilor de a acorda acestor organizaţii anumite facilităţi,
stabilite prin lege, de care se pot bucura doar organizaţiile de utilitate publică, în chip
preferenţial. Acest lucru nu înseamnă restricţionarea accesului altor organizaţii la resurse
publice!
OG nr. 37/2003 a adus schimbări importante în ceea ce priveşte acordarea statutului de
utilitate publică unor asociaţii şi consecinţele acestei recunoaşteri.
Concomitent cu îngreunarea procedurii acordării acestui statut, actul normativ a adus
modificări în ceea ce priveşte accesul la fonduri din bugetul de stat si al administraţiei publice
locale. Dacă în textul Ordonanţei nr. 26/2000 se prevedea ca asociaţiile recunoscute de
utilitate publică au acces "cu prioritate" la astfel de fonduri, neexcluzând însă şi accesul
celorlalte structuri asociative, Ordonanţa nr. 37 limitează accesul la aceste fonduri publice
numai la cele recunoscute de utilitate publică.
În condiţiile în care recunoaşterea acestui statut este de competenţa exclusivă a
Guvernului, există riscul ca el să fie acordat unei clientele de organizaţii neguvernamentale,
foarte probabil pe criterii politice, în funcţie de partidul aflat la guvernare.

Veniturile
Veniturile asociaţiilor sau federaţiilor provin din:
a) cotizaţiile membrilor;
b) dobânzile şi dividendele rezultate din plasarea sumelor disponibile, în condiţii legale;
c) dividendele societăţilor comerciale înfiinţate de asociaţii sau de federaţii;
d) venituri realizate din activităţi economice directe;
e) donaţii, sponsorizări sau legate;
f) resurse obţinute de la bugetul de stat şi/sau de la bugetele locale;
g) alte venituri prevăzute de lege.
Asociaţiile şi fundaţiile pot înfiinţa societăţi comerciale. Dividendele obţinute de
asociaţii şi fundaţii din activităţile acestor societăţi comerciale, dacă nu se reinvestesc în
aceleaşi societăţi comerciale, se folosesc obligatoriu pentru realizarea scopului asociaţiei sau
fundaţiei. (Ordonanta 26/2000, art.47)
Asociaţiile şi fundaţiile pot desfăşura orice alte activităţi economice directe, dacă
acestea au caracter accesoriu şi sunt în strânsă legătură cu scopul principal al persoanei
juridice. (Ordonanta 26/2000,art.48)

Relaţiile cu autorităţile publice

Asociaţiile sunt sprijinite de către autorităţile locale acestea din urmă punându-le la
dispoziţie spaţii pentru sedii, terenuri în vederea ridicării de construcţii necesare activi-tăţii
propuse. La cererea asociaţiilor autorităţile publice pun la dispoziţia lor orice fel de informaţii
în condiţiile legii.
De asemenea, între autorităţile publice şi asociaţii se pot crea o serie de relaţii în
vederea desfăşurării unor activităţi de interes comun.
Odată ce asociaţiile au fost constituite, obligaţia autorităţilor publice este de a le lua
pe acestea în evidenţă, în funcţie de domeniul în care activează.

Dizolvarea şi lichidarea
În cazul asociaţiilor dizolvarea se poate produce sub trei aspecte:
1. De drept – atunci când:
- Se împlineşte durata pentru care a fost constituită;
- Se realizează sau nu scopul acesteia, dacă în termen de trei luni nu s-a produs nici o
schimbare a scopului;
- Nu se constituie adunarea generală ori consiliul director, în timp de un an de când trebuiau
constituite.
2. Prin hotărâre judecătorească – atunci când:
- Activitatea asociaţiei este elicită;
- Realizarea obiectivului iniţial se face prin mijloace ilicite;
- Dezvoltarea unui alt obiectiv decât cel propus iniţial;
- Asociaţia a devenit insolvabilă.
3. Prin hotărârea adunării generale - atunci când se depune un proces verbal la judecătoria în
a cărei rază asociaţia îşi are sediul, în termen de 15 zile de la data şedinţei de dizolvare.
Orice aspect privind dizolvarea unei asociaţii se face prin hotărâre de la tribunalul în a
cărei rază asociaţia îşi are sediul. O dată cu dizolvarea sa, asociaţia are obligaţia de a
transmite bunurile sale persoanelor fizice sau juridice de drept privat prin proceduri stabilite
în statutul său.
Dacă asociaţia s-a dizolvat pe motivul desfăşurării unor acţiuni ilicite, atunci bunurile
sale în urma lichidării vor fi preluate de către Ministerul Finanţelor.
În momentul deciderii lichidării, lichidatorii sunt numiţi prin hotărâre judecă-torească,
excepţie făcând cazul în care dizolvarea se produce sub auspiciul adunării generale care de
altfel numeşte şi comisia de lichidare.
Lichidatorii sunt persoane fizice sau juridice autorizate care încep activitatea prin
execuţia unui inventar, urmat de încheierea unui bilanţ prin care se constată situaţia activelor
şi datoriilor asociaţiilor.
Operaţiunile lichidării presupun înregistrarea lor într-un registru completat de către
lichidatori şi verificat de către cenzori.
 Obligaţia lichidatorilor este de a încasa creanţele şi de a plăti creditorii, iar dacă
numerarul este insuficient, ei trebuie să transforme restul activului în bani prin vânzarea la
licitaţii a tuturor bunurilor.
Momentul terminării lichidării este precedat de un termen de două luni în care
lichidatorii au obligaţia de a depune bilanţul, registrul jurnal şi un memorandum în care sunt
precizate toate operaţiile de lichidare.
Asociaţia încetază să mai existe în momentul radierii sale din Registrul Asociaţiilor,
radiere ce se face pe baza unui act constatator eliberat lichidatorilor.
Odată înfiinţate, fundaţiile şi asociaţiile sunt înregistrate în Registrul naţional al
persoanelor juridice fără scop patrimonial.5 Asociaţiile şi fundaţiile recunoscute ca fiind de
utilitate publică sunt obligate să comunice Ministerului Justiţiei, în extras, copii de pe
rapoartele de activitate şi bilanţurile anuale, însoţite de dovada eliberată de Regia Autonomă
"Monitorul Oficial" că s-a solicitat publicarea acestora şi în Monitorul Oficial al României,
Partea a IV-a. (Ordonanta 26/2000, art.74, alin.2)
Conform art.44 din Legea nr.21/1924, organele de administraţie ale asociaţiei sunt
obligate sǎ întocmeascǎ anual bugetul de venituri şi cheltuieli. Structura bugetului diferǎ în
funcţie de sursa de finanţare folositǎ pentru acoperirea cheltuielilor. Se întocmeşte în lei şi în
valutǎ dacǎ asociaţia primeşte credite externe, sponsorizǎri sau donaţii în valutǎ.

2.2. Evoluţia ONG-urilor

După revoluţia din 1989 şi in Romania a crescut numărul de ONG-uri ca rezultat al

libertăţii de asociaţie nou-dobândite, cît şi ca un rezultat al disponibilităţii fondurilor străine.
Actualmente, conform statisticelor, se observă, din păcate, o scădere a numărului de ONG-uri
din cauza legilor care nu sunt bine elaborate.
La ora actuală sunt înmatriculate un număr de aproximativ 27.000 de ONG-uri, dar nu
se poate şti exact câte sunt active şi care este contribuţia acestora la dezvoltarea societăţii.
Este cunoscut faptul că multe astfel de organizaţii au apărut doar pentru a beneficia de diverse
scutiri de taxe şi impozite( de exemplu înmatricularea de maşini importate din vest).
Din păcate, nu există o statistică clară care să prezinte concret care sunt nivelurile de
activitate pe plan naţional, însă corespondenţii au arătat că de la 1 din 15 până la 1 din 20

5
Ordonanta 26/2000,art.74, alin.1
dintre ONG-uri sunt active, cu activitate permanentă, fără a deţine sediu propriu şi angajaţi
permanenţi.
Tot din statistici rezultă că numărul asociaţiilor care deţin sediu şi angajaţi variază de
la 1 din 50 până la 1 din 70 dintre organizaţiile înregistrate.
Conform unui studiu realizat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile a
rezultat un număr de 2.000- 3.000 de organizaţii active, dar nu s-a putut verifica eficienţa lor
şi dacă ele răspund nevoilor comunităţii unde îşi desfăşoară activitatea.6
Aşa cum practica a dovedit-o, primele persoane îndreptăţite pentru a primi ajutor sunt
cele fără venituri sau cu venituri mici. Responsabilitatea revine, în primul rând celor dispuşi
în vecinătatea celor aflaţi in situaţie critică, adică familia; in faza secundară a intervenţiei se
găseşte comunitatea, iar în cea de-a treia, statul. În acest context, statul a încredinţat
responsabilităţi sporite colectivităţii locale,delegându-i din autoritate şi eliberând centralismul
administrativ.
Furnizarea de servicii de asistenţă socială de către stat trebuie să suporte mutaţii
evidente, chiar dacă pricipiile evidente (echilibrarea, egalitatea şi democraţia) rămân aceleaşi,
respectiv:
- alocarea echitabilă a serviciilor de asistenţă socială având in vedere că toţi membrii
colectivităţii au acelaşi drept potenţial de a beneficia de acestea;
- egalitatea asigură servicii de asistenţă socială de calitate şi în egală măsură tuturor
membrilor colectivităţii;
- oferta democratică a serviciilor de asistenţă socială are in vedere libertatea accesului la
acestea.
Conform datelor statistice publicate, domeniile de activitate ale ONG-urilor sunt 7: cultură
şi recreere; servicii sociale 18%; educaţie, învătământ, cercetare 16%; sănătate 8%; drepturile
omului 7%; protecţia mediului 5%; dezvoltarea economică şi socială 5%; asociaţiile
profesionale 4%; cooperare internaţională 3%; filantropie şi voluntariat 3%; religie 3%; altele
2%;
Ca şi in cazul nivelelor, datele prezentate cu privire la domeniile de activitate nu
facilitează cunoaşterea sectorului non-profit sau a rolului pe care îl deţine. Această prezentare
a confirmat rezultatele altor studii care indicau faptul că majoritatea organizaţiilor nu au o
misiune bine definită, aproximativ 90%, unele activând ca şi companii private, iar multe altele
îşi schimbă scopul în raport cu fondurile disponibile la un moment dat.

6
www.fdsc.ro
7
Catalogul Asociaţiilor şi Fundaţiilor, 2000
 Tot din statistici rezultă că ONG-urile sunt active la nivel naţional o zecime, mai puţin
de 10% la nivel internaţional, 5% la nivel inter-regional, şi doua cincimi la nivel local. De
asemenea două treimi din organizaţii activează la oraşe şi o treime în zona rurală.8
În Moldova spre exemplu, au fost cazuri de cooperare cu rezultate apreciabile între
sectorul ONG şi administraţiile locale sau ONG-uri experimentate decât cele din Transilvania
în furnizarea de produse contra cost şi în implicarea în activităţile economice.
ONG-urile din România au de cele mai multe ori o imagine negativă, dar care ar trebui
plasată corect în context. Cea mai mare problemă a acestei caracteristici este că ignoră
realizările importante ale sectorului. ONG-urile insă au răspuns nevoilor din diverse domenii.
O organizaţie-reţea care activează în domeniul protecţiei copilului dă un exemplu de
reuşită a parteneriatului dintre ONG şi administraţia centrală cu privinţă la protecţia şi
îngrijirea copilului şi care a fost un succes.
În ceea ce priveşte sursele de finanţare adresate ONG - lor din România, în ultimii 16
ani se remarcă fondurile provenite din surse externe private sau publice. Indiferent de
momentul realizării analizelor la care facem referire, constatăm că fondurile externe
reprezintă mai mult de 50% din fondurile avute la dispoziţie de către ONG- le din România.
O estimare asupra ansamblului surselor de finanţare pentru sectorul nonprofit a făcut
obiectul raportului citat în lucrarea intitulată “O prezentare a sectorului neguvernamental din
România”9 (Dan Petrescu – “Bilanţul Băncii Mondiale asupra ONG- lor din România,1998)”.
Cifrele prezentate în acest studiu sugerează o investiţie de 189,2 milioane USD (0,006% din
PIB) în sectorul ONG. Distribuţia acestei sume în funcţie de provenienţa finanţărilor poate fi
urmărită în tabelul de mai jos:
Sursa de finanţare Valoarea (în Procentajul din
milioane USD) suma totală (%)
Fonduri guvernamentale, neguvernamentale 106 56
şi private străine
Donaţii şi contribuţii din partea populaţiei 22,7 12
(inclusiv contribuţia membrilor)
Taxe pentru servicii şi dobânzi 20,8 11
Sponsorizări şi donaţii ale mediului de 13,2 7
afaceri
Subvenţii şi taxe percepute pentru servicii 9,5 5
din partea sectorului de stat
8
www.fdsc.ro
9
Vera, D., Bianca, D., Jenny, H., Anca, S.,- O prezentare a sectorului neguvernamental: Consolidarea strategiei
donatorilor, Bucureşti, 2000.
 Altele 18 9
Tabelul nr. 1 – Sursele de finanţare ale ONG-lor şi distribuirea sumelor pe bază de finanţatori,
sursa - Dan Petrescu – “Bilanţul Băncii Mondiale asupra ONG – lor din România,1998
Un alt raport realizat în anul 2000 de către FDSC (Dakova, 2000) relevă faptul că
aproximativ 55% din finanţarea sectorului ONG este asigurată de donatorii străini. 10 Ca şi o
caracteristică a acestor fonduri se constată că ele sunt adresate unor domenii distincte
(drepturile omului, protecţia mediului, educaţia civică) unde au fost dezvoltate organizaţii
puternice dependente de inputurile din străinătate, pe când organizaţiile din alte domenii
(cultură şi artă) şi-au dezvoltat activitatea preponderent pe baza susţinerii venite din fonduri
interne (sectorul de afaceri sau administraţia publică).
Din perspectiva vieţii asociative, anul 2001 a stat sub semnul voluntariatului.
Declararea de cãtre ONU a anului 2001 drept “An Internaţional al Voluntarilor” a reprezentat
o recunoaştere politicã la cel mai înalt nivel posibil a valorii sociale a voluntariatului şi a
importanţei rolului pe care îl joacã voluntarii în viaţa comunitãţii.
Organizaţiile neguvernamentale din întreaga lume, ca principale instituţii ce işi asumã
punerea în valoare a voluntarilor, au rãspuns apelului lansat de ONU şi şi-au concertat
eforturile pentru a atrage atenţia opiniei publice asupra importanţei unui comportament
participativ al cetãţeanului. Într-o lume în care resursele limitate, dar mai ales conştientizarea
globalã a nevoilor determinate de explozia tehnologiei, impun complementarea eforturilor
autoritãţilor publice de implicare civicã la nivelul fiecãrui cetãţean, organizaţiile
neguvernamentale joacã un rol din ce în ce mai important. În acest sens, creşterea numãrului
de organizaţii neguvernamentale, precum şi nevoia eficientizãrii acestora au impus apariţia
unor instituţii specializate, orientate spre susţinerea dezvoltãrii instituţionale a organizaţiilor
atât ca entitãţi distincte, cât şi în ansamblu, ca sector asociativ.

Raportul Aid Watch, CONCORD 2009

Raportul subliniază faptul că guvernele europene nu îşi vor atinge ţinta stabilită pentru
anul 2010 decât în anul 2012, şi în condiţiile în care vor fi luate măsuri serioase în acest sens.
Datele oficiale arată că în anul 2008, Europa a alocat 0,40% din Venitul Naţional Brut
pentru Asistenţă Oficială pentru Dezvoltare (ODA). Totuşi, Raportul AidWatch, al celor de
la CONCORD11 (Confederaţia Europeană a ONG-urilor pentru ajutor şi dezvoltare), arată că
majoritatea donatorilor europeni au oferit date ce pot fi interpretate greşit. Multe guverne îşi

10
Vera, D., Bianca, D., Jenny, H., Anca, S.,- O prezentare a sectorului neguvernamental: Consolidarea strategiei
donatorilor, Bucureşti, 2000
11
http://www.centras.ro/ro/noutati/raportul-aid-watch-concord-2010.html
"umflă" bugetul de asistenţă pentru dezvoltare, luând în calcul bani care nu ajung la oamenii
săraci, ceea ce va avea drept consecinţă faptul că ţările sarace vor fi private de 40 miliarde de
euro până in 2010.
Din cele aproximativ 50 de miliarde euro acordate ca asistenţă pentru dezvoltare în
2008, 5 miliarde euro au însemnat anulare de datorii, 2 miliarde euro au fost cheltuite cu
bursele pentru studenţii străini, iar un miliard pentru găzduirea şi repatrierea refugiaţilor.
Adevarata valoare a asistenţei s-a ridicat la doar 0,34 % din Venitul Naţional Brut colectiv al
Uniunii Europene.
Justin Kilcullen, Preşedintele CONCORD a declarat: "Istoria va judeca Europa după
aţtiunile pe care le face azi. Dacă Europa nu reuşeşte să acţioneze, vom fi priviţi ca cei ce îş
întorc spatele celor mai săraci atunci când ei au cel mai mult nevoie, şi vom pierde
oportunitatea de a lăsa o moştenire autentică a politicii de dezvoltare a Uniunii Europene".
Raportul evidenţiază de asemenea că ţara noastră nu şi-a stabilit un program pentru
atingerea ţintei de 0,17% până în anul 2010. Ajutorul oferit de România a ramas la acelaşi
nivel ca în anul 2007, mai precis la 0,7% din Venitul National Brut, ceea ce semnifică un
verdict dezamăgitor a lipsei de progres din partea Guvernului Român privind cantitatea de
asistenţă acordată.
În anul 2009 pentru bugetul asigurărilor sociale au fost preconizate 7,514 mld lei. Cu
toate că bugetul va fi majorat, se estimează un deficit bugetar de circa 56,9 mil.lei. Dificitul
bugetar ar putea creste ca urmare a consecinţelor crizei financiare și economice globale
asupra economiei naţionale. Componentul principal al veniturilor bugetului asigurărilor
sociale de stat vor rămîne contribuţiile de asigurări sociale de stat, care se vor menţine la
nivelul de 84,3 la sută ca și în 2007, 14,7% din cheltuieli fiind acoperite din transferurile de la
bugetul de stat, iar alte venituri neînsemnate vor proveni din încasările nefiscale (dobînzi de la
utilizarea mijloacelor bugetului asigurărilor sociale de stat, din majorări de întîrziere, alte
dobînzi).

2.3. Asociaţia Ateliere Protejate în slujba persoanelor cu dizabilităţi

 Metodele de cercetare ştiinţifice la care s-a apelat pentru efectuarea studiului de caz la
Asociaţia Ateliere Protejate au fost:
- interviul semistructurat, la care a participat domnul J.K., preşedintele Asociaţiei, M.G.
lucrător social în cadrul asociaţiei, C.B. voluntar, E.S şi S.D – părinţii a doi beneficiari,
precum şi grupul de beneficiari. Intervirile au fost elaborate individual, scopul interviului
fiind aflarea rolului acestei asociaţii în viaţa beneficiarilor ei;
- analiza documentelor contabile
- observaţia directă – a activităţii tinerilor în atelierul asociaţiei

Asociaţia Ateliere Protejate (denumită în continuare AP) este o asociaţie umanitară,

nonguvernamentală, înfiinţată în anul 2002 care acţionează pentru persoanele cu dizabilităţi
care au depăşit vârsa de 18 ani, aşadar, pentru persoane adulte.
Asociaţia are un număr de 25 beneficiari, din care 78% sunt tineri cu dizabilităţi
mintale (debilitate mintală şi deficientă de intelect severă) , iar 16% sunt persoane cu
dizabilităţi associate (psihic şi mintal), si 6% cu handicap psihic. Aşadar putem spune că
activităţile acestei asociaţii au ca beneficiari persoanele cu deficienţa mintală.
Istoricul Asociaţiei AP începe cu un grup foarte mic de beneficiari numiţii “oamenii
străzii”. În centrul de zi al proiectului, veneau tineri de pe stradă sau din centre
instituţionalizate care doreau să schimbe ceva în viaţă. Participau la activităţile desfăşurate în
atelier pentru a învăţa ce înseamnă un loc de muncă, un program, un suprvizor. În acelaşi timp
erau oferite servicii de orientare şcolară şi/sau profesională, erau susţinuţi pentru a participa la
cursuri de profesionalizare precum şi în consiliere profesională, mergând până la angajarea
lor. Participarea lor la activităţile asociaţiei era pe o perioadă limitată de timp – 1 an – în care
ei învăţau deprinderi necesare unui loc de muncă. Monitorizarea acestora a continuat şi după
ieşirea din proiect. Fiind vorba de un grup restrâns, s-au legat relaţiile afective, ceea ce a făcut
ca ei să aducă mereu informaţii despre activităţile lor la locurile de muncă. Au fost câteva
eşecuri, dar şi mari realizări. Un loc de muncă oferă o oarecare stabilitate a indepenţei şi
totodată o posibilitate de dezvoltare.
Treptat, printr-o selecţie naturală, beneficiarii au început să fie persoanele cu handicap.
În anul 2005 a venit la atelier prima presoană cu deficienţă mintală, în anul 2007, 50 % din
beneficiari au fost persoane cu handicap, iar în momentul actual, beneficiarii sunt 100%
persoane cu handicap. Dacă în primii ani ai Asociaţiei a existat o fluctuaţie a beneficiarilor,
treptat, începând cu jumătatea anului 2008 nu s-a mai produs nici o schimbare în rândul
persoanelor beneficiare, datorită a doi factori:
- aceste persoane nu au un alt loc unde să poată desfăşura activităţi, să socializeze, etc.
- AP oferă un spaţiu protejat pentru desfăşurarea activităţilor ocupaţionale;
- piaţa muncii actuale nu are capacitatea de crea locuri de muncă protejate pentru persoanele
cu dizabilităţi mintale.
Dacă iniţial scopul Asociaţiei AP a fost de a integra profesional beneficiarii săi, acum
scopul acestei asociaţii este de a aduce persoanele cu dizabilităţi la o independenţă cât mai
mare, prin activităţi practice, educative şi de socializare. (J.K. Preşedintele Asociaţiei).
În cadrul Asociaţiei AP îşi derulează activitatea Centrul de zi numit Casa Boxberg care
are ca scop oferirea de servicii de terapie ocupaţională pentru un număr de 25 beneficiari
direcţi. Orice serviciu social are un număr de beneficiari direcţi, iar indirecţi sunt mult mai
mulţi – facem aici referire la toţi membrii familiilor beneficiarilor, a comunităţii, şi de ce nu, a
societăţii. Activitatea principală a terapiei ocupaţionale oferite de acest centru este
confecţionarea de lumânări decorative, activitate manuală 100%.
Centrul de zi are un program fix, de opt ore de luni pană joi şi şase ore vinerea. Se cere
din partea beneficiarilor o obligaţie a respectării programului, iar lipsa de la program trebuie
anunţată. În fiecare joi, ultime două ore sunt lăsate pentru activităţi comune, altele decât cele
de confecţionare a lumânărilor, numit program recreativ. Fiecare lună are o tematică în care
sunt întreprinse discuţii, jocuri şi activităţi creative. Ludicul are un rol deasemenea important
în activităţile desfăşurate. Se încearcă o îmbinare a utilului cu plăcutul din care foarte
important e funcţia învăţării. Fiecare acţiune intreprinsă are ca scop învăţarea. Anual petrec
împreună sărbătoarea Crăciunului şi a Paştelui; la fiecare 3 luni sărbătoresc zilele de naştere,
anual este o seară a lumânărilor în care este evidenţiată de către mass media valoarea muncii
lor, recunoaşterea lor socială; totodată petrec împreună un concediu de o săptămână la munte
sau la mare.
Activitatea de confecţionare a lumânării este împărţită pe mai multe etape, foarte
simple, explicate pe înţelesul fiecărui beneficiar. Fiecare etapă are ca obiectiv dezvoltarea
abilităţilor acestor persoane. Deşi atunci când vin în proiect, abilităţile lor practice sunt
aproape inexistente, prin activităţile terapiei ocupaţionale le sunt descoperite capacităţile şi
mai mult de atât, le sunt dezvoltate. Credinţa celor care lucrează cu aceşti tineri e dată de
faptul că în orice persoană există potenţialitate, o abilitate, necesară este descoperirea acesteia
şi dezvoltarea ei. Deoarece ei au dificultăţi în a desfăşura activităţi de tip intelectual, acest fapt
este oarecum depăşit de faptul că reuşesc să deruleze activităţi de tip mecanic, unde
concentrarea nu trebuie să fie foarte mare, iar activitatea în grup creşte eficienţa acestor
activităţi mecanice. Concurenţa este percepută de aceste persoane, ceea ce face să “se întreacă
pe sine”, de aici rezultând faptul că au şi ei nevoi de aspiraţii de recunoaştere de către ceilalţi
a valorii sale.
Activităţile derulate în proiect nu se opresc doar la confecţionarea lumânărilor, ci sunt
mai mult de atât, oferă servicii de educaţie individuală, concretă în funcţie de necesităţile
fiecărui beneficiar. În cadrul activităţilor, după foarte multe exerciţii ei reuşesc să înveţe
noţiunea timpului, să cunoască ceasul, să cunoască numerele maşinilor cu care parcurg
drumul de acasă la atelier; să numere banii; să facă cumpărături în funcţie de calitate-preţ.
Cea de-a treia categorie a activităţilor, la fel de importantă ca şi celelalte două sunt
activităţile domestice – gospodăreşti. Fiecare tânăr are un program stabilit pentru bucătărie –
pregătirea hranei, a mesei, a curăţeniei. Fiecare etapă a acestor activităţi sunt explicate şi
demonstrate prin exemplu clar. Asociaţia pune un accent deosebit pe puterea exemplului. În
fiecare zi un beneficiar împreună cu mama unui alt beneficiar pregătesc hrana de prânz.
Faptul că stau împreună la masă face ca coeziunea dintre ei să fie mai puternică şi totodată
învaţă cum, cât şi ce anume să mănânce.
Un rol deosebit de important în derularea activităţilor îi revine comunicării. Totul se
face printr-o comunicare reală, cu explicaţii comprehensibile, prin captarea atenţiei şi
urmărirea receptivităţii mesajului. Beneficiarii sunt încurajaţi constant, iar fiecare mică reuşită
este recompensată cu laude fără a se face exces de ele. Cadrul de desfăşurare a activităţilor
permite comunicarea atât la nivel orizontal – beneficiarii găsesc, sau li se dau subiecte de
discuţiei între ei, ceea ce face să socializeze cu persoane “normale şi egale”, pe aceleaşi
coordonate, precum şi o comunicare verticală, cu persoanele responsabile cu activităţile
proiectului, precum şi cu clienţii din exterior.
Beneficiarii lucrează în funcţie de posibilităţile lor îndrumaţi fiind pe personal
calificat. Ajutaţi şi îndrumaţi, aceste persoane fac lucruri deosebite şi de calitate, dovadă sunt
zecile de mii de lumânări care s-au vândut atât în ţară, cât şi în străinătate; tradiţionalele
târguri de Crăciun şi Paşte sunt deasemenea cunoscute în cercurile de cunoscători; comenzile
de lumânări în număr mare din partea unor firme mari redau valorificarea muncii acestor
persoane, care deşi au dizabilităţi, prin Asociaţia AP şi-au găsit un rol în societate.
Fiecare lumânare făcută de aceste persoane atestă capacitatea sa de muncă, valoarea pe
care o poate da societăţii – nu mai este o persoană pe care societatea trebuie să o întreţină, este
o persoană care poate produce şi orice produs destinat vânzării devine un produs aducător de
venituri. Accentual care se pune în activitatea de confecţionare a lumânărilor este dat de
calitatea acestora şi nu de cantitate.
 Pentru a avea şi o motivaţie de tip extrinsecă, beneficiarii primesc lunar “bani de
buzunar”, o renumeraţie pentru activităţile întreprinse. Sunt sume modice, însă percepuţi de ei
ca fiind “bani munciţi”.
Ceea ce îi este caracteristic aceastei Asociaţii este faptul că sunt independenţi financiar
de orice autoritate statală, ceea ce face să aibă o libertate în stabilirea scopurilor şi a
activităţilor. Părinţii beneficiarilor sunt extreme de mulţumiţi pentru serviciile oferite de
această asociaţie. Majoritatea beneficiarilor după ce au absovlit şcolile speciale nu au putut fi
integraţi în nici un alt grup, nu datorită faptului că ar avea diverse probleme, ci pentru că la
momentul actual sunt mult prea puţine centre cu terapie ocupaţională.
La începutul anului trecut s-a încercat o incluziune a unui beneficiar într-un cadru
normal de muncă, la o fabrică. Activitatea pe care trebuia să o facă era una foarte simplă şi
mecanică. Beneficiarul avea cele mai bune referinţe din partea lucrătorilor sociali din
asociaţie în privinţa abilităţilor sale de muncă şi a capacităţii de socializare cu uşurinţă. Totuşi,
deşi legislative au fost oferite toate avantajele unei angajări a persoanei cu handicap,
eperimentul a fost un eşec datorat de faptul că nu atât activitatea pe care o desfăşura era
neplăcută, ci faptul că nu s-a putut integra grupului. Oamenii din fabrică au fost atenţi cu
persoana respectivă, i-au acordat sprijin, respect şi încredere colegială, şi totuşi ceva a eşuat.
Salariul propus a fost consistent. Din spusele beneficiarului, ceea ce a lipsit a fost ambientul.
Acolo s-a simţit străin, fără a putea să se integreze noului grup, iar problema nu a venit
neapărat din partea celorlalţi. Acelaşi experiment s-a făcut cu alte două persoane, rezultatul
fiind la fel. Din aceasta putem extrage o concluzie empirică: pentru această categorie de
persoane, motivaţiile pentru a desfăşura o activitate ţin de modul în care ei sunt percepuţi de
ceilalţi, de valoarea pe care li se acordă şi ambientul în care se lucrează. Banii nu sunt o
motivaţie pentru o activitatea profesională pentru această categorie de persoane. Fiind
susţinuţi de părinţi/rude/titulari ei dau o importanţă mai mare relaţiei afective decât suportului
material.
Asociaţia AP a reuşit să facă un echilibru între economic, pedagogic şi social, ceea ce
are ca efect primirea validării necesare din partea societăţii. Venind într-un atelier special
amenajat pentru persoane cu dizabilităţi viaţa lor are un ritm normal şi capătă un sens.
După cum spun şi părinţii beneficiarilor acestui proiect, acest tip de centru este de un
mare folos comunităţii. Din nefericire numărul persoanelor cu dizabilităţi mintale este cu mult
mai mare decât numărul de locuri pe care AP îl poate oferi. Ceea ce a arătat existenţa acestui
proiect de 9 ani este necesitatea unui astfel de loc extraordinar de benefic. Faptul că tinerii vin
din cadrul familiei şi stau opt ore împreună într-un cadru protejat aduce beneficii şi părinţilor,
oferind-le încrederea că fii/fiicele lor sunt bine protejaţi şi în acelaşi timp oferindu-le
momente de respiro familiei. Totodată în acest loc beneficiarii învaţă foarte mult lucruri
practice şi folositoare în viaţa de zi cu zi. Socializează, îşi crează relaţii, îşi petrec timpul în
mod util, produc, dau societăţii din valoarea lor.