1.

Aspecte generale privind persoanele fără scop lucrativ

Noţiunea de societate fără scop lucrativ se referă la urmatoarele tipuri de entităţi

juridice: asociaţii, fundaţii, organizaţii sindicale si celelalte organizaţii cu caracter
obştesc, culte religioase, partide politice.În cadrul persoanelor juridice fără scop
lucrativ (nepatrimonial), adică a organizaţiilor non-profit se includ toate organizaţiile
Înzestrate cu personalitate juridică, ai căror membri convin să pună în comun, în mod
statornic, contribuţia lor materială, cunoştinţele şi activitatea lor, pentru satisfacerea
unui scop nepatrimonial în acord cu interesele generale ale societăţii.1
Noţiunea de scop nelucrativ semnifică un scop care nu urmăreşte obţinerea
unui profit.Pe de altă parte nelucrativ nu înseamnă caritabil.Caracterul nelucrativ se
referă la faptul că beneficiişe sau excedentul din activităţile fără scop lucrativ nu se
distribuie niciodata între membrii organizaţiei non-profit.Ele sunt utilizate integral
pentru atingerea scopului propus.
Scopul pentru care se constituie o organizaţie non-profit trebuie să fie licit,
determinat şă să aibă un anume caracter de permanenţă.
Obiectul de activitate al unei organizaţii non-profit trebuie să aibă întotdeauna
un caracter ideal, nepatrimonial, el urmărind realizarea unor interese sociale, cel mai
adesea chip altruist, fără a se aştepta la o contraprestaţie din partea celor care
beneficiază de serviciile organizaţiei non-profit.În mod conex, unele organizaţii pot
desfăşura activităţi cu scop lucrativ, dar pentru obţinerea unor fonduri necesare
îndeplinirii aceluiaşi scop.
Asociaţiile non-profit şi fundaţiile existente în prezent în ţara noastră s-un
înfiinţat pe baza a două reglementări distincte:

1. Legea nr.21-1924 pentru persoane juridice (Asociaţii şi Fundaţii), publicată

în Monitorul Oficial al României nr.27 din 6 februarie 1924.
2. Ordonanţa Guvernului nr.26/30.01.2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii,
publicată în Monitorul Oficial al României nr.39 din 31 ianuarie 2000.Prezenta
ordonanţă a intrat în vigoare cu data de 1 mai 2000 şi abrogă prevederile Legii
21/1924.

Asociaţiile şi fundaţiile constituite până la data de 1 mai 2000 în condiţiile Legii

21/1924 pentru persoane juridice (Asociaţii şi Fundaţii) îşi păstrează personalitatea
juridică legal dobândită.Acestor asociaţii şi fundaţii li se aplică de la data intrării în
vigoare a O.G. nr.26/2000 regimul juridic prevăzut de aceasta.
Definiţia legală a asociaţiei non profit este : “ asociaţia este subiectul de drept
constituit de trei sau mai multe prsoane care , pe contribuţia materială, cunoşinţele
sau aportul lor în muncă,pentru realizarea unor activităţi în interes general, comunitar
sau după caz în interesul lor, personal nepatrimonial.”2
Asociaţiile non-profit se constituie în temeiul dreptului constituţional la libera
asociere, consacrat prin art.37 alin.1 din Constituţie: “cetăţenii se pot asocia liber ăn
partide politice, în sindicate şi alte forme de asociere. ”Această asociere simplă nu
1
Adriana Tiron Tudor, Alexandra Muţiu, Asociaţii şi fundaţii, Ed.Dacia, Cluj-Napoca, 2000, pag.7
2
Ordonanţa nr.26/30,01,2000, publicată in M.Of. 39/21.01.2000, art.4
1
este suficientă, deoarece aceasta trebuie pentru a deveni asociaţie să dobândească
personalitate juridică.
Definiţia legală a fundaţiei este : “subiectul de drept înfiinţat de una sau mai
multe persoane care, pe baza unui act juridic între vii ori pentru cauză de moarte,
constituie un patrimoniu afectat, în mod permanent şi irevocabil, realizării unui scop
de interes general sau după caz, comunitar. ”3
Dacă vom compara cele două definiţii, definiţia asociaţiei cu cea a fundaţiei se
poate observa că cele două sunt asemănatoare, totuşi deosebirea fundamentală între
asociaţia non-profit şi fundaţe este genrată de patrimoniu; în cazul fundaţiei
elementul principal prin intermediul căruia se doreşte a aduce la îndeplinire scopul
propus este patrimoniul, în timp ce la asociaţie scopul propus a fi adus la îndeplinire
are la bază, în mod preponderent munca asociaţiilor, în general voluntară.4
Asociaţiile şi fundaţiile se caracterizează prin caracterul lor nelucrativ, în sensul
că activităţile desfăşurate de ele nu au niciodată drept scop obţinerea de profit,
distribuibil sub formă de dividente.

3
Ordonanţa nr.26/30.01.2000, publicată in M.Of. 39/21.01.2000, art.15
4
Adriana Tiron Tudor, Alexandra Muţiu, Asociaţii şi fundaţii, Ed.Dacia, Cluj-Napoca, 2000, pag. 10
2
 2. Înfiintarea, organizarea şi conducerea societăţilor fără scop lucrativ

2.1 Înfiinţarea si organizarea asociaţiilor5

Asociaţia este subiectul de drept constituit de trei sau mai multe persoane care,
pe baza unei înţelegeri, pun în comun şi fără drept de restituire contribuţia materială,
cunoştinţele sau aportul lor în muncă pentru realizarea unor activităţi în interes
general, al unor colectivităţi sau, după caz, în interesul lor nepatrimonial.
Asociaţia dobândeşte personalitate juridică prin înscrierea în Registrul
Asociaţiilor si Fundaţiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripţie
teritoriala îşi are sediul.
În vederea dobândirii personalităţii juridice, membrii asociaţi încheie actul
constitutiv si statutul asociaţiei, în formă autentică sau atestată de avocat.
Actul constitutiv trebuie să cuprindă urmatoarele elemente:
datele de identificare a membrilor asociaţi: nume sau denumirea şi, după caz,
domiciliul sau sediul acestora;
exprimarea voinţei de asociere si precizarea scopului propus;
denumirea asociaţiei;
sediul asociaţiei;
durata de funcţionare a asociaţiei – pe termen determinat, cu indicarea expresă
a termenului, sau, dupa caz, pe termen nedeterminat;
patrimoniul iniţial al asociatiei; activul patrimonial, în valoare de cel puţin un
salariu minim brut pe economie, la data constituirii asociaţiei; poate fi alcătuit din
aportul în natura şi/sau în bani a asociaţiilor;
componenta nominală a organelor de conducere, administrare si control ale
asociaţiei;
persoana sau, dupa caz, persoanele împuternicite să desfăşoare procedura de
dobândire a personalitaţii juridice;
semnăturile membrilor asociati.

Statutul asociaţiei trebuie să cuprindă, pe lângă elementele din actul

constitutiv, şi urmatoarele:

precizarea scopului si a obiectivelor asociaţiei;

modul de dobândire si de pierdere a calităţii de asociat;
drepturile si obligaţiile asociaţilor;
categoriile de resurse patrimoniale ale asociaţiei;
atribuţiile organelor de conducere, administrare si control ale asociaţiei;
destinaţia bunurilor, în cazul dizolvării asociaţiei.
Oricare dintre membrii asociaţi, pe baza unei împuterniciri, poate formula o
cerere de inscriere a asociaţiei în Registrul asociaţiilor si fundaţiilor aflat la grefa
judecătoriei în a cărei circumscripţie teritorială urmează să-şi aibă sediul.Respectiva
cerere trebuie să fie insoţită de următoarele documente:
5
Ordonanţa nr.26/30,01,2000, publicată in M.Of. 39/21.01.2000

3
 actul constitutiv;
statutul asociaţiei;
actele doveditoare ale sediului si patrimoniului iniţial;
dovada disponibilităţii denumirii eliberată de Ministerul Justiţiei sau, după caz,
refuzul motivat al eliberării acesteia.
Asociaţia devine persoană juridică din momentul înscrierii ei in Registrul
asociaţiilor si fundaţiilor. In termen de 3 zile de la depunerea cererii de înscriere,
judecătorul desemnat de preşedintele instanţei verifică legalitatea documentelor şi
dispune înscrierea asociaţiei în Registrul asociaţiilor si fundaţiilor.
Asociaţia îşi poate constitui filiale, ca structuri teritoriale, cu un număr minim
de 3 membri, organe de conducere proprii si un patrimoniu distinct de cel al
asociaţiei.
Filialele sunt entităţi cu personalitate juridica, putând încheia, în nume propriu,
acte juridice în condiţiile stabilite de asociaţie prin actul constitutiv al filialei. Ele pot
încheia acte juridice de dispoziţie, în numele şi pe seama asociaţiei, numai pe baza
hotărârii prealabile a consiliului director al asociatiei.
Filiala se constituie prin hotărârea adunării generale a asociaţiei. Personalitatea
juridică se dobandeste de la data inscrierii filialei in Registrul asociaţiilor si
fundţtiilor.În vederea inscrierii filialei, reprezentantul asociatiei va depune cererea de
inscriere, impreuna cu hotararea de constituire a filialei, statutul, actul
constitutiv,actele doveditoare ale sediului si patrimoniului initial ale acesteia, la
judecatoria in a carei crcumscriptie teritoriala urmeaza sa-si aiba sediul filiala.
Asociaţia îşi poate constitui sucursale, ca structuri teritoriale fără personalitate
juridică. Sucursalele se constituie prin hotărâre a adunării generale a asociaţiei.
Sucursalele desfăşoară activităţile date în competenţa de către asociaţie.

Organele de conducere ale asociaţiei sunt:

adunarea generală;
consiliul director;
cenzorul sau, dupa caz, comisia de cenzori.

Adunarea generala este organul de conducere, alcătuit din totalitatea

asociaţilor. Competenta adunării generale cuprinde:

stabilirea strategiei şi a obiectivelor generale ale asociaţiei;

aprobarea bugetului de venituri si cheltuieli si a bilanţului contabil;
alegerea si revocarea membrilor consiliului director;
alegerea si revocarea cenzorului sau, dupa caz, a membrilor comisiei de
cenzori;
înfiinţarea de filiale;
modificarea actului constitutiv şi a statului; dizolvarea şi lichidarea asociaţiei,
precum si stabilirea destinaţiei bunurilor rămase dupa lichidare;
orice alte atribuţii prevazute in lege sau in statut.

4
 Consiliul director asigură punerea în executare a hotărârilor adunării
generale.El poate fi alcătuit şi din persoane din afara asociaţiei, în limita a cel mult o
pătrime din componenţa sa. În exercitarea competenţei sale, consiliul director:

prezintă adunării generale raportul de activitate pe perioada anterioară,

executarea bugetului de venituri si cheltuieli, bilanţul contabil, proiectul bugetului
de venituri şi cheltuieli şi proiectul programelor asociatiei;
încheie acte juridice în numele şi pe seama asociaţiei;
aprobă organigrama şi politica de personal ale asociaţiei, dacă prin statut nu se
prevede altfel;
îndeplineste orice atribuţii prevăzute în statut sau stabilite de adunarea
generală.

Actul constitutiv al asociatiei poate prevedea numirea unui cenzor sau a unei
comisii de cenzori. Dacă numărul asociaţilor este mai mare de 15, numirea unui
cenzor este obligatorie. Acesta poate fi o persoană din afara asociaţiei.Pentru
asociaţiile cu mai mult de 100 de membri înscrişi până la data întrunirii ultimei
adunări generale, controlul financiar intern se exercită de către o comisie de cenzori.
Comisia de cenzori este alcătuită dintr-un numar impar de membri. Membrii
consiliului director nu pot fi cenzori. Cel puţin unul dintre cenzori trebuie să fie
contabil autorizat sau expert contabil, în conditiile legii.
În realizarea competenţei sale cenzorul sau, dupa caz, comisia de cenzori are
atribuţii:

verifică modul in care este administrat patrimoniul asociaţiei;

întocmeste rapoarte si le prezintă adunării generale;
poate participa la sedinţele consiliului director, fără drept de vot;
îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute în statut sau stabilite de adunarea
generală.

2.2 Înfiintarea si organizarea fundaţiilor6

Fundaţia este subiectul de drept înfiinţat de una sau mai multe persoane care,
pe baza unui act juridic între vii ori pentru cauză de moarte, constituie un patrimoniu
afectat, în mod permanent şi irevocabil, realizării unui scop de interes general sau,
dupa caz, al unor colectivităţi.
Activul patrimonial inţial al fundaţiei trebuie să includă bunuri în natura sau
numerar, a căror valoare totală să fie de cel puţin 100 de ori salariul minim brut pe
economie, la data constituirii fundaţiei.

6
Ordonanţa nr.26/30,01,2000, publicată in M.Of. 39/21.01.2000

5
 În vederea dobândirii personalităţii juridice, fondatorul sau, după caz,
fondatorii încheie actul constitutiv si statutul fundaţiei,în formă autentică.

Actul constitutiv al fundaţiei trebuie să cuprindă:

datele de identificare ale fondatorilor: numele sau denumirea, domiciliul sau

sediul acestora;
scopul fundaţiei;
denumirea fundaţiei;
sediul fundaţiei;
durata de funcţionare a fundaţiei – pe termen determinat sau nedeterminat;
patrimoniul iniţial al fundaţiei;
componenţa nominală a celor dintâi organe de conducere, administrare şi
control ale fundaţiei ori regulile pentru desemnarea membrilor acestor organe;
persoana sau persoanele împuternicite să desfăşoare procedura de dobândire a
personalităţii juridice;
semnăturile fondatorilor.

Statutul fundaţiei trebuie să precizeze următoarele elemente:

explicitarea scopului şi a obiectivelor fundaţiei;

categoriile de resurse patrimoniale ale fundaţiei;
atribuţiile organelor de conducere, administrare şi control ale fundatiei;
procedura de desemnare şi de modificare a componenţei organelor de
conducere, administrare şi control, pe parcursul existenţei fundaţiei;
destinaţia bunurilor, în cazul dizolvării fundaţiei.
Fundaţia dobândeşte personalitate juridică prin înscrierea sa în Registru
asociatţiilor şi fundaţiilor aflat la grefa judecătoriei in a carei circumscriptie teritoriala
isi are sediul.
Cererea de inscriere trebuie să fie insoţită de următoarele documente:
actul constitutiv;
statutul;
acte doveditoare ale sediului şi patrimoniului iniţial;
dovada disponibilităţii denumirii eliberată de Ministerul Justiţiei.

Fundaţia îşi poate constitui filiale, ca structuri teritoriale, pe baza hotărârii

consiliului director, prin care le este alocat patrimoniul. Filiala este condusă de un
consiliu director propriu, alcătuit din cel puţin 3 membri.
Organele de conducere ale fundaţiei sunt:

consiliul director;
cenzorul, sau după caz, comisia de cenzori

6
 Consiliul director al fundatiei este organul de conducere si de administrare al
acesteia. Consiliul director asigura realizarea scopului si obiectivelor fundaţiei,
exercitând următoarele atribuţii:

stabilirea strategiei generale şi a programelor fundaţiei;

aprobarea bugetului de venituri si cheltuieli si a bilanţului contabil;
alegerea şi revocarea cenzorilor;
înfiinţarea de filiale;
încheierea de acte juridice, în numele şi pe seama fundaţiei;
executarea bugetului de venituri si cheltuieli;
aprobarea organigramei şi a strategiei de personal ale fundaţiei;
modificarea statutului fundaţiei;
îndeplinirea oricăror atribuţii prevăzute prin lege sau prin statut.

Consiliul director se compune din cel puţin 3 membri desemnaţi de fondator, la

momentul constituirii fundaţiei.

7
 3. Aspecte generale privind organizarea şi conducerea contabilităţii la
societăţile fără scop lucrativ

Contabilitatea persoanelor juridice fara scop lucrativ se organizeaza in

compartimente distincte, conduse de catre directorul financiar – contabil, contabilul
sef sau alta persoana imputernicita sa indeplineasca aceasta functie.
Contabilitatea financiara are la baza norme unitare privind organizarea si
conducerea acesteia, care au caracter obligatoriu pentru toate persoanele juridice fara
scop lucrativ, avand ca obiectiv principal furnizarea informatiilor atat pentru
necesitati proprii, cat si in relatiile acestora cu membrii lor, clienti, furnizori, bancile,
organele fiscale si alte persoane juridice si fizice.
Potrivit reglementarilor fiscale in vigoare, persoanele juridice fara scop lucrativ
care desfasoara activitati economice fara personalitate juridica au obligatia
organizarii si conducerii contabilitatii generale, distinct, pentru activitatile fara scop
lucrativ si activitatile economice.

Contabilitatea de gestiune se organizeaza de catre fiecare persoana juridica fara

scop lucrativ care desfasoara activitati economice in functie de specificul activitatii si
necesitatile proprii, avand ca obiective principale urmatoarele:
stabilirea cheltuielilor;
stabilirea veniturilor;
stabilirea rezultatelor si a rentabilitatii produselor, lucrărilor executate şi
serviciilor prestate;
întocmirea bugetelor de venituri si cheltuieli pe feluri de activitati, urmarirea
si controlul executarii acestora in scopul cunoasterii rezultatelor si furnizarii
datelor necesare fundamentarii deciziilor privind gestiunea.

Persoana desemnată să conducă contabilitatea la nivelul unei societăţi fără scop

lucrativ trebuie să asigure condiţiile necesare pentru:
întocmirea documentelor justificative privind operatiunile patrimoniale;
organizarea si ţinerea corectă şi la zi a contabilităţii;
organizarea si efectuarea inventarierii patrimoniului, precum si valorificarea
rezultatelor acesteia;
respectarea regulilor de întocmire a bilanţului si a termenelor de depunere la
organele in drept, pastrarea documentelor justificative, a registrelor si bilanturilor
contabile şi să asigure organizarea contabilităţii de gestiune adaptată la necesităţile
şi specificul unitatii.

Potrivit Legii contabilitatii, principalele registre ce se folosesc in contabilitate

sunt: registrul-jurnal, registrul-inventar si cartea mare.
Persoanele juridice fara scop lucrativ, care pot conduce contabilitatea in partida
simpla, inregistreaza operatiunile patrimoniale cu ajutorul registrului-jurnal de
încasări şi plăţi.

8
 Registrul – jurnal, registrul inventar şi cartea mare, împreună cu documentele
justificative, precum si bilanţul contabil constituie documentele contabile oficiale
pentru exercitarea controlului asupra operaţiunilor patrimoniale efectuate.

Registrul-jurnal serveşte la înregistrarea operativă a tuturor operaţiunilor

desfăşurate, pe baza documentelor justificative. Operaţiunile înregistrate în Registrul-
jurnal se totalizează atât lunar, cât şi anual.

  Registrul-inventar serveşte la înregistrarea tuturor elementelor de activ şi de

pasiv, grupate în funcţie de natura lor, inventariate potrivit normelor legale.

Registrul „cartea mare” este un document contabil obligatoriu în care se

înscriu lunar, direct sau prin regrupare pe conturi corespondente, înregistrările făcute
în registrul-jurnal, stabilindu-se situaţia fiecărui cont, respectiv soldul iniţial, rulajele
debitoare, rulajele creditoare şi soldurile finale.Cartea mare stă la baza întocmirii
balanţei de verificare si se întocmeste de persoana juridică fără scop lucrativ şi de
fiecare subunitate a acesteia, cu contabilitate proprie.

În calitate de unităţi patrimoniale, societăţile fără scop lucrativ au obligaţia să

asigure, in condiţiile legii:7
întocmirea documentelor justificative pentru orice operatiune care afecteaza
patrimoniul;
înregistrarea in contabilitate a operatiunilor patrimoniale;
inventarierea patrimoniului;
întocmirea bilantului contabil;
controlul asupra operaţiunilor patrimoniale efectuate;
furnizarea, publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la situaţia
patrimoniului şi rezultatele obţinute de unitate.

Contabilitatea societăţilor fără scop lucrativ se conduce în partidă dublă şi

are menirea să asigure:

înregistrarea cronologică şi sistematică în contabilitate a tuturor operaţiunilor

patrimoniale, în funcţie de natura lor, în mod simultan, în debitul unor conturi şi
creditul altor conturi, denumite conturi corespondente;
stabilirea totalului sumelor debitoare si creditoare, precum şi a soldului final al
fiecarui cont;
întocmirea lunară a balanţei de verificare, care reflectă egalitatea între totalul
sumelor debitoare si creditoare si totalul soldurilor debitoare şi creditoare ale
conturilor;
prezentarea situaţiei patrimoniului şi a rezultatelor obtinute, respectiv a
activelor si pasivelor prin bilanţul contabil, precum si a veniturilor, cheltuielilor şi
a excedentelor sau deficitelor, prin contul rezultatului exerciţiului.
7
Adriana Tiron Tudor, Alexandra Muţiu, Asociaţii şi fundaţii, Ed.Dacia, Cluj-Napoca, 2000, pag. 57
9
 Unitaţile de cult şi asociaţiile de proprietari pot conduce contabilitatea în
partidă simplă8, potrivit legii.
Persoanele juridice fără scop patrimonial9 întocmesc situaţii financiare
anuale care cuprind:
    bilanţ,
    contul rezultatului exerciţiului,
    notele explicative la situaţiile financiare anuale.

    Organizaţiile patronale şi sindicale, precum şi alte organizaţii fără scop

patrimonial, care nu desfăşoară activităţi economice, întocmesc situaţii financiare
anuale simplificate care cuprind:
    bilanţ prescurtat,
    contul prescurtat al rezultatului exerciţiului,
    notele explicative la situaţiile financiare anuale simplificate.

8
O.M.E.F nr.1969/ 2007 privind aprobarea reglementărilor contabile pentru persoane juridice fără scop patrimonial,
publicat în M.Of. partea I, nr.846 bis din 10/12/2007
9
Reglementare contabilă pentru persoanele juridice fără scop patrimonial
din 09/11/2007, Publicat in M. Of., Partea I nr. 846bis din 10/12/2007

10
 4.Concluzii

După toate cele notate mai sus putem afirma cu încredere că atât asociaţiile cât şi
fundaţiile fac parte din organizaţiile non-profit.

Ca şi o concluzionare a celor arătate mai sus putem spune că elementele comune

asociaţiilor şi fundaţiilor sunt :
o organizare de sine stătătoare
un scop propriu
un patrimoniu propriu (distinct)

O organizare de sine stătătoare presupune existenţa a două elemente esenţiale:

e vorba în primul rând de faptul că activităţile care se vor desfăşura sunt clar
explicitate, iar în al doilea rând e vorba de faptul că sunt precizate persoanele
împuternicite să reprezinte persoana juridică în relaţiile cu terţii.
Prin scop propriu se înţelege obiectul de activitate al persoanei juridice care
indică raţiunea de a fi a acesteia.
În ciuda faptului că cele două forme de organizaţii sunt atăt de asemănător
definite, şi au aceste elemente comune comunicate mai sus, totuşi aceste două
categorii de persoane fără scop lucrativ au şi diferenţe care pot fi privite sub mai
multe aspecte.
Totuşi cea mai mare deosebire , deosebirea fundamentală între asociaţia non-
profit şi fundaţe este genrată de patrimoniu; în cazul fundaţiei elementul principal
prin intermediul căruia se doreşte a aduce la îndeplinire scopul propus este
patrimoniul, în timp ce la asociaţie scopul propus a fi adus la îndeplinire are la bază,
în mod preponderent munca asociaţiilor, în general voluntară.
În ce priveşte organizarea contabilităţii, contabilitatea societăţilor fără scop
lucrativ se conduce în partidă dublă de regulă, dar unităţile de cult şi asociaţiile de
proprietari pot conduce contabilitatea în partidă simplă, potrivit legii.

11