CONTABILITATEA PERSOANELOR JURIDICE

FARA SCOP PATRIMONIAL

CAPITOLUL I
DESCRIEREA FORMELOR DE PERSOANE JURIDICE FARA SCOP
PATRIMONIAL

Persoanele juridice se pot clasifica, din punct de vedere al scopului activitatii in :

• Persoane juridice cu scop lucrativ (cu scop patrimonial) ;
• Persoane juridice fara scop lucrativ (fara scop patrimonial) sau organizatii non-profit.
Persoanele juridice fara scop lucrativ desemneaza acele organizatii înzestrate cu personalitate
juridica ai caror membri convin sa puna în comun, în mod statornic contributia lor materiala, cunostintele si
activitatile lor pentru satisfacerea unui scop nepatrimonial.
Organizatiile non-profit urmaresc prin, definitie, realizarea unor interese generale sau comunitare
si, chiar si atunci când sunt constituite în avantajul propriilor membri, au ca obiectiv satisfacerea unor
interese prin excelenta nepatrimoniale ale acestora.
Scopul nelucrativ sau nepatrimonial semnifica un scop ce urmareste obtinerea de profit („lucru”
provine din latinescul „lucrum” care înseamna profit).Pe de alta parte, nelucrativ nu este echivalentul
notiunii de „caritabil”, caracterul nelucrativ se refera la faptul ca beneficiul sau excedentul din activitatea
fara scop lucrativ nu se distribuie niciodata între membrii organizatiei non-profit.
Scopul constituirii unei organizatii non-profit trebuie sa fie licit, determinat si sa aiba caracter de
permanenta.
Deci, organizatiile non-profit se individualizeaza, înainte de toate, prin caracterul lor nelucrativ în
sensul ca activitatile desfasurate de ele nu au niciodata drept scop obtinerea unui profit, distribuibil sub
forma de dividende. Obiectul de activitate al unei organizatii non-profit trebuie sa aiba întotdeauna un
caracter ideal, el urmarind realizarea unor interese sociale, cel mai adesea în chip altruist, fara a se astepta
la o contraprestatie din partea celor care beneficiaza de serviciile organizatiilor non-profit.

1.1 ASOCIATII SI FUNDATII

Asociatia este subiectul de drept constituit de trei sau mai multe persoane care, pe baza unei
întelegeri, pun în comun si fara drept de restituire contributia materiala, cunostintele sau aportul lor în
munca pentru realizarea unor activitati în interes general, comunitar sau, dupa caz, în interesul lor, personal
nepatrimonial.
Asociatia dobândeste personalitate juridica prin înscrierea în Registrul asociatiilor si fundatiilor
aflat la grefa judecatoriei în a carei circumscriptie teritoriala îsi are sediul. În vederea dobândirii
personalitatii juridice, asociatii încheie actul constitutiv si statutul asociatiei, în forma autentica.
Actul constitutiv cuprinde:
a) datele de identificare a asociatilor: numele sau denumirea si, dupa caz, domiciliul sau sediul acestora;
b) exprimarea vointei de asociere si a scopului propus;
c) denumirea asociatiei;
d) sediul asociatiei;
e) durata de functionare a asociatiei - pe termen determinat, cu indicarea expresa a termenului sau, dupa
caz, pe termen nedeterminat;
f) patrimoniul initial al asociatiei; activul patrimonial, în valoare de cel putin dublul salariului minim brut
pe economie, la data constituirii asociatiei, este alcatuit din aportul în natura si/sau în bani al asociatilor;
g) componenta nominala a celor dintâi organe de conducere, administrare si control ale asociatiei;
h) persoana sau persoanele împuternicite sa desfasoare procedura de dobândire a
personalitatii juridice;
i) semnaturile asociatilor.
Statutul cuprinde:
a) elementele prevazute în actul constitutiv, cu exceptia celor de la g) si h);
b) explicitarea scopului si a obiectivelor asociatiei;
c) modul de dobândire si de pierdere a calitatii de asociat;
d) drepturile si obligatiile asociatilor;
e) categoriile de resurse patrimoniale ale asociatiei;
f) atributiile organelor de conducere, administrare si control ale asociatiei;
g) destinatia bunurilor, în cazul dizolvarii asociatiei.
La autentificarea actului constitutiv si a statutului asociatiei se prezinta dovada eliberata de
Ministerul Justitiei privind disponibilitatea denumirii noii asociatii. Este interzisa utilizarea în denumirea
asociatiilor a unor sintagme sau cuvinte specifice autoritatilor si institutiilor publice ori unor profesii
liberale sau altor activitati cu reglementari proprii. În caz contrar, Ministerul Justitiei va refuza eliberarea
dovezii disponibilitatii denumirii.
Oricare dintre asociati, pe baza împuternicirii date în conditiile actului constitutiv, poate formula o
cerere de înscriere a asociatiei în Registrul asociatiilor si fundatiilor aflat la grefa judecatoriei în a carei
circumscriptie teritoriala urmeaza sa-si aiba sediul.
Cererea de înscriere este însotita de urmatoarele documente:
a) actul constitutiv;
b) statutul asociatiei;
c) acte doveditoare ale sediului si patrimoniului initial.
Asociatia devine persoana juridica din momentul înscrierii ei în Registrul asociatiilor si
fundatiilor. În termen de 3 zile de la depunerea cererii de înscriere si a documentelor judecatorul desemnat
de presedintele instantei verifica legalitatea acestora si dispune, prin încheiere, înscrierea asociatiei în
Registrul asociatiilor si fundatiilor. O data cu efectuarea înscrierii, încheierea prin care s-a dispus înscrierea
se comunica, din oficiu, organului financiar local în a carui raza teritoriala se afla sediul asociatiei, pentru
evidenta fiscala, cu mentionarea numarului de înscriere în Registrul asociatiilor si fundatiilor.
Înscrierea în Registrul asociatiilor si fundatiilor se efectueaza în ziua ramânerii irevocabile a
încheierii de admitere, eliberându-se, la cerere, reprezentantului asociatiei sau mandatarului acesteia, un
certificat de înscriere care va cuprinde: denumirea asociatiei, sediul acesteia, durata de functionare,
numarul si data înscrierii în Registrul asociatiilor si fundatiilor. În relatiile cu tertii dovada personalitatii
juridice se face cu certificatul de înscriere.
Asociatia îsi poate constitui filiale, ca structuri teritoriale, cu un numar minim de 3 membri,
organe de conducere proprii si un patrimoniu distinct de cel al asociatiei. Filialele sunt entitati cu
personalitate juridica, putând încheia, în nume propriu, acte juridice de administrare si de conservare. Ele
pot încheia acte juridice de dispozitie, în numele si pe seama asociatiei, numai pe baza hotarârii prealabile a
consiliului director al asociatiei. Filiala se constituie prin hotarârea autentificata a adunarii generale a
asociatiei. Personalitatea juridica se dobândeste de la data înscrierii filialei în Registrul asociatiilor si
fundatiilor. În vederea înscrierii filialei, reprezentantul asociatiei va depune cererea de înscriere, împreuna
cu hotarârea de constituire a filialei si cu actele doveditoare ale sediului si patrimoniului initial, la
judecatoria în a carei circumscriptie teritoriala urmeaza sa-si aiba sediul filiala.
Domenii în care se pot constitui asociatii non-profit :
1. Asociatii constituite în interesul personal nepatrimonial al membrilor :
a. asociatii de proprietari, asociatii de locatari : aceste categorii de asociatii urmaresc administrarea
imobilelor folosite în proptietate sau în locatiune, gestionarea spatiilor comune, asigurarea conditiilor de
functionare normala
a acestora, reprezentarea locatarilor, respectiv proprietarilor în raport cu autoritatile ;
b. cluburile de vacanta si de divertisment : aceste asociatii urmaresc petrecera timpului liber si derularea
unor programe culturale de integrare sociala si de agrement
c.asociatiile sportive : acestea au ca obiectiv de activitate desfasurarea de activitati sportiv-educative de
catre membri, copii si adulti, dezvoltarea fizica armonioasa a acesotra, organizarea de concursuri sportive,
stimularea sportului de masa si a celui de performanta.
2. Asociatii constituite în interesul unei categorii sociale din care membrii fac parte :
a.asociatii de handicapati, asociatii de nevazatori,etc :acestea reunesc nediferentiat persoane din rândul
celor cu nevoi speciale.Acest tip de asociatie urmareste promovarea intereselor membrilor si sensibilizarea
oamenilor ;
b.asociatii profesionale :aceasta categorie se numara printre cele mai importante.Obiectul lor de activitate
consta în promovarea intereselor profesionale ale membrilor,crearea unor organisme reprezentante ale
acestora,dialogul eficient cu autoritatile, crearea si sustinerea unor proiecte
de legi de natura a încuraja exercitarea profesiei.Asemenea asociatii nu se marginesc însa la ocrotirea
intereselor propriilor membri ;activitatea lor are drept scop principal cresterea prestigiului profesiunii
respective în general.
O categorie aparte de asociatii profesionale o constituie sindicatele. Aceseta nu intra sub incidenta
Ordonantei nr.26/2000.Ele sunt reglementate de Legea nr.54/1991.
Nu toate asociatiile profesionale au caracter sindical. Asociatiile profesionale pot reuni si liberi
profesinisti, pensionari, studenti sau alte persoane care fiind lipsite de calitatea sa salariat nu se pot
sindicaliza ; în plus nu se constituie neaparat pe baza criteriului locului de munca comun, ci pot prevedea în
statut propriile criterii de constituire. (Nu toate asociatiile profesionale functioneaza conform OG 26)
O alta categorie de asociatie profesionala o constituie Uniunile de Creatie.Astfel, exista Uniunea
Artistilor Plastici, Uniunea Compozitorilor, Uniunea Arhitectilor etc, bresle ale profesinistilor dintr-un
anumit domeniu de activitate menite a promova
imaginea profesiunii respective.
c. asociatiile patronale : (dintre care)organizatiile patronale ale Regiilor Autonome si ale societatilor cu
capital integral de stat se constituie, având în vedere importanta lor deosebita pentru economia nationala, în
baza unui act normativ special : HG nr.503/1991.
d. asociatii ale consumatorilor ;
e. asociatii de femei, de tineret, de pensionari etc ;
f. asociatii religioase.
3. Asociatii în interes general sau comunitar
Se înrudeste ca obiect de activitate cu fundatia. De aceea exista domenii de activitati civice,
sociale, umanitare, ecologice, culturale, filantropice în care se pot constitui atât asociatii cât si fundatii.
O diferenta exista însa : în timp ce fundatia îsi propune sustinerea financiara a unor domenii,
respectiv prin utilizarea unor fonduri substantiale, activitatea asociatiilor se fundamenteaza mai mult pe
voluntariat si pe entuziasmul membrilor decât pe patrimoniu. Asociatia colecteaza fonduri din diferite surse
în timp ce fundatiile administreaza fonduri preexistente.Astfel exista :
a. asociatii cu caracter uman : „Amnesty International” care are ca scop lupta pentru eliberarea prizonierilor
din motive de constiinta, aflati în detentie din cauza credintei, culorii etc. ;
b. asociatii constituite pentru lansarea unei campanii de advocacy (poluarea apelor)(nu numai poluarea
apelor) ;
c. asociatii cu caracter filantropic ;
d. asociatii cu caracter cultural si stiintific ;
e. asociatii cu caracter politic (ex.Alianta Civica, Asociatia Fostilor Detinuti Politic).
Fundatia este subiectul de drept înfiintat de una sau mai multe persoane care, pe baza unui act
juridic între vii ori pentru cauza de moarte, constituie un patrimoniu afectat, în mod permanent si
irevocabil, realizarii unui scop de interes general sau, dupa caz, comunitar.
Activul patrimonial initial al fundatiei trebuie sa includa bunuri în natura sau în numerar, a caror
valoare totala sa fie de cel putin 100 de ori salariul minim brut pe economie, la data constituirii fundatiei.
Prin derogare, în cazul fundatiilor al caror scop exclusiv este efectuarea operatiunilor de colectare de
fonduri care sa fie puse la dispozitia altor asociatii sau fundatii, în vederea realizarii de programe de catre
acestea din urma, activul patrimonial initial poate avea o valoare totala de cel putin 20 de ori salariul minim
brut pe economie.
În vederea dobândirii personalitatii juridice, fondatorul sau, dupa caz, fondatorii încheie actul
constitutiv si statutul fundatiei.
Actul constitutiv al fundatiei cuprinde:
a) datele de identificare a fondatorului sau, dupa caz, a fondatorilor: numele sau denumirea si, dupa caz,
domiciliul sau sediul acestora;
b) scopul fundatiei;
c) denumirea fundatiei;
d) sediul fundatiei;
e) durata de functionare a fundatiei - pe termen determinat, cu indicarea expresa a termenului sau, dupa caz,
pe termen nedeterminat;
f) patrimoniul initial al fundatiei;
g) componenta nominala a celor dintâi organe de conducere, administrare si control ale fundatiei ori
regulile pentru desemnarea membrilor acestor organe;
h) persoana sau persoanele împuternicite sa desfasoare procedura de dobândire a personalitatii juridice;
i) semnaturile fondatorului sau, dupa caz, ale fondatorilor.
Statutul cuprinde:
a) elementele prevazute în actul constitutiv, cu exceptia celor de la g) si h);
b) explicitarea scopului si a obiectivelor fundatiei;
c) categoriile de resurse patrimoniale ale fundatiei;
d) atributiile organelor de conducere, administrare si control ale fundatiei;
e) procedura de desemnare si de modificare a componentei organelor de conducere, administrare si control,
pe parcursul existentei fundatiei;
f) destinatia bunurilor, în cazul dizolvarii fundatiei.
Fundatia dobândeste personalitate juridica prin înscrierea sa în Registrul asociatiilor si fundatiilor
aflat la grefa judecatoriei în a carei circumscriptie teritoriala îsi are sediul. Cererea de înscriere va fi însotita
de urmatoarele documente:
a) actul constitutiv;
b) statutul;
c) acte doveditoare ale sediului si patrimoniului initial;
d) avizul ministerului sau organului de specialitate al administratiei publice centrale în a carui sfera de
competenta îsi desfasoara activitatea.
Fundatia îsi poate constitui filiale, ca structuri teritoriale, pe baza hotarârii autentificate a
consiliului director, prin care le este alocat câte un patrimoniu. Filiala este condusa de un consiliu director
propriu, alcatuit din cel putin 3 membri.
Asociatiile si fundatiile constituite ca persoane juridice române de catre persoane fizice sau
juridice straine pot dobândi pe întreaga durata de functionare dreptul de proprietate si orice alte drepturi
reale asupra terenurilor necesare pentru realizarea scopului pentru care au fost constituite. În cazul
dizolvarii si lichidarii asociatiilor si fundatiilor prevazute mai sus, lichidatorii au obligatia înstrainarii
terenurilor în termen de cel mult un an, numai catre persoane care au capacitatea juridica de a dobândi
astfel de bunuri. Termenul de un an se calculeaza de la data ramânerii irevocabile a hotarârii judecatoresti
prin care se constata ori se dispune dizolvarea sau, dupa caz, de la data hotarârii de dizolvare voluntara. În
cazul nerespectarii termenului de un an pentru înstrainarea terenurilor, instanta competenta va dispune
vânzarea acestora prin licitatie publica.
Persoanele juridice straine fara scop patrimonial pot fi recunoscute în România, sub conditia
reciprocitatii, pe baza aprobarii prealabile a Guvernului, prin înscrierea în Registrul asociatiilor si
fundatiilor de la grefa Tribunalului Bucuresti, daca sunt valabil constituite în statul a carui nationalitate o
au, iar scopurile lor statutare nu contravin ordinii publice din România. În acest scop, reprezentan tii
persoanelor juridice straine trebuie sa ataseze la cererea de înscriere urmatoarele documente, în copii
autentificate si traduceri legalizate:
a) actul de constituire în statul a carui nationalitate o au persoanele juridice straine;
b) statutul (în masura în care exista ca act de sine statator);
c) hotarârea organului de conducere a acelei persoane juridice, prin care se solicita recunoasterea în
România;
d) statutul viitoarei reprezentante în România a acelei persoane juridice, cuprinzând prevederi referitoare la
sediu, la capacitatea juridica si la persoanele care reprezinta persoana juridica straina;
e) hotarârea Guvernului României de aprobare a cererii de recunoastere în România a persoanei juridice
solicitante.

Organele asociatiei sunt:

a) adunarea generala;
b) consiliul director;
c) cenzorul sau, dupa caz, comisia de cenzori.
Adunarea generala este organul de conducere, alcatuit din totalitatea asociatilor. Competenta
adunarii generale cuprinde:
a) stabilirea strategiei si a obiectivelor generale ale asociatiei;
b) aprobarea bugetului de venituri si cheltuieli si a bilantului contabil;
c) alegerea si revocarea membrilor consiliului director;
d) alegerea si revocarea cenzorului sau, dupa caz, a membrilor comisiei de cenzori;
e) înfiintarea de filiale;
f) modificarea actului constitutiv si a statutului;
g) dizolvarea si lichidarea asociatiei, precum si stabilirea destinatiei bunurilor ramase dupa lichidare;
h) orice alte atributii prevazute în lege sau în statut.
Adunarea generala se întruneste cel putin o data pe an si are drept de control permanent asupra
consiliului director si a cenzorului sau, dupa caz, a comisiei de cenzori. Regulile privind organizarea si
functionarea adunarii generale se stabilesc prin statut.
Consiliul director asigura punerea în executare a hotarârilor adunarii generale. El poate fi alcatuit
si din persoane din afara asociatiei, în limita a cel mult o patrime din componenta sa. În exercitarea
competentei sale, consiliul director:
a) prezinta adunarii generale raportul de activitate pe perioada anterioara, executarea bugetului de venituri
si cheltuieli, bilantul contabil, proiectul bugetului de venituri si cheltuieli si proiectul programelor
asociatiei;
b) încheie acte juridice în numele si pe seama asociatiei;
c) aproba organigrama si politica de personal ale asociatiei;
d) îndeplineste orice alte atributii prevazute în statut sau stabilite de adunarea generala.
Regulile generale privind organizarea si functionarea consiliului director se stabilesc prin statut.
Consiliul director îsi poate elabora un regulament intern de functionare. Nu poate fi membru al consiliului
director, iar daca era, pierde aceasta calitate orice persoana care ocupa o functie de conducere în cadrul unei
institutii publice, daca asociatia respectiva are ca scop sprijinirea activitatii acelei institutii publice.
Controlul financiar intern al asociatiei este asigurat de un cenzor. Pentru asociatiile cu mai mult de
100 de membri înscrisi pâna la data întrunirii ultimei adunari generale, controlul financiar intern se exercita
de catre o comisie de cenzori.
Comisia de cenzori este alcatuita dintr-un numar impar de membri, din care majoritatea este
formata din asociati. Membrii consiliului director nu pot fi cenzori. Cel putin unul dintre cenzori trebuie sa
fie contabil autorizat sau expert contabil.
În realizarea competentei sale cenzorul sau, dupa caz, comisia de cenzori:
a) verifica modul în care este administrat patrimoniul asociatiei;
b) întocmeste rapoarte si le prezinta adunarii generale;
c) poate participa la sedintele consiliului director fara drept de vot;
d) îndeplineste orice alte atributii prevazute în statut sau stabilite de adunarea generala.
Organele fundatiei sunt:
a) consiliul director;
b) cenzorul sau, dupa caz, comisia de cenzori.
Consiliul director al fundatiei este organul de conducere si de administrare al acesteia. Consiliul
director asigura realizarea scopului si obiectivelor fundatiei, exercitând urmatoarele atributii:
a) stabilirea strategiei generale si a programelor fundatiei;
b) aprobarea bugetului de venituri si cheltuieli si a bilantului contabil;
c) alegerea si revocarea cenzorului sau, dupa caz, a membrilor comisiei de cenzori;
d) înfiintarea de filiale;
e) încheierea de acte juridice, în numele si pe seama fundatiei;
f) executarea bugetului de venituri si cheltuieli;
g) aprobarea organigramei si a strategiei de personal ale fundatiei;
h) modificarea statutului fundatiei;
i) îndeplinirea oricaror alte atributii prevazute în lege sau în statut.
Consiliul director se compune din cel putin 3 membri desemnati de fondator sau, dupa caz, de
fondatori, la momentul constituirii fundatiei. În cazul în care, pe parcursul functionarii fundatiei,
componenta consiliului director nu se poate modifica în conditiile stabilite de statut, instanta va desemna,
pe cale de ordonanta presedintiala, la cererea oricarei persoane interesate, persoanele care vor intra în
componenta consiliului director.
Dispozitiile care privesc cenzorii fundatiilor sunt aceleasi ca si la asociatii. Doua sau mai multe
asociatii sau fundatii se pot constitui în federatie. Federatiile dobândesc personalitate juridica proprie si
functioneaza în aceleasi conditii ca si asociatiile. Cererea de înscriere se solutioneaza de tribunalul în
circumscriptia caruia federatia urmeaza sa îsi aiba sediul. Federatia devine persoana juridica din momentul
înscrierii sale în Registrul federatiilor. Asociatiile sau fundatiile care constituie o federatie îsi pastreaza
propria personalitate juridica, inclusiv propriul patrimoniu. În cazul dizolvarii federatiilor, bunurile ramase
în urma lichidarii se transmit catre persoanele juridice constituente. Se procedeaza la fel si în cazul
retragerii din federatie a unei asociatii sau fundatii.
 O asociatie sau fundatie poate fi recunoscuta de catre Guvernul României ca fiind de utilitate
publica, daca sunt întrunite cumulativ urmatoarele conditii:
a) activitatea acesteia se desfasoara în interes general sau comunitar, dupa caz, si functioneaza cel putin 3
ani, anterior datei depunerii cererii privind recunoasterea statutului de utilitate publica;
b) a realizat majoritatea obiectivelor stabilite;
c) prezinta un raport de activitate din care sa rezulte desfasurarea unei activitati anterioare semnificative,
prin derularea unor programe ori proiecte specifice scopului sau, însotit de situatiile financiare anuale si de
bugetele de venituri si cheltuieli pe ultimii 3 ani anteriori datei depunerii cererii privind recunoasterea
statutului de utilitate publica;
d) valoarea activului patrimonial pe fiecare dintre cei 3 ani anteriori este cel putin egala cu valoarea
patrimoniului initial.
Guvernul României poate sa acorde o dispensa de la îndeplinirea conditiilor prevazute la a) si b),
daca:
a) asociatia sau fundatia solicitanta a rezultat din fuziunea a doua sau mai multe asociatii ori fundatii
preexistente; si
b) fiecare dintre asociatiile sau fundatiile preexistente ar fi îndeplinit cele doua conditii, daca ar fi formulat
solicitarea în mod independent.
Prin utilitate publica se întelege orice activitate care vizeaza atingerea unor scopuri benefice în
domenii de interes public general si/sau comunitar.
Recunoasterea unei asociatii sau unei fundatii de utilitate publica se face prin hotarâre a
Guvernului. Asociatia sau fundatia interesata adreseaza o cerere ministerului sau organului de specialitate
al administratiei publice centrale în a carui sfera de competenta îsi desfasoara activitatea. Aceasta cerere
trebuie însotita, pe lânga dovada îndeplinirii conditiilor cerute, de urmatoarele documente:
a) copii de pe actul constitutiv si de pe statutul asociatiei sau fundatiei;
b) copie de pe dovada dobândirii personalitatii juridice;
c) dovada privind bonitatea asociatiei sau fundatiei, emisa de banca la care are deschis contul;
d) copie de pe dovada privind situatia juridica a sediului asociatiei si fundatiei;
e) numele si adresa persoanelor fizice, respectiv denumirea si sediul persoanelor juridice cu care asociatia
sau fundatia colaboreaza în mod frecvent în vederea realizarii obiectului sau de activitate pentru care
aceasta solicita recunoasterea statutului de utilitate publica.
Recunoasterea utilitatii publice confera asociatiei sau fundatiei urmatoarele drepturi si obligatii:
a) dreptul de a i se concesiona servicii publice fara caracter comercial, în conditiile legii;
b) dreptul la resurse provenite din bugetul de stat si din bugetele locale, dupa cum desfasoara activitati în
interes general sau al colectivitatilor locale, astfel:
1. de la bugetul de stat, prin bugetele ministerelor sau ale altor organe ale administratiei publice centrale în
a caror sfera de competenta îsi desfasoara activitatea;
2. de la bugetele locale, în limita sumelor aprobate de consiliile locale
c) dreptul de a mentiona în toate documentele pe care le întocmeste ca asociatia sau fundatia este
recunoscuta ca fiind de utilitate publica;
d) obligatia de a mentine cel putin nivelul activitatii si performantele care au determinat recunoasterea;
e) obligatia de a comunica autoritatii administrative competente orice modificari ale actului constitutiv si
ale statutului, precum si rapoartele de activitate si bilanturile anuale; autoritatea administrativa are obligatia
sa asigure consultarea acestor documente de catre orice persoana interesata;
f) obligatia de a publica în extras, în termen de 3 luni de la încheierea anului calendaristic, rapoartele de
activitate si situatiile financiare anuale în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, precum si în
Registrul national al persoanelor juridice fara scop patrimonial.
Recunoasterea utilitatii publice se face pe durata nedeterminata. În cazul în care asociatia sau
fundatia nu mai îndeplineste una sau mai multe dintre conditiile care au stat la baza recunoasterii utilitatii
publice, Guvernul retrage actul de recunoastere prin adoptarea unei hotarâri în acest sens. Retragerea
intervine si în situatia neîndeplinirii obligatiilor de mai sus. În cazul dizolvarii asociatiei sau fundatiei
recunoscute ca fiind de utilitate publica, bunurile ramase în urma lichidarii se repartizeaza catre alte
asociatii sau fundatii cu scop similar sau catre institutii publice.
Aceleasi conditii, precum si drepturile si obligatiile asociatiilor sau fundatiilor recunoscute ca fiind
de utilitate publica, se aplica în mod corespunzator si federatiilor. O federatie poate fi recunoscuta de
Guvernul României ca fiind de utilitate publica daca cel putin doua treimi din numarul asociatiilor si
fundatiilor care o alcatuiesc sunt recunoscute ca fiind de utilitate publica.
 Veniturile asociatiilor provin din:
a) cotizatiile membrilor;
b) dobânzile si dividendele rezultate din plasarea sumelor disponibile, în conditii legale;
c) dividendele societatilor comerciale înfiintate de asociatii sau de federatii;
d) venituri realizate din activitati economice directe;
e) donatii, sponsorizari sau legate;
f) resurse obtinute de la bugetul de stat si/sau de la bugetele locale;
g) alte venituri prevazute de lege.
Veniturile fundatiilor sunt cele prevazute la b)-g).
Asociatiile, fundatiile si federatiile pot înfiinta societati comerciale. Dividendele obtinute de
asociatii, fundatii si federatii din activitatile acestor societati comerciale trebuie folosite pentru realizarea
scopului asociatiei, fundatiei sau fundatiei.
Asociatiile, fundatiile si federatiile pot desfasura orice alte activitati economice directe, daca
acestea au caracter accesoriu si sunt în strânsa legatura cu scopul principal al persoanei juridice.
Asociatiile si federatiile se dizolva:
a) de drept;
b) prin hotarârea judecatoriei sau a tribunalului, dupa caz;
c) prin hotarârea adunarii generale.
Fundatiile se dizolva:
a) de drept;
b) prin hotarârea judecatoriei.
Asociatia se dizolva de drept prin:
a) împlinirea duratei pentru care a fost constituita;
b) realizarea sau, dupa caz, imposibilitatea realizarii scopului pentru care a fost constituita, daca în termen
de 3 luni de la constatarea unui astfel de fapt nu se produce schimbarea acestui scop;
c) imposibilitatea constituirii adunarii generale sau a constituirii consiliului director în conformitate cu
statutul asociatiei, daca aceasta situatie dureaza mai mult de un an de la data la care adunarea generala sau,
dupa caz, consiliul director trebuia constituit;
d) reducerea numarului de asociati sub limita fixata de lege, daca acesta nu a fost realizat timp de 3 luni.
Asociatia se dizolva prin hotarâre judecatoreasca:
a) când scopul sau activitatea asociatiei a devenit ilicita sau contrara ordinii publice;
b) când realizarea scopului este urmarita prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice;
c) când asociatia urmareste un alt scop decât cel pentru care s-a constituit;
d) când asociatia a devenit insolvabila.
Asociatia se poate dizolva si prin hotarârea adunarii generale. În termen de 15 zile de la data
sedintei de dizolvare, procesul-verbal se depune la judecatoria în a carei circumscriptie teritoriala îsi are
sediul, pentru a fi înscris în Registrul asociatiilor si fundatiilor. Fundatia se dizolva de drept în cazurile în
care s-a împlinit durata pentru care a fost constituita sau se afla în imposibilitatea realizarii scopului pentru
care a fost constituita, precum si în situatia imposibilitatii constituirii consiliului director daca aceasta
situatie dureaza mai mult de un an de la data la care consiliul director trebuia constituit. Dizolvarea
fundatiei prin hotarâre judecatoreasca se face în
conditiile care se aplica si asociatiilor. În cazul dizolvarii asociatiei sau fundatiei, bunurile ramase în urma
lichidarii nu se pot transmite catre persoane fizice. Aceste bunuri pot fi transmise catre persoane juridice de
drept privat sau de drept public cu scop identic sau asemanator, printr-o
procedura stabilita în statutul asociatiei sau al fundatiei. Daca în termen de 6 luni de la terminarea lichidarii
lichidatorii nu au reusit sa transmita bunurile în conditiile de mai sus, precum si în cazul în care statutul
asociatiei sau al fundatiei nu prevede o procedura de transmitere a bunurilor ori daca prevederea este
contrara legii sau ordinii publice, bunurile ramase dupa lichidare vor fi atribuite de instanta competenta
unei persoane juridice cu scop identic sau asemanator.
În cazul în care asociatia sau fundatia a fost dizolvata prin hotarâre judecatoreasca pentru ca desfasoara o
activitate ilicita, bunurile ramase dupa lichidare sunt preluate de catre stat, prin Ministerul Finantelor, sau,
dupa caz, de comuna sau orasul în a carui raza teritoriala asociatia sau fundatia îsi avea sediul, daca aceasta
din urma era de interes local. În cazurile de dizolvare de drept sau prin hotarâre judecatoreasca, lichidatorii
sunt numiti prin însasi hotarârea judecatoreasca. În cazul dizolvarii prin hotarârea adunarii generale,
lichidatorii sunt numiti de catre adunarea generala.
 Lichidatorii pot fi persoane fizice sau persoane juridice. Reprezentantii permanenti - persoane
fizice ale persoanei juridice lichidatoare - trebuie sa fie lichidatori autorizati. Imediat dupa intrarea lor în
functie, lichidatorii fac inventarul si încheie un bilant care sa constate situatia exacta a activului si pasivului
asociatiei sau ale fundatiei. Lichidatorii sunt obligati sa primeasca si sa pastreze registrele si orice alte acte
ale asociatiei sau fundatiei. De asemenea, ei tin un registru cu toate operatiunile lichidarii în ordinea datei
acestora. Lichidatorii sunt obligati sa continue operatiunile juridice în curs, sa încaseze creantele, sa
plateasca creditorii si, daca
numerarul este insuficient, sa transforme si restul activului în bani, procedând la vânzarea prin licitatie
publica a bunurilor mobile si imobile.
Lichidatorii nu pot încheia operatiunile si nu pot remite celor în drept contul gestiunii decât dupa
expirarea unui termen de 6 luni de la publicarea dizolvarii asociatiei sau fundatiei. Dupa terminarea
lichidarii, lichidatorii sunt obligati ca în termen de doua luni sa depuna bilantul, registrul jurnal si un
memorandum, declarând operatiunile de lichidare la Registrul asociatiilor si fundatiilor al judecatoriei în a
carei circumscriptie teritoriala îsi are sediul asociatia sau fundatia. Lichidatorii sunt obligati sa
îndeplineasca toate procedurile pentru publicarea lichidarii si radierea
asociatiei sau fundatiei din Registrul asociatiilor si fundatiilor. Publicarea lichidarii se face prin afisarea la
usa instantei în a carei circumscriptie teritoriala îsi are sediul persoana juridica, în termen de doua luni de la
terminarea lichidarii.
Daca în termen de 30 de zile libere de la depunerea bilantului nu se înregistreaza nici o contestatie,
bilantul se considera definitiv aprobat si lichidatorii, cu autorizarea judecatoriei, vor remite celor în drept
bunurile si sumele ramase de la lichidare, împreuna cu toate registrele si actele asociatiei sau fundatiei si
ale lichidarii. Numai dupa aceasta lichidatorii pot fi considerati descarcati si li se elibereaza, în acest scop,
un act constatator.

1.2 ASOCIATII DE PROPRIETARI

Asociatia de proprietari1 reprezinta forma de asociere autonoma si nonprofit a proprietarilor unui

condominiu. Asociatia de proprietari se constituie în scopul asigurarii conditiilor de functionare normala a
locuintelor si spatiilor cu alta destinatie din cladire, precum si a partilor comune, care alcatuiesc împreuna
un condominiu.
Administrarea condominiului se realizeaza de persoane fizice angajate ori de persoane juridice
specializate.
Asociatiile de proprietari se pot constitui si pe tronsoane sau scari prin hotarârea adunarii generale
si cu acordul expres al coproprietarilor cu privire la delimitarea efectiva a partilor de proprietate comuna
care se preiau în administrare de respectiva asociatie de proprietari si cu privire la obligatiile si drepturile
legale care vor continua sa ramâna în sarcina tuturor coproprietarilor. Prin acordul de asociere pe scara sau
tronson se reglementeaza si raporturile cu celelalte asociatii de proprietari constituite în cladire. Asociatia
de proprietari raspunde de administrarea si de functionarea cladirii/cladirilor si de întretinerea, repararea,
renovarea si înlocuirea partilor comune, iar costurile aferente vor fi calculate conform cotei-parti
proportionale de proprietate sau, dupa caz, conform numarului de persoane prevazute în acordul de
asociere.
Asociatia de proprietari se constituie în cadrul unei adunari, convocata în termen de 60 de zile de
la data la care întreaga cladire a fost înregistrata în Cartea funciara. Membrii asociatiei trebuie sa fie toti
proprietarii apartamentelor, inclusiv primaria sau fondatorul, atât timp cât acestia continua sa detina unul
sau mai multe apartamente din cladire.
Asociatia de proprietari dobândeste personalitate juridica în momentul înregistrarii la judecatoria
pe raza careia se afla cladirea pentru care s-a constituit asociatia. În cazul cladirilor cu mai putin de 20 de
proprietari asociati, asociatia se poate constitui pe grupe de cladiri învecinate, reunind, de regula, minimum
3 proprietari, pe criteriul intereselor comune în gospodarirea proprietatii. Judecatoria se pronunta asupra
cererii de înregistrare, pe baza acordului de constituire si a statutului asociatiei de proprietari.
Acordul de asociere trebuie sa contina:
a) adresa proprietatii;
b) numele si prenumele proprietarilor unitatilor locative;
c) descrierea proprietatii, cuprinzând: descrierea cladirii, structura cladirii, numarul de etaje, numarul de
apartamente structurate pe numar de camere, terenul aferent cladirii. Descrierea trebuie sa fie suficienta din
punct de vedere juridic pentru înregistrarea în Cartea funciara de la biroul de înregistrare a proprietatilor
imobiliare;
d) planse sau schite, în masura sa asigure o buna identificare, prin localizare si suprafata, a fiecarui spatiu,
respectiv apartament, din structura cladirii;
e) enumerarea si descrierea partilor aflate în proprietate comuna;
f) cota-parte ce revine fiecarui apartament din proprietatea comuna.
La întrunirea constitutiva a asociatiei de proprietari, proprietarii apartamentelor aleg un comitet
executiv si o comisie de cenzori si hotarasc numarul membrilor acestora si durata mandatelor lor. Membrii
comisiei de cenzori trebuie sa aiba cunostinte de specialitate si experienta în domeniile economic, financiar
si juridic.
Asociatia de proprietari poate delega atributiile comisiei de cenzori, de control financiar si
contabil, unor persoane fizice sau juridice, asociatii sau agenti economici specializati. Candidatul care
obtine cel mai mare numar de voturi devine presedintele asociatiei de proprietari.
Pentru amendarea sau modificarea acordului de asociere este necesar acceptul a cel putin 80% din
votul proprietarilor de apartamente, respectiv alte spatii cu alta destinatie decât aceea de locuinta. Orice
amendare sau modificare trebuie sa fie înregistrata la judecatoria pe raza careia se afla cladirea. În cazul în
care apartamentele, respectiv spatiile, pot fi adaugate sau retrase din asociatie, acordul de asociere trebuie
sa stabileasca formula care se va folosi pentru recalcularea cotelor ce revin apartamentelor ramase în
asociatie.
Asociatia de proprietari este condusa de adunarea generala a proprietarilor, care este formata din
câte un reprezentant al fiecarei familii de proprietari. Adunarea generala a proprietarilor alege dintre
membrii asociatiei de proprietari o comisie de cenzori sau hotaraste delegarea atributiilor comisiei de
cenzori unor persoane fizice sau juridice, asociatii sau agenti economici specializati.
Dupa prima întrunire organizatorica de constituire a asociatiei de proprietari, are loc cel putin o
data pe an o adunare generala a membrilor asociatiei. Adunarea generala este alcatuita din toti membrii
asociatiei de proprietari. Întrunirile speciale ale asociatiei pot fi convocate oricând de catre comitetul
executiv sau de catre proprietarii de apartamente, reprezentând cel putin 20% din cotele de proprietate. Toti
proprietarii trebuie anuntati asupra oricarei întruniri a asociatiei de proprietari cu cel putin 10 zile înainte ca
aceasta sa aiba loc.
Asociatia de proprietari poate adopta decizii, daca cel putin 2/3 din numarul membrilor sunt
prezenti personal sau prin reprezentant. Daca nu este întrunit cvorumul, adunarea poate fi suspendata si
reconvocata. La adunarea reconvocata, daca exista dovada ca toti membrii asociatiei de proprietari au fost
convocati, deciziile pot fi adoptate indiferent de numarul membrilor prezenti.
Pentru adoptarea deciziilor în adunarea asociatiei de proprietari, se au în vedere:
a) votul fiecarui proprietar are o pondere egala cu cota-parte din proprietatea comuna;
b) proprietarul poate fi reprezentat de catre un membru al familiei sau de catre un alt reprezentant care are o
împuternicire semnata de catre proprietarul în numele caruia voteaza;
c) un membru al asociatiei de proprietari poate reprezenta cel mult înca un membru absent, prin
împuternicire scrisa;
d) în cazul unui vot paritar, votul presedintelui este decisiv.
Deciziile asociatiei de proprietari sunt luate, în general, cu un vot reprezentând majoritatea simpla
din totalitatea voturilor obtinute. Asociatia de proprietari îndeplineste urmatoarele atributii:
a) adopta si amendeaza bugetele de venituri si cheltuieli, precum si fondul de rulment; încaseaza cotele
obisnuite si speciale pentru cheltuielile comune de la proprietarii de apartamente si de la proprietarii
spatiilor cu alta destinatie decât aceea de locuinta;
b) angajeaza si suspenda din functie pe cel care administreaza proprietatea sau pe ceilalti functionari sau
angajati, în vederea administrarii si bunei functionari a cladirii; personalul necesar bunei gospodariri a
partilor si a instalatiilor de folosinta comuna ale cladirilor poate fi angajat prin contract individual de
munca sau prin conventie civila, conform celor stabilite prin negociere;
c) initiaza sau apara în procese, în nume propriu sau în numele proprietarilor de apartamente, interesele
legate de cladire;
d) încheie contracte si îsi asuma obligatii în nume propriu sau în numele proprietarilor de apartamente, în
interesele legate de cladire;
e) reglementeaza folosirea, întretinerea, repararea, înlocuirea si modificarea proprietatii comune;
f) impune penalizari pentru întârzierea platii cotelor de întretinere;
g) adopta sau amendeaza deciziile, regulile si regulamentele;
h) completeaza la zi cartea tehnica a constructiei;
i) asigura urmarirea comportarii în timp a constructiei, pe toata durata ei;
j) exercita alte atributii care i-au fost conferite prin acordul de asociere sau prin votul proprietarilor de
apartamente.
Daca o decizie a asociatiei de proprietari este contrara legii sau acordului de asociere sau este de
natura sa produca daune considerabile intereselor unei minoritati a proprietarilor de apartamente, orice
proprietar poate actiona în justitie valabilitatea respectivei decizii, în termen de 60 de zile de la adoptarea
acesteia. Actionarea în justitie nu trebuie sa întrerupa executarea deciziei decât în cazul în care instanta
hotaraste suspendarea deciziei respective. Adunarea generala a proprietarilor adopta hotarâri asupra
cuantumului salariilor, indemnizatiilor si al eventualelor premii care se acorda personalului încadrat cu
contract individual de munca sau pe baza de conventie civila, precum si asupra valorii si a modalitatilor de
contractare, în cazul în care administrarea cladirii este asigurata de persoane juridice. Adunarea generala a
proprietarilor hotaraste, de asemenea, si asupra acordarii unor drepturi banesti membrilor asociatiei de
proprietari, care desfasoara alte activitati lucrative folositoare acesteia.
Adunarea generala a proprietarilor alege dintre membrii sai comitetul executive al asociatiei de
proprietari, format din 3-11 membri, dintre care unul va fi desemnat ca presedinte al asociatiei de
proprietari prin votul adunarii generale.
Comitetul executiv al asociatiei de proprietari poate angaja personal specializat pentru îndeplinirea
sarcinilor ce îi revin. Presedintele asociatiei de proprietari reprezinta asociatia în derularea contractelor si
îsi asuma obligatii în numele acesteia. El reprezinta asociatia de proprietari în relatiile cu tertii, precum si în
fata instantelor de judecata.
Pentru fiecare an fiscal, comitetul executiv pregateste si prezinta proprietarilor în adunarea
generala un buget anual, suficient pentru a acoperi cheltuielile anticipate de întretinere si functionare a
proprietatii comune. Daca membrii asociatiei de proprietari sunt de acord, se poate constitui si un fond
pentru repararea si îmbunatatirea proprietatii comune. Comitetul executiv pregateste si prezinta adunarii
generale suma necesara pentru alimentarea acestui fond. Bugetul anual trebuie sa fie adoptat prin votul
majoritar al adunarii generale a asociatiei de proprietari. Toti proprietarii de apartamente trebuie sa
plateasca în avans cota ce le revine din bugetul pentru cheltuielile comune.
Cu aprobarea data prin votul a 2/3 din numarul membrilor asociatiei de proprietari, poate fi
perceputa o suma speciala, în afara cheltuielilor comune prevazute în buget, destinata achitarii cheltuielilor
comune neprevazute, dar necesare. Astfel de sume se platesc la termene stabilite de adunarea generala a
asociatiei de proprietari.
Activitatea de administrare a cladirii se asigura de un administrator, persoana fizica atestata si
angajata cu contract individual de munca sau cu conventie civila, ori persoana juridica specializata, cu care
se încheie un contract de administrare, în functie de hotarârea adunarii generale a proprietarilor. Atestarea
persoanelor fizice pentru a îndeplini functia de administrator de imobil se va face de catre o comisie
formata din 5 membri, specialisti în domeniul financiar-contabil si al legislatiei muncii, constituita de
consiliul local.
Administratorul de imobil poate cumula si functia de contabil al asociatiei de proprietari, daca are
pregatire de specialitate în acest domeniu. La asociatiile de proprietari care cuprind pâna la 10 proprietari
presedintele poate îndeplini si functia de administrator. Candidatii pentru functia de administrator trebuie sa
prezinte garantii morale si materiale, sa aiba capacitate profesionala, sa fie buni gospodari si sa nu aiba
cazier.
Comitetul executiv al asociatiei de proprietari adopta decizii privind angajarea administratorului si
contabilului, precum si a altor persoane fizice necesare asociatiei, pe baza de contract individual de munca
sau de conventie civila, pe perioada determinata.
Pentru realizarea lucrarilor de reparatii sau altor activitati de întretinere administratorul, tinând
seama de pret, durata de executie si de calitate, supune spre analiza si aprobare comitetului executiv al
asociatiei de proprietari ofertele agentilor economici care satisfac cerintele în vederea executarii lucrarilor.
Închirierea sau folosirea de catre persoanele fizice ori juridice a spatiilor aflate în proprietatea comuna a
proprietarilor se face numai prin contract de închiriere sau de folosinta, semnat din partea asociatiei de
proprietari de catre presedinte, pe baza hotarârii adunarii generale a proprietarilor, cu acordul proprietarilor
direct afectati.
Schimbarea destinatiei apartamentului de catre proprietar sau chirias se face numai pe baza
hotarârii adunarii generale a asociatiei de proprietari, cu acordul proprietarilor direct afectati.
 Modificarile constructive si utilizarea în alte scopuri a unor parti sau elemente de constructie ale
cladirii, cum ar fi: ancorarea de reclame pe pereti, suspendari de stâlpi, pereti, scari interioare si altele
asemenea, se vor putea face numai pe baza hotarârii adunarii generale a proprietarilor, cu acordul
proprietarilor direct afectati si, dupa caz, pe baza unui proiect tehnic întocmit de institutii de specialitate,
verificat de un expert autorizat, precum si cu autorizatia pentru executare de lucrari.
Asociatiile de proprietari pot prelua unele obligatii cetatenesti ale proprietarilor pe care îi
reprezinta si în numele carora raspund în fata autoritatilor administratiei publice locale ori fata de alte
autoritati. Obligatiile cetatenesti prevazute mai sus sunt cele care revin cetatenilor în urmatoarele domenii
de activitate: întretinerea si folosirea cladirilor si apartamentelor; ocrotirea mediului înconjurator si a
sanatatii; salubritate; folosirea drumurilor si a cailor de comunicatie; evidenta populatiei, precum si alte
obligatii ce revin cetatenilor în relatiile cu autoritatile administratiei publice locale.
Penalizarile pentru întârzierea platii cotelor de întretinere, hotarâte potrivit legii de adunarea
generala a proprietarilor, nu sunt mai mari de 0,2 % pentru fiecare zi de întârziere si se aplica pentru fiecare
cota de întretinere lunara numai dupa o perioada de 30 de zile care depaseste termenul stabilit pentru plata,
fara ca suma penalizarilor sa poata depasi suma cotei de întretinere lunare la care s-a aplicat. Asociatia de
proprietari are dreptul de a actiona în justitie pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cheltuielilor
comune, inclusiv cele neprevazute, timp de mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit. Sentin ta data în
favoarea asociatiei de proprietari, pentru sumele datorate de oricare proprietar, poate fi pusa în aplicare prin
orice modalitate permisa de Codul de procedura civila, pentru acoperirea datoriilor.
Proprietarii care îsi înstraineaza apartamentele sau spatiile cu alta destinatie sunt obligati ca la
întocmirea formelor de înstrainare sa faca dovada achitarii la zi a cheltuielilor care le revin în cadrul
asociatiei de proprietari. Notarii publici nu pot autentifica actele de înstrainare fara dovada achitarii la zi a
cheltuielilor, eliberata de asociatia de proprietari si confirmata de compartimentul specializat din cadrul
consiliilor locale (compuse din specialisti în domeniul financiar-contabil si al legislatiei muncii). În cazul
existentei unor datorii catre asociatia de proprietari partile pot conveni introducerea în contract a unor
clauze privitoare la achitarea acestora. Prin contract se poate prevedea preluarea datoriei de catre
dobânditor, situatie în care înstrainarea poate avea loc.
Administrarea, întretinerea si reparatiile proprietatii comune cad în sarcina asociatiei, iar
cheltuielile legate de acestea vor reprezenta cheltuieli comune.
Asociatia de proprietari, cu întrunirea majoritatii voturilor, poate întreprinde masuri vizând
îmbunatatirea confortului si a eficientei cladirii. Instalatiile mai importante, ca: boilerele cu apa calda,
încalzirea centrala, rezervoarele de apa, lifturile si alte dotari de amploare similara pot fi schimbate de
asociatie numai cu aprobarea a cel putin 75% din numarul voturilor proprietarilor.

1.3 CULTE SI ORGANIZATII RELIGIOASE

Structura cultelor si organizatiilor religioase recunoscute oficial în România cuprinde:

• BISERICA ORTODOXA
• BISERICA CATOLICA
• CULTELE PROTESTANTE
• BISERICA ARMEANA
• CULTUL CRESTIN de RIT VECHI
• CULTELE NEOPROTESTANTE (EVANGHELICE)
• CULTUL ISLAMIC
• CULTUL MOZAIC
• ORGANIZATIA RELIGIOASA MARTORII LUI IEHOVA

BISERICA ORTODOXA
Recensamântul populatiei din anul 2002 a evidentiat existenta a circa 18,8 milioane de credinciosi
ortodocsi (86,7 %) din populatia tarii, ceea ce situeaza Biserica Ortodoxa Romana, din punct de vedere
numeric, pe locul doi între bisericile ortodoxe, dupa Biserica Rusa care are circa 50 milioane de credinciosi.
Biserica Ortodoxa Româna îsi desfasoara activitatea pe baza statutului de organizare si functionare
aprobat de Sfântul Sinod în anul 1948 si recunoscut de Prezidiul Marii Adunari Nationale prin Decretul nr.
233 din 23 februarie 1949. De asemenea, sunt în vigoare 10 regulamente bisericesti pentru reglementarea
diferitelor sectoare de activitate (organele deliberative si executive ale unitatilor bisericesti, monahismul,
numirea si transferarea clerului, învatamântul teologic, cimitirele confesionale etc.).
 Statutul de organizare si functionare a Bisericii Ortodoxe Romane si regulamentele de aplicare au
suferit, de-a lungul vremii, importante modificari si adaugiri. Modificarile operate de conducerea B.O.R.
dupa decembrie 1989 nu au mai fost supuse aprobarii organelor de stat.
Biserica Ortodoxa Româna este organizata ca Patriarhie, cu titulatura Patriarhia Româna. Cea mai
înalta autoritate a Bisericii Ortodoxe Române pentru toate problemele dogmatice si canonice, precum si
pentru cele bisericesti de orice natura date în competenta sa, este Sfântul Sinod. Acesta se compune din
Patriarh si arhiereii in functiune (mitropoliti, arhiepiscopi,episcopi, episcopi vicari si arhierei vicari). Între
sesiunile Sfântului Sinod, problemele ivite sunt solutionate de Sinodul Permanent, alcatuit din Patriarh si
mitropolitii în functiune. Ca organ reprezentativ central al Bisericii Ortodoxe Romane, pentru toate
problemele administrative si economice si pentru cele care nu sunt de competenta Sfântului Sinod,
functioneaza Adunarea Nationala Bisericeasca, compusa din câte trei reprezentanti ai fiecarei eparhii (un
cleric si doi mireni), desemnati de adunarile eparhiale respective pe termen de patru ani. Organul suprem
administrativ, atât al Sfântului Sinod, cât si al Adunarii Nationale Bisericesti este Consiliul National
Bisericesc. Acesta este alcatuit din trei clerici si sase mireni, alesi de Adunarea Nationala Bisericeasca pe
termen de patru ani si din consilierii administrativi patriarhali ca membri permanenti.
În cadrul fiecarei eparhii (episcopie sau arhiepiscopie) functioneaza Adunarea eparhiala, ca organ
deliberativ pentru toate problemele ei bisericesti, administrative, culturale si economice. Adunarea
eparhiala se compune din reprezentantii clerului si credinciosilor, în proportie de o treime, respectiv doua
treimi. Organul executiv al Adunarii eparhiale este Consiliul eparhial din care fac parte chiriarhul locului,
vicarul eparhial si consilierii administrativi ca membri permanenti si noua membri (trei clerici si sase
mireni), alesi pe patru ani de catre Adunarea eparhiala.
Parohia, unitatea de baza a bisericii are ca organ deliberativ Adunarea parohiala, alcatuita din toti
barbatii majori din parohie. Organul executiv este Consiliul parohial ales de Adunarea parohiala pe o durata
de patru ani. Tot Adunarea parohiala alege Comitetul parohial, compus mai ales din femei, care are atributii
filantropice. Parohiile din eparhie sunt organizate în protopopiate (protoierii) care sunt unitati
administrative ce cuprind câteva zeci de parohii. Acestea sunt conduse de un protopop ce urmareste pe
teren buna desfasurare a activitatii pastorale si
administrative a preotilor si a parohiilor.
Manastirea este un asezamânt în care traieste o comunitate religioasa de calugari sau de calugarite
care si-au consacrat viata rugaciunii, saraciei, înfrânarii si ascultarii. Conducatorul manastirii este chiriarhul
locului, reprezentat de staret, care este ajutat de soborul manastiresc, consiliul duhovnicesc si consiliul
economic.
Din punct de vedere administrativ, Patriarhia Româna cuprinde cinci Mitropolii în tara (Mitropolia
Munteniei si a Dobrogei, Mitropolia Moldovei si Bucovinei, Mitropolia Ardealului, Crisanei si a
Maramuresului, Mitropolia Olteniei si Mitropolia Banatului), la care se adauga Mitropolia Basarabiei
(reactivata în decembrie 1992), Mitropolia Ortodoxa Româna a Germaniei si Europei Centrale si de Nord si
Mitropolia Ortodoxa Româna pentru Europa Occidentala si Meridionala.
În 2001 functionau : 10 arhiepiscopii si 13 episcopii, 148 de protopopiate, 10.157 parohii si 2.773
filiale, 381 manastiri, 139 schituri si 11 metocuri. În acestea slujeau, 10.068 preoti si 161 diaconi, ajutati de
3.382 cântareti bisericesti. În asezamintele monahale vietuiau 2.704 calugari si 4.828 calugarite. În 2001,
Biserica Ortodoxa Româna dispunea de 14.185 lacasuri de cult (29 catedrale, 10.236 biserici parohiale,
2.460 biserici filiale, 567 biserici de cimitir, 375 biserici manastiresti, 26 paraclise fundationale, 52
paraclise parohiale, 135 de capele de manastiri si 180
capele parohiale) si de 5.559 case parohiale. Circa 2.400 de lacasuri de cult sunt monumente istorice si de
arhitectura. În anul 2000 au fost construite 145 de biserici, alte 731 fiind in constructie.
În afara hotarelor tarii se afla câteva milioane de români ortodocsi, organizati in unitati bisericesti, care se
afla în parte sub jurisdictie canonica straina. În unele tari sunt parohii românesti sau asezaminte care se afla
sub jurisdictia directa a Patriarhiei. Astfel, în Israel, se afla Asezamintele ortodoxe române de la Ierusalim
si Ierihon, în Australia si Noua Zeelanda sunt cinci parohii si trei filiale, iar în Bulgaria o parohie la Sofia.
În afara jurisdictiei Patriarhiei Romane exista Episcopia Ortodoxa Româna din America ai Canada, cu
sediul la Grey Tower, condusa de Nathaniel Pop, Episcopia Ortodoxa Româna din Europa, cu sediul la
Paris si Episcopia ortodoxa a românilor liberi, cu sediul la Freiburg (Germania).
BISERICA CATOLICA
Biserica catolica exercita jurisdictia ecleziastica în întreaga lume asupra a circa un miliard de
credinciosi si are ca baza de administratie temporala un regim de stat independent - Cetatea Sfânta a
Vaticanului. Acest stat, creat in forma actuala prin Tratatele de la Lateran, încheiate in anul 1929 între Italia
si Sfântul Scaun, dispune de un teritoriu (44 ha.) în Roma, este membru al O.N.U. si a fost recunoscut ca
atare de marea majoritate a tarilor lumii.
Raporturile Bisericii Catolice din tara noastra cu Statul român au fost reglementate de Concordatul
intre România si Vatican, ratificat în anul 1929, denuntat unilateral în anul 1948 de statul român. Din anul
1990, România a reluat relatiile diplomatice cu Vaticanul.
Din punct de vedere doctrinar, Biserica Catolica are la baza, ca si Biserica Ortodoxa, Sfânta
Scriptura si Sfânta Traditie si, ca urmare, principalele dogme ai învataturi ale acestor doua biserici sunt
comune. Deosebirile dogmatice principale fata de Biserica Ortodoxa sunt urmatoarele: conducatorul
Bisericii Catolice este Papa (cu autoritate dogmatica infailibila), existenta purgatoriului, Sfântul Duh
purcede atât de la Dumnezeu-Tatal, cât si de la Dumnezeu-Fiul (Filioque), împartasania se face cu pâine
nedospita (ostie).
Biserica Catolica nu este o Biserica omogena, uniforma, cu un singur rit si o unica disciplina.
Alaturi de ritul sau traditia romana majoritara, exprimata astazi în limbile nationale, exista catolici de rit
bizantin (albanezi, arabi, bielorusi, gruzini, români, slovaci, ucrainieni, unguri), de rit caldeean, de rit
armean, de rit alexandrin (copti si etiopieni) si de rit antiohian (sirieni si maronii).
În România exista catolici de rit roman (Biserica Romano-catolica), catolici de rit bizantin
(Biserica Româna Unita cu Roma - Greco-Catolica) si un numar foarte mic de credinciosi de rit armean.
Forul de conducere al tuturor credinciosilor catolici din România este, conform Codicelui de Drept
Canonic, în vigoare din 1984, Conferinta Episcopala care reuneste atât episcopii titulari romano-catolici,
cât si pe cei greco-catolici.
BISERICA ROMÂNA UNITA CU ROMA (GRECO-CATOLICA) a luat nastere în Transilvania
la sfârsitul sec. al XVII-lea prin unirea cu Biserica Catolica a unei parti a românilor ortodocsi. Biserica are
o arhidieceza de Alba Iulia si Fagaras si patru dieceze: Oradea, Lugoj, Cluj-Gherla si Maramures. În cadrul
celor cinci dieceze, recensamântul populatiei efectuat în anul 2002 a evidentiat existenta a 195.481.
Marea majoritate a credinciosilor sunt români, dar exista si credinciosi de limba maghiara si de
limba ucraineana, pentru cei din urma existând un Vicariat rutean.
Biserica cuprinde trei vicariate, 66 de protopopiate (din care multe nu au personal încadrat), 638
de parohii care au încadrat preot si circa 700 preoti. Dificultatea principala cu care se confrunta biserica
dupa reintrarea ei in legalitate este lipsa lacasurilor de cult. În prezent functioneaza peste 200 de lacasuri de
cult, cele mai multe - 138 - restituite de Biserica Ortodoxa Româna, altele constructii noi sau închiriate de
la alte culte. În constructie sunt 80 de biserici. Parohiile care nu dispun de lacas de cult oficiaza serviciile
divine în spatii improvizate (scoli, camine culturale
s.a.).
BISERICA ROMANO-CATOLICA este organizata în doua arhiepiscopii la Bucuresti si Alba
Iulia si patru episcopii de Iasi, Timisoara, Oradea si Satu Mare. În acestea erau, conform recensamântului
din 1992, 1.144.820 credinciosi, dintre care circa 770.000 sunt maghiari, circa 360.000 - români, circa
70.000 - germani, iar restul de alta nationalitate. Biserica dispune de 646 parohii si de circa 1.000 biserici si
capele în care slujesc circa 800 preoti.
ORDINARIATUL ARMEANO-CATOLIC - La sfârsitul sec. al XVII-lea, armenii din
Transilvania au trecut la catolicism, orasul Gherla devenind resedinta episcopala. Dupa anul 1948
ordinariatul armeano-catolic a avut o situatie neclara, nemaifiind recunoscut de autoritatile române. Abia în
anul 1964, printr-un decret al Vaticanului, ordinariatul a fost preluat de Episcopia Romano-catolica Alba
Iulia, iar în anul 1991 titlul de "ordinar" a fost conferit arhiepiscopului romano-catolic de Alba Iulia. În
prezent, ordinariatul cuprinde patru parohii (Gherla, Gheorghieni, Dumbraveni si Frumoasa), dar
credinciosii mai traiesc si în alte orase transilvane.
CULTELE PROTESTANTE
Cultele protestante sunt confesiuni crestine desprinse din catolicism în prima jumatate a sec. al
XVI-lea prin miscarea Reformei. Protestantismul înglobeaza Biserica Luterana (evanghelica), Biserica
Reformata (calvinistii si zwinglienii), Biserica Anglicana, Cultul Unitarian s.a.
Din punct de vedere doctrinar, protestantismul se concentreaza în cele patru principii ale
Reformei: "Sola Scriptura" (Biblia este unicul izvor autentic al revelatiei divine), "Sola Fide" (mântuirea se
câstiga numai în urma credintei), "Sola Gratia" (nu meritele omului, ci numai harul divin îl salveaza pe om
în vesnicie) si "Solus Christus" (numai Hristos este mijlocitorul dintre Dumnezeu si oameni).
Protestantismul a simplificat ritualul, a fost suprimat cultul Fecioarei Maria si al sfintilor, s-a înlaturat
venerarea icoanelor, s-a renuntat la post, iar tainele au fost reduse numai la doua: (botezul si împartasania).
 Organizatoric, protestantismul a înlaturat primatul papal, ierarhia traditionala, celibatul preotilor si
monahismul si a acordat laicilor un rol important în Biserici. În ultimele decenii, cultele protestante,
inclusiv cele din tara noastra, au acceptat hirotonia femeilor. Unele biserici protestante au promovat femeile
si în functia de episcop.
BISERICA REFORMATA (CALVINA) - Miscarea reformata a aparut pe teritoriul de astazi al
României în prima jumatate a secolului al XVI-lea, facând adepti printre credinciosii catolici de
nationalitate maghiara din Transilvania. Întemeietorul acestei confesiuni a fost Jean Calvin (1509-1564),
preot catolic francez, care a aderat mai întâi la protestantismul luteran, apoi a dus mai departe ideile lui
Luther. Biserica Reformata din România numara în prezent 698.550 credinciosi, în marea majoritate
maghiari, organizati în doua eparhii (Cluj si Oradea), cu circa 1.000 lacasuri de cult, în care slujesc 750
preoti. Biserica dispune de 780 parohii si 140 filiale.
Conform Statutului de organizare si functionare, organele de conducere ale cultului sunt: sinodul,
pentru biserica în întregul ei, cu atributii în ceea ce priveste legislatia bisericeasca si adevarurile de
credinta), adunarea generala eparhiala pentru fiecare din cele doua eparhii si adunarea parohiala.
Ca organe executive sunt: Consiliul Dirigent (pentru eparhie), Consiliul protopopiatului (pentru
protopopiat) si presbiteriul (pentru parohie). În toate aceste organe, laicii au un rol însemnat.
BISERICA EVANGHELICA C.A. - Acest cult are la baza învatatura lui Martin Luther (1483-
1546) cel care a initiat reforma religioasa ce sta la baza întregului protestantism. Reforma lutherana s-a
raspândit în rândul populatiei sasesti din Transilvania, la mijlocul secolului al XVI-lea, în urma contactelor
intense cu viata spirituala din vestul Europei si cu universitatile din Germania. Organizatorul bisericii astfel
înnoite a fost brasoveanul Johannes Honterus (1498-1549). Sinodul de la Medias din 1572 a fixat doctrina
prin preluarea "Confesiunii Augustane. Statutul organic al Bisericii Evanghelice C. A. din România dateaza
din anul 1861, suferind cu trecerea timpului o serie de modificari. Structura organizatorica a bisericii
cuprinde: biserica locala, biserica districtuala si biserica generala. Biserica locala (parohia) are statut de
persoana juridica si este condusa de adunarea generala a reprezentantilor comunitatii bisericesti si de un
consiliu parohial (prezbiteriu). În prezent, sunt circa 200 de biserici si 99 de parohii, deservite de 45 preoti.
Biserica cuprinde cinci districte bisericesti (protopopiate): Brasov, Medias, Sebes, Sibiu si
Sighisoara. Organele de conducere ale districtelor sunt: Congresul Bisericesc Districtual si Consistoriul
Districtual. Districtul este condus de decan (protopop).Totalitatea parohiilor formeaza Biserica generala.
Organele de conducere ale acesteia sunt: Congresul Bisericesc General si Consistoriul Superior. Congresul
Bisericesc General este alcatuit din membrii Consistoriului Superior, decanii si curatorii districtelor
bisericesti, delegati clerici si mireni, în total circa 40 de persoane. Acest for are competenta în cele mai
importante probleme ale Bisericii, inclusiv în alegerea episcopului, curatorului general si a membrilor
Consistoriului Superior. Conducatorul Bisericii generale este episcopul. Înainte de 1944, totalul
credinciosilor evanghelici se ridica la 250.000 de persoane, în peste 250 de parohii. În urma razboiului si a
evenimentelor politice, mai
ales în urma emigrarii din ultimele doua decenii, numarul enoriasilor a scazut simtitor, ajungând, conform
recensamântului din anul 2002, la 11.203 credinciosi.
BISERICA EVANGHELICA LUTHERANA SINODO-PRESBITERIALA – Biserica
Evanghelica Lutherana Sinodo-Presbiteriala are aceeasi doctrina ca si Biserica Evanghelica de Confesiune
Augustana. Spre deosebire de evanghelicii C.A., credinciosii evanghelici S.P. sunt de nationalitate
maghiara si slovaca. Acest cult numara, conform datelor recensamântului, 26.194 credinciosi, iar conform
datelor proprii 35.000, cei mai multi maghiari, restul slovaci, precum si circa 200 credinciosi de limba
româna, în Bucuresti. Biserica Evanghelica S.P. are trei protopopiate (cu sediile la Brasov, Cluj-Napoca si
Nadlac), 45 de biserici, 39 parohii, 6 filiale si 35 preoti.
Organizarea cultului are la baza principiul sinodo-presbiterial, ceea ce înseamna ca laicii au un rol
important, conducerea este colectiva, iar unitatile de baza sunt autonome. Organul suprem de conducere
este Adunarea generala a superintendentei, iar între sesiunile acesteia, Presbiteriul General. Adunarea
generala a superintendentei cuprinde membri de drept (superintendent, episcop, prim-curator general,
membrii presbiteriului si alti demnitari bisericesti), precum si membri alesi, atât clerici, cât si laici.
Adunarea generala care se întruneste annual hotaraste în problemele de baza ale cultului. Presbiteriul
general este format din superintendent, prim-curator general, alti demnitari, precum si delegatii alesi de
adunarea generala. Presbiteriul general se întruneste de regula trimestrial. Conducatorul cultului este
superintendentul (episcop) ales de adunarile generale ale parohiilor.
BISERICA UNITARIANA - Confesiunea unitariana, ca varianta a protestantismului, a aparut în
Transilvania la mijlocul secolului al XVI-lea, fiind întemeiata de David Francisc (1519-1579), care a
propovaduit antitrinitarismul. Noul cult a fost recunoscut oficial prin edictul Dietei de la Turda privind
libertatea religioasa (1568). Cultul unitarian, cu sediul central la Cluj, cuprinde 66.846 credinciosi de
nationalitate maghiara. Marea lor majoritate este grupata in judetele: Cluj, Brasov, Covasna, Harghita si
Mures, unde, de altfel, sunt organizate si cele cinci protopopiate : Cluj- Turda, Mures-Târnava, Cristuru
Secuiesc, Trei Scaune, Alba de Sus si Odorheiul Secuiesc. Cultul are 141 biserici, 125 parohii si 32 filiale
servite de 110 preoti.
Organizarea cultului are la baza principiul sinodo-presbiterial. Organele centrale de conducere
sunt Consistoriul Suprem Sinodal, Consistoriul Suprem si Consistoriul Bisericesc. Consistoriul Suprem
Sinodal este format din episcop, curatori generali, alti demnitari bisericesti si laici, precum si din delegati
alesi de protopopiate si parohii. În total, acest for numara circa 100 de membri. Consistoriul Suprem
Sinodal se întruneste o data la 4 ani si are ca principale atributii alegerea episcopului si a curatorilor
generali si sfintirea preotilor. Consistoriul Suprem are aceeasi alcatuire ca si Consistoriul Suprem Sinodal,
dar, spre deosebire de acesta, se întruneste anual la Cluj si are ca atributii elaborarea statutului cultului,
stabilirea sarbatorilor bisericesti s.a. Între sesiunile Consistoriului Suprem, conducerea operativa este
asigurata de Consistoriul Bisericesc, care se întruneste trimestrial. La nivel de protopopiat si parohie,
organele de conducere sunt: adunarea generala a protopopiatelor, respectiv adunarea generala parohiala.
Presedintia bisericii este reprezentata de episcop si de cei doi curatori generali.
BISERICA ARMEANA
Biserica apostolica armeana reprezinta biserica nationala a poporului armean, care vietuieste din
cele mai vechi timpuri în tinutul dintre Muntii Caucaz, Marea Caspica si Marea Neagra. Convertirea la
crestinism a armenilor a avut loc între anii 299-301. În anul 301 crestinismul a fost decretat religie de stat.
Din punct de vedere religios, centrul spiritual al armenilor din toata lumea este la Ecimiadzin (Armenia),
unde îsi are sediul Patriarhul Suprem (catolicos).
În anul 1949 a fost aprobat Statutul organic si administrativ al eparhiei armene din România, unde
se mentioneaza ca aceasta sta sub autoritatea dogmatica si canonica a catolicului tuturor armenilor din
Ecimiadzin, dar îsi reglementeaza, conduce si administreaza, în mod autonom, toate treburile religioase,
culturale, fundationale si epitropesti, în conformitate cu legislatia tarii noastre si cu statutul cultului.
Episcopia armeana este condusa de un Arhiepiscop sau Episcop, ajutat de un vicar eparhial. Organul central
este Congresul eparhial. Consiliul eparhial este organul executiv superior pentru treburile administrative,
bisericesti, culturale, fundationale si epitropesti ale întregii eparhii. Consiliul eparhial are în componenta sa
trei comitete : comitetul spiritual bisericesc, comitetul cultural si comitetul economic. Cultul armean nu are
unitati intermediare. Organele de conducere parohiale sunt: adunarea parohiala, consiliul parohial
(epitropia) si comitetele parohiale. În cadrul Eparhiei armene din România functioneaza 10 parohii cu 775
de credinciosi (recensamânt 2002) deservite de 4 preoti, 3 diaconi, doi cântareti, cu 16 biserici si 6 cimitire
confesionale. Cele mai importante comunitati sunt la Bucuresti si la Constanta .Celelalte comunitati sunt
formate din 12-20 familii. În judetul Suceava sunt doua manastiri - monumente istorice, la Zamca si
Hacigadar.
CULTUL CRESTIN DE RIT VECHI
Cultul Crestin de Rit Vechi ("Biserica lipoveneasca") cuprinde credinciosii ortodocsi rusi veniti în
Tarile Române, începând cu prima jumatate a secolului al XVIII-lea, ca urmare a persecutiei si teroarei
dezlantuite de Biserica Ortodoxa Rusa si autoritatile rusesti, pentru ca nu au fost de acord cu reformele în
ritualul cultului initiate de Patriarhul Nikon, la mijlocul secolului al XVII-lea. În timpul perioadei de
persecutie, o parte dintre membrii muscarii împotriva reformei lui Nikon au fugit în Polonia, Austria,
Suedia, Prusia, Moldova, Dobrogea, iar cu timpul au ajuns si in
America de Nord, Manciuria si chiar in Australia. Cultul Crestin de Rit Vechi din România este organizat
într-o mitropolie cu sediul la Braila, condusa de un mitropolit si trei episcopi vicari. Cei aproape 39.485
credinciosi lipoveni au la dispozitie 37 de parohii si 57 lacase de cult, deservite de 37 preoti, 5 diaconi si 20
cântareti bisericesti.. De asemenea, în cadrul cultului functioneaza trei manastiri si un schit: "Vovidenia"
(femei) si "Uspenia" (barbati) în comuna Slava Cercheza, judetul Tulcea, o manastire de barbati si un schit
pentru femei în satul Manolea, comuna Forasti, judetul Suceava. În proprietatea cultului se afla si 32
cimitire parohiale. Cultul nu are organizat un sistem de învatamânt teologic, preotii fiind alesi dintre acei
credinciosi apti sa oficieze serviciile religioase, cunoscatori ai limbii slavone, tipicului si canoanelor
bisericesti.
CULTELE NEOPROTESTANTE (EVANGHELICE)
 Aceste confesiuni au aparut ulterior celor protestante si propaga principii si conceptii teologice
specifice crestinismului, ele distingându-se în special prin ritualul si practicile de cult extrem de
simplificate, foarte usor accesibile fiecarui credincios.
Principalele caracteristici comune ale acestor confesiuni sunt : nu recunosc tainele biserice sti ; nu
au cultul sfintilor ori al icoanelor ; nu admit ierarhia bisericeasca ; practica, cu unele exceptii, botezul la
majorat si "preotia universala" (orice credincios poate citi si interpreta Biblia).
Serviciile de cult sunt foarte simple, constând din rugaciuni, cântari religioase, ore de catehizare si
predica, iar actele de cult sunt : Cina Domnului, casatoria, botezul. Acestea nu sunt socotite taine.
Credinciosii acestor culte se abtin de la consumul bauturilor alcoolice, al tutunului si unii chiar de la
consumul cafelei sau al carnii. Între cultele baptist, penticostal si crestin dupa Evanghelie exista relatii de
conlucrare, concretizate mai ales în activitatea Aliantei Evanghelice din România, asociatie cu personalitate
juridica creata in anul 1990.
BISERICA CRESTINA BAPTISTA - Baptistii s-au conturat ca o miscare crestina în perioada
imediat urmatoare reformei protestante din Europa de Apus, începuta de Martin Luther. Prima biserica
baptista s-a format în 1611 la Amsterdam (Olanda), dintr-un grup de imigranti englezi condusi de pastorul
John Smith. Începuturile baptiste moderne dateaza de la mijlocul secolului XIX. În anul 1856, o familie de
imigranti germani înfiinteaza la Bucuresti prima biserica baptista cu credinciosi germani. Prin decretul
Prezidiului Marii Adunari Nationale nr.1203/14noiembrie 1948, a fost aprobat Statutul Cultului Baptist.
Statutul a fost refacut dupa decembrie 1989, fara a fi supus aprobarii statului. Biserica baptista este separata
de stat si se autofinanteaza. Baptistii nu au o ierarhie conducatoare. Bisericile locale sunt autonome si se
asociaza voluntar într-o uniune baptista pentru reprezentare în fata autoritatilor si pentru actiuni în folosul
tuturor bisericilor si societatii. Din ea fac parte, alaturi de bisericile baptiste si alte institutii si organizatii.
Uniunea reprezinta interesele generale ale bisericilor baptiste, le slujeste si le acorda asistenta, elaborând
îndrumari pentru liniile generale de dezvoltare a bisericilor si a activitatilor din cadrul propriu. Ea hotaraste
asupra problemelor doctrinare si principiale si poate exclude din cadrul ei biserici si alte organizatii care s-
au abatut de la doctrina baptista. O alta forma de organizare este comunitatea baptista, care grupeaza
bisericile baptiste pe criterii teritoriale în vederea colaborarii si sprijinului reciproc, ca si pentru
reprezentare în raporturile lor
cu autoritatile locale.
În România sunt la ora actuala 12 comunitati : Arad, Bacau, Braila, Bucuresti, Cluj, Constanta,
Oradea, Sebis (judetul Arad), Sibiu, Suceava, Timisoara si Craiova. Functioneaza si o comunitate
neteritoriala pentru credinciosii maghiari (circa 13.000).
În prezent, în România 129.937 credinciosi baptisti dispun de 1.523 biserici, slujite de 373 pastori.
BISERICA CRESTINA ADVENTISTA DE ZIUA A SAPTEA - Adventistii de Ziua a Saptea sunt
o miscare religioasa aparuta în jurul anilor 1844 dintr-un nucleu de credinciosi de diferite confesiuni
protestante, organizata ca biserica în 1863, devenind apoi o Biserica internationala, cu peste 12 milioane de
membri în aproape toate tarile lumii.
CULTUL PENTICOSTAL - BISERICA LUI DUMNEZEU APOSTOLICA - Penticostalismul
este o continuare a miscarii de "redesteptare" a credintei, care a avut loc în secolul trecut. Pe la 1900,
predicatorul american Charles F. Parham aînceput sa sustina ca asupra celor credinciosi coboara Duhul
Sfânt, acestia capatând darul vorbirii în limbi neînvatate (glosolalia). Conform Bibliei, acest dar a fost
primit de apostoli în ziua cincizecimii (ziua coborârii Duhului Sfânt, Rusaliile). Întrucât a cincizecia zi se
traduce în limba greaca prin "penticostala", adeptii noii miscari religioase au adoptat denumirea de
penticostali. Prima comunitate penticostala din România a aparut în localitatea Paulis, judetul Arad, în anul
1922. Asociatia credinciosilor penticostali s-a constituit în anul 1924. În anul 1950, Biserica Penticostala a
fost recunoscuta legal. Organizarea cultului are la baza sistemul centralizat, respectându-se autonomia
bisericeasca locala. Cultul are o conducere colectiva centrala, reprezentata de Consiliul bisericesc format
din 21 membri si de Comitetul executiv format din 7 membri, în frunte cu un presedinte. Aceste organe
sunt alese în cadrul Adunarii generale elective, forul cel mai înalt de conducere a cultului, care se întruneste
o data la 4 ani. Bisericile locale au ca intermediar între ele si conducerea centrala sase comunitati
regionale : Arad, Brasov, Bucuresti, Cluj, Oradea si Suceava.
Potrivit recensamântului din 2002, Cultul Penticostal numara circa 330.486 credinciosi. În cadrul
cultului sunt 1.343 biserici si 7879 filiale, deservite de 354 pastori. În fruntea unei biserici se afla un pastor
sau mai multi, în functie de numarul membrilor si un comitet ales de fiecare Biserica. Alti slujitori mai sunt
: prezbiterii si diaconii, subordonati pastorului.
 CULTUL CRESTIN DUPA EVANGHELIE - Crestinii dupa Evanghelie considera ca înaintasii
lor sunt acei crestini care, dupa ce împaratul Constantin cel Mare a recunoscut crestinismul, au considerat
ca bisericile legalizate si-au pierdut menirea vie de a vesti Evanghelia. Astfel, din acea vreme au existat
grupuri de crestini, autointitulati "liberi", care raspândeau cuvântul lui Dumnezeu. În România primul grup
de "Crestini liberi", din care s-a format asociatia si apoi Cultul Crestin dupa Evanghelie, a luat fiinta la
Bucuresti în 1899 sub influenta unor misionari straini. La început, aria lor de raspândire a fost limitata la
strainii care locuiau în Bucuresti. Ulterior, au cucerit adepti si în rândul românilor. Sub aspect
organizatoric, Cultul Crestin dupa Evanghelie este structurat astfel: la nivel local functioneaza comunitatea
cu un numar de cel putin 20 membri majori. În întreaga tara sunt 434 comunitati si 96 filiale. Comunitatile
au personalitate juridica si sunt conduse de doi pâna la cinci "frati batrâni" (prezbiteri), care sunt si
"vestitori ai Evangheliei" în comunitatea respectiva. În prezent cultul dispune de 724 vestitori. În anul 1994
a fost hotarâta crearea unei structuri organizatorice noi, la nivel zonal; functioneaza 13 asemenea
organisme, conduse de Sfatul de frati zonal, ales de adunarea generala. Sfatul de frati zonal alege un
comitet de conducere. La nivel central, Uniunea Comunitatilor Cultului Crestin dupa Evanghelie este
condusa de Sfatul de frati pe tara, care alege conducerea operativa, formata din presedinte si doi
vicepresedinti. Organul suprem al Uniunii este Conferinta generala ce se întruneste o data la 4 ani, care
alege Sfatul de frati pe tara si confirma conducerea operativa a Uniunii.
BISERICA EVANGHELICA ROMÂNA - Biserica Evanghelica Româna este o miscare crestina
evanghelica, nascuta pe pamântul României în anii 1920-1924 prin tinerii teologi ortodocsi Dumitru
Cornilescu (traducatorul Bibliei folosita de cultele evanghelice) si Teodor Popescu (fost preot la biserica
"Sfântul Stefan" din Bucuresti). În Biserica Evanghelica Româna toti credinciosii sunt frati. Nu exista cler
sau ierarhi. La nivel central este un Sfat de Frati pe tara, ales dintre credinciosii cei mai reprezentativi, care
supravegheaza si coordoneaza buna desfasurare a vietii bisericilor si un comitet de conducere care
reprezinta interesele Bisericii în relatiile cu statul. Biserica Evanghelica Româna dispune de circa 220
biserici care se gasesc, cu precadere, în judetele Arges, Brasov, Constanta, Dâmbovita, Ialomita, Prahova,
Vaslui, municipiul Bucuresti si împrejurimi ; numarul credinciosilor este de circa 18.758.
MUFTIATUL CULTULUI MUSULMAN
Islamismul este una din marile religii ale lumii contemporane si cuprinde peste un miliard de adepti, grupati
în doua mari curente: sunniti si siiti. Populatia islamica din România (de nationalitate turca, tatara,
albaneza) apartine ramurii Suni. Practica islamului în România este legata de stabilirea pe teritoriul tarii
noastre - înca din secolul al XIII-lea - a populatiei turco-tatare. Primele comunitati musulmane stabile pe
teritoriul României s-au constituit abia în sec. XIV-XV, ca urmare a instaurarii suzeranitatii Portii Otomane
asupra Principatelor Românesti, dar ele s-au dezvoltat mai ales în Dobrogea si în unele localitati de-a
lungul Dunarii. Activitatea religioasa este condusa de muftiu, care este ales (prin vot secret) din rândul
imamilor. Pe lânga muftiu, cu vot consultativ, functioneaza un colegiu sinodal numit Surai islam, compus
din 23 membri, care se întruneste periodic pentru rezolvarea unor probleme administrative si disciplinare
ale cultului. Unitatea de baza a cultului este comunitatea, care cuprinde toti credinciosii musulmani dintr-o
localitate si este condusa de un comitet compus din 5-7 membri alesi pe o perioada de patru ani. În
România functioneaza 50 de comunitati musulmane si 20 de filiale raspândite în judetele Constanta (63
unitati), Tulcea (4) si câte o unitate în judetele Braila, Galati si municipiul Bucuresti. Lacasurile de
rugaciune musulmane din România sunt de trei categorii : moscheea, geamia si mesgidul. În total sunt 77
lacasuri de cult, dintre care: o moschee (Constanta), 73 geamii si trei mesgiduri.
Cultul musulman are în proprietate 108 cimitire. Personalul clerical musulman din România este
format din: hatipi, imami, muezini. În prezent, cultul musulman are 35 de imami.
Credinciosii musulmani din România sunt în numar de circa 67.566, dintre care 85 % traiesc în judetul
Constanta, 12 % în judetul Tulcea, iar restul în diferite centre urbane ca: Bucuresti, Braila, Galati, Calarasi,
Giurgiu, Oltenita, Turnu Severin etc.
Baza materiala a cultului se realizeaza prin contributii benevole de la credinciosi, donatii si
subventii acordate de stat si organizatii religioase islamice internationale, taxe pentru serviciile religioase,
vânzarea de pliante, brosuri, ilustrate, taxe de vizitare a unor monumente islamice, venituri de la diferite
terenuri si imobile proprietate de cult etc.
FEDERATIA COMUNITATILOR EVREIESTI DIN ROMÂNIA
Prezenta primilor evrei pe teritoriul tarii noastre este semnalata înca din perioada existentei Daciei
Romane, urmare a încadrarii unor evrei în legiunile romane si în trupele auxiliare. Potrivit statutului de
organizare si functionare a Cultului Mozaic (iunie 1949), activitatea confesionala a minoritatii evreiesti din
România este condusa de catre Federatia Comunitatilor Evreiesti (Mozaice), cu sediul în Bucuresti. Aceasta
cuprinde toate comunitatile si obstile din tara. Ea asigura realizarea în fapt a practicilor, preceptelor si
traditiilor religioase mozaice si coordoneaza activitatea comunitatilor, aproba constituirea de noi comunitati
sau desfiintarea acestora, reprezinta si apara, pe plan intern, interesele comunitatilor evreiesti, organizeaza
si întretine, pe plan extern, relatii cu diaspora evreiasca si organizatiile religioase internationale.
Credinciosii cultului mozaic, în numar de cca. 6.179, conform recensamântului din 2002, sunt organizati în
78 de comunitati si obsti, raspândite în Bucuresti si în 30 de judete. Cele mai importante comunitati se afla
în Bucuresti, Timisoara, Iasi, Cluj, Galati, Bacau, Arad, Baia Mare, Botosani, Brasov, Deva, Tg. Mures etc.
În localitatile în care traieste un numar mai mic de credinciosi evrei, acestia sunt organizati în obsti.
Organele locale de conducere ale comunitatii sunt : adunarea generala, comitetul de conducere si
comisia de cenzori. Principalele venituri ale Cultului Mozaic provin din cotizatii, taxe si contributii pentru
serviciile religioase prestate; taxe pentru alimente rituale, alte contributii benevole ale credinciosilor, chirii
încasate din bunurile imobiliare etc. pentru opera de asistenta sociala si medicala. Federatia Comunitatilor
Evreiesti primeste un ajutor substantial din partea Organizatiei Mondiale Evreiesti, pentru ajutorarea celor
aflati la nevoie.
Pe teritoriul României exista un numar de 124 temple, sinagogi si case de rugaciune, din care în 23
se oficiaza zilnic. Cultul Mozaic dispune de 766 cimitire dispuse în 679 localitati, administrate de
comunitatile religioase evreiesti pe raza carora sunt amplasate.
ORGANIZATIA RELIGIOASA MARTORII LUI IEHOVA Istoria moderna a Martorilor lui
Iehova a început în anii 1870. La început, ei sau numit Studenti în Biblie. Dar în anul 1931, ei au adoptat
numele scriptural de Martori ai lui Iehova. De la un început modest, organizatia a crescut la milioane de
Martori, care sunt ocupati cu predicarea în peste 230 de tari. Majoritatea congregatiilor Martorilor lui
Iehova tin întruniri de trei ori pe saptamana. În fiecare congregatie exista batrâni sau supraveghetori. Ei se
afla în fruntea lucrarii de instruire din cadrul congregatiei. Ei sunt ajutati de slujitorii ministeriali. Martorii
lui Iehova tin, de asemenea, adunari mari sau congrese în fiecare an. Cu aceste ocazii, congregatiile se
aduna pentru un program special de instruire biblica. Botezul noilor discipoli se face în cadrul fiecarei
adunari sau congres. Sediul mondial al Martorilor lui Iehova este la New York. Acolo se afla Corpul de
Guvernare, un grup principal de batrâni cu experienta care supravegheaza congregatia mondiala. De
asemenea, în toata lumea exista peste 100 de birouri de filiala.

1.4 PARTIDE POLITICE

Partidele politice sunt asociatii cu caracter politic ale cetatenilor români cu drept de vot, care
participa în mod liber la formarea si exercitarea vointei lor politice, îndeplinind o misiune publica garantata
de Constitutie. Ele sunt persoane juridice de drept public.
Prin activitatea lor, partidele politice promoveaza valorile si interesele nationale, pluralismul
politic, contribuie la formarea opiniei publice, participa cu candidati în alegeri si la constituirea unor
autoritati publice si stimuleaza participarea cetatenilor la scrutinuri. Pot functiona ca partide politice numai
asociatiile cu caracter politic si care militeaza pentru respectarea suveranitatii nationale, a independentei si
a unitatii statului, a integritatii teritoriale, a ordinii de drept si a principiilor democratiei constitutionale.
Sunt interzise partidele politice care, prin statutul, programele, propaganda de idei ori prin alte activitati pe
care le organizeaza, încalca prevederile art.30 alin. (7)1, art.40 alin. (2) sau (4)2 din Constitutie.
Este interzisa afilierea partidelor politice la organizatii din strainatate, daca aceasta afiliere încalca
valorile prevazute mai sus. Fiecare partid politic trebuie sa aiba denumire integrala, denumire prescurtata si
semn permanent proprii. Denumirea integrala, denumirea prescurtata si semnul permanent trebuie sa se
deosebeasca clar de cele ale partidelor anterior înregistrate, fiind interzisa utilizarea acelorasi simboluri
grafice, oricare ar fi figura geometrica în care sunt încadrate. Semnul permanent poate fi schimbat cu cel
putin 6 luni înainte de data alegerilor, de catre organele competente ale partidului.
Pot fi membri ai partidelor politice cetatenii care au drept de vot. Din partidele politice nu pot face
parte persoanele carora le este interzisa prin lege asocierea politica. Un cetatean român nu poate face parte
în acelasi timp din doua sau mai multe partide politice. Înscrierea unei persoane într-un alt partid politic
constituie demisia din partidul al carui membru a fost anterior. Nici o persoana nu poate fi constrânsa sa
faca parte sau sa nu faca parte dintr-un partid politic. Dobândirea sau pierderea calitatii de membru al unui
partid politic nu creeaza privilegii sau restrângeri în exercitarea drepturilor cetatenesti.
Fiecare partid politic trebuie sa aiba statut si program politic proprii. Statutul partidului politic
cuprinde în mod obligatoriu:
a) denumirea integrala si denumirea prescurtata;
b) descrierea semnului permanent;
c) semnul permanent sub forma grafica alb-negru si color, în anexa;
d) sediul central;
e) mentiunea expresa ca urmareste numai obiective politice;
f) drepturile si îndatoririle membrilor;
g) sanctiunile disciplinare si procedurile prin care acestea pot fi aplicate membrilor;
h) procedura de alegere a organelor executive si competentele acestora;
i) competenta adunarii generale a membrilor sau a delegatilor acestora;
j) organele împuternicite sa prezinte candidaturi în alegerile locale, parlamentare si prezidentiale;
1 Art.30-(7) Sunt interzise de lege defaimarea tarii si a natiunii, îndemnul la razboi de agresiune,
la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la
violenta publica, precum si manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri.
2Art.40- (2) Partidele sau organizatiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militeaza
împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranitatii, a integritatii sau a
independentei României sunt neconstitutionale.
(4) Asociatiile cu caracter secret sunt interzise.
k) organul competent sa propuna reorganizarea partidului sau sa decida asocierea într-o alianta politica ori
în alte forme de asociere;
l) conditiile în care îsi înceteaza activitatea;
m) modul de administrare a patrimoniului si sursele de finantare, stabilite în conditiile legii;
n) organul care reprezinta partidul în relatiile cu autoritatile publice si terti;
o) alte mentiuni.
Partidele politice au ca subdiviziuni organizatii teritoriale, potrivit organizarii administrative a
tarii, care au numarul minim de membri prevazut de statut. Organele locale pot reprezenta partidul politic
fata de terti la nivelul local corespunzator, pot deschide conturi la banca si raspund de gestionarea acestora.
Adunarea generala a membrilor si organul executiv, indiferent de denumirea pe care o au în
statutul fiecarui partid, sunt forurile obligatorii de conducere a partidului politic si a organizatiilor sale
teritoriale. Conducerile organizatiilor teritoriale se aleg pentru o perioada determinata. Statutul poate
prevedea si alte organe, cu atributii formulate explicit. Adunarea generala a membrilor partidului politic sau
a delegatilor acestora, la nivel national, este organul suprem de decizie al partidului. Întrunirea acestuia are
loc cel putin o data la 4 ani. Delegatii la adunare sunt alesi de organizatiile teritoriale prin vot secret.
Numarul acestora se stabileste în raport cu numarul de membri.
Organele împuternicite ale partidului politic hotarasc primirea de membri, ca urmare a cererilor
scrise depuse de solicitanti. Membrii au dreptul de a demisiona din partid în orice moment, cu efect
imediat. Hotarârile partidului politic si ale organizatiilor sale teritoriale se adopta cu votul majoritatii
prevazute în statut.
Alegerea membrilor conducerii partidului politic si ai conducerilor organizatiilor sale
teritoriale se face prin vot secret. Pentru înregistrarea unui partid politic se depun la Tribunalul Bucuresti
urmatoarele documente:
a) cererea de înregistrare, semnata de conducatorul organului executiv al partidului politic si de cel putin 3
membri fondatori, care vor fi citati în instanta;
b) statutul partidului;
c) programul partidului;
d) actul de constituire, împreuna cu lista semnaturilor de sustinere a membrilor fondatori;
e) o declaratie privitoare la sediu si la patrimoniul partidului;
f) dovada deschiderii contului bancar.
Cererea de înregistrare se afiseaza la sediul Tribunalului Bucuresti timp de 15 zile. Lista
semnaturilor de sustinere trebuie sa mentioneze obiectul sustinerii, data si locul întocmirii, iar pentru
sustinatori trebuie sa contina numele si prenumele, data nasterii, adresa, felul actului de identitate, seria si
numarul acestuia, codul numeric personal, precum si semnatura. Sustinatorii înscrierii unui partid politic
pot fi numai cetateni cu drept de vot. Lista este însotita de o declaratie pe propria raspundere a persoanei
care a întocmit-o, care sa ateste autenticitatea semnaturilor. Lista trebuie sa cuprinda cel putin 25.000 de
membri fondatori, domiciliati în cel putin 18 din judetele tarii si municipiul Bucuresti, dar nu mai putin de
700 de persoane pentru fiecare dintre aceste judete si municipiul Bucuresti.
Partidele politice au obligatia sa depuna la Tribunalul Bucuresti, pentru ca apoi sa fie consemnate
în Registrul partidelor politice:
a) documentele atestând desfasurarea adunarilor generale, în termen de 30 de zile de la data acestora;
b) documentele provenind de la autoritatile electorale competente privind desemnarea candidatilor în
alegeri, în termen de 30 de zile de la data alegerilor.
În fiecare an preelectoral partidele politice sunt obligate sa-si actualizeze listele de membri.
Listele actualizate trebuie depuse la Tribunalul Bucuresti pâna la data de 31 decembrie a acelui an.
Sursele de finantare a activitatii unui partid politic pot fi:
a) cotizatii ale membrilor de partid;
b) donatii si legate;
c) venituri provenite din activitati proprii;
d) subventii de la bugetul de stat.
Veniturile realizate din aceste activitati sunt scutite de impozite si taxe. Cuantumul cotizatiilor, repartizarea
si utilizarea acestora se stabilesc prin hotarâri ale partidului politic. Veniturile totale provenite din cotizatii
sunt neplafonate. Suma cotizatiilor platite într-un an de un membru de partid poate fi de pâna la 100 de
salarii de baza minime brute pe tara. Salariul de baza minim brut pe tara luat ca referinta este cel existent la
data de 1 ianuarie a anului respectiv. Donatiile primite de un partid politic într-un an fiscal nu pot depasi
0,025% din veniturile bugetului de stat pe anul respectiv. În anul fiscal în care au loc alegeri plafonul este
de 0,050% din veniturile bugetului de stat pe anul respectiv. Donatiile primite de la o persoana fizica într-
un an pot fi de pâna la 200 de salarii de baza minime brute pe tara la valoarea existenta la data de 1 ianuarie
a anului respectiv.
Donatiile primite de la o persoana juridica într-un an pot fi de pâna la 500 de salarii
de baza minime brute pe tara. Toate donatiile trebuie evidentiate în mod corespunzator în documentele
contabile, cu mentionarea datei la care au fost facute si a altor informatii care sa permita identificarea
surselor de finantare. Donatiile în natura - bunuri sau servicii - trebuie reflectate în evidenta contabila la
valoarea de piata. Lista donatorilor, precum si evidentele contabile ale partidului trebuie sa contina cel
putin urmatoarele elemente: numele sau, dupa caz, denumirea, domiciliul sau, dupa caz, sediul; cetatenia
sau, dupa caz, nationalitatea donatorului; numarul si seria actului de identitate si codul numeric personal
sau, dupa caz, codul unic de înregistrare; valoarea si felul donatiei si data la care a fost efectuata donatia.
Partidele politice nu pot accepta donatii sau servicii prestate cu titlu gratuit de la o autoritate sau
institutie publica sau din partea unui sindicat. Sumele astfel primite se confisca si se varsa la bugetul de
stat. Donatiile din partea altor state ori a organizatiilor din strainatate, precum si din partea persoanelor
fizice si juridice straine sunt interzise. Fac exceptie donatiile constând în bunuri materiale necesare
activitatii politice, dar care nu sunt materiale de propaganda electorala, primite de la organizatii politice
internationale la care partidul politic respectiv este afiliat sau de la partide politice ori formatiuni politice
aflate în relatii de colaborare politica. Donatiile primite de la organizatiile politice internationale sunt
scutite de plata taxelor vamale.
Partidele politice nu pot desfasura activitati specifice societatilor comerciale. Fac exceptie:
a) editarea, realizarea si difuzarea publicatiilor ori a altor materiale de propaganda
si cultura politica proprii;
b) organizarea de întruniri si seminarii cu tematica politica, economica sau sociala;
c) actiunile culturale, sportive si distractive;
d) serviciile interne;
e) închirierea spatiilor proprii pentru conferinte si actiuni social-culturale;
f) dobânzile bancare;
g) înstrainarea bunurilor din patrimoniu, dar numai dupa cel putin 5 ani de la înregistrarea în patrimoniu.
Daca un partid este asociat cu o formatiune nepolitica, aportul financiar al acesteia din urma la
forma respectiva de asociere a carei membra este nu poate depasi într-un an valoarea a 500 de salarii
minime brute pe economie.
Partidele politice primesc anual subventii de la bugetul de stat. Subventia se varsa lunar în contul
fiecarui partid politic prin bugetul Secretariatului General al Guvernului si se reflecta distinct în evidenta
contabila. Suma alocata anual partidelor politice nu poate fi mai mare de 0,04% din veniturile prevazute în
bugetul de stat.
Partidele politice care la începutul legislaturii au reprezentanti în grupuri parlamentare, cel putin
într-o Camera, primesc o subventie de baza. Totalul subventiilor de baza reprezinta o treime din subventiile
bugetare alocate partidelor politice. Partidele politice reprezentate în Parlament primesc si o subventie
proportionala cu numarul de mandate obtinute. Suma cuvenita pentru un mandat se stabileste prin
împartirea restului de doua treimi din subventiile de la bugetul de stat pentru partide politice la numarul
total al parlamentarilor. Subventia totala acordata de la bugetul de stat unui partid politic, dupa aceste
operatiuni, nu poate depasi de 5 ori subventia de baza.
Partidele politice care nu au mandate parlamentare, dar au obtinut cu cel mult 1% sub pragul
electoral, primesc subventii egale, care se stabilesc prin împartirea sumei neutilizate la numarul partidelor
politice respective. Suma totala acordata partidelor politice neparlamentare nu poate fi mai mare decât o
subventie de baza. Sumele neutilizate dupa redistribuire, se împart partidelor politice parlamentare
proportional cu numarul mandatelor. Sumele neutilizate la sfârsitul anului financiar se reporteaza în anul
urmator.
Veniturile provenite de la subventiile bugetare pot avea urmatoarele destinatii:
a) cheltuieli materiale pentru întretinerea si functionarea sediilor;
b) cheltuieli de personal;
c) cheltuieli pentru presa si propaganda;
d) cheltuieli privind organizarea de activitati cu caracter politic;
e) cheltuieli de deplasare în tara si în strainatate;
f) cheltuieli pentru telecomunicatii;
g) cheltuieli cu delegatiile din strainatate;
h) investitii în bunuri mobile si imobile necesare activitatii partidelor respective;
i) cheltuieli pentru campania electorala.
Toate partidele care participa la campania electorala pot primi o subventie de la bugetul de stat.
Partidele care nu au obtinut pragul electoral pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului ori, la
alegerile locale, nu au obtinut pragul electoral vor restitui subventia primita în termen de doua luni de la
data publicarii rezultatelor finale ale alegerilor în Monitorul Oficial al României, Partea I. În situatia
partidelor care se prezinta în alegeri facând parte dintr-o alianta politica, subventia se acorda aliantei.
Contributiile primite dupa deschiderea campaniei electorale de la persoanele fizice sau juridice din
tara pot fi folosite pentru campania electorala a unui partid numai daca, în prealabil, sunt declarate Curtii de
Conturi de catre mandatarul financiar.
Primirea pentru campania electorala a subventiilor de la bugetul de stat, a donatiilor sau a legatelor
de la persoane fizice sau juridice se face numai printr-un mandatar financiar, desemnat în acest scop de
catre conducerea partidului.
Mandatarul financiar este obligat sa tina evidenta contabila a operatiunilor financiare pentru
fiecare circumscriptie, în cazul alegerilor pentru Camera Deputatilor si Senat, precum si pentru fiecare
judet si pentru fiecare candidat la functia de primar, în cazul alegerilor locale. Mandatarul financiar poate fi
o persoana fizica sau o persoana juridica. Mai multe partide nu pot folosi serviciile aceluiasi mandatar.
Calitatea de mandatar financiar se dobândeste numai dupa înregistrarea sa oficiala la Curtea de Conturi si
aducerea la cunostinta publica prin presa. Curtea de Conturi este singura autoritate publica abilitata sa
controleze respectarea prevederilor legale privind finantarea partidelor politice. Anual Curtea de Conturi
verifica pentru fiecare partid respectarea prevederilor privind constituirea si cheltuirea fondurilor acestora.
Curtea de Conturi pastreaza un registru al partidelor politice, al aliantelor politice si al candidatilor
independenti, în care sunt trecute toate datele referitoare la activitatea financiara a acestora care trebuie
declarate Curtii de Conturi.
În termen de 15 zile de la publicarea rezultatului alegerilor, mandatarul financiar este obligat sa
depuna la Curtea de Conturi un raport detaliat al veniturilor si cheltuielilor electorale pentru fiecare partid
sau candidat independent. Validarea mandatelor candidatilor declarati alesi este conditionata de depunerea
în termen a acestui raport financiar. Pentru verificarea legalitatii încasarilor si a platilor efectuate în
campania electorala Curtea de Conturi poate solicita declaratii si documente suplimentare pe care le
considera necesare.
În termen de 30 de zile de la primirea raportului sau, dupa caz, a documentelor suplimentare
solicitate, Curtea de Conturi se pronunta asupra corectitudinii evidentelor contabile electorale si asupra
legalitatii platilor facute. Daca se apreciaza ca exista anumite neregularitati sau încalcari ale restrictiilor
legale privind veniturile si cheltuielile electorale, Curtea de Conturi poate dispune restituirea, în tot sau în
parte, a subventiei de la buget primite de partidul sau candidatul independent în cauza. Hotarârea
pronuntata de Curtea de Conturi poate fi atacata la
Curtea Suprema de Justitie.
Partidele politice se pot asocia pe baza unui protocol de asociere, constituind o alianta politica. În
protocolul de asociere a partidelor politice într-o alianta politica trebuie sa se mentioneze denumirea
integrala si denumirea prescurtata ale aliantei politice, precum si ale partidelor politice componente, semnul
permanent al aliantei, obiectivele aliantei, modul de organizare si factorii de decizie. Semnul permanent al
aliantei politice poate fi unul propriu acesteia sau poate fi preluat de la unul dintre partidele politice
componente.
Pentru înregistrarea aliantelor politice se depun la Tribunalul Bucuresti urmatoarele documente:
a) cererea de înregistrare a aliantei politice, semnata de conducerile executive ale partidelor politice
componente;
b) protocolul de asociere;
c) denumirea integrala si denumirea prescurtata ale aliantei politice;
d) descrierea semnului permanent;
e) semnul permanent sub forma grafica alb-negru si color, în anexa la protocol.
Aliantele politice ale caror cereri de înregistrare au fost admise se înscriu în Registrul aliantelor
politice. În cazul în care alianta politica se va prezenta în alegeri cu liste comune, candidatii trebuie sa faca
parte dintr-un partid politic membru al aliantei.
Partidele politice pot realiza si alte forme de asociere cu formatiuni nepolitice cu scopul
promovarii unor obiective comune. În protocolul de constituire a acestor forme de asociere se mentioneaza
denumirea, semnul permanent - daca este cazul -, organizatiile aliate, obiectivele asocierii, modul de
organizare si factorii de decizie si acesta este depus la Tribunalul Bucuresti, pentru a fi înscris în Registrul
altor forme de asociere a partidelor.
Daca nici unul dintre partidele politice participante la scrutin nu a obtinut majoritatea absoluta în
Parlament, partidele politice cu reprezentare parlamentara pot constitui coalitii pentru asigurarea guvernarii.
Coalitiile nu sunt supuse înregistrarii, iar protocolul de constituire cuprinde numai dispozitii privind
asigurarea guvernarii si a sprijinului parlamentar.
Partidele politice legal constituite pot proceda la reorganizare. Reorganizarea poate consta în
comasare, prin absorbtie sau fuziune, ori în divizare, totala sau partiala. Comasarea a doua sau mai multe
partide legal constituite se realizeaza prin aprobarea protocolului de comasare de catre organele supreme de
decizie ale fiecarui partid, în cadrul sedintei comune a acestora. În protocolul de comasare se stabileste
caracterul acesteia: prin absorbtie sau prin fuziune.
În situatia comasarii prin absorbtie, unul dintre partidele politice îsi pastreaza personalitatea
juridica, subrogându-se drepturile si obligatiile partidelor care îsi înceteaza activitatea. În protocolul de
comasare se precizeaza care partid îsi pastreaza personalitatea juridica. Protocolul de comasare si
modificarile la statutul partidului care îsi pastreaza personalitatea juridica se comunica, în termen de 10
zile, Tribunalului Bucuresti. Partidele politice absorbite sunt radiate din Registrul partidelor politice. În
urma comasarii prin fuziune a unor partide politice rezulta un partid politic nou, care subroga drepturile si
obligatiile partidelor politice care au fuzionat. Denumirea integrala, denumirea prescurtata, semnul
permanent, semnul electoral si programul politic ale noului partid pot fi noi sau pot proveni de la unul sau
mai multe
dintre partidele care participa la fuziune. Tribunalul Bucuresti examineaza documentele depuse de partidul
politic nou format. Ca urmare a hotarârii irevocabile a instantei de înregistrare a noului partid rezultat din
comasarea prin fuziune, acesta este înscris în Registrul partidelor politice, iar partidele care au procedat la
comasare sunt radiate.
Un partid politic legal constituit se poate diviza prin hotarârea organului sau suprem de decizie.
Divizarea poate fi totala sau partiala. Divizarea totala consta în împartirea întregului patrimoniu al unui
partid politic care îsi înceteaza existenta catre doua sau mai multe partide existente sau care iau nastere
astfel. În cazul divizarii totale, prin hotarârea de admitere a cererii de înscriere a ultimului partid care ia
astfel fiinta se dispune si radierea din Registrul partidelor politice de la Tribunalul Bucuresti a partidului
divizat. Divizarea partiala consta în desprinderea unei parti din patrimoniul unui partid politic, care îsi
pastreaza personalitatea juridica, si transmiterea acestei parti catre unul sau mai multe partide care exista
sau care se înfiinteaza în acest fel.
Un partid politic îsi înceteaza activitatea prin:
a) dizolvare, prin hotarâre pronuntata de Curtea Constitutionala, pentru încalcarea art. 37 alin. (2) si (4) din
Constitutia României;
b) dizolvare, prin hotarâre pronuntata de Tribunalul Bucuresti;
c) autodizolvare, hotarâta de organele competente prevazute în statut;
d) reorganizare.
Un partid politic se dizolva pe cale judecatoreasca în urmatoarele conditii:
a) când se constata încalcarea prevederilor art. 30 alin. (7) si ale art. 37 alin. (2) si (4) din Constitutie, de
catre Curtea Constitutionala;
b) când scopul sau activitatea partidului politic a devenit ilicita ori contrara ordinii publice;
c) când realizarea scopului partidului politic este urmarita prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice;
d) când partidul urmareste alt scop decât cel ce rezulta din statutul si programul sau politic;
e) ca urmare a inactivitatii constatate de Tribunalul Bucuresti;
f) ca urmare a neîndeplinirii obiectivelor stabilite.
Inactivitatea unui partid politic se poate constata în urmatoarele situatii:
a) nu a tinut nici o adunare generala timp de 5 ani;
b) nu a desemnat candidati în doua campanii electorale parlamentare succesive, în cel putin 18
circumscriptii electorale.
Neîndeplinirea obiectivelor stabilite pentru un partid politic, se poate constata când un partid
politic nu obtine la doua alegeri generale succesive un numar minim de voturi. Numarul minim necesar
îndeplinirii conditiilor prevazute este de cel putin 50.000 de voturi la nivel national, pentru candidaturile
depuse în oricare dintre urmatoarele scrutinuri: consilii judetene, consilii locale, Camera Deputatilor, Senat.
Documentele privitoare la autodizolvarea partidului politic se depun, în termen de cel mult 10 zile,
la Tribunalul Bucuresti, în vederea radierii din Registrul partidelor politice.

1.5 SINDICATE

Sindicatele sunt constituite în scopul apararii drepturilor prevazute în legislatia nationala, în

pactele, tratatele si conventiile internationale la care România este parte, precum si în contractele colective
de munca si promovarii intereselor profesionale, economice, sociale, culturale si sportive ale membrilor
acestora.
Organizatiile sindicale sunt independente fata de autoritatile publice, de partidele politice si de
patronate. Persoanele încadrate în munca si functionarii publici au dreptul sa constituie organizatii sindicale
si sa adere la acestea. Persoanele care exercita o meserie sau o profesiune în mod independent, membrii
cooperatori, agricultorii, precum si persoanele în curs de calificare au dreptul sa adere la o organizatie
sindicala. Pentru constituirea unei organizatii sindicale este
necesar un numar de cel putin 15 persoane din aceeasi ramura sau profesiune, chiar daca îsi desfasoara
activitatea la angajatori diferiti.
Nici o persoana nu poate fi constrânsa sa faca sau nu parte, sa se retraga sau nu dintr-o organizatie
sindicala. O persoana poate fi în acelasi timp numai într-o singura organizatie sindicala. Salariatii minori,
de la împlinirea vârstei de 16 ani, pot fi membri ai unei organizatii sindicale, fara a fi necesara încuviintarea
prealabila a reprezentantilor lor legali. Persoanele care detin functii de conducere, functii de demnitate
publica, magistratii, personalul militar din aparatul Ministerului Apararii Nationale si Ministerului de
Interne, Ministerului Justitiei, Serviciului Român de Informatii, Serviciului de Protectie si Paza, Serviciului
de Informatii Externe si Serviciului de
Telecomunicatii Speciale, precum si din unitatile aflate în subordinea acestora nu pot constitui organizatii
sindicale.
Constituirea, organizarea, functionarea, reorganizarea si încetarea activitatii unei organizatii
sindicale se reglementeaza prin statutul adoptat de membrii sai. În absenta unor prevederi statutare exprese
cu privire la reorganizarea si încetarea activitatii organizatiei sindicale se vor aplica dispozitiile de drept
comun privind încetarea persoanelor juridice.
Statutele organizatiilor sindicale cuprind prevederi cu privire la:
a) scopul constituirii, denumirea si sediul organizatiei sindicale;
b) modul în care se dobândeste si înceteaza calitatea de membru al organizatiei sindicale;
c) drepturile si îndatoririle membrilor;
d) modul de stabilire si încasare a cotizatiei;
e) organele de conducere, denumirea acestora, modul de alegere si de revocare, durata mandatelor si
atributiile lor;
f) conditiile si normele de deliberare pentru modificarea statutului si de adoptare a hotarârilor;
g) marimea si compunerea patrimoniului initial;
h) divizarea, comasarea sau dizolvarea organizatiei sindicale, transmiterea ori, dupa caz, lichidarea
patrimoniului, cu specificarea ca bunurile date în folosinta de catre stat vor fi restituite acestuia.
 Organizatiile sindicale îsi elaboreaza reglementari proprii, îsi aleg liber reprezentantii, îsi
organizeaza gestiunea si activitatea si îsi formuleaza programme proprii de actiune. Autoritatilor publice si
patronatelor nu le este permisa nici un fel de interventie de natura sa limiteze ori sa întrerupa exercitarea
drepturilor de mai sus.
Pentru dobândirea personalitatii juridice de catre organizatia sindicala, împuternicitul special al
membrilor fondatori ai sindicatului, prevazut în procesulverbal de constituire, trebuie sa depuna o cerere de
înscriere la judecatoria în a carei raza teritoriala îsi are sediul aceasta. La cererea de înscriere a organizatiei
sindicale se anexeaza originalul si câte doua copii certificate de reprezentantul legal de pe urmatoarele acte:
a) procesul-verbal de constituire a organizatiei sindicale, semnat de cel putin 15 membri fondatori;
b) statutul organizatiei sindicale;
c) lista membrilor din organul de conducere al organizatiei sindicale, cu mentionarea numelui, prenumelui,
codului numeric personal, profesiunii si domiciliului;
d) procura autentica a împuternicitului special, data prin procesul-verbal de constituire .
Judecatoria competenta, la primirea cererii de înscriere, este obligata ca, în termen de cel mult 5
zile de la înregistrarea acesteia, sa examineze:
a) daca s-au depus actele prevazute de lege;
b) daca actul constitutiv si statutul organizatiei sindicale sunt conforme prevederilor legale în vigoare.
Judecatoria tine un registru special, în care se înscriu: denumirea si sediul organizatiei sindicale,
numele si prenumele membrilor organului de conducere, codul numeric personal al acestora, data înscrierii,
precum si numarul si data hotarârii judecatoresti definitive de admitere a cererii de înscriere. Înscrierea în
registrul special se face din oficiu, în termen de 7 zile de la data ramânerii definitive a hotarârii pronuntate
de judecatorie. Organizatia sindicala dobândeste personalitate juridica de la data înscrierii în registrul
special a hotarârii judecatoresti definitive de admitere a cererii.
Organizatia sindicala este obligata sa aduca la cunostinta judecatoriei unde sa înregistrat, în
termen de 30 de zile, orice modificare ulterioara a statutului, precum si orice schimbare în compunerea
organului de conducere. Judecatoria este obligata sa mentioneze în registrul special modificarile din statut,
precum si schimbarile din compunerea organului de conducere al organizatiei sindicale.
Pot fi alesi în organele de conducere membri ai organizatiei sindicale care au capacitate de
exercitiu deplina si nu executa pedeapsa complementara a interzicerii dreptului de a ocupa o functie sau de
a exercita o profesiune de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru savârsirea infractiunii.
Membrilor organelor de conducere alese ale organizatiilor sindicale li se asigura protectia legii contra
oricaror forme de conditionare, constrângere sau limitare a exercitarii functiilor lor. În timpul mandatului si
în termen de 2 ani de la încetarea mandatului, reprezentantilor alesi în organele de conducere ale
organizatiilor sindicale nu li se poate modifica sau desface contractul individual de munca pentru motive
neimputabile lor, decât cu acordul scris al organului colectiv de conducere ales al organizatiei sindicale.
Pe perioada în care persoana aleasa în organul de conducere este salarizata de organizatia sindicala
contractul sau individual de munca sau, dupa caz, raportul de serviciu se suspenda, iar aceasta îsi pastreaza
functia si locul de munca avute anterior, precum si vechimea în munca, respectiv în specialitate sau în
functia publica detinuta. Pe postul acesteia poate fi încadrata o alta persoana numai cu contract individual
de munca pe durata determinata. La revenirea în postul avut anterior persoanei aflate în situatia prevazuta
mai sus i se asigura un salariu care nu poate fi mai mic decât cel ce putea fi obtinut în conditii de
continuitate în acel post.
Prin contractele colective de munca sau, dupa caz, prin acorduri privind raporturile de serviciu se
pot stabili si alte masuri de protectie pentru cei alesi în organele de conducere ale organizatiilor sindicale.
Organul de conducere al organizatiei sindicale are obligatia de a tine o evidenta a numarului de membri, a
încasarilor si cheltuielilor de orice fel. În vederea realizarii scopului pentru care sunt constituite,
organizatiile sindicale au dreptul sa foloseasca mijloace specifice: negocierile, procedurile de solutionare a
litigiilor prin mediere, arbitraj sau conciliere, petitia, protestul, mitingul, demonstratia si greva.
Organizatiile sindicale apara drepturile membrilor lor, ce decurg din legislatia muncii, statutele
functionarilor publici, contractele colective de munca si contractile individuale de munca, precum si din
acordurile privind raporturile de serviciu ale functionarilor publici, în fata instantelor judecatoresti,
organelor de jurisdictie, a altor institutii sau autoritati ale statului, prin aparatori proprii sau alesi. În
exercitarea acestor atributii organizatiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice actiune prevazuta de
lege, inclusiv de a formula actiune în justitie în numele membrilor lor,
fara a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauza. Organizatiile sindicale pot adresa
autoritatilor publice competente propuneri de legiferare în domeniile de interes sindical.
 Angajatorii trebuie sa invite delegatii alesi ai organizatiilor sindicale reprezentative sa participe în
consiliile de administratie la discutarea problemelor de interes profesional, economic, social, cultural sau
sportiv. În scopul apararii drepturilor si promovarii intereselor membrilor, organizatiile sindicale
reprezentative vor primi de la angajatori sau de la organizatiile acestora informatiile necesare pentru
negocierea contractelor colective de munca sau, dupa caz, pentru încheierea acordurilor privind raporturile
de serviciu, precum si cele privind constituirea si folosirea fondurilor destinate îmbunatatirii conditiilor la
locul de munca, protectiei muncii si utilitatilor sociale, asigurarilor si protectiei sociale. Hotarârile
consiliului de administratie sau ale altor organe asimilate acestora, privitoare la probleme de interes
profesional, economic, social, cultural sau sportiv, vor fi comunicate în scris organizatiilor sindicale, în
termen de 48 de ore de la data desfasurarii sedintei.
Organizatiile sindicale constituite prin asociere, la cererea organizatiilor sindicale din compunerea
lor, pot delega reprezentanti care sa trateze cu conducerile administrative ale unitatilor sa le asiste sau sa le
reprezinte interesele acestora în toate situatiile.
Membrii unei organizatii sindicale au dreptul de a se retrage din organizatia sindicala fara a avea
obligatia de a arata motivele. Membrii care se retrag din organizatia sindicala nu pot cere restituirea
sumelor depuse drept cotizatie sau a sumelor ori bunurilor donate. Membrii alesi în organele de conducere
ale organizatiilor sindicale, personalul de specialitate si administrativ din aparatul acestora pot fi salarizati
din fondurile organizatiei sindicale sau în conformitate cu prevederile contractului colectiv de munca. În
functiile de specialitate care necesita o calificare superioara pot fi angajati si salariati ai altor unitati,
urmând ca acestia sa îsi desfasoare activitatea în afara programului de munca, precum si pensionari.
Organizatia sindicala poate dobândi, cu titlu gratuit sau cu titlu oneros, orice fel de bunuri mobile
si imobile necesare realizarii scopului pentru care este înfiintata. Pentru imobilele din fondul locativ de stat
folosite de organizatiile sindicale ca sedii se plateste chirie corespunzatoare sediilor partidelor. Unitatile în
care sunt constituite organizatii sindicale care au dobândit reprezentativitatea sunt obligate sa puna, cu titlu
gratuit, la dispozitia organizatiilor sindicale, spatiile corespunzatoare functionarii acestora si sa asigure
dotarile necesare desfasurarii activitatii. Pentru construirea de sedii proprii confederatiile si federatiile
sindicale reprezentative pot primi, în concesiune sau cu chirie, terenuri din proprietatea privata a statului
sau a unitatilor administrativ-teritoriale. Bunurile mobile si imobile dobândite de catre o organizatie
sindicala necesare întrunirilor acesteia, bibliotecii sau cursurilor de pregatire si perfectionare a membrilor
organizatiilor sindicale, nu pot fi urmarite, cu exceptia celor necesare pentru plata datoriilor catre stat.
Cotizatia platita de membrii organizatiei sindicale, în cuantum de maximum 1% din venitul brut realizat,
este deductibila din baza de calcul a impozitului pe venit.
Organizatia sindicala poate, în conditiile prevazute de statut:
a) sa sprijine material membrii sai în exercitarea profesiunii;
b) sa constituie case de ajutor proprii;
c) sa editeze si sa tipareasca publicatii proprii, în vederea cresterii nivelului de cunoastere al membrilor sai
si pentru apararea intereselor acestora;
d) sa înfiinteze si sa administreze, în conditiile legii, în interesul membrilor sai, unitati de cultura,
învatamânt si cercetare în domeniul activitatii sindicale, unitati economico-sociale, comerciale, de
asigurari, precum si banca proprie pentru operatiuni financiare în lei si în valuta;
e) sa constituie fonduri proprii pentru ajutorarea membrilor sai;
f) sa organizeze si sa sprijine material si financiar activitatea sportiva în asociatii si în cluburi sportive,
precum si activitati cultural-artistice.
În vederea realizarii activitatilor de mai sus, sindicatele au dreptul la obtinerea de credite.
Controlul activitatii financiare proprii a organizatiilor sindicale, precum si a unitatilor economico-sociale
ale acestora se realizeaza prin comisia de cenzori care functioneaza potrivit statutului. Controlul asupra
activitatii economico-financiare desfasurate de organizatiile sindicale, precum si asupra stabilirii si virarii
obligatiilor fata de bugetul de stat se realizeaza de catre organele administratiei de stat competente.
Organizatiile sindicale se pot asocia dupa criteriul ramurii de activitate, al profesiunii sau dupa
criteriul teritorial. Doua sau mai multe organizatii sindicale constituite la nivelul unor unitati diferite din
aceeasi ramura de activitate sau profesiune se pot asocia în vederea constituirii unei federatii sindicale.
Doua sau mai multe federatii sindicale din ramuri de activitate sau profesiuni diferite se pot asocia în
vederea constituirii unei confederatii sindicale. Federatiile sindicale si
confederatiile pot constitui din sindicatele componente uniuni sindicale.
 În vederea dobândirii personalitatii juridice, împuternicitul special al federatiei sau confederatiei
depune la tribunalul judetean sau al municipiului Bucuresti în a carui raza teritoriala îsi are sediul o cerere
pentru dobândirea personalitatii juridice, însotita de urmatoarele acte:
a) hotarârea de constituire a federatiei sau confederatiei;
b) hotarârile organizatiilor sindicale de a se asocia într-o federatie sau confederatie, semnate de
reprezentantii legali ai acestora;
c) copii legalizate ale hotarârilor judecatoresti de dobândire a personalitatii juridice, ramase definitive, ale
organizatiilor sindicale care se asociaza;
d) statutul federatiei sau confederatiei constituite;
e) lista membrilor din organul de conducere, continând numele, prenumele, codul numeric personal si
functia.
Uniunile sindicale teritoriale, dobândesc personalitate juridica la cererea federatiilor sau a
confederatiilor sindicale care au hotarât constituirea acestora. În acest scop împuternicitul special al
federatiei sau confederatiei depune o cerere de dobândire a personalitatii juridice la tribunalul judetean sau
al municipiului Bucuresti în a carui raza teritoriala îsi are sediul uniunea, însotita de hotarârea federatiei sau
a confederatiei pentru constituirea uniunii, copiile certificate ale statutelor federatiilor si/sau confederatiilor
si de copiile legalizate ale hotarârilor judecatoresti de dobândire
a personalitatii juridice. Tribunalele trebuie sa tina un registru special, în care consemneaza: denumirea si
sediul organizatiilor sindicale constituite prin asociere, numele si prenumele membrilor organului de
conducere, codul numeric personal al acestora, data înscrierii, precum si numarul si data hotarârii
judecatoresti definitive de admitere a cererii de înscriere. Înscrierea în registrul special se face din oficiu, în
termen de 7 zile de la data ramânerii definitive a hotarârii pronuntate de tribunal.
Organizatia sindicala constituita prin asociere dobândeste personalitate juridica de la data
ramânerii definitive a hotarârii judecatoresti de admitere a cererii de înscriere în registrul special.
Organizatia sindicala constituita prin asociere este obligata sa aduca la cunostinta tribunalului unde s-a
înregistrat, în termen de 30 de zile, orice modificare ulterioara a statutului, precum si orice schimbare în
compunerea organului de conducere. Organizatiile sindicale se pot afilia la organizatii similare
internationale.
Organizatiile sindicale se pot dizolva prin hotarârea membrilor sau a delegatilor acestora. În cazul
dizolvarii patrimoniul organizatiei sindicale se împarte conform dispozitiilor din statut sau, în lipsa unor
astfel de prevederi, potrivit hotarârii adunarii de dizolvare. Daca statutul nu prevede modul de distribuire a
patrimoniului si nici adunarea de dizolvare nu a luat o hotarâre în aceasta privinta, tribunalul judetean sau
al municipiului Bucuresti, sesizat de oricare membru al organizatiei sindicale, hotaraste asupra distribuirii
patrimoniului, atribuindu-l unei organizatii din care face parte sindicatul sau, daca nu face parte din nici o
organizatie, unei alte organizatii
sindicale cu specific asemanator.
În termen de 5 zile de la dizolvare, conducatorii organizatiei sindicale dizolvate sau lichidatorii
patrimoniului trebuie sa ceara instantei judecatoresti competente, care a operat înscrierea ei în registrul
special ca persoana juridica, sa faca mentiunea dizolvarii organizatiei sindicale. Dupa împlinirea termenului
de 5 zile orice persoana interesata din rândul membrilor organizatiei sindicale poate sa ceara instantei
judecatoresti competente efectuarea mentiunii. Aceasta mentiune se face pe pagina si la locul unde s-a facut
înscrierea în registrul special.
Organizatiile sindicale nu pot fi dizolvate si nu li se poate suspenda activitatea în baza unor acte de
dispozitie ale autoritatilor administratiei publice sau ale patronatelor. În cazul reorganizarii unei organizatii
sindicale, hotarârile asupra patrimoniului se iau de catre organele de conducere ale acesteia.

1.6 PATRONATE

Patronatele sunt organizatii ale patronilor, autonome, fara caracter politic, înfiintate ca persoane
juridice de drept privat, fara scop patrimonial. Patronul este persoana juridica înmatriculata sau persoana
fizica autorizata care administreaza si utilizeaza capital, indiferent de natura acestuia, în scopul obtinerii de
profit în conditii de concurenta, si care angajeaza munca salariata.
Patronatele sunt constituite pe activitati economice si organizate pe sectiuni, diviziuni, ramuri si la
nivel national. Un numar de cel putin 15 persoane juridice înmatriculate sau persoane fizice autorizate
potrivit legii poate constitui un patronat. Se pot constitui patronate si cu un numar de cel putin 5 membri în
ramurile în care acestia detin peste 70% din volumul productiei. Patronatele îsi pot constitui structuri
organizatorice teritoriale proprii, cu sau fara personalitate juridica. Demnitarii, precum si persoanele care
detin functii de conducere în structurile administratiei publice nu pot face parte din organele de conducere
ale patronatelor.
Patronatele se pot constitui în uniuni, federatii, confederatii sau în alte structuri asociative. Doua
sau mai multe patronate pot constitui uniuni sau federatii patronale. Mai multe uniuni sau federatii
patronale se pot asocia în confederatii patronale. Confederatiile patronale reprezentative la nivel national se
pot constitui într-un organism de reprezentare a patronatelor, cu statut si regulament de organizare si
functionare proprii, pentru reprezentarea unitara a miscarii patronale la nivel national si international.
Modul de constituire, organizare, functionare si dizolvare a unui patronat se reglementeaza prin
statutul adoptat de catre membrii sai. Statutul cuprinde cel putin urmatoarele elemente:
a) denumirea patronatului, sediul principal si, dupa caz, structurile teritoriale proprii, cu sau fara
personalitate juridica;
b) obiectul de activitate si scopul;
c) patrimoniul initial, marimea si compunerea acestuia, cotizatiile, precum si alte surse de finantare legale;
d) drepturile si obligatiile membrilor;
e) organele de conducere;
f) raspunderi;
g) dizolvarea si lichidarea patronatului.
Personalitatea juridica a patronatului se dobândeste potrivit legislatiei asociatiilor si fundatiilor;
cererea de acordare a personalitatii juridice fiind însotita de procesul-verbal de constituire, statutul
autentificat, tabelul cuprinzând adeziunile, dovada existentei sediului si a mijloacelor financiare necesare în
vederea desfasurarii activitatii.
Patronatele reprezinta, sustin si apara interesele membrilor lor în relatiile cu autoritatile publice, cu
sindicatele si cu alte persoane juridice si fizice, în raport cu obiectul si scopul lor de activitate, atât în plan
national, cât si international.
În vederea realizarii scopului pentru care sunt înfiintate, patronatele:
a) reprezinta, promoveaza, sustin si apara interesele economice, tehnice si juridice ale membrilor lor;
b) activeaza pentru deplina libertate de actiune a patronilor în scopul dezvoltarii si eficientizarii activitatii
acestora;
c) promoveaza concurenta loiala, în scopul asigurarii de sanse egale fiecaruia dintre membrii lor;
d) sunt consultate de Guvern la initierea, elaborarea si promovarea programelor de dezvoltare,
restructurare, privatizare, lichidare, cooperare economica si participa în structurile de coordonare si
gestionare a programelor cu Uniunea Europeana;
e) desemneaza reprezentanti la negocierea si încheierea contractelor colective de munca, la alte tratative si
acorduri în relatiile cu autoritatile publice si cu sindicatele, precum si în structurile tripartite de conducere si
de dialog social.
Patronatele asigura pentru membrii lor informatii, facilitarea de relatii între acestia, precum si cu
alte organizatii, promovarea progresului managerial, servicii de consultanta si asistenta de specialitate,
inclusiv în domeniul formarii fortei de munca. Organizatiile patronale sunt abilitate sa asigure orice alte
servicii cerute de membrii lor. Patronatele pot adresa autoritatilor publice competente propuneri de
legiferare în domeniile de interes patronal.
Confederatiile si federatiile patronale reprezentative pot primi în locatie, pe baza unei cereri
motivate, imobile sau spatii din fondul locativ de stat, pe care le vor folosi ca sedii si pentru care vor plati
chirie calculata potrivit dispozitiilor privitoare la locuinte. Pentru construirea de sedii proprii confederatiile
si federatiile patronale reprezentative pot primi în concesiune sau cu chirie terenuri din proprietatea privata
a statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale.
Patronatul poate, în conditiile legii si ale statutului sau:
a) sa acorde ajutor si credit mutual membrilor sai;
b) sa editeze si sa tipareasca publicatii proprii;
c) sa înfiinteze si sa administreze, în interesul membrilor sai, unitati de cultura, învatamânt si cercetare în
domeniul activitatii patronale, unitati economico-sociale, comerciale, precum si banca proprie pentru
operatiuni financiare în lei si în valuta.
Activitatea economico-financiara a patronatelor se desfasoara potrivit bugetului propriu de
venituri si cheltuieli. Sursele veniturilor patronatelor sunt: taxe de înscriere, cotizatii, contributii pentru
fondul destinat negocierii contractelor colective de munca si activitati specifice, donatii, sponsorizari si alte
venituri. Taxa de înscriere, cotizatiile si contributiile pentru fondul destinat negocierii contractului colectiv
de munca se înregistreaza în contabilitate la capitolul cheltuieli deductibile din punct de vedere fiscal
pentru cel care le efectueaza. Veniturile patronatelor sunt
destinate realizarii scopurilor pentru care au fost înfiintate si nu pot fi repartizate membrilor acestora.
În cazul reorganizarii unui patronat situatia patrimoniului va fi solutionata de organele de
conducere ale acestuia ori, în caz de divergenta, de catre instanta de judecata competenta. În cazul
dizolvarii unui patronat patrimoniul acestuia se împarte cu respectarea prevederilor statutului si ale
dreptului comun în materie. În termen de 15 zile de la dizolvare conducatorul patronatului sau lichidatorii
patrimoniului sunt obligati sa solicite instantei judecatoresti competente sa faca mentiunea dizolvarii.

1.7 ORGANISME PROFESIONALE

ARHITECTI SI ORDINUL ARHITECTILOR DIN ROMÂNIA

Poarta titlul de arhitect1 absolventul cu diploma de licenta sau alt document similar eliberat de
institutiile de învatamânt superior de arhitectura recunoscute de statul român, precum si cetatenii statelor
membre ale Uniunii Europene, cetatenii statelor membre ale Spatiului Economic European si cetatenii
elvetieni absolventi cu diploma de licenta sau alt document similar eliberat de o institutie de învatamânt
superior de arhitectura recunoscute în unul dintre statele de mai sus.
Poarta titlul de arhitect si absolventul cu diploma de licenta sau alt document similar obtinut în
cadrul unor programe sociale ori ca urmare a absolvirii unor cursuri superioare fara frecventa în domeniul
arhitecturii de catre persoane care au dobândit nivelul minim necesar de cunostinte, desi nu au fost
respectate conditiile referitoare la durata minima a studiilor. Aceste persoane trebuie sa aiba o experienta
profesionala de minimum 7 ani sub îndrumarea unui arhitect cu drept de semnatura sau a unei firme de
arhitectura si sa promoveze un examen standard de absolvire de nivel universitar, echivalent cu examenul
final pentru obtinerea diplomei de licenta sau a altui document similar.
Activitatea arhitectului în domeniile arhitecturii, urbanismului si amenajarii teritoriului consta în:
a) proiectarea, consilierea, asistenta tehnica si supravegherea lucrarilor de constructii, restaurari de
monumente, peisagistica, design, amenajari si decoratiuni interioare, scenografie si alte asemenea activitati;
b) studiul, cercetarea, planificarea, consilierea si reglementarea specifica în domeniile arhitecturii,
urbanismului, amenajarii teritoriului, constructiilor, utilizarii materialelor de constructie si tehnologiilor
specifice;
c) verificarea, avizarea, aprobarea, controlul si expertiza tehnica a proiectelor de arhitectura.
Exercitarea profesiei de arhitect
Se realizeaza prin dupa obtinerea dreptului de semnatura. Arhitectul si conductorul arhitect
dobândesc drept de semnatura, acordat de catre Ordinul Arhitectilor din România, daca îndeplinesc
conditiile de onorabilitate si de stagiu profesional. Dobândirea dreptului de semnatura atrage obligatoriu
înscrierea acestora în Tabloul National al Arhitectilor. Conditia de onorabilitate se considera a fi
îndeplinita:
a) daca arhitectului solicitant al dreptului de semnatura nu i-a fost interzisa definitiv sau temporar
exercitarea profesiei prin hotarâre judecatoreasca definitiva, ca pedeapsa complementara pentru savârsirea
unei infractiuni în legatura cu exercitarea profesiei;
b) daca arhitectul solicitant al dreptului de semnatura nu a savârsit abateri disciplinare care au fost
sanctionate de Ordinul Arhitectilor din România cu retragerea definitiva a dreptului de semnatura.
Dobândirea dreptului de semnatura se face în baza unei cereri adresate Ordinului Arhitectilor din
România, însotita de copia diplomei de licenta, cazierul judiciar si dovada efectuarii stagiului profesional,
împreuna cu portofoliul cuprinzând lucrarile la care solicitantul a colaborat în perioada de stagiu. În
vederea dobândirii dreptului de semnatura arhitectul absolvent îsi poate desfasura activitatea profesionala
ca stagiar pe o perioada de 2 ani sub îndrumarea unui arhitect cu drept de semnatura. Pentru absolventii de
arhitectura cu diploma de master sau doctor în domeniu, durata stagiului se reduce la un an.
Exercitarea dreptului de semnatura este incompatibila cu situatiile în care:
a) arhitectul îndeplineste pentru acelasi proiect functia de verificator, de expert sau de consilier ales în
cadrul administratiei publice implicate în procesul de avizare sau de autorizare;
b) arhitectul este functionar public în cadrul autoritatii administratiei publice centrale sau locale care are în
competenta avizarea, autorizarea si controlul lucrarii în cauza.
Dreptul de semnatura se poate exercita în cadrul birourilor individuale, birourilor asociate,
societatilor comerciale de proiectare sau altor forme de asociere constituite conform legii. Indiferent de
formele de exercitare a profesiei, arhitectii cu drept de semnatura pot dobândi calitatea de proiectant
general. Arhitectii cu drept de semnatura pot angaja salariati.
Arhitectul cu drept de semnatura are urmatoarele drepturi:
a) sa elaboreze si sa semneze proiecte de arhitectura;
b) sa verifice în timpul executiei lucrarii conformitatea acesteia cu autorizatia emisa, chiar daca asistenta
tehnica nu i-a fost încredintata;
c) sa beneficieze, pentru serviciile prestate în relatiile contractuale ce se stabilesc cu clientul, de un onorariu
negociat în mod liber cu acesta;
d) sa introduca în contractul încheiat cu clientul clauze privind protectia dreptului de autor.
Arhitectul cu drept de semnatura are urmatoarele obligatii:
a) sa cunoasca si sa respecte reglementarile legale în vigoare referitoare la exercitarea profesiei de arhitect;
b) sa respecte Codul deontologic al profesiei de arhitect si Regulamentul Ordinului Arhitectilor din
România;
c) sa faca cunoscuta clientului obligatia de a obtine si de a respecta avizele, acordurile si autorizatiile
necesare;
d) sa se preocupe de perfectionarea calificarii profesionale;
e) sa îsi asume, prin exercitarea dreptului de semnatura, întreaga responsabilitate profesionala fata de client
si autoritati, manifestând constiinciozitate si probitate profesionala;
f) sa serveasca interesele clientului în acord cu interesul public si cu exigentele profesionale.
Dreptul de semnatura se suspenda:
a) temporar, la cererea persoanei înscrise;
b) dupa 6 luni, în caz de neplata fara justificare a cotizatiilor anuale catre Ordinul Arhitectilor din România,
pâna la achitarea lor integrala;
c) pe perioada suspendarii dreptului de a profesa, dispusa prin hotarâre judecatoreasca definitiva;
d) cu titlu de sanctiune disciplinara, pe toata durata sanctiunii.
Dreptul de semnatura înceteaza:
a) prin renuntarea scrisa la exercitiul dreptului de semnatura;
b) daca persoana înscrisa a fost condamnata definitiv pentru o fapta prevazuta de lege, în legatura directa cu
exercitarea dreptului de semnatura, sau daca i s-a aplicat pedeapsa complementara a interdictiei exercitarii
profesiei, printr-o hotarâre judecatoreasca definitiva. Ordinul Arhitectilor din România
Ordinul Arhitectilor din România este o organizatie profesionala, nonprofit, cu personalitate
juridica de drept privat, apolitica, de interes public, cu patrimoniu si buget proprii, autonoma si
independenta. Ordinul are rolul de a reprezenta si ocroti, la nivel national si international, interesele
profesiei de arhitect. Ordinul Arhitectilor din România are sediul central în municipiul Bucuresti si este
organizat cu filiale în teritoriu. Activitatea lui se finanteaza din taxe de înscriere, cotizatii anuale ale
membrilor, fonduri rezultate din manifestari culturale, stiintifice, economice si drepturi editoriale specifice
pe care le desfasoara, precum si din donatii legale, sponsorizari sau alte surse. Din Ordin fac parte arhitectii
si conductorii arhitecti cu sau fara drept de semnatura, urbanisti fara drept de semnatura sau carora le-a fost
acordat drept de semnatura similar conductorilor arhitecti, stagiarii si orice detinator al titlului de arhitect.
Ordinul Arhitectilor din România are urmatoarele atributii:
a) protejeaza si promoveaza calitatea produsului de arhitectura si urbanism;
b) urmareste exercitarea competenta si calificata a profesiei în respectul codului deontologic al acesteia;
c) propune reglementari legislative si normative specifice, în vederea promovarii lor;
d) reprezinta interesele membrilor sai în fata autoritatilor publice si administrative, precum si în
organismele profesionale internationale;
e) acorda arhitectilor dreptul de semnatura si gestioneaza Tabloul National al Arhitectilor.Tabloul National
al Arhitectilor se publica anual în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea I, care centralizeaza evidenta
arhitectilor din întreaga tara. Tabloul National al Arhitectilor cuprinde arhitecti cu drept de semnatura si
conductori arhitecti
cu drept de semnatura si este organizat pe specializari.
Forurile de conducere ale Ordinului Arhitectilor din România sunt:
a) Conferinta nationala;
b) Consiliul national;
c) Colegiul director;
d) presedintele Ordinului.
Conferinta nationala a Ordinului este constituita din membri delegati, cu drept de reprezentare
proportionala, al filialelor teritoriale. Filiala teritoriala asigura participarea la Conferinta nationala a
Ordinului cel putin a unui reprezentant al fiecarui judet cuprins în filiala.
Conferinta nationala a Ordinului Arhitectilor din România are urmatoarele atributii:
a) adopta si modifica Regulamentul Ordinului, codul deontologic al profesiei si regulamentul-cadru pentru
filialele teritoriale;
b) adopta organizarea aparatului administrativ al Ordinului;
c) alege si revoca presedintele Ordinului;
d) alege si revoca membrii Consiliului national al Ordinului;
e) alege membrii comisiilor de cenzori si de disciplina la nivel national, precum si membrii altor comisii de
specialitate;
f) adopta hotarâri cu privire la toate problemele aflate pe ordinea de zi stabilita în convocare;
g) aproba valoarea onorariilor de referinta si a cotizatiilor anuale unice pentru categoriile de membri ai
Ordinului, dupa caz.
Între reuniunile Conferintei nationale, activitatea Ordinului este coordonata de Consiliul national,
doua treimi din numarul membrilor acestuia trebuind sa fie arhitecti cu drept de semnatura. Componenta
Consiliului national este proportionala cu numarul membrilor filialelor teritoriale. Fiecare filiala teritoriala
stabileste prin hotarâre proprie candidatii propusi pentru Consiliul national.
Presedintele Ordinului Arhitectilor din România, ales dintre arhitectii cu drept de semnatura,
reprezinta Ordinul în relatiile sale cu alte persoane fizice si juridice sau cu autoritati din România si din
strainatate, putând sa încheie, în numele Ordinului, conventii si contracte. De asemenea, presedintele
conduce lucrarile Conferintei nationale si ordonanteaza cheltuielile bugetare ale Ordinului. Vicepresedintii
Ordinului Arhitectilor din România sunt înlocuitori de drept ai presedintelui, în ordinea stabilita de
Conferinta nationala.
Activitatea curenta a Ordinului Arhitectilor din România este coordonata de
Colegiul director. Colegiul director este ales cu votul majoritatii membrilor Consiliului national. Cel putin
doua treimi din numarul membrilor Colegiului director trebuie sa fie arhitecti cu drept de semnatura.
Forurile de conducere, comisiile Ordinului Arhitectilor din România si conducerea filialelor teritoriale sunt
alese prin votul secret al majoritatii participantilor cu drept de vot.
La nivelul judetelor cu cel putin 50 de membri, precum si în municipiul Bucuresti sunt filiale
teritoriale ale Ordinului, reunindu-i pe arhitectii domiciliati în raza teritoriala a judetului. Daca într-un judet
exista un numar mai mic de 50 de membri, se înfiinteaza filiale teritoriale prin asocierea arhitectilor cu
domiciliile în judete limitrofe, pâna când numarul acestora ajunge la minimum 50 de membri.
Filialele teritoriale dobândesc personalitate juridica de drept privat de la data adunarii generale
constitutive a membrilor, ocazie cu care se stabilesc:
a) orasul de resedinta a filialei teritoriale si sediul acesteia;
b) forurile de conducere ale filialei.
În vederea protejarii dreptului de autor membrii Ordinului Arhitectilor din România pot cere
înregistrarea studiilor, planurilor si proiectelor elaborate într-o evidenta speciala la Ordin. În cazul
licitatiilor si al concursurilor de solutii în domeniul arhitecturii si urbanismului, cel putin o treime din
numarul membrilor comisiei de evaluare sau ai juriului trebuie sa fie arhitecti cu drept de semnatura, dintre
care un reprezentant al Ordinului si un reprezentant al unei institutii de învatamânt superior de arhitectura
acreditate de statul român. Membrii Ordinului Arhitectilor din România raspund disciplinar pentru
nerespectarea prevederilor legale, a codului deontologic al profesiei, a hotarârilor proprii adoptate de
forurile de conducere abilitate ale Ordinului, precum si pentru orice abateri savârsite în legatura cu profesia
sau în afara acesteia care aduc prejudicii prestigiului profesiei sau Ordinului. Sanctiunile disciplinare sunt:
a) avertismentul;
b) votul de blam;
c) suspendarea pe o perioada de 6-12 luni a dreptului de semnatura;
d) suspendarea pe o perioada de 6-12 luni a calitatii de membru al Ordinului Arhitectilor din România.
Sanctiunile de la a) si b) se aplica de catre colegiul director teritorial, la propunerea comisiei
teritoriale de disciplina. Sanctiunile de la lit. c) si d) se aplica de Consiliul national al Ordinului, la
propunerile comisiilor teritoriale de disciplina, în baza hotarârii comisiei de disciplina la nivel national.
Împotriva hotarârii comisiei teritoriale de disciplina, prin care s-a aplicat una dintre sanctiunile disciplinare
de la lit. a) si b), se poate formula contestatie la Comisia nationala de disciplina în termen de 30 de zile de
la data comunicarii hotarârii. Împotriva hotarârii Comisiei nationale de disciplina, prin care s-a aplicat o
sanctiune disciplinara, se poate formula contestatie la instanta judecatoreasca de contencios administrativ
competenta în termen de 30 de zile de la data comunicarii hotarârii.
Comisiile de disciplina ale Ordinului Arhitectilor din România sunt organe cu activitate
jurisdictionala si se organizeaza la nivel national si teritorial pentru fiecare filiala. Comisia nationala de
disciplina este alcatuita din 5 arhitecti cu minimum 10 ani vechime, din care în mod obligatoriu 3 arhitecti
cu drept de semnatura. Hotarârile comisiilor de disciplina se valideaza cu majoritate simpla de voturi. Dupa
un an de la aplicarea deciziei de retragere definitiva a dreptului de semnatura sau a calitatii de membru al
Ordinului Arhitectilor din România cel în cauza poate cere reexaminarea deciziei. În caz de respingere, o
noua cerere nu poate fi facuta decât dupa un an.

CAPITOLUL II
TRATAMENTE FISCALE APLICABILE
PERSOANELOR JURIDICE FARA SCOP PATRIMONIAL

Orice organizatie, odata ce dobândeste personalitate juridica, devine automat subiect de plata de
taxe si impozite. Si persoanele juridice fara scop patrimonial sunt înregistrate ca si contribuabili dupa
realizarea înscrierii în registrul specific de la judecatoria în a carei circumscriptie teritoriala îsi au sediul.
Persoanele juridice fara scop patrimonial pot intra în sfera de aplicare a taxelor si impozitelor
reglementate de Codul Fiscal:
a) impozitul pe profit;
b) impozitul pe venit;
c) impozitul pe veniturile microîntreprinderilor;
d) impozitul pe veniturile obtinute din România de nerezidenti;
e) impozitul pe reprezentante;
f) taxa pe valoarea adaugata;
g) accizele;
h) impozitele si taxele locale.
Totusi, cel mai des aplicate taxe si impozite pentru persoanele fara scop patrimonial sunt impozitul
pe profit, taxa pe valoare adaugata si impozitele locale. Pentru aceste impozite, Codul Fiscal prevede un
tratament specific persoanelor juridice fara scop patrimonial. În ceea ce priveste impozitul pe profit, Codul
Fiscal prevede ca toate persoanele juridice române si straine (pentru activitatile din România) trebuie sa
plateasca impozit pe profit aferent profitului impozabil obtinut atât în România cât si în strainatate. Însa
pentru persoanele juridice fara scop patrimonial, Codul Fiscal stipuleaza ca sunt scutiti de la plata
impozitului pe profit:
a) fundatiile române constituite ca urmare a unui legat;
b) cultele religioase, pentru veniturile obtinute din activitati economice care sunt utilizate pentru sustinerea
activitatilor cu scop caritabil;
c) cultele religioase, pentru veniturile obtinute din producerea si valorificarea obiectelor si produselor
necesare activitatii de cult si pentru veniturile obtinute din chirii, cu conditia ca sumele respective sa fie
utilizate, în anul curent sau în anii urmatori, pentru întretinerea si functionarea unitatilor de cult, pentru
lucrarile de constructie, de reparatie si de consolidare a lacasurilor de cult si a cladirilor ecleziastice, pentru
învatamânt si pentru actiuni specifice cultelor religioase, inclusiv veniturile din despagubiri sub forma
baneasca, obtinute ca urmare a masurilor reparatorii prevazute de legile privind reconstituirea dreptului de
proprietate;
d) institutiile de învatamânt particular acreditate, precum si cele autorizate, pentru veniturile utilizate, în
anul curent sau în anii urmatori;
e) asociatiile de proprietari, constituite ca persoane juridice, si asociatiile de locatari recunoscute ca
asociatii de proprietari pentru veniturile obtinute din activitati economice si care sunt sau urmeaza a fi
utilizate pentru îmbunatatirea utilitatilor si a eficientei cladirii, pentru întretinerea si repararea proprietatii
comune.
De asemenea, persoanele juridice fara scop patrimonial, organizatiile sindicale si organizatiile
patronale sunt scutite de la plata impozitului pe profit pentru urmatoarele tipuri de venituri:
a) cotizatiile si taxele de înscriere ale membrilor;
b) contributiile banesti sau în natura ale membrilor si simpatizantilor;
c) taxele de înregistrare stabilite potrivit legislatiei în vigoare;
d) veniturile obtinute din vize, taxe si penalitati sportive sau din participarea la competitii si demonstratii
sportive;
e) donatiile si banii sau bunurile primite prin sponsorizare;
f) dividendele, dobânzile si veniturile realizate din vânzarea-cesionarea titlurilor de participare obtinute din
plasarea veniturilor scutite;
g) veniturile pentru care se datoreaza impozit pe spectacole;
h) resursele obtinute din fonduri publice sau din finantari nerambursabile;
i) veniturile realizate din actiuni ocazionale precum: evenimente de strângere de fonduri cu taxa de
participare, serbari, tombole, conferinte, utilizate în scop social sau profesional, potrivit statutului acestora;
j) veniturile exceptionale rezultate din cedarea activelor corporale aflate în proprietatea persoanelor juridice
fara scop patrimonial, altele decât cele care sunt sau au fost folosite într-o activitate economica;
k) veniturile obtinute din reclama si publicitate, realizate de persoanele juridice fara scop patrimonial de
utilitate publica, potrivit legilor de organizare si functionare, din domeniul culturii, cercetarii stiintifice,
învatamântului, sportului, sanatatii, precum si de camerele de comert si industrie, organizatiile sindicale si
organizatiile patronale.
Persoanele juridice fara scop patrimonial, organizatiile sindicale si organizatiile patronale sunt
scutite de la plata impozitului pe profit si pentru veniturile din activitati economice realizate pâna la nivelul
echivalentului în lei a 15.000 euro, într-un an fiscal, dar nu mai mult de 10% din veniturile totale scutite de
la plata impozitului pe profit. Aceste organizatii datoreaza impozit pe profit doar pentru partea din profitul
impozabil ce corespunde veniturilor ce depasesc acest barem de 10%.
Exemplu: Consideram un club al jucatorilor de tenis, organizat ca o asociatie fara scop
patrimonial. Clubul are 50 de membri care platesc o cotizatie anuala, unii dintre acestia oferind si alte sume
de bani sub forma de sponsorizari. Clubul are 10 terenuri de tenis, cladiri accesorii, precum si echipamente
de tenis pe care membrii le pot utiliza gratuit.
Clubul închiriaza cu ora terenurile si echipamente de tenis si altor persoane care nu au calitatea de
membru contra unei taxe orare, aceste operatiuni fiind organizate sub forma unei activitati economice.
În doua exercitii consecutive, N si N+1, clubul a prezentat urmatoarea situatie:
- În exercitiul N, a obtinut din activitatile fara scop patrimonial venituri de 3.500.000.000 lei, iar din
activitatea economica venituri de 250.000.000 lei. Deoarece veniturile din activitatea economica sunt sub
baremul de 10% nu se va calcula impozit pe profit pentru aceste venituri.
- În exercitiul N+1, a obtinut venituri din activitatile fara scop patrimonial în suma de 4.000.000.000 lei, iar
din activitatea economica , ca urmare a unei campanii publicitare mai intensa, a obtinut venituri de
1.500.000.000 lei. Având în vedere ca, pentru activitatea economica, cheltuielile au fost de 650.000.000,
clubul va plati impozit pe profit pentru:
Baza de impunere = (1.500.000.000 – 10%* 4.000.000.000) – 90%*650.000 = 515.000 lei
Impozit pe profit de plata = 16%*515.000 = 82.400
Conform Codului Fiscal, urmatoarele operatiuni de interes general, ce pot intra în sfera de
activitate a persoanelor juridice fara scop patrimonial, sunt scutite de taxa pe valoarea adaugata:
a) spitalizarea, îngrijirile medicale, inclusiv veterinare, si operatiunile strâns legate de acestea, desfasurate
de unitati autorizate pentru astfel de activitati, indiferent de forma de organizare, precum spitale, sanatorii,
centre de sanatate rurale sau urbane, dispensare, cabinete si laboratoare medicale, centre de îngrijire
medicala si de diagnostic, baze de tratament si recuperare, statii de salvare si alte unitati autorizate sa
desfasoare astfel de activitati, cantinele organizate pe lânga aceste unitati, serviciile funerare prestate de
unitatile sanitare;
b) prestarile de îngrijire si supraveghere efectuate de personal medical si paramedical;
c) transportul bolnavilor si al persoanelor accidentate, în vehicule special amenajate în acest scop;
d) activitatea de învatamânt prevazuta de legea învatamântului, desfasurata de unitatile autorizate, inclusiv
activitatea caminelor si a cantinelor organizate pe lânga aceste unitati, formarea profesionala a adultilor,
precum si prestarile de servicii si livrarile de bunuri strâns legate de acestea, efectuate de catre institutiile
publice sau de catre alte entitati recunoscute, care au aceste obiective;
e) prestarile de servicii si/sau livrarile de bunuri strâns legate de asistenta si/sau protectia sociala efectuate
de institutiile publice sau de alte entitati recunoscute ca având caracter social; serviciile de cazare, masa si
tratament, prestate de persoane impozabile care îsi desfasoara activitatea în statiuni balneoclimaterice, daca
au încheiat contracte cu Casa Nationala de Pensii si Alte Drepturi de Asigurari Sociale si contravaloarea
acestora este decontata pe baza de bilete de tratament;
f) prestarile de servicii si/sau livrarile de bunuri strâns legate de protectia copiilor si a tinerilor, efectuate de
institutiile publice sau alte entitati recunoscute ca având caracter social;
g) prestarile de servicii si/sau livrarile de bunuri furnizate membrilor în interesul lor colectiv, în schimbul
unei cotizatii fixate conform statutului, de organizatii fara scop patrimonial ce au obiective de natura
politica, sindicala, religioasa, patriotica, filozofica, filantropica, patronala, profesionala sau civica, precum
si obiective de reprezentare a intereselor membrilor lor, în conditiile în care aceasta scutire nu provoaca
distorsiuni de concurenta;
h) prestarile de servicii strâns legate de practicarea sportului sau a educatiei fizice, efectuate de organizatii
fara scop patrimonial pentru persoanele care practica sportul sau educatia fizica;
i) prestarile de servicii culturale si/sau livrarile de bunuri strâns legate de acestea, efectuate de institutiile
publice, precum si operatiunile care intra în sfera de aplicare a impozitului pe spectacole;
j) prestarile de servicii si/sau livrarile de bunuri efectuate de persoane ale caror operatiuni sunt scutite cu
ocazia manifestarilor destinate sa le aduca sprijin financiar si organizate în profitul lor exclusiv, cu conditia
ca aceste scutiri sa nu produca distorsiuni concurentiale;
k) livrarea obiectelor si vesmintelor de cult religios, tiparirea cartilor de cult, teologice sau cu continut
bisericesc si care sunt necesare pentru practicarea cultului, precum si furnizarea de bunuri asimilate
obiectelor de cult.
Este scutit de taxa pe valoarea adaugata si importul de bunuri primite în mod gratuit cu titlu de
ajutoare sau donatii destinate unor scopuri cu caracter religios, de aparare a sanatatii, de aparare a tarii sau
sigurantei nationale, artistic, sportiv, de protectie si ameliorare a mediului, de protectie si conservare a
monumentelor istorice si de arhitectura, precum si importul de bunuri finantate din împrumuturi
nerambursabile acordate de guverne straine, organisme internationale si/sau persoane juridice fara scop
patrimonial din strainatate si din tara. Importul realizat de persoanele juridice fara scop patrimonial este
scutit si de la plata accizelor daca provine din donatii sau este finantat direct din împrumuturi
nerambursabile, precum si din programe de cooperare stiintifica si tehnica, acordat institutiilor de
învatamânt, sanatate si cultura, ministerelor, altor organe ale administratiei publice, structurilor patronale si
sindicale reprezentative la nivel
national, asociatiilor si fundatiilor de utilitate publica, de catre guverne straine, organisme internationale si
persoane juridice fara scop patrimonial si de caritate. În ceea ce priveste impozitele locale, persoanele
juridice fara scop patrimonial beneficiaza de unele scutiri de la plata acestora.

Astfel impozitul pe cladiri nu se datoreaza pentru:

- cladirile care, prin destinatie, constituie lacasuri de cult, apartinând cultelor religioase recunoscute de lege
si partile lor componente locale, cu exceptia incintelor care sunt folosite pentru activitati economice;
- cladirile institutiilor de învatamânt preuniversitar sau universitar, autorizate provizoriu sau acreditate, cu
exceptia incintelor care sunt folosite pentru activitati economice;
Impozitul pe teren nu se datoreaza pentru:
- orice teren al unui cult religios recunoscut de lege si al unei unitati locale a acestuia, cu personalitate
juridica;
- orice teren al unui cimitir, crematoriu;
- orice teren al unei institutii de învatamânt preuniversitar si universitar, autorizata provizoriu sau
acreditata.
Impozitul pe spectacole nu se aplica spectacolelor organizate în scopuri umanitare.
Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor si autorizatiilor nu se datoreaza pentru certificatele
de urbanism sau autorizatiile de construire pentru lacas de cult sau constructie anexa.
Impozitul pe cladiri, impozitul pe teren, taxa asupra mijloacelor de transport, taxa pentru
eliberarea certificatelor, avizelor si autorizatiilor, precum si alte taxe locale nu se aplica:
- institutiilor sau unitatilor care functioneaza sub coordonarea Ministerului Educatiei, Cercetarii si
Tineretului, cu exceptia incintelor folosite pentru activitati economice;
- fundatiilor testamentare constituite conform legii, cu scopul de a întretine, dezvolta si ajuta institutii de
cultura nationala, precum si de a sustine actiuni cu caracter umanitar, social si cultural.

CAPITOLUL III
CONTABILITATEA PERSOANELOR JURIDICE FARA SCOP PATRIMONIAL
 Potrivit art. 1 alin. (2) din Legea contabilitatii nr. 82/1991, persoanele juridice fara scop
patrimonial au obligatia sa organizeze si sa conduca contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea
financiara si, dupa caz, contabilitatea de gestiune.
Persoanele juridice fara scop patrimonial pot organiza si conduce contabilitate în partida dubla sau
partida simpla. Organizarea si conducerea contabilitatii în partida dubla este prevazuta de Reglementarile
contabile aprobate prin Ordinul Ministrului Finantelor nr.1829/2003. Aceste reglementari sunt obligatorii
pentru asociatii, fundatii sau alte organizatii de acest fel, partide politice, patronate, organizatii sindicale,
culte religioase, precum si alte organizatii asemanatoare. Însa, cultele religioase, asociatiile de proprietari,
precum si asociatiile si fundatiile care nu sunt recunoscute ca fiind de utilitate publica si care obtin venituri
din orice sursa în cursul unui exercitiu sub 30000 euro pot organiza si conduce contabilitatea în partida
simpla conform Normelor metodologice aprobate prin Ordinul Ministrului Finantelor nr.2329/2001.
3.1 Organizarea si conducerea contabilitatii în partida dubla
Conform prevederilor art. 11 alin. (1) din Legea contabilitatii nr. 82/1991, raspunderea pentru
organizarea si conducerea contabilitatii revine administratorului sau altei persoane care are obligatia
gestionarii unitatii respective.
Persoanele juridice fara scop patrimonial pot organiza si conduce contabilitatea:
- în compartimente distincte, conduse de catre directorul economic, contabilul-sef sau alta persoana
împuternicita sa îndeplineasca aceasta functie. Aceste persoane trebuie sa aiba studii economice superioare
si raspund împreuna cu personalul din subordine de organizarea si conducerea contabilitatii;
- pe baza de contracte de prestari de servicii cu persoane juridice autorizate sau cu persoane fizice care au
calitatea de expert contabil, respectiv contabil autorizat;
- pentru persoanele juridice fara scop patrimonial la care contabilitatea nu este organizata în compartimente
distincte si care nu au personal calificat încadrat sau contracte de prestari de servicii în domeniul
contabilitatii încheiate cu persoane fizice sau juridice autorizate, raspunderea asupra respectarii normelor
contabile revine administratorului, respectiv persoanei care are obligatia gestionarii unitatii respective. În
acest scop, persoanele care raspund de organizarea si conducerea contabilitatii trebuie sa asigure conditiile
necesare pentru întocmirea documentelor
justificative privind operatiunile economico-financiare, organizarea si conducerea corecta si la zi a
contabilitatii, organizarea si efectuarea inventarierii elementelor de activ si de pasiv, precum si valorificarea
rezultatelor acesteia; respectarea regulilor de întocmire a situatiilor financiare anuale, depunerea la termen a
acestora la organele în drept si publicarea lor; pastrarea documentelor justificative, a registrelor si situatiilor
financiare anuale; organizarea contabilitatii de gestiune adaptate la specificul persoanei juridice fara scop
patrimonial.
Persoanele juridice fara scop patrimonial au obligatia organizarii si conducerii contabilitatii
financiare. Contabilitatea financiara are la baza norme unitare de organizare si conducere, furnizând
informatii atât pentru necesitatile proprii, cât si în relatiile acestora cu membrii lor, clientii, furnizorii,
bancile, organele fiscale si alti utilizatori. În conformitate cu reglementarile fiscale în vigoare, persoanele
juridice fara scop patrimonial care desfasoara activitati economice, au obligatia organizarii si conducerii
contabilitatii, analitic distinct, pentru activitatile fara scop patrimonial, inclusiv activitatile cu destinatie
speciala si activitatile economice din structura lor.
Contabilitatea de gestiune se organizeaza de catre fiecare persoana juridica fara scop patrimonial,
în functie de specificul activitatii si necesitatile proprii, având ca obiective principale urmatoarele:
stabilirea cheltuielilor, veniturilor, rezultatelor si a rentabilitatii produselor, lucrarilor executate si
serviciilor prestate; întocmirea bugetelor de venituri si cheltuieli pe feluri de activitati, urmarirea si
controlul executarii acestora în scopul cunoasterii rezultatelor si furnizarii datelor necesare fundamentarii
deciziilor privind gestiunea si altele.
Orice operatiune economico-financiara efectuata trebuie consemnata într-un document care sta la
baza înregistrarilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ. Documentele
justificative sunt documentele primare care probeaza legal o operatiune. Documentele justificative care stau
la baza înregistrarilor în contabilitate angajeaza raspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat si
aprobat, precum si a celor care le-au înregistrat în contabilitate, dupa caz.
Documentele justificative cuprind, cel putin, urmatoarele elemente principale:
a) denumirea documentului;
b) denumirea si sediul persoanei juridice care întocmeste documentul;
c) numarul documentului si data întocmirii acestuia;
d) mentionarea partilor care participa la efectuarea operatiunii economice (când este cazul);
e) continutul operatiunii economice si, daca este cazul, temeiul legal al efectuarii acesteia;
f) datele cantitative si valorice aferente operatiunii efectuate;
g) numele si prenumele, precum si semnaturile persoanelor care le-au întocmit, vizat si aprobat, dupa caz;
h) alte elemente menite sa asigure consemnarea completa a operatiunilor efectuate.
Registrele de contabilitate obligatorii sunt: Registrul-jurnal, Registrul-inventar si Cartea mare.
Acestea se utilizeaza în stricta concordanta cu destinatia lor si se prezinta în mod ordonat si astfel
completate încât sa permita, în orice moment, identificarea si controlul operatiunilor contabile efectuate.
Potrivit prevederilor art. 24 din Legea contabilitatii nr. 82/1991, registrele de contabilitate, precum
si documentele justificative care stau la baza înregistrarilor în contabilitate, se pastreaza timp de 10 ani în
arhiva persoanelor juridice fara scop patrimonial, cu începere de la data încheierii exercitiului financiar în
cursul caruia au fost întocmite, cu exceptia statelor de salarii care se pastreaza timp de 50 de ani.
Registrele de contabilitate, precum si documentele justificative se pastreaza în arhiva, de regula, în
forma lor originala, grupate în functie de natura operatiunilor si în ordine cronologica, în cadrul exercitiului
financiar la care acestea se refera. Arhivarea documentelor contabile trebuie sa asigure pastrarea si
consultarea acestora în termenele prevazute de lege. În caz de pierdere, sustragere sau distrugere a unor
documente contabile, se vor lua masuri de reconstituire a acestora în termen de maximum 30 de zile de la
constatare. Documentele contabile reconstituite vor purta mentiunea "Reconstituit".
Exercitiul financiar începe la 1 ianuarie si se încheie la 31 decembrie, cu exceptia primului an de
activitate, când acesta începe la data înfiintarii persoanelor juridice fara scop patrimonial.
Persoanele juridice fara scop patrimonial au obligatia sa întocmeasca situatii financiare anuale,
inclusiv în situatia fuziunii, divizarii sau încetarii activitatii acestora, în conditiile legii. Situatiile financiare
anuale trebuie sa ofere o imagine fidela a pozitiei financiare si performantei persoanei juridice fara scop
patrimonial, pentru respectivul exercitiu financiar. Tratamentele contabile aplicate trebuie sa fie însotite de
prezentarea, în notele explicative, a unor informatii suplimentare care sa fie relevante si credibile pentru
nevoile utilizatorilor în luarea deciziilor.
Situatiile financiare anuale se semneaza de persoana responsabila cu întocmirea acestora. Situatiile
financiare anuale se însusesc de organul de administrare, semnate de conducatorul acestuia si aprobate de
adunarea generala.
Organul de administrare elaboreaza pentru fiecare exercitiu financiar un raport care contine, în
principal, urmatoarele:
a) o analiza fidela a evolutiei activitatii pe durata exercitiului financiar si a situatiei unitatii la încheierea
acestuia;
b) informatii privind evenimente importante survenite dupa încheierea exercitiului financiar, care au afectat
activitatea unitatii;
c) informatii asupra evolutiei probabile a activitatii persoanei juridice fara scop patrimonial;
d) informatii referitoare la filialele persoanei juridice fara scop patrimonial.
Raportul administratorilor se aproba de organul de administrare si se semneaza de conducatorul
acestuia. Situatiile financiare anuale, însotite de raportul administratorilor pentru exercitiul financiar
respectiv, sunt supuse spre aprobare adunarii generale. Situatiile financiare anuale ale persoanelor juridice
fara scop patrimonial sunt supuse verificarii si certificarii de catre cenzori sau de catre auditori financiari,
dupa caz.
Un exemplar al situatiilor financiare anuale, însotit de raportul administratorilor, raportul cenzorilor sau
auditorilor financiari, dupa caz, si de procesul-verbal al adunarii generale, este trimis, în termenul prevazut
de lege, unitatilor teritoriale ale Ministerului Finantelor Publice unde persoana juridica fara scop
patrimonial este înregistrata. Organul de administrare se asigura ca, dupa aprobare (depunere), situatiile
financiare anuale sunt publicate în conditiile prevazute de reglementarile legale.
Situatiile financiare anuale cuprind:
(a) bilant;
(b) contul rezultatului exercitiului;
(c) note explicative.
Bilantul este documentul contabil de sinteza prin care se prezinta elementele de activ, datorii si
capital propriu ale persoanei juridice fara scop patrimonial la încheierea exercitiului financiar, precum si în
celelalte situatii prevazute de lege.
Bilantul cuprinde toate elementele de activ, datorii si capital propriu grupate dupa natura si
lichiditate, respectiv natura si exigibilitate. Pentru fiecare post, respectiv element, prezentat în bilant sau în
contul rezultatului exercitiului, valoarea corespunzatoare pentru exercitiul financiar
precedent se prezinta într-o coloana separata. În situatia în care valorile corespunzatoare exercitiului
financiar curent si precedent înscrise în bilant si în contul rezultatului exercitiului nu sunt comparabile, cele
aferente exercitiului precedent pot fi recalculate si prezentate corespunzator în notele explicative. În acest
scop, trebuie prezentate rezultatele recalcularii, motivele pentru care a fost facuta si modalitatea de
efectuare a acesteia. În situatia în care acest lucru nu este posibil, se prezinta acest fapt.
Structura bilantului este urmatoarea:
Bilant
A. Active imobilizate
I. Imobilizari necorporale
II. Imobilizari corporale
III. Imobilizari financiare
B. Active circulante
I. Stocuri
II. Creante
III. Investitii financiare pe termen scurt
IV. Casa si conturi la banci
C. Cheltuieli în avans
D. Datorii ce trebuie platite într-o perioada de pâna la un an
E. Active circulante nete, respectiv datorii curente nete
F. Total active minus datorii curente
G. Datorii ce trebuie platite într-o perioada mai mare de un an
H. Provizioane pentru riscuri si cheltuieli
I. Venituri în avans
J. Capitaluri proprii
I. Aporturi
II. Rezerve din reevaluare
III. Rezerve
IV. Rezultatul reportat
V. Rezultatul exercitiului financiar
Contul rezultatului exercitiului cuprinde veniturile si cheltuielile exercitiului financiar, grupate
dupa natura lor pe feluri de activitati, precum si rezultatul exercitiului financiar (excedent/profit sau
deficit/pierdere, dupa caz).
Structura contului rezultatului exercitiului este urmatoarea:
Contul rezultatului exercitiului
I. Venituri din activitatile fara scop patrimonial
II. Cheltuieli privind activitatile fara scop patrimonial
III. Rezultatul activitatilor fara scop patrimonial
IV. Venituri din activitatile cu destinatie speciala
V. Cheltuieli privind activitatile cu destinatie speciala
VI. Rezultatul activitatilor cu destinatie speciala
VII. Venituri din activitatile economice
VIII. Cheltuieli privind activitatile economice
IX. Rezultatul activitatilor economice
X. Venituri totale
XI. Cheltuieli totale
XII. Rezultatul exercitiului financiar
Conducerea fiecarei persoane juridice fara scop patrimonial trebuie sa stabileasca un set de
proceduri pentru toate operatiunile derulate, pornind de la întocmirea documentelor justificative pâna la
întocmirea situatiilor financiare anuale. Aceste proceduri trebuie elaborate având în vedere specificul
activitatii, de catre specialisti în domeniul economic si tehnic, cunoscatori ai activitatii desfasurate si ai
strategiei adoptate de persoana juridica fara scop patrimonial. La elaborarea politicilor contabile trebuie
respectate conceptele de baza ale contabilitatii, si anume: contabilitatea de angajamente, principiul
continuitatii activitatii, precum si celelalte principii. Politicile contabile trebuie elaborate astfel încât sa se
asigure furnizarea, prin situatiile financiare anuale, a unor informatii care trebuie sa fie:
a) relevante pentru nevoile utilizatorilor în luarea deciziilor; si
b) credibile, în sensul ca:
- reprezinta fidel rezultatele si pozitia financiara a persoanei juridice fara scop patrimonial;
- sunt neutre;
- sunt prudente;
- sunt complete sub toate aspectele semnificative.
Modificarile politicii contabile sunt permise doar daca sunt cerute de lege sau au ca rezultat
informatii mai relevante sau mai credibile referitoare la operatiunile persoanei juridice fara scop
patrimonial. Este foarte importanta mentionarea în notele explicative a oricaror modificari ale politicilor
contabile, pentru ca utilizatorii sa poata aprecia daca noua politica contabila a fost aleasa în mod adecvat,
efectul modificarii asupra rezultatelor raportate ale perioadei si tendinta reala a rezultatelor activitatii
persoanei juridice fara scop patrimonial. Nu sunt considerate modificari ale politicilor contabile:
a) adoptarea unei politici contabile pentru evenimente sau tranzactii care difera ca fond de evenimentele sau
tranzactiile produse anterior;
b) adoptarea unei politici contabile pentru evenimente sau tranzactii ce nu au avut loc anterior sau care au
fost nesemnificative.
Notele explicative la situatiile financiare anuale contin informatii referitoare la metodele de
evaluare a activelor, precum si orice informatii suplimentare care sunt relevante pentru necesitatile
utilizatorilor în ceea ce priveste pozitia financiara si rezultatele obtinute. Notele explicative se prezinta
sistematic. Pentru fiecare element semnificativ din bilant si contul rezultatului exercitiului trebuie sa existe
informatii aferente în notele explicative. Trebuie mentionat, totodata, daca situatiile financiare anuale au
fost întocmite în conformitate cu Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata, si cu reglementarile în
vigoare.
Pentru a asigura comparabilitatea informatiilor, elementele prezentate în notele explicative sunt
trecute cu suma corespunzatoare anului curent si celui precedent. În situatia în care suma corespunzatoare
anului precedent nu este comparabila, aceasta poate fi ajustata, prezentându-se rezultatul ajustarii, modul de
efectuare si motivele pentru care aceasta a fost efectuata, în situatia în care acest lucru nu este posibil, se
prezinta acest fapt. Acestea nu se aplica sumelor reprezentând:
a) modificari ale valorii contabile a activelor imobilizate;
b) modificari ale amortizarii si provizioanelor pentru deprecierea activelor imobilizate;
c) modificari ale provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli.
Urmatoarele informatii trebuie prezentate cu claritate si repetate ori de cât ori este necesar, pentru
buna lor întelegere:
a) numele persoanei juridice care face raportarea;
b) faptul ca situatiile financiare anuale sunt proprii acesteia;
c) data la care s-au încheiat sau perioada la care se refera situatiile financiare anuale;
d) moneda în care sunt întocmite situatiile financiare anuale;
e) exprimarea cifrelor incluse în raportare (mii lei).
Trebuie prezentate urmatoarele date, în cazul în care ele nu au fost prezentate în situatiile
financiare anuale:
a) principalul loc unde îsi desfasoara activitatea, daca este diferit de sediul oficial;
b) o descriere a naturii activitatii desfasurate de unitate si principalele domenii de activitate;
c) orice alta informatie care, în opinia directorilor si administratorilor, ajuta la prezentarea unei imagini
fidele asupra persoanei juridice.
Erorile contabile pot sa apara ca urmare a unui calcul gresit, a aplicarii gresite a metodelor
contabile, a interpretarii gresite a evenimentelor, a fraudelor sau omisiunilor. Corectarea unei asemenea
erori aferente perioadelor anterioare poate fi efectuata pe seama rezultatului perioadei curente. Atunci când
este afectata credibilitatea situatiilor financiare prezentate, corectarea erorii se efectueaza pe seama
rezultatului reportat.
Evenimentele ulterioare datei bilantului sunt acele evenimente, atât favorabile, cât si nefavorabile,
care au loc între data bilantului si data la care situatiile financiare anuale sunt aprobate în vederea
depunerii. Pot fi identificate doua situatii:
a) persoanele juridice pot obtine informatii suplimentare fata de cele existente la data bilantului, pentru
evenimente care avusesera deja loc la data bilantului. Daca informatiile suplimentare conduc la necesitatea
înregistrarii în contabilitate a unor venituri sau cheltuieli, pentru prezentarea unei imagini fidele se vor
efectua aceste înregistrari;
b) persoanele juridice pot obtine informatii pentru evenimente petrecute ulterior datei situatiilor financiare,
dar a caror prezentare este necesara pentru utilizatorii de informatii, în aceasta situatie, informatiile
respective se prezinta în notele explicative, fara efectuarea unor înregistrari în contabilitate.
Exemple de evenimente ulterioare datei bilantului, care trebuie reflectate în situatiile financiare
anuale:
- rezolutia unui litigiu ulterior datei bilantului impune ajustarea unui provizion deja recunoscut sau
recunoasterea unui nou provizion;
- falimentul unui client, înregistrat ulterior datei bilantului, confirma ca la data bilantului exista o pierdere
aferenta unei creante comerciale si ca persoana juridica trebuie sa ajusteze valoarea contabila a creantei
comerciale.
Un exemplu de eveniment ulterior datei bilantului pentru care nu se fac ajustari ale situatiilor
financiare anuale este diminuarea valorii de piata a investitiilor financiare, în intervalul de timp dintre data
bilantului si data la care situatiile financiare anuale se aproba în vederea depunerii.
Atunci când evenimentele au o asemenea importanta încât neprezentarea lor ar afecta capacitatea
utilizatorilor situatiilor financiare de a face evaluari si de a lua decizii corecte, o persoana juridica trebuie sa
prezinte urmatoarele informatii pentru fiecare categorie semnificativa de astfel de evenimente:
(a) natura evenimentului; si
(b) o estimare a efectului financiar sau o prezentare conform careia o astfel de estimare nu poate sa fie
facuta.
În cazul în care un element de activ sau o datorie este în rela tie cu cel putin doua elemente
bilantiere, relatia sa cu aceste elemente trebuie prezentata în notele explicative, daca prezentarea este
necesara pentru întelegerea situatiilor financiare anuale. Elementele supuse reevaluarii, precum si modul de
efectuare a acesteia trebuie prezentate în notele explicative, pentru fiecare element.
Principii contabile:
1. Principiul continuitatii activitatii. Acesta presupune ca persoana juridica fara scop
patrimonial îsi continua în mod normal functionarea într-un viitor previzibil, fara a intra în stare de
lichidare sau reducere semnificativa a activitatii. Daca administratorii persoanei juridice fara scop
patrimonial au luat cunostinta de unele elemente de nesiguranta legate de anumite evenimente care pot duce
la incapacitatea acesteia de a-si continua activitatea, aceste elemente trebuie prezentate în notele
explicative. În cazul în care situatiile financiare anuale nu sunt întocmite pe baza principiului continuitatii,
aceasta informatie trebuie prezentata împreuna cu explicatii privind modul de întocmire a acestora si
motivele care au stat la baza deciziei conform careia persoana juridica fara scop patrimonial nu îsi mai
poate continua activitatea.
2. Principiul permanentei metodelor. Acesta presupune continuitatea aplicarii acelorasi reguli si
norme privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate si prezentarea elementelor de activ si de pasiv si a
rezultatelor, asigurând comparabilitatea în timp a informatiilor contabile.
3. Principiul prudentei. Valoarea oricarui element trebuie sa fie determinata pe baza principiului
prudentei. În mod special, se vor avea în vedere urmatoarele aspecte:
a) se vor lua în considerare numai excedentele/profiturile recunoscute pâna la data încheierii exercitiului
financiar;
b) se va tine seama de toate obligatiile previzibile si deficitele/pierderile potentiale care au luat nastere în
cursul exercitiului financiar încheiat sau pe parcursul unui exercitiu anterior, chiar daca asemenea obligatii
sau deficite/pierderi apar între data încheierii exercitiului si data întocmirii bilantului;
c) se va tine seama de toate ajustarile de valoare datorate deprecierilor, indiferent daca rezultatul
exercitiului financiar este excedent/profit sau deficit/pierdere.
4. Principiul independentei exercitiului. Se vor lua în considerare toate veniturile si cheltuielile
corespunzatoare exercitiului financiar pentru care se face raportarea, fara a se tine seama de data încasarii
sumelor sau a efectuarii platilor.
5. Principiul evaluarii separate a elementelor de activ si de pasiv. În vederea stabilirii
valorii totale corespunzatoare unei pozitii din bilant, se va determina separat valoarea aferenta fiecarui
element individual de activ sau de pasiv.
6. Principiul intangibilitatii. Bilantul de deschidere al unui exercitiu financiar trebuie sa
corespunda cu bilantul de închidere al exercitiului financiar precedent.
7. Principiul necompensarii. Valorile elementelor ce reprezinta active nu pot fi compensate cu
valorile elementelor ce reprezinta pasive, respectiv veniturile cu cheltuielile, cu exceptia compensarilor
între active si pasive, permise de reglementarile legale.
 Tratamente contabile pentru evaluarea elementelor din bilant:
a) la data intrarii în unitate, bunurile se evalueaza si se înregistreaza în contabilitate la valoarea de intrare,
denumita valoare contabila, care se stabileste astfel:
- bunurile reprezentând aport la patrimoniul social, la valoarea de aport, stabilita în urma evaluarii;
- bunurile obtinute cu titlu gratuit, la valoarea justa. Prin valoare justa se întelege suma pentru care un activ
ar putea fi schimbat de bunavoie între doua parti aflate în cunostinta de cauza, în cadrul unei tranzactii, cu
pretul determinat obiectiv. În aceste cazuri, valoarea de aport si, respectiv, valoarea justa, se substituie
costului de achizitie;
- bunurile procurate cu titlu oneros, la cost de achizitie;
- bunurile produse în unitate, la cost de productie.
Costul de achizitie al unui bun este egal cu pretul de cumparare, taxele nerecuperabile, cheltuielile
de transport-aprovizionare si alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea în stare de utilizare sau
intrarea în gestiune a bunului respectiv. Reducerile comerciale si alte elemente similare acordate de
furnizor nu fac parte din costul de achizitie.
Costul de productie al unui bun cuprinde: costul de achizitie al materiilor prime si consumabilelor,
celelalte cheltuieli directe de productie, precum si cota cheltuielilor indirecte de productie alocate în mod
rational ca fiind legate de fabricatia acestuia. Pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de productie
înregistrate peste limitele normal admise, cheltuielile de depozitare, cu exceptia cazurilor în care aceste
costuri sunt necesare în procesul de productie, anterior trecerii într-o noua faza de fabricatie, regiile
(cheltuielile) generale de administratie care nu participa la aducerea stocurilor în forma si locul final,
precum si costurile de desfacere, reprezinta exemple de costuri care nu trebuie incluse în costul stocurilor,
ci sunt recunoscute drept cheltuieli ale perioadei în care au survenit.
În costul unui activ cu ciclu lung de fabricatie pot fi incluse si dobânzile platite la creditele
bancare contractate pentru achizitia, constructia sau productia acestuia, direct atribuibile activului, pâna la
finalizarea sa, aferente aceleiasi perioade. Prin activ cu ciclu lung de fabricatie se întelege un activ care
solicita în mod necesar o perioada substantiala de timp pentru a fi gata în vederea utilizarii sau pentru
vânzare. În cazul în care costul de achizitie sau costul de productie al unui activ nu este cunoscut si nu
exista informatii privind preturile sau cheltuielile necesare pentru determinarea lor sau în cazul în care
astfel de informatii nu pot fi obtinute fara cheltuieli sau întârzieri nejustificate, costul de achizitie sau costul
de productie va fi reprezentat de valoarea justa atribuita activului. Aceasta situatie trebuie mentionata în
notele explicative;
b) evaluarea elementelor de activ si de pasiv cu ocazia inventarierii se face la valoarea actuala a fiecarui
element, denumita valoare de inventar, stabilita în functie de utilitatea bunului, starea acestuia si pretul
pietei. În cazul creantelor si datoriilor, aceasta valoare se stabileste în functie de valoarea lor probabila de
încasat, respectiv de plata;
c) la încheierea exercitiului financiar, elementele de activ si de pasiv de natura datoriilor se evalueaza si se
reflecta în situatiile financiare anuale la valoarea de intrare, respectiv valoarea contabila, pusa de acord cu
rezultatele inventarierii. În acest scop, valoarea de intrare sau contabila se compara cu valoarea stabilita pe
baza inventarierii, astfel:
- pentru elementele de activ, diferentele constatate în plus între valoarea de inventar si valoarea de intrare
nu se înregistreaza în contabilitate, aceste elemente mentinându-se la valoarea lor de intrare. Diferentele
constatate în minus între valoarea de inventar stabilita la inventariere si valoarea contabila neta a
elementelor de activ se înregistreaza în contabilitate pe seama unei amortizari suplimentare, în cazul
activelor amortizabile pentru care deprecierea este ireversibila sau se constituie un provizion pentru
depreciere, atunci când deprecierea este reversibila, aceste elemente mentinându-se, de asemenea, la
valoarea lor de intrare. Prin valoare contabila neta se întelege valoarea de intrare, mai putin amortizarea si
provizioanele pentru depreciere, cumulate;
- pentru elementele de pasiv de natura datoriilor, diferentele constatate în minus între valoarea de inventar
si valoarea de intrare nu se înregistreaza în contabilitate, aceste elemente mentinându-se la valoarea lor de
intrare. Diferentele constatate în plus între valoarea stabilita la inventariere si valoarea de intrare a
elementelor de pasiv de natura datoriilor se înregistreaza în contabilitate prin constituirea unui provizion,
aceste elemente mentinându-se, de asemenea, la valoarea lor de intrare.
La fiecare data a bilantului:
- elementele monetare exprimate în valuta (disponibilitati si alte elemente asimilate, cum sunt acreditivele
si depozitele bancare, creante si datorii în valuta) trebuie raportate utilizând cursul de schimb de la data
încheierii exercitiului financiar. Diferentele de curs valutar, favorabile sau nefavorabile, între cursul de la
data înregistrarii creantelor sau datoriilor în valuta sau fata de cursul la care au fost raportate în situatiile
financiare anterioare si cursul de schimb de la data încheierii exercitiului financiar, se înregistreaza la
venituri sau cheltuieli, dupa caz;
- elementele nemonetare achizitionate cu plata în valuta si înregistrate la cost istoric (imobilizari, stocuri)
trebuie raportate utilizând cursul de schimb de la data efectuarii tranzactiei;
- elementele nemonetare achizitionate cu plata în valuta si înregistrate la valoarea justa (imobilizari,
stocuri) trebuie raportate utilizând cursul de schimb existent în momentul determinarii valorilor respective.
Prin elemente monetare se întelege disponibilitatile banesti, precum si activele/datoriile de
primit/de platit în sume fixe sau determinabile. Evenimentele care apar dupa data bilantului pot furniza
informatii suplimentare fata de cele cunoscute la data bilantului. Daca situatiile financiare anuale nu au fost
aprobate, acestea vor fi modificate pentru a reflecta si informatiile suplimentare;
d) la data iesirii din unitate sau la darea în consum, bunurile se evalueaza si se scad din gestiune la valoarea
lor de intrare.
PLANUL DE CONTURI
Planul de conturi aplicat în contabilitate de catre persoanele juridice fara scop patrimonial este
compus din opt clase de conturi dezvoltat pe grupe de conturi si conturi sintetice de gradul unu si doi, unele
dintre acestea fiind dezvoltate în analitice în functie de tipul activitatii sau de destinatie pentru activitatile
fara scop patrimonial, activitati economice sau cu destinatie speciala.
Cele opt clase de conturi sunt:
1. Conturi de capitaluri;
2. Conturi de imobilizari:
3. Conturi de stocuri si productie în curs de executie;
4. Conturi de terti;
5. Conturi de trezorerie;
6. Conturi de cheltuieli;
7. Conturi de venituri;
8. Conturi speciale.
În continuare vor fi prezentate principalele elemente care constituie aceste clase si principalele
operatiuni în care sunt folosite conturile.
CONTURI DE CAPITALURI
Conturile care formeaza aceasta clasa pot fi grupate în: capitaluri proprii, subventii pentru
investitii, provizioane pentru riscuri si cheltuieli si împrumuturi si datorii asimilate.
CAPITALURI PROPRII
Capitalurile proprii reprezinta totalitatea surselor de finantare stabile, aflate la dispozitia
persoanelor juridice fara scop patrimonial, dupa deducerea tuturordatoriilor. Capitalurile proprii cuprind:
aporturile, rezervele, rezultatul reportat, rezultatul exercitiului.
Aporturile reprezinta contributiile în natura si/sau în numerar ale membrilor pentru constituirea
patrimoniului social al persoanei juridice fara scop patrimonial si se înregistreaza în cont distinct pe baza
actelor de constituire ale acesteia, potrivit legii. Operatiunile ce se înregistreaza în contabilitate cu privire la
majorarea sau micsorarea aporturilor la patrimoniul social sunt cele prevazute de lege sau actele de
constituire a unitatii.
- Aportul în natura si în numerar la constituirea patrimoniului social
% = 102
205,208,211,212,213,214,231,261,262,
263,265,301,302,303,361,371,381,503,
506,508,512, 531
- Majorarea patrimoniului social din rezerve (exclusiv activitatile cu destinatie speciala):
106 = 102
- Reducerea patrimoniului social cu deficitele din exercitiile financiare precedente (exclusiv activitatile cu
destinatie speciala):
102 = 117
Plusul sau minusul rezultat din reevaluarea imobilizarilor corporale trebuie reflectate în debitul sau
creditul contului "Rezerve din reevaluare", dupa caz, distinct pentru activitatile fara scop patrimonial si
activitatile economice. Rezerva din reevaluare trebuie prezentata în bilant la un subpost separat în cadrul
postului de capitaluri proprii. Rezervele din reevaluare pot fi utilizate numai în conditiile prevazute de
reglementarile în vigoare.
 Contabilitatea rezervelor se tine pe categorii de rezerve: rezerve legale, rezerve statutare sau
contractuale si alte rezerve.
Rezervele legale se constituie anual din excedentul/profitul obtinut de persoana juridica fara scop
patrimonial, în cotele si limitele prevazute de lege, si din alte surse prevazute de lege. Rezervele legale pot
fi utilizate numai în conditiile prevazute de lege.
Rezervele statutare sau contractuale se constituie anual din rezultatul net al exercitiului conform
prevederilor din statut.
Alte rezerve, neprevazute de lege sau de statut, pot fi constituite facultativ pe seama rezultatului
net al exercitiului pentru: acoperirea pierderilor contabile sau pentru alte scopuri, potrivit hotarârii adunarii
generale, cu respectarea prevederilor legale.
Cu exceptia rezervelor constituite în baza unor prevederi din acte normative, evidentierea în
contabilitate a constituirii rezervelor se face pe seama rezultatului reportat. Nu se constituie rezerve din
excedentele activitatilor cu destinatie speciala, excedentele respective se reporteaza în anul urmator.
- Rezerve constituite din excedentele înregistrate la închiderea exercitiului financiar (exclusiv activitatile cu
destinatie speciala):
129 = 106
- Rezerve constituite din excedentele reportate din exercitiile financiare precedente (exclusiv activitatile cu
destinatie speciala):
117 = 106
- Rezerve utilizate pentru acoperirea deficitelor din exercitiile financiare precedente (exclusiv activitatile cu
destinatie speciala):
106 = 117
Contabilitatea rezultatului reportat, rezultatului exercitiului si a repartizarii rezultatului exercitiului
se tine distinct pentru activitatile fara scop patrimonial, activitatile cu destinatie speciala si activitatile
economice, dupa caz.
SUBVENTII
În categoria subventiilor se cuprind subventiile aferente activelor si subventiile aferente
veniturilor. Acestea pot fi primite de la: guvernul propriu-zis, agentii guvernamentale si alte institutii
similare nationale si internationale.
Subventiile aferente activelor reprezinta subventii pentru acordarea carora principala conditie este
ca persoana juridica beneficiara sa cumpere, construiasca sau achizitioneze active cu ciclu lung de
fabricatie.
Subventiile aferente veniturilor cuprind toate subventiile, altele decât cele pentru active.
Subventiile se recunosc, pe o baza sistematica, drept venit pe perioadele corespunzatoare cheltuielilor
aferente pe care aceste subventii urmeaza a le compensa. Aceste subventii nu trebuie creditate direct în
conturile de capital si rezerve. Subventiile pentru active, inclusiv subventiile nemonetare la valoarea justa,
se înregistreaza în contabilitate ca subventii pentru investitii si se recunosc în bilant ca venit amânat.
Restituirea unei subventii se efectueaza fie prin reducerea veniturilor amânate daca exista, fie, în lipsa
acestora, pe seama cheltuielilor. În masura în care suma rambursata depaseste venitul amânat sau daca nu
exista un asemenea venit, surplusul, respectiv, valoarea integrala restituita se recunoaste imediat ca o
cheltuiala. Restituirea unei subventii referitoare la un activ se înregistreaza prin reducerea soldului venitului
amânat cu suma rambursabila.
- Subventii pentru investitii de primit:
445 = 131
- Subventii pentru investitii primite
512 = 131
- Donatii sau plusuri de inventar constatate la imobilizarile necorporale sau corporale privind activitatile
economice :
203, 205, 208, 211, = 131
212,213,214
- Cota-parte a subventiilor pentru investitii trecuta la venituri, corespunzatoare amortizarii incluse în costuri
privind activitatile economice :
131 = 758
- Înregistrarea subventiei de restituit sau restituita:
131 = 462,512
PROVIZIOANE PENTRU RISCURI SI CHELTUIELI
Provizionul pentru riscuri si cheltuieli reprezinta un pasiv cu exigibilitate sau valoare incerta.
Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli se constituie pentru elemente cum sunt:
a) litigiile, amenzile si penalitatile, despagubirile, daunele si alte datorii incerte;
b) cheltuielile legate de activitatea de service în perioada de garantie si alte cheltuieli privind garantia
acordata clientilor;
c) alte provizioane.
Contabilitatea provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli se tine pe feluri, în functie de natura si
scopul sau obiectul pentru care au fost constituite. Un provizion pentru riscuri si cheltuieli trebuie
înregistrat în contabilitate daca sunt îndeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
(a) exista o obligatie curenta generata de un eveniment anterior;
(b) este probabila efectuarea unor plati pentru onorarea obligatiei respective; si
(c) suma poate fi estimata.
Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli trebuie sa fie strict corelate cu riscurile si cheltuielile
estimate. Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli nu pot avea drept scop corectarea valorii activelor. Pentru
stabilirea existentei unei obligatii curente la data bilantului, se vor lua în considerare toate informatiile
disponibile. Valoarea recunoscuta ca provizion trebuie sa constituie cea mai buna estimare la data bilantului
a costurilor necesare stingerii obligatiei curente. Daca se estimeaza ca o parte sau toate cheltuielile legate
de un provizion vor fi rambursate de catre o terta parte, rambursarea trebuie recunoscuta numai în
momentul în care este sigur ca va fi primita. Rambursarea trebuie considerata ca un activ separat.
Provizioanele vor fi revizuite la data fiecarui bilant si ajustate pentru a reflecta cea mai buna estimare
curenta, în cazul în care pentru stingerea unei obligatii nu mai este probabila o iesire de resurse, provizionul
trebuie anulat. Nu vor fi recunoscute provizioane pentru pierderile viitoare din exploatare.
- Înregistrarea provizionului:
___________________ ________
6812 = 151
___________________ ________
- Anularea provizionului:
___________________ ________
151 = 7812
___________________ ________

DATORII PE TERMEN LUNG

Contabilitatea împrumuturilor si datoriilor asimilate acestora se tine pe urmatoarele categorii:
împrumuturi din emisiuni de obligatiuni si prime de rambursare a acestora, credite bancare pe termen lung,
datorii legate de participarii si alte împrumuturi si datorii asimilate, precum si dobânzile aferente acestora.
Împrumuturile din emisiunile de obligatiuni reprezinta contravaloarea obligatiunilor emise prin
subscriptie publica. Datoriile privind concesiunile si alte datorii similare se refera la bunurile preluate cu
acest titlu de catre unitatea primitoare, potrivit contractelor încheiate.
Persoanele juridice trebuie sa mentina clasificarea datoriilor pe termen lung purtatoare de dobânda
în aceasta categorie, chiar si atunci când acestea sunt exigibile în 12 luni de la data bilantului, daca:
(a) termenul initial a fost pentru o perioada mai mare de 12 luni; si
(b) exista un acord de refinantare sau de reesalonare a platilor, care este încheiat înainte ca situatiile
financiare anuale sa fie autorizate pentru depunere.
Atunci când suma de rambursat pentru datorii este mai mare decât suma primita, diferenta se
înregistreaza într-un cont de activ. Aceasta se prezinta în bilant ca o corectie a împrumutului din emisiunea
de obligatiuni, iar în notele explicative va fi prezentata distinct. Aceasta diferenta trebuie amortizata în mod
rezonabil, cel mai târziu pâna în momentul rambursarii datoriei.
- Împrumuturi din emisiuni de obligatiuni:
461 = 161
- Dobânzi datorate aferente împrumuturilor din emisiunea de obligatiuni:
666 = 168
- Rascumpararea obligatiunilor emise:
505 = 512, 531
- Anularea obligatiunilor rascumparate:
161 = 505
- Plata dobânzilor:
168 = 512
- Înregistrarea primei de rambursare aferente împrumuturilor din emisiuni de obligatiuni cu prima de
rambursare:
169 = 161
- Trecerea pe cheltuieli a primelor de rambursare:
686 = 169
- Credite bancare pe termen lung primite:
512 = 162
- Dobânzi datorate aferente creditelor bancare pe termen lung:
666 = 168
- Rambursarea creditelor bancare pe termen lung:
162 = 512
- Plata dobânzilor:
168 = 512
Leasing financiar (locatar)
- Primirea bunului în leasing:
212, 213 = 167
- Dobânda aferenta:
471 = 168
- Înregistrarea facturii pentru rata scadenta:
% = 404
- rata scadenta 167
- dobânda aferenta 168
- cheltuiala cu dobânda:
666 = 471
ACTIVE IMOBILIZATE
Activele imobilizate reprezinta bunurile si valorile destinate sa serveasca o perioada îndelungata în
activitatea persoanei juridice fara scop patrimonial, care nu se consuma la prima utilizare. Contabilizarea
imobilizarilor se tine pe urmatoarele categorii: imobilizari necorporale, imobilizari corporale si imobilizari
financiare.
Imobilizari necorporale
Un activ necorporal este un activ identificabil nemonetar, fara suport material si detinut pentru
utilizare în procesul de productie sau furnizare de bunuri sau servicii, pentru a fi închiriat tertilor sau pentru
scopuri administrative.
Un activ necorporal trebuie recunoscut în bilant daca se estimeaza ca va genera beneficii pentru
persoana juridica fara scop patrimonial si costul activului poate fi evaluat în mod credibil. Beneficiile
viitoare reprezinta potentialul de a contribui, direct sau indirect, la fluxul de numerar sau de echivalente de
numerar catre persoana juridica fara scop patrimonial. Potentialul poate fi unul productiv, fiind parte a
activitatilor de exploatare ale persoanei juridice fara scop patrimonial.
În cadrul imobilizarilor necorporale se cuprind:
- cheltuielile de constituire;
- cheltuielile de dezvoltare;
- concesiunile, brevetele, licentele, marcile comerciale si alte drepturi si valori similare;
- fondul comercial;
- alte imobilizari necorporale; si
- imobilizarile necorporale în curs.
Cu exceptia fondului comercial, toate categoriile de imobilizari necorporale se evidentiaza în
contabilitate distinct pentru activitatile fara scop patrimonial si activitatile economice.
Cheltuielile de constituire sunt cheltuielile ocazionate de înfiintarea sau dezvoltarea persoanei juridice fara
scop patrimonial (taxe si alte cheltuieli de înscriere, cheltuieli privind emisiunea si vânzarea de obligatiuni,
cheltuieli de prospectare a pietei, de publicitate si alte cheltuieli de aceasta natura, legate de înfiintarea si
extinderea activitatii persoanei juridice fara scop patrimonial). O persoana juridica fara scop patrimonial
poate imobiliza cheltuielile de constituire. În aceasta situatie, suma reflectata în contul de imobilizari
necorporale trebuie amortizata potrivit legii, iar elementele de natura cheltuielilor de constituire se prezinta
detaliat în notele explicative.
 Cheltuielile de dezvoltare - Dezvoltarea este aplicarea rezultatelor cercetarii sau a altor cunostinte,
în scopul realizarii de produse sau servicii noi sau îmbunatatite substantial, înaintea stabilirii productiei de
serie sau utilizarii.
Exemple de activitati de dezvoltare sunt:
a) proiectarea, constructia si testarea productiei intermediare sau folosirea intermediara a prototipurilor si
modelelor;
b) proiectarea uneltelor si matritelor care implica tehnologie noua;
c) proiectarea, constructia si operarea unei uzine pilot care nu este fezabila din punct de vedere economic
pentru productia pe scara larga; si
d) proiectarea, constructia si testarea unei alternative alese pentru aparatele, produsele, procesele, sistemele
sau serviciile noi sau îmbunatatite.
Amortizarea cheltuielilor de dezvoltare se efectueaza conform legislatiei în vigoare. În masura în
care cheltuielile de constituire si de dezvoltare nu au fost amortizate complet, nu este permisa distribuirea
excedentelor/profiturilor, daca suma rezervelor disponibile pentru distribuire si a excedentelor/profiturilor
reportate nu este cel putin egala cu suma cheltuielilor neamortizate, cu exceptia situatiei în care legislatia
nu prevede altfel.
Concesiunile, brevetele, licentele, marcile comerciale si alte drepturi si valori similare, aportate,
achizitionate sau dobândite pe alte cai, se înregistreaza în conturile de imobilizari necorporale la valoarea
de aport (justa), costul de achizitie sau costul de productie, dupa caz. Amortizarea concesiunilor, brevetelor,
licentelor, marcilor comerciale si altor drepturi si valori similare se efectueaza conform legislatiei în
vigoare.
Fondul comercial apare de regula la consolidare si reprezinta diferenta dintre costul de achizitie si
valoarea justa, la data tranzactiei, a partii din activele nete achizitionate de catre o persoana juridica fara
scop patrimonial. În cazul în care fondul comercial este tratat ca un activ - ca urmare a achizitiei actiunilor
unei societati, se au în vedere urmatoarele prevederi:
a) valoarea fondului comercial achizitionat trebuie amortizata sistematic; si
b) perioada de amortizare nu trebuie sa depaseasca durata de viata utila.
În cadrul altor imobilizari necorporale se înregistreaza programele informatice create de unitate
sau achizitionate de la terti, pentru necesitatile proprii de utilizare, precum si alte imobilizari necorporale.
Valoarea programelor informatice se amortizeaza conform legislatiei în vigoare. Imobilizarile necorporale
în curs reprezinta imobilizarile necorporale neterminate pâna la sfârsitul perioadei, evaluate la costul de
productie, respectiv costul de achizitie. Cheltuielile ulterioare efectuate cu un activ necorporal dupa
cumpararea sau finalizarea sa se înregistreaza în conturile de cheltuieli atunci când sunt efectuate.
Cheltuielile ulterioare vor majora costul activului necorporal atunci când este probabil ca aceste cheltuieli
vor permite activului sa genereze beneficii viitoare peste performanta prevazuta initial si pot fi evaluate
credibil.
Un activ necorporal trebuie prezentat în bilant la cost, mai putin amortizarea cumulata aferenta si
provizioanele cumulate din depreciere. Valoarea amortizabila a unui activ necorporal trebuie sa fie alocata
sistematic de-a lungul duratei sale de viata utila.
Un activ necorporal trebuie scos din evidenta la cedare sau casare, atunci când nici un beneficiu
viitor nu mai este asteptat din utilizarea sa ulterioara. Câstigurile, respectiv pierderile, care apar o data cu
încetarea utilizarii sau iesirea unui activ necorporal se determina ca diferenta între veniturile generate de
iesirea activului si valoarea sa neamortizata, inclusiv cheltuielile ocazionate de cedarea acestuia, si trebuie
recunoscute ca venit, respectiv cheltuiala, în contul rezultatului exercitiului.
Imobilizari corporale
Un activ corporal trebuie recunoscut în bilant daca se estimeaza ca va genera beneficii pentru persoana
juridica fara scop patrimonial si costul activului poate fi evaluat în mod credibil.
Imobilizarile corporale sunt active care:
a) sunt detinute de o persoana juridica fara scop patrimonial pentru a fi utilizate în productia proprie de
bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate tertilor sau pentru a fi folosite în scopuri
administrative;
b) sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an; si
c) au valoarea mai mare decât limita prevazuta de reglementarile legale în vigoare.
În cadrul imobilizarilor corporale se cuprind:
- terenuri si amenajari de terenuri;
- constructii;
- instalatii tehnice, mijloace de transport, animale si plantatii;
- mobilier, aparatura birotica, echipamente de protectie a valorilor umane si materiale si alte active
corporale;
- imobilizari corporale în curs.
Toate categoriile de imobilizari corporale se evidentiaza în contabilitate, distinct pentru activitatile
fara scop patrimonial si activitatile economice.
Contabilitatea sintetica a imobilizarilor corporale se tine pe categorii, iar contabilitatea analitica se
tine pe fiecare obiect de evidenta prin care se întelege obiectul singular sau complexul de obiecte cu toate
dispozitivele si accesoriile acestuia, destinat sa îndeplineasca în mod independent, în totalitate, o functie
distincta. Imobilizarile corporale detinute în baza unui contract de leasing se evidentiaza în contabilitate în
functie de natura contractului de leasing.
Contabilitatea terenurilor se tine distinct pe doua categorii: terenuri si amenajari de terenuri. În
contabilitatea analitica, terenurile pot fi evidentiate pe urmatoarele grupe: terenuri agricole, silvice, terenuri
fara constructii, terenuri cu zacaminte, terenuri cu constructii si altele.
În cadrul imobilizarilor corporale sunt evidentiate în mod distinct imobilizarile corporale în curs.
Imobilizarile corporale în curs reprezinta investitiile neterminate efectuate în regie proprie sau în
antrepriza. Acestea se evalueaza la costul de productie, respectiv de achizitie. Imobilizarile corporale în
curs se trec în categoria imobilizarilor finalizate dupa receptia, darea în folosinta sau punerea în functiune a
acestora, dupa caz.
O imobilizare corporala recunoscuta ca activ trebuie evaluata initial la costul sau determinat
potrivit regulilor de evaluare. Cheltuielile ulterioare aferente unei imobilizari corporale trebuie recunoscute,
de regula, drept cheltuieli în perioada în care au fost efectuate. Costul reparatiilor efectuate la imobilizarile
corporale, în scopul asigurarii utilizarii continue a acestora, trebuie recunoscut ca o cheltuiala în perioada în
care este efectuata. În situatia unei modernizari care conduce la obtinerea de beneficii suplimentare, aceasta
se recunoaste ca o componenta a
activului. O imobilizare corporala trebuie prezentata în bilant la cost, mai putin amortizarea cumulata
aferenta si provizioanele cumulate din depreciere. Valoarea amortizabila a unei imobilizari corporale este
egala cu valoarea sa contabila si trebuie înregistrata în mod sistematic pe parcursul duratei de viata utila a
activului. Amortizarea se stabileste prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare a
imobilizarilor corporale. Amortizarea imobilizarilor corporale se calculeaza pe baza unui plan de
amortizare, de la data punerii acestora în functiune si pâna la recuperarea integrala a valorii lor de intrare,
conform duratelor de viata utila si conditiilor de utilizare a acestora. Amortizarea imobilizarilor corporale
concesionate, închiriate sau în locatie de gestiune se calculeaza si se înregistreaza în contabilitate de catre
persoana juridica ce le are în proprietate.
Persoanele juridice fara scop patrimonial amortizeaza imobilizarile corporale utilizând, dupa caz,
unul din urmatoarele regimuri de amortizare:
(a) amortizarea lineara, care consta în repartizarea uniforma a valorii de intrare a imobilizarilor corporale
pe toata durata de viata utila stabilita a acestora;
(b) amortizarea degresiva, care presupune multiplicarea cotelor de amortizare lineara cu coeficientii
prevazuti de lege;
(c) amortizarea accelerata, constând în calcularea, în exercitiul financiar în care imobilizarile corporale
intra în activul persoanei juridice fara scop patrimonial, a unei amortizari în limita prevazuta de lege din
valoarea de intrare a acestora. În exercitiile urmatoare, amortizarea se calculeaza dupa regimul amortizarii
lineare.
Amortizarea aferenta imobilizarilor corporale se înregistreaza în contabilitate ca o cheltuiala.
Terenurile nu se amortizeaza.
O imobilizare corporala trebuie scoasa din evidenta la cedare sau casare, atunci când nici un
beneficiu viitor nu mai este asteptat din utilizarea sa ulterioara. Câstigurile, respectiv pierderile obtinute în
urma casarii sau cedarii unei imobilizari corporale trebuie determinate ca diferenta între veniturile generate
de cedare si valoarea sa neamortizata, inclusiv cheltuielile ocazionate de cedarea acesteia si trebuie
recunoscute ca venit, respectiv cheltuiala, în contul rezultatului exercitiului.
În cazul distrugerii totale sau partiale a unor imobilizari corporale, creantele sau sumele
compensatorii încasate de la terti, legate de acestea, precum si achizitionarea sau constructia ulterioara de
active noi sunt operatiuni economice distincte si trebuie înregistrate ca atare pe baza documentelor
justificative. Astfel, deprecierea activelor se evidentiaza la momentul constatarii acesteia, iar dreptul de a
încasa compensatiile se evidentiaza conform contabilitatii de angajamente.
 Exemple de asemenea compensatii pot fi înregistrate în urmatoarele situatii:
- sume platite de societatile de asigurare pentru deprecierea sau pierderea unor imobilizari corporale,
cauzata de exemplu, de dezastre naturale sau furt;
- indemnizatii acordate, de guvern, în schimbul unor imobilizari corporale, de exemplu terenuri care au fost
expropriate.
Imobilizarile corporale pot fi supuse reevaluarii, caz în care sunt prezentate în bilant la valoarea
reevaluata si nu la costul lor istoric. Reevaluarea acestora se face la valoarea justa. Valoarea justa se
determina pe baza unor evaluari efectuate, de regula, de evaluatori autorizati.
În cazul în care, ulterior recunoasterii initiale ca activ, valoarea unui active imobilizat este determinata pe
baza reevaluarii activului respectiv, valoarea rezultata din reevaluare va fi atribuita activului, în locul
costului de achizitie/costului de productie sau al oricarei alte valori atribuite înainte acelui activ. În astfel de
cazuri, regulile privind amortizarea se vor aplica activului având în vedere valoarea acestuia, determinata în
urma reevaluarii.
Elementele dintr-o clasa de imobilizari corporale sunt reevaluate simultan pentru a se evita
reevaluarea selectiva si raportarea în situatiile financiare anuale a unor valori care sunt o combinatie de
costuri si valori calculate la date diferite. Daca un activ imobilizat este reevaluat, toate celelalte active din
clasa din care face parte trebuie reevaluate, cu exceptia situatiei când nu exista nici o piata activa pentru
acel activ.
O clasa de imobilizari corporale este o grupare de active de aceeasi natura si utilizari similare,
aflate în exploatarea unei persoane juridice. Exemple de astfel de clase sunt urmatoarele: terenuri; cladiri;
masini si echipamente; nave; aeronave etc.
Daca un activ dintr-o clasa de active reevaluate nu poate fi reevaluat din cauza ca nu exista piata
activa pentru acel activ, activul trebuie prezentat în bilant la cost, mai putin amortizarea cumulata si
pierderile din depreciere cumulate.
O piata activa este o piata unde sunt îndeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
a) elementele comercializate sunt omogene;
b) pot fi gasiti în permanenta cumparatori si vânzatori interesati; si
c) preturile sunt cunoscute de catre public.
Daca valoarea justa a unei imobilizari corporale reevaluate nu mai poate fi determinata prin
referinta la o piata activa, valoarea activului prezentata în bilant trebuie sa fie valoarea sa reevaluata la data
ultimei reevaluari, din care se scad amortizarea si provizioanele pentru depreciere cumulate.
Daca rezultatul reevaluarii este o crestere fata de valoarea contabila neta, atunci aceasta se trateaza
ca o crestere a rezervei din reevaluare din cadrul capitalurilor proprii, daca nu a existat o descrestere
anterioara recunoscuta ca o cheltuiala aferenta acelui activ sau ca un venit care sa compenseze cheltuiala cu
descresterea recunoscuta anterior la acel activ.
Daca rezultatul reevaluarii este o descrestere a valorii contabile nete, atunci aceasta se trateaza ca
o cheltuiala cu întreaga valoare a deprecierii, daca în rezerva din reevaluare nu este înregistrata o suma
referitoare la acel activ (surplus din reevaluare) sau ca o scadere a rezervei din reevaluare din cadrul
capitalurilor proprii, cu minimul dintre valoarea acelei rezerve si valoarea descresterii, iar eventuala
diferenta ramasa neacoperita se înregistreaza ca o cheltuiala.
Imobilizari financiare
În cadrul imobilizarilor financiare se cuprind:
- titlurile de participare;
- interesele de participare detinute;
- alte titluri imobilizate;
- creantele imobilizate.
Titlurile de participare reprezinta drepturile sub forma de actiuni si alte titluri cuvenit variabil
detinute în capitalul unor unitati patrimoniale, a caror detinere pe o perioada îndelungata este considerata
utila acesteia. Interesele de participare reprezinta drepturi detinute în capitalul unei societati comerciale.
Contabilitatea creantelor imobilizate se tine pe urmatoarele categorii: creante legate de participatii,
respectiv titlurile de participare si interesele de participare, împrumuturi acordate pe termen lung si alte
creante imobilizate.
Creantele legate de participatii reprezinta acele creante ale persoanei juridice rezultate din
acordarea de împrumuturi societatilor la care detine titluri de participare/interese de participare. În conturile
de împrumuturi pe termen lung se înregistreaza sumele acordate tertilor în baza unor contracte pentru care
unitatea percepe dobânzi, potrivit legii. La alte creante imobilizate se cuprind garantiile, depozitele si
cautiunile depuse de unitate la terti.
Imobilizarile financiare recunoscute ca activ se evalueaza la costul de achizitie sau valoarea
determinata prin contractul de achizitie a acestora. Cheltuielile accesorii privind achizitionarea
imobilizarilor financiare se înregistreaza direct în cheltuielile de exploatare ale exercitiului.
O imobilizare financiara trebuie prezentata în bilant la valoarea contabila, mai putin provizioanele
pentru depreciere cumulate. Pentru deprecierea imobilizarilor financiare se constituie provizioane pentru
depreciere, ca diferenta între valoarea de intrare a acestora si valoarea justa stabilita cu ocazia inventarierii.
1.Intrarea imobilizarilor
- Imobilizari necorporale si corporale achizitionate de la terti pentru activitatile fara scop patrimonial:
% = 404
201,203,205,208,
211, 212, 213, 214
- Imobilizari necorporale si corporale achizitionate de la terti pentru activitatile economice:
% = 404
201, 203, 205, 207,
208, 211, 212, 213,
214, 231, 4426
- Imobilizari necorporale în curs realizate pe cont propriu pentru activitatile economice:
233 = 721
- Imobilizari necorporale în curs receptionate pentru activitatile economice:
% = 233, 721
203, 205, 208
- Imobilizari corporale în curs realizate pe cont propriu pentru activitatile economice
231 = 722
- Imobilizari corporale în curs receptionate pentru activitatile economice:
% = 231, 722
211, 212, 213, 214
- Imobilizari financiare achizitionate:
%= 269
261 la 265
- Platile efectuate pentru imobilizarile financiare achizitionate:
269 = %
512, 531
- Titluri primite ca urmare a participarii în natura la capitalul social al unei societati comerciale:
%= 211, 212, 213, 214
261 la 265
281
- Diferente dintre valoarea titlurilor primite si valoarea neamortizata a imobilizarilor corporale:
%= 106
261 la 265
- Titluri primite ca urmare a reinvestirii dividendelor:

%= 761
261 la 265
2.Amortizarea imobilizarilor necorporale si corporale:
681 = %
280, 281
3. Creante imobilizate
- Împrumuturi pe termen lung si dobânzi aferente acordate societatilor comerciale la care se detin
participatii:
267 = %
512, 531, 763
- Încasarea creantelor si dobânzilor aferente legate de participatii:
% = 267
512, 531
- Garantii depuse si alte creante imobilizate la dispozitia tertilor:
267 = %
512, 531
- Restituirea garantiilor depuse si a altor creante imobilizate:
% = 267
512, 531
4. Leasing financiar (locator)
- Predarea bunurilor în regim de leasing financiar:
267 = %
212, 213
- Dobânda aferenta:
267 = 472
- Facturarea ratelor si dobânzilor scadente:
411 = %
706, 267
- Înregistrarea la venituri a dobânzii facturate:
472 = 766
- Diminuarea creantei cu cota-parte din veniturile facturate:
658 = 267
5. Iesirea imobilizarilor
- Vânzarea imobilizarilor necorporale privind activitatile economice:
461 = 758
- Valoarea amortizata a imobilizarilor necorporale privind activitatile economice, scoase din evidenta:
280 = %
203, 205, 208
- Valoarea neamortizata a imobilizarilor necorporale privind activitatile economice, scoase din evidenta:
658 = %
203, 205, 208
- Vânzarea imobilizarilor corporale privind activitatile fara scop patrimonial si activitatile economice:
461 = %
738, 758
- Vânzarea imobilizarilor corporale cu plata în rate:
461 = %
738, 758, 472
- Valoarea amortizata a imobilizarilor corporale privind activitatile fara scop patrimonial si activitatile
economice, scoase din evidenta:
281 = %
211, 212, 213, 214
- Valoarea neamortizata a imobilizarilor corporale privind activitatile fara scop patrimonial si activitatile
economice, scoase din evidenta:
658 = %
211, 212, 213, 214
- Vânzarea imobilizarilor financiare:
461 = 764
- Scoaterea din evidenta a imobilizarilor financiare:
% = 261 la 265
- cu diferenta dintre 106 valoarea titlurilor cedate si valoarea neamortizata a imobilizarilor corporale
aportate
- cu diferenta dintre 664 valoarea de înregistrare a titlurilor si valoarea înregistrata în contul 1068
STOCURI
Stocurile sunt active circulante:
a) detinute pentru a fi vândute pe parcursul desfasurarii normale a activitatii;
b) în curs de productie în vederea vânzarii în aceleasi conditii ca mai sus; sau
c) sub forma de materii prime, materiale si alte consumabile ce urmeaza a fi folosite în procesul de
productie sau pentru prestarea de servicii. În cadrul stocurilor se cuprind:
 - materiile prime, care participa direct la fabricarea produselor si se regasesc în produsul finit integral sau
partial, fie în starea lor initiala, fie transformata;
- materialele consumabile (materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, piese de schimb,
seminte si materiale de plantat, furaje si alte materiale consumabile), care participa sau ajuta la procesul de
fabricatie sau de exploatare fara a se regasi, de regula, în produsul finit;
- materialele de natura obiectelor de inventar;
- produsele, respectiv:
_ semifabricatele, prin care se întelege produsele al caror proces tehnologic a fost terminat într-o sectie
(faza de fabricatie) si care trec în continuare în procesul tehnologic al altei sectii (faze de fabricatie) sau se
livreaza tertilor;
_ produsele finite, adica produsele care au parcurs în întregime fazele procesului de fabricatie si nu mai au
nevoie de prelucrari ulterioare în cadrul unitatii, putând fi depozitate în vederea livrarii sau expediate direct
clientilor;
_ produsele reziduale reprezentând rebuturile, materialele recuperabile sau deseurile;
- animalele si pasarile, respectiv animalele nascute si cele tinere de orice fel (vitei, miei, purcei, mânji si
altele) în vederea cresterii si folosirii lor pentru productie (lâna, lapte si blana etc.), reproductie, munca,
reprezentatie (spectacole), expunere (în parcuri si gradini zoologice), animalele si pasarile la îngrasat pentru
a fi valorificate, precum si coloniile de albine;
- marfurile, respectiv bunurile pe care unitatea le cumpara în vederea revânzarii sau produsele predate spre
vânzare magazinelor proprii;
- ambalajele, care includ ambalajele refolosibile, achizitionate sau fabricate, destinate produselor vândute si
care în mod temporar pot fi pastrate de terti, cu obligatia restituirii în conditiile prevazute în contracte;
- productia în curs de executie, care reprezinta productia care nu a trecut prin toate fazele (stadiile) de
prelucrare, prevazute în procesul tehnologic, precum si produsele nesupuse probelor si receptiei tehnice sau
necompletate în întregime. În cadrul productiei în curs de executie se cuprind, de asemenea, lucrarile si
serviciile, precum si studiile în curs de executie sau neterminate.
În cadrul stocurilor se includ si bunurile aflate în custodie, pentru prelucrare sau în consignatie la
terti, care se înregistreaza distinct în contabilitate pe categorii de stocuri. Contabilitatea analitica a
stocurilor se tine distinct pentru activitatile fara scop patrimonial si activitatile economice.
Potrivit art. 12 din Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata, detinerea, cu orice titlu, de bunuri
materiale, titluri de valoare, numerar si alte drepturi si obligatii, precum si efectuarea de operatiuni
economice, fara sa fie înregistrate în contabilitate, sunt interzise. În aplicarea acestor prevederi este necesar
sa se asigure:
a) receptionarea tuturor bunurilor materiale intrate în unitate si înregistrarea lor la locurile de depozitare.
Bunurile materiale primite pentru prelucrare, în custodie sau în consignatie se receptioneaza si înregistreaza
distinct ca intrari în gestiune. În contabilitate, valoarea acestor bunuri se înregistreaza în conturi în afara
bilantului;
b) în situatia unor decalaje între aprovizionarea si receptia bunurilor care se dovedesc a fi în mod cert în
proprietatea unitatii, se procedeaza astfel:
- bunurile sosite fara factura se înregistreaza ca intrari în gestiune atât la locul de depozitare cât si în
contabilitate, pe baza receptiei si a documentelor însotitoare;
- bunurile sosite si nereceptionate se înregistreaza distinct în contabilitate ca intrare în gestiune;
c) în cazul unor decalaje între vânzarea si livrarea bunurilor, acestea se înregistreaza ca iesiri din unitate,
nemaifiind considerate proprietatea acesteia, astfel:
- bunurile vândute si nelivrate se înregistreaza distinct în gestiune, iar în contabilitate în conturi în afara
bilantului;
- bunurile livrate, dar nefacturate, se înregistreaza ca iesiri din gestiune atât la locurile de depozitare, cât si
în contabilitate, pe baza documentelor care confirma iesirea din gestiune potrivit legii;
d) bunurile aprovizionate sau vândute cu clauze privind dreptul de proprietate se înregistreaza la intrari si,
respectiv, la iesiri, atât în gestiune, cât si în contabilitate, potrivit contractelor încheiate.
Costul stocurilor trebuie sa cuprinda toate costurile aferente achizitiei si prelucrarii, precum si alte
costuri suportate pentru a aduce stocurile în forma si în locul în care se gasesc.
Materiile prime si materialele consumabile care sunt reînnoite în mod constant si a caror valoare globala
este de importanta secundara pentru persoana juridica, pot fi trecute în activ la o cantitate si o valoare
nemodificate, atunci când acestea nu se modifica semnificativ.
 Costul stocurilor care nu sunt de obicei fungibile si al acelor bunuri sau servicii produse si
destinate unor comenzi distincte trebuie determinat prin identificarea specifica a costurilor individuale.
Bunurile fungibile sunt bunuri de orice natura care nu se pot distinge în mod substantial unele de altele.
Identificarea specifica a costului presupune atribuirea costurilor specifice elementelor
identificabile ale stocurilor. Acest tratament contabil este adecvat pentru acele elemente care fac obiectul
unei comenzi distincte, indiferent daca au fost cumparate sau produse. Identificarea specifica nu poate fi
folosita în cazurile în care stocurile cuprind un numar mare de elemente, care sunt de regula fungibile.
În functie de specificul activitatii, pentru determinarea costului pot fi folosite, de asemenea,
metoda costului standard, în activitatea de productie sau metoda pretului cu amanuntul, în comertul cu
amanuntul.
Costul standard ia în considerare nivelurile normale ale materialelor si consumabilelor, manoperei,
eficientei si capacitatii de productie. Aceste niveluri trebuie revizuite periodic si ajustate, daca este necesar,
în functie de conditiile existente la un moment dat. Diferentele de pret fata de costul de achizitie sau de
productie trebuie evidentiate distinct în contabilitate, fiind recunoscute în costul activului.
Repartizarea diferentelor de pret asupra valorii bunurilor iesite si asupra stocurilor se efectueaza
cu ajutorul unui coeficient care se calculeaza astfel:

Soldul initial al Diferente de pret aferente

diferentelor de pret + intrarilor în cursul perioadei,
cumulat de la
începutul anului

Coeficient de = ___________________________________ x 100

repartizare Soldul initial al Valoarea intrarilor
în cursul
stocurilor la pret + perioadei la pret de înregistrare,
de înregistrare
cumulat de la începutul anului

Acest coeficient se înmulteste cu valoarea bunurilor iesite din gestiune la prêt de înregistrare, iar
suma rezultata se înregistreaza în conturile corespunzatoare în care au fost înregistrate bunurile iesite.
Coeficientii de repartizare a diferentelor de pret pot fi calculati la nivelul conturilor sintetice de gradul I si
II, prevazute în planul de conturi, pe grupe sau categorii de stocuri.
La sfârsitul perioadei, soldurile conturilor de diferente se cumuleaza cu soldurile conturilor de stocuri, la
pret de înregistrare, astfel încât aceste conturi sa reflecte valoarea stocurilor la costul de achizitie, respectiv
de productie, dupa caz.
Diferentele de pret astfel stabilite la receptia bunurilor respective se înregistreaza proportional atât
asupra valorii bunurilor iesite, cât si asupra stocurilor.
Metoda pretului cu amanuntul este folosita în comertul cu amanuntul pentru a determina costul
stocurilor de articole numeroase si cu miscare rapida, care au marje similare si pentru care nu este practic sa
se foloseasca alta metoda. Costul bunurilor vândute este calculat prin deducerea valorii marjei brute din
pretul de vânzare al stocurilor. Orice modificare a pretului de vânzare presupune recalcularea marjei brute.
La iesirea din gestiune a stocurilor si altor active fungibile, acestea se evalueaza si înregistreaza în
contabilitate prin aplicarea uneia din metodele mentionate mai jos:
a) metoda primul intrat - primul iesit - FIFO;
b) metoda costului mediu ponderat - CMP;
c) metoda ultimul intrat - primul iesit - LIFO.
Potrivit metodei "primul intrat - primul iesit" (FIFO), bunurile iesite din gestiune se evalueaza la
costul de achizitie (sau de productie) al primei intrari (lot). Pe masura epuizarii lotului, bunurile iesite din
gestiune se evalueaza la costul de achizitie (sau de productie) al lotului urmator, în ordine cronologica.
Metoda "costului mediu ponderat" (CMP) presupune calcularea costului fiecarui element pe baza
mediei ponderate a costurilor elementelor similare aflate în stoc la începutul perioadei si a costului
elementelor similare produse sau cumparate în timpul perioadei. Media poate fi calculata periodic sau dupa
fiecare receptie.
 Potrivit metodei "ultimul intrat - primul iesit" (LIFO), bunurile iesite din gestiune se evalueaza la
costul de achizitie (sau de productie) al ultimei intrari (lot). Pe masura epuizarii lotului, bunurile iesite din
gestiune se evalueaza la costul de achizitie (sau de productie) al lotului anterior, în ordine cronologica.
Metoda aleasa trebuie aplicata cu consecventa pentru elemente similare de natura stocurilor si a
activelor fungibile de la un exercitiu financiar la altul. Daca, în situatii exceptionale, administratorii decid
sa schimbe metoda pentru un anumit element de stocuri sau alte active fungibile, în notele explicative
trebuie sa se prezinte urmatoarele informatii:
- motivul schimbarii metodei; si
- efectele sale asupra rezultatului.
O persoana juridica trebuie sa utilizeze aceleasi metode de determinare a costului pentru toate
stocurile care au natura si utilizare similare. Pentru stocurile cu natura sau utilizare diferita, folosirea unor
metode diferite de calcul al costului poate fi justificata.
Productia în curs de executie se determina prin inventarierea productiei neterminate la sfârsitul
perioadei, prin metode tehnice de constatare a gradului de finalizare sau a stadiului de efectuare a
operatiilor tehnologice si evaluarea acesteia la costurile de productie.
Contabilitatea stocurilor se tine cantitativ si valoric sau numai valoric, prin folosirea inventarului
permanent sau a inventarului intermitent. În conditiile folosirii inventarului permanent, în contabilitate se
înregistreaza toate operatiunile de intrare si iesire, ceea ce permite stabilirea si cunoasterea în orice moment
a stocurilor, atât cantitativ, cât si valoric.
Inventarul intermitent consta în stabilirea iesirilor si înregistrarea lor în contabilitate pe baza
inventarierii stocurilor la sfârsitul perioadei. În acest caz, iesirile se determina ca diferenta între valoarea
stocului initial plus valoarea intrarilor si valoarea stocului final, determinat pe baza inventarierii.
Activele de natura stocurilor nu trebuie reflectate în bilant la o valoare mai mare decât valoarea ce
se poate obtine prin utilizarea sau vânzarea lor. În acest scop, valoarea stocurilor se diminueaza pâna la
valoarea realizabila neta, prin constituirea unui provizion pentru depreciere.
- Achizitionarea de stocuri pentru activitatile fara scop patrimonial:
___________________ ________
% = 401
301,302,303
361,381
___________________ ________
- Stocuri primite cu titlu gratuit pentru activitatile fara scop patrimonial:
___________________ ________
% = 731, 733
301,302,303,
361, 381
___________________ ________
- Stocuri rezultate din dezmembrarea imobilizarilor din activitatile fara scop patrimonial:
___________________ ________
% = 739
301,302,303
___________________ ________
- Plusuri de natura stocurilor pentru activitatile fara scop patrimonial, constatate la inventariere:
- materii prime ___________________ ________
301 = 601
___________________ ________
- materiale consumabile ___________________ ________
302 = 602
___________________ ________
- materiale de natura obiectelor de inventar
___________________ ________
303 = 603
___________________ ________
- animale si pasari ___________________ ________
361 = 739
___________________ ________
- ambalaje ___________________ ________
381 = 608
___________________ ________
- Achizitionarea de stocuri pentru activitatile economice:
___________________ ________
% = 401
301, 302, 303
361, 371
381, 4426
___________________ ________
- Productia, lucrarile, serviciile în curs de executie si produsele obtinute din productia proprie la finele
perioadei:
___________________ ________
% = 711
331, 332, 341, 345
346, 348, 361, 368
___________________ ________
- Reluarea productiei, lucrarilor si serviciilor în curs de executie, la începutul perioadei:
___________________ ________
711 = %
331, 332
___________________ ________
- Retinerea din productie proprie a produselor finite ca materii prime, materiale, marfuri sau ambalaje:
___________________ ________
% = 345
301, 302, 303,
371, 381
___________________ ________
- Stocuri primite cu titlu gratuit pentru activitatile economice:
___________________ ________
% = 758
301, 302, 303,
361, 371, 381
___________________ ________
- Plusuri de natura stocurilor pentru activitatile economice, constatate la inventariere:
- materii prime ___________________ ________
301 = 601
___________________ ________
- materiale consumabile ___________________ ________
302 = 602
___________________ ________
- materiale de natura obiectelor de inventar
___________________ ________
303 = 603
___________________ ________
- produse ___________________ ________
% = 711
341, 345,
346, 348
___________________ ________
- animale si pasari ___________________ ________
% = 711
361, 368
___________________ ________
- marfuri ___________________ ________
371 = 607
 ___________________ ________
- ambalaje ___________________ ________
381 = 608
___________________ ________
- Consum de materii prime si minusurile de inventar:
___________________ ________
601 = 301
___________________ ________
- Consum de materiale consumabile si minusurile de inventar:
________
602 = 302
___________________ ________
- Consum de materiale de natura obiectelor de inventar si minusurile de inventar:
___________________ ________
603 = 303
___________________ ________
- Minusuri de inventar la animale si pasari:
- achizitionate ___________________ ________
606 = %
361, 368
___________________ ________
- din productie proprie ___________________ ________
711 = %
361, 368
___________________ ________
- Scaderea din evidenta a marfurilor vândute, minusurile de inventar si evidentierea adaosului comercial si
a taxei pe valoarea adaugata neexigibila aferenta: ___________________ ________
% = 371
607, 378, 4428
___________________ ________
- Minusuri de inventar la ambalaje:
___________________ ________
608 = 381, 388
___________________ ________
- Minusuri de inventar la produse:
___________________ ________
711 = %
341, 345, 346, 348
___________________ ________
- Imputarea lipsurilor persoanelor vinovate:
___________________ ________
% = 758
428, 461
___________________ ________
- Vânzarea catre terti a stocurilor:
___________________ ________
411 = 701 la 708
___________________ ________
- Concomitent scoaterea din evidenta a stocurilor vândute:
- produse finite, semifabricate, produse reziduale
___________________ ________
711 = %
341, 345, 346
___________________ ________
___________________ ________
- marfuri
 607 = 371
___________________ ________
___________________ ________
- ambalaje
608 = 381
___________________ ________

TERTI
Contabilitatea tertilor asigura evidenta datoriilor si creantelor unitatii în relatiile cu furnizorii,
clientii, personalul, asigurarile sociale, bugetul statului si bugetele locale, unitatile din cadrul grupului,
debitorii si creditorii diversi.
În contabilitatea furnizorilor si clientilor se înregistreaza operatiunile privind cumpararile,
respectiv livrarile de marfuri si produse, lucrarile executate si serviciile prestate, precum si alte operatiuni
efectuate. Avansurile acordate furnizorilor, precum si cele primite de la clienti se înregistreaza în
contabilitate în conturi distincte.
Operatiunile privind vânzarile/cumpararile de bunuri, executarile de lucrari si prestarile de servicii
efectuate pe baza efectelor comerciale se înregistreaza în contabilitate în conturile corespunzatoare de
efecte de platit sau de primit, dupa caz.
Efectele comerciale scontate neajunse la scadenta se înregistreaza într-un cont în afara bilantului si
se mentioneaza în notele explicative. Efectele comerciale trebuie sa îndeplineasca conditiile de forma si
fond prevazute de reglementarile în vigoare, fara de care validitatea lor poate fi contestata sau anulata.
Potrivit art. 7 alin. 2 din Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata, creantele si datoriile
persoanei juridice fara scop patrimonial se înregistreaza în contabilitate la valoarea lor nominala.
Creantele si datoriile în devize se înregistreaza în contabilitate atât în lei, la cursul de schimb în
vigoare la data efectuarii operatiunilor, cât si în devize.
Operatiunile în valuta trebuie înregistrate în momentul recunoasterii initiale în moneda de
raportare, aplicându-se sumei în valuta cursul de schimb dintre moneda de raportare si moneda straina, la
data efectuarii tranzactiei.
Potrivit art. 15 din Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata, contabilitatea furnizorilor si
clientilor, a celorlalte datorii si creante, se tine pe categorii, precum si pe fiecare persoana fizica sau
juridica. În acest sens, în contabilitatea analitica, furnizorii si clientii se grupeaza astfel: interni si externi,
iar în cadrul acestora, pe termene de plata, respectiv de încasare. În cadrul conturilor de furnizori si clienti,
se grupeaza distinct datoriile si creantele rezultate din tranzactiile cu clauze de rezerva de proprietate. De
asemenea, în contabilitatea analitica se grupeaza distinct clientii si
furnizorii la care persoana juridica detine participatii.
Creantele incerte se înregistreaza distinct în contabilitate.
- Decontarea pe baza de efecte comerciale a datoriilor fata de furnizori:
___________________ ________
401 = 403
___________________ ________
- Decontarea pe baza de efecte comerciale a datoriilor fata de furnizorii de imobilizari:
___________________ ________
404 = 405
___________________ ________
- Achitarea furnizorilor:
___________________ ________
401, 404 = %
512, 513,
531, 541,
542
___________________ ________
- Avansuri acordate furnizorilor:
___________________ ________
409 = %
512, 513, 531
___________________ ________
- Decontarea avansurilor acordate furnizorilor:
___________________ ________
401 = 409
___________________ ________
sau
___________________ ________
404 = %
232, 234
___________________ ________
- Diferente favorabile de curs valutar rezultate în urma lichidarii datoriilor în valuta:
- activitati fara scop patrimonial ___________________ ________
401 = 739
___________________ ________
- activitati economice ___________________ ________
401 = 765
___________________ ________
- Vânzarea produselor:
a) în cazul în care s-au întocmit facturi
___________________ ________
411 = %
701, 702,
703, 704,
705, 707,
708, 4427
___________________ ________
b) în cazul în care nu s-au întocmit facturi
___________________ ________

418 = %
701, 702,
703, 704,
705, 707,
708, 4428
___________________ ________
- Emiterea facturilor pentru operatiunile evidentiate anterior în contul 418 "Clienti
- facturi de întocmit":
___________________ ________
411 = 418
___________________ ________
Concomitent, se înregistreaza taxa pe valoarea adaugata colectata:
___________________ ________
4428 = 4427
___________________ ________
- Diferente nefavorabile de curs valutar rezultate în urma lichidarii creantelor în valuta:
___________________ ________
% = 411
512, 665
___________________ ________
- Diferente favorabile de curs valutar rezultate în urma lichidarii creantelor în valuta:
___________________ ________
512 = %
411, 765
___________________ ________
- Avansuri primite de la clienti:
___________________ ________
% = 419
 512, 531
___________________ ________
- Decontarea avansurilor:
___________________ ________
419 = 411
___________________ ________
- Încasarea sumelor datorate primite de clienti:
___________________ ________
% = 411
512, 531
__________________ ________
- Acceptarea efectelor comerciale de încasat:
___________________ ________
413 = 411
___________________ ________
- Primirea efectelor comerciale:
___________________ ________
511 = 413
___________________ ________
- Încasarea efectelor comerciale:
___________________ ________
512 = 511
___________________ ________
- Scoaterea din evidenta a clientilor incerti:
___________________ ________
654 = 411
___________________ ________
- Reactivarea clientilor scosi din evidenta:
___________________ ________
411 = 754
___________________ ________
Contabilitatea decontarilor cu personalul cuprinde drepturile salariale, sporurile, adaosurile,
premiile din fondul de salarii, indemnizatiile pentru concediile de odihna, precum si cele pentru
incapacitate temporara de munca, platite din fondul de salarii si alte drepturi în bani si/sau în natura
datorate de unitate personalului pentru munca prestata si care se suporta, potrivit reglementarilor în vigoare,
din fondul de salarii.
În contabilitate se înregistreaza distinct alte drepturi si avantaje care, potrivit reglementarilor în vigoare, nu
se suporta din fondul de salarii (masa calda, alimente antidot etc.), repartizarea din profitul net realizat,
aprobata de adunarea generala, pentru participarea salariatilor la rezultatul activitatilor economice, precum
si avansurile acordate potrivit legii.
Repartizarile efectuate din profit nu trebuie recunoscute ca datorie la data bilantului. În acest sens,
sumele reprezentând participarea salariatilor la rezultatul activitatilor economice sunt evidentiate în
rezultatul reportat, urmând ca, dupa aprobarea de catre adunarea generala a acestei destinatii, sa fie
reflectate în contul corespunzator de datorii.
Drepturile de personal neridicate în termenul legal se înregistreaza într-un cont distinct, pe
persoane. Retinerile din salariile personalului pentru cumparari cu plata în rate, chirii sau pentru alte
obligatii ale salariatilor, datorate tertilor (popriri, pensii alimentare si altele), se efectueaza numai în baza
unor titluri executorii sau ca urmare a unor relatii contractuale. Sumele datorate si neachitate personalului
(concediile de odihna si alte drepturi de personal), respectiv eventualele sume ce urmeaza a fi încasate de la
acesta, se înregistreaza ca alte datorii si creante în legatura cu personalul.
Contabilitatea decontarilor privind asigurarile sociale cuprinde obligatiile pentru contributia la
asigurari sociale si la constituirea fondului pentru ajutorul de somaj. Eventualele sume datorate sau care
urmeaza a se încasa în perioadele urmatoare, aferente exercitiului financiar în curs, se înregistreaza ca alte
datorii si creante sociale.
- Salarii datorate personalului:
___________________ ________
 641 = 421
___________________ ________
- Retineri din salarii:
___________________ ________
421 = %
425, 427,
428, 431,
437, 444
___________________ ________
- Virarea retinerilor catre terti:
___________________ ________
427 = %
512, 513, 531
___________________ ________
- Plata avansurilor cuvenite:
___________________ ________
425 = %
512, 531
___________________ ________
- Achitarea salariilor nete datorate personalului:
___________________ ________
421 = %
512, 531
___________________ ________
- Evidentierea salariilor si altor drepturi de personal neridicate:
___________________ ________

% = 426
421, 423, 424
___________________ ________
- Achitarea drepturilor de personal neridicate:
___________________ ________
426 = %
512, 531
___________________ ________
- Evidentierea ajutoarelor materiale:
___________________ ________
431 = 423
___________________ ________
- Retineri din ajutoare materiale:
___________________ ________
423 = %
425, 427,
428, 444
___________________ ________
- Achitarea sumelor nete reprezentând ajutoare materiale:
___________________ ________
423 = %
512, 531
___________________ ________
- Drepturile de participare a salariatilor la profit:
___________________ ________
117 = 424
___________________ ________
- Impozitul aferent participarii salariatilor la profit:
___________________ ________
 424 = 444
___________________ ________
- Plata drepturilor cuvenite din participarea salariatilor la profit:
___________________ ________
424 = %
512, 531
___________________ ________
- Prescrierea drepturilor de personal neridicate:
___________________ ________
426 = %
739, 758
___________________ ________
- Contributia unitatii la asigurarile sociale si la bugetul asigurarilor pentru somaj:
___________________ ________
645 = %
431, 437
___________________ ________
- Virarea sumelor datorate bugetului asigurarilor sociale si bugetului asigurarilor pentru somaj:
___________________ ________
% = 512
431, 437
___________________ ________
În cadrul decontarilor cu bugetul statului si fondurile speciale se cuprind: impozitul pe profit, taxa
pe valoarea adaugata, impozitul pe venit, subventiile de primit si alte impozite, taxe si varsaminte asimilate.
Impozitul pe profit se stabileste de catre persoanele juridice fara scop patrimonial care desfasoara activitati
economice, potrivit reglementarilor în vigoare.
Impozitul pe profit de plata trebuie recunoscut ca datorie în limita sumei neplatite.
Daca suma platita depaseste suma datorata, surplusul trebuie recunoscut drept
creanta.
Taxa pe valoarea adaugata datorata bugetului de stat se stabileste lunar, pe baza de decont, ca
diferenta între valoarea taxei exigibile aferente bunurilor livrate sau serviciilor prestate (TVA colectata) si a
taxei deductibile pentru cumpararile de bunuri si servicii (TVA deductibila). În situatia în care exista
decalaje între faptul generator de TVA si exigibilitatea acesteia, totalul TVA se înregistreaza într-un cont
distinct, denumit TVA neexigibila care, pe masura ce devine exigibila, se trece la TVA colectata, respectiv
la TVA deductibila. De asemenea, în contul de TVA
neexigibila se înregistreaza si TVA deductibila sau colectata, pentru livrari de bunuri si prestari de servicii
pentru care nu au sosit sau nu s-au întocmit facturile. Diferenta de taxa, în plus sau în minus, între TVA
colectata si TVA deductibila se înregistreaza în conturi distincte (TVA de plata, respectiv TVA de
recuperat) si se regularizeaza în conditiile legii.
Impozitul pe venituri de natura salariilor, ce se înregistreaza în contabilitate, cuprinde totalul
impozitelor individuale, calculate asupra veniturilor impozabile lunare ale personalului unitatii, precum si
impozitul retinut din drepturile banesti acordate colaboratorilor de orice fel, potrivit legii.
La alte impozite, taxe si varsaminte datorate bugetului de stat sau bugetelor locale se cuprind:
accizele, impozitul pe cladiri, impozitul pe terenuri, taxa asupra mijloacelor de transport, taxe pentru
folosirea terenurilor proprietate de stat si alte impozite si taxe. Acestea se defalca în contabilitatea analitica
pe feluri de impozite, taxe si varsaminte datorate bugetului de stat sau bugetelor locale.
Subventiile primite sau de primit de catre persoana juridica se înregistreaza în contabilitate într-un
cont distinct.
- Evidentierea impozitului pe profit datorat:
___________________ ________
691 = 441
___________________ ________
- Virarea la bugetul statului a impozitului datorat:
___________________ ________
441 = 512
___________________ ________
- Deducerea taxei pe valoarea adaugata deductibila din taxa pe valoarea adaugata colectata:
- când taxa pe valoarea adaugata deductibila este mai mica decât taxa pe
valoarea adaugata colectata:
4427 = %
4426, 4423
- când taxa pe valoarea adaugata deductibila este mai mare decât taxa pe
valoarea adaugata colectata:
% = 4426
4427, 4424
___________________ ________
- Virarea lunara a taxei pe valoarea adaugata de plata:
___________________ ________
4423 = 512
___________________ ________
- Încasarea sau compensarea taxei pe valoarea adaugata de recuperat:
___________________ ________
% = 4424
512, 4423
___________________ ________
- Evidentierea taxei pe valoarea adaugata deductibila:
- achizitii interne ___________________ ________
4426 = 401, 404
___________________ ________
- achizitii din import ___________________ ________
4426 = 512
___________________ ________
- Taxa pe valoarea adaugata aferenta cumpararilor, devenita exigibila:
___________________ ________
4426 = 4428
___________________ ________
- Evidentierea taxei pe valoarea adaugata colectata aferenta vânzarilor:
___________________ ________
% = 4427
411, 531
___________________ ________
- Taxa pe valoarea adaugata aferenta vânzarilor, devenita exigibila:
___________________ ________
4428 = 4427
___________________ ________
- Suportarea pe cheltuieli a taxei pe valoarea adaugata deductibila conform prevederilor legale (ex. suma
determinata prin prorata):
___________________ ________
635 = 4426
___________________ ________
- Achitarea impozitelor si taxelor:
___________________ ________
4423, 444, 446 = %
447, 448 512, 513
dupa caz
___________________ ________
- Evidentierea altor impozite si taxe datorate (ex. impozitul pe cladiri, impozitul pe terenuri, taxe de timbru
etc.) :
___________________ ________
635 = 446
___________________ ________
- Evidentierea datoriilor catre alte organisme publice:
___________________ ________
635 = 447
___________________ ________
- Alte datorii fata de bugetul statului (amenzi, majorari, penalitati etc.) :
___________________ ________
658 = 448
___________________ ________
- Sumele datorate de bugetul statului unitatii:
___________________ ________
448 = %
739, 758, 791
___________________ ________
- Încasarea de la bugetul statului a sumelor cuvenite:
__________________ ________
512 = 448
___________________ ________
- Plata catre bugetul statului a sumelor datorate:
___________________ ________
448 = 512
___________________ ________
Contabilitatea decontarilor în cazul unitatilor de grup cuprinde operatiile care se înregistreaza
reciproc si în aceeasi perioada de gestiune, atât în contabilitatea unitatii debitoare, cât si a celei creditoare,
apartinând aceluiasi grup, si, de asemenea, conturile coparticipantilor referitoare la operatiunile efectuate în
comun, în cazul asocierilor în participatie.
Debitele provenite din avansuri de trezorerie nedecontate, din distribuiri de uniforme si
echipamente de lucru, precum si debitele provenite din pagube materiale, amenzile si penalitatile stabilite
în baza unor hotarâri ale instantelor judecatoresti, si alte creante fata de personalul unitatii se înregistreaza
ca alte creante în legatura cu personalul.
Creantele fata de alte persoane fizice sau juridice se înregistreaza în conturile de debitori diversi.
Sumele datorate de unitate unor terte persoane juridice sau fizice, altele decât personalul propriu, furnizorii
si clientii-creditori, se înregistreaza în contul de creditori diversi.
Operatiunile care nu pot fi înregistrate direct în conturile corespunzatoare, pentru care sunt
necesare clarificari ulterioare, se înregistreaza, provizoriu, într-un cont distinct. Sumele înregistrate în acest
cont trebuie clarificate de catre persoana juridica într-un termen de cel mult trei luni de la data constatarii.
Diferentele de curs valutar ce apar cu ocazia decontarii creantelor si datoriilor în valuta la cursuri
diferite fata de cele la care au fost înregistrate initial pe parcursul perioadei sau fata de cele la care au fost
raportate în situatiile financiare anuale anterioare trebuie recunoscute ca venituri sau cheltuieli în perioada
în care apar.
O diferenta de curs valutar apare când exista o modificare a cursului de schimb între data
efectuarii tranzactiei si data decontarii oricaror elemente monetare ce rezulta dintr-o tranzactie în valuta.
Atunci când tranzactia este decontata în decursul aceluiasi exercitiu financiar în care a si survenit,
întreaga diferenta de curs valutar este recunoscuta în acel exercitiu financiar. Atunci când tranzactia este
decontata într-un exercitiu financiar ulterior, diferenta de curs valutar recunoscuta în fiecare exercitiu
financiar, ce intervine pâna în exercitiul decontarii, este determinata tinând seama de modificarea cursurilor
de schimb, survenita în cursul fiecarui asemenea exercitiu financiar.
Cheltuielile efectuate si veniturile realizate în perioada curenta, dar care privesc perioadele sau
exercitiile financiare urmatoare, se înregistreaza distinct în contabilitate, la cheltuieli în avans, respectiv
venituri în avans. În aceste conturi se înregistreaza, în principal, urmatoarele cheltuieli si venituri: chiriile,
abonamentele si alte cheltuieli efectuate anticipat, respectiv veniturile din chirii, abonamente si alte venituri
aferente perioadelor sau exercitiilor financiare urmatoare. Deoarece rezultatul se stabileste lunar,
delimitarea acestor venituri si cheltuieli se efectueaza lunar.
Pentru deprecierea creantelor din conturile de clienti, decontari în cadrul grupului si debitori, cu
ocazia inventarierii la sfârsitul exercitiului financiar, se constituie provizioane pe seama cheltuielilor.
- Virari de sume catre unitati din cadrul grupului:
- virarea sumelor
___________________ ________
 451 = 512
___________________ ________
- încasarea sumelor ___________________ ________
512 = 451
___________________ ________
- Dobânzi de încasat aferente împrumuturilor acordate unitatilor din cadrul
grupului:
___________________ ________
451 = %
734, 766
___________________ ________
- Dobânzi datorate unitatilor din cadrul grupului:
___________________ ________
666 = 451
___________________ ________
- Contributii si cotizatii datorate, potrivit statutului:
___________________ ________
655 = 451, 462
___________________ ________
- Evidentierea veniturilor transferate coparticipantilor din operatiuni în participatie, precum si primirea de
la coparticipanti a cheltuielilor rezultate din operatiuni în participatie, privind activitatile economice :
___________________ ________
% = 458
701 la 786
601 la 686
___________________ ________
- Încasarea sumelor de la coparticipanti:
___________________ ________
% = 458
512, 531
___________________ ________
- Evidentierea cheltuielilor transferate coparticipantilor si a veniturilor primite prin transfer de la acestia
pentru operatiuni în participatie, privind activitatile economice:
___________________ ________
458 = %
601 la 686
701 la 786
___________________ ________
- Plata sumelor cuvenite coparticipantilor:
___________________ ________
458 = %
512, 531
___________________ ________
- Cote-parti datorate potrivit statutului:
___________________ ________
656 = 481
___________________ ________
- Plata sumelor catre subunitati sau unitate:
___________________ ________
481 = %
512, 513, 531
___________________ ________
- Încasarea sumelor de la subunitati sau unitate:
___________________ ________
% = 481
512, 513, 531
___________________ ________
- Valoarea debitelor reactivate:
___________________ ________
461 = 754
___________________ ________
- Lipsuri de valori imputate tertilor:
___________________ ________
461 = 758
___________________ ________
- Lichidarea debitelor prin încasare sau scazute din evidenta ca insolvabile:
___________________ ________
% = 461
512, 513, 531, 658
___________________ ________
- Evidentierea dividendelor de încasat din plasarea disponibilitatilor rezultate din activitatile fara scop
patrimonial:
___________________ ________
461 = 734
___________________ ________
- Disponibilitati intrate în cont, neidentificate:
___________________ ________
% = 473
512, 513
___________________ ________
- Sume restituite de unitate în urma clarificarii:
___________________ ________
473 = %
512, 513
___________________ ________
- Diferente de curs valutar rezultate cu ocazia evaluarii debitorilor diversi în valuta la închiderea
exercitiului financiar sau la decontare:
- nefavorabile ___________________ ________
665 = 461
___________________ ________
- favorabile ___________________ ________
461 = 765
___________________ ________
- Sume încasate de la creditori diversi si necuvenite:
___________________ ________
% = 462
512, 513, 531
___________________ ________
- Lichidarea datoriilor fata de creditorii diversi:
___________________ ________
462 = %
512, 513, 531
___________________ ________
- Diferente de curs valutar rezultate cu ocazia evaluarii creditorilor diversi în valuta la închiderea
exercitiului financiar sau la decontare:
- nefavorabile ___________________ ________

665 = 462
___________________ ________
- favorabile ___________________ ________
462 = 765
___________________ ________
ELEMENTE DE TREZORERIE
Contabilitatea trezoreriei asigura evidenta existentei si miscarii titlurilor de plasament,
disponibilitatilor în conturi la banci/casierie, creditelor bancare pe termen scurt si altor valori de trezorerie.
Titlurile de plasament reprezinta actiunile achizitionate, obligatiunile emise si rascumparate,
obligatiunile achizitionate si alte titluri de plasament achizitionate în vederea realizarii unui câstig într-un
termen scurt. La intrarea în unitate, titlurile de plasament se evalueaza la costul de achizitie, prin care se
întelege pretul de cumparare, sau la valoarea stabilita potrivit contractelor. Cheltuielile accesorii de
cumparare a titlurilor de plasament, cum sunt comisioanele si alte cheltuieli similare, se înregistreaza direct
în cheltuielile exercitiului.
Conturile la banci cuprind: valorile de încasat, cum sunt cecurile si efectele comerciale depuse la
banci, disponibilitatile în lei si valuta, cecurile unitatii, creditele bancare pe termen scurt, precum si
dobânzile aferente disponibilitatilor si creditelor acordate de banci în conturile curente. Sumele virate sau
depuse la banci ori prin mandat postal, pe baza de documente prezentate persoanei juridice si neaparute
înca în extrasele de cont, se înregistreaza într-un cont distinct. Conturile curente la banci se dezvolta în
analitic pe fiecare banca. Dobânzile de încasat, aferente disponibilitatilor aflate în conturi la banci, se
înregistreaza distinct în contabilitate, fata de cele de platit, aferente creditelor acordate de banci în conturile
curente, precum si cele aferente creditelor bancare pe termen scurt.
Dobânzile de platit si cele de încasat, aferente exercitiului financiar în curs, se înregistreaza la
cheltuieli financiare, respectiv venituri financiare.
Contabilitatea disponibilitatilor aflate în banci/casierie, precum si a miscarii acestora, ca urmare a
încasarilor si platilor efectuate, se tine distinct în lei si în valuta. Contabilitatea disponibilitatilor în valuta
aflate în conturi la banci, în casierie, precum si a acreditivelor în valuta, se tine distinct pentru activitatile
fara scop patrimonial si activitatile economice. Operatiunile privind încasarile si platile în valuta se
înregistreaza în contabilitate la cursul zilei, comunicat de Banca Nationala a României.
La încheierea exercitiului financiar, diferentele de curs valutar rezultate din evaluarea
disponibilitatilor în valuta si altor valori de trezorerie, cum sunt titlurile de stat în valuta, acreditivele si
depozitele pe termen scurt în valuta la cursul de schimb de la aceasta data si cursul de schimb de la data
înregistrarii în contabilitate, se înregistreaza în conturile de venituri sau cheltuieli din diferente de curs
valutar, dupa caz, distinct pentru activitatile fara scop patrimonial si activitatile economice.
În vederea achitarii unor obligatii fata de furnizori, persoanele juridice pot solicita deschiderea de
acreditive la banci, în lei sau în valuta, în favoarea acestora. Sumele depuse la banci, precum si sumele în
numerar, puse la dispozitia personalului sau a tertilor, în vederea efectuarii unor plati în favoarea persoanei
juridice, se înregistreaza în contabilitate în conturi distincte.
În contul de viramente interne se înregistreaza transferurile de disponibilitati banesti între
conturile la banci, precum si între conturile la banci si casieria persoanei juridice. Înregistrarea în
contabilitate a operatiunilor financiare în lei sau în valuta se efectueaza cu respectarea regulamentului
operatiunilor de casa, a regulamentelor emise de Banca Nationala a României si a altor reglementari emise
în acest scop.
Pentru deprecierea titlurilor de plasament, la sfârsitul exercitiului financiar, cu ocazia inventarierii
se constituie provizioane pe seama cheltuielilor. În perioadele urmatoare, la sfârsitul fiecarui exercitiu
financiar sau la iesirea din unitate a titlurilor de plasament, provizioanele constituite se suplimenteaza,
diminueaza sau anuleaza, dupa caz.
- Ridicari de numerar de la banca:
___________________ ________
581 = %
512, 513
___________________ ________
___________________ ________
531 = 581
___________________ ________
- Depuneri de numerar la banca:
___________________ ________
581 = 531
___________________ ________
___________________ ________
% = 581
 512, 513
___________________ ________
- Acordarea avansurilor de trezorerie:
___________________ ________
542 = 531
___________________ ________
- Decontarea avansurilor de trezorerie:
___________________ ________
% = 542
301 la 388, 401
404, 531, 601 la
628, 4426
___________________ ________
- Evidentierea dobânzilor de platit aferente exercitiului:
___________________ ________
666 = 518
___________________ ________
- Achitarea dobânzilor datorate:
___________________ ________
518 = 512
___________________ ________
- Evidentierea dobânzilor de încasat aferente disponibilitatilor aflate în conturi la banci:
___________________ ________
518 = %
734, 766
___________________ ________
- Încasarea dobânzilor aferente disponibilitatilor în conturi la banci:
___________________ ________
512 = %
518, 734, 766
___________________ ________
- Cumpararea de timbre postale, tichete si bilete de calatorie si alte valori:
___________________ ________
532 = 401
___________________ ________
- Deschiderea acreditivelor în favoarea tertilor:
___________________ ________
581 = 512
___________________ ________
___________________ ________
541 = 581
___________________ ________
- Utilizarea acreditivelor:
___________________ ________
% = 541
_________________ 401, 404
___________________ ________
- Achizitionarea investitiilor financiare pe termen scurt:
___________________ ________
%= 509, 512, 531
503, 505, 506, 508
___________________ ________
- Anularea obligatiunilor emise si rascumparate:
___________________ ________
161 = 505
___________________ ________
- Vânzarea investitiilor financiare pe termen scurt:
- în situatia obtinerii unui câstig financiar: ___________________
________
________
- în situatia înregistrarii unei pierderi financiare: ___________________
________
% = %
461,664
503, 506,508
___________________
________
- Sume încasate reprezentând credite bancare pe termen scurt:
___________________ ________
512 = 519
___________________ ________
- Dobânzi datorate aferente creditelor bancare pe termen scurt:
___________________ ________
666 = 519
___________________ ________
- Restituirea creditelor bancare pe termen scurt si a dobânzilor aferente:
___________________ ________
519 = 512
___________________ ________
VENITURI SI CHELTUIELI
În categoria veniturilor se includ atât sumele sau valorile încasate sau de încasat în nume propriu
din activitati curente, cât si câstigurile din orice alte surse. Câstigurile reprezinta cresteri ale beneficiilor
economice care pot aparea sau nu ca rezultat din activitatea curenta, dar nu difera ca natura de veniturile
din aceasta activitate.
Activitatile curente sunt orice activitati desfasurate de o persoana juridica fara scop patrimonial, ca
parte integranta a obiectului sau de activitate, precum si activitatile conexe acestora.
Elementele extraordinare sunt veniturile sau cheltuielile rezultate din evenimente sau tranzactii ce
sunt clar diferite de activitatile curente si care, prin urmare, nu se asteapta sa se repete într-un mod frecvent
sau regulat, de exemplu exproprieri sau dezastre naturale.
Contabilitatea veniturilor persoanei juridice fara scop patrimonial se tine distinct pe feluri de
activitati, respectiv activitati fara scop patrimonial, activitati cu destinatie speciala, activitati economice, iar
în cadrul acestora pe categorii de venituri, dupa natura lor, care se grupeaza astfel:
1) venituri din activitatile fara scop patrimonial, care cuprind: venituri din cotizatiile membrilor si
contributiile banesti sau în natura ale membrilor si simpatizantilor, venituri din taxele de înregistrare
stabilite potrivit legislatiei în vigoare, donatii, sponsorizari, dobânzile si dividendele obtinute din plasarea
disponibilitatilor rezultate din activitatea fara scop patrimonial, venituri pentru care se datoreaza impozit pe
spectacole, resurse obtinute de la buget, venituri din actiuni întâmplatoare realizate de organizatii
sindicale/patronale, utilizate în scop social sau profesional, potrivit statutului de organizare si functionare,
venituri exceptionale rezultate din cedarea activelor corporale aflate în proprietatea persoanelor juridice
fara scop patrimonial, altele decât cele care sunt sau au fost folosite în activitatea economica, alte venituri
din activitatile fara scop patrimonial.
2) venituri cu destinatie speciala, potrivit legii
3) venituri din activitatile economice
a) venituri din exploatare, care cuprind:
- venituri din vânzarea produselor, marfurilor, lucrarilor executate si serviciilor prestate;
- venituri din variatia stocurilor, reprezentând variatia în plus (crestere) sau în minus (reducere) dintre
valoarea la cost de productie efectiv a stocurilor de produse si productie în curs de la sfârsitul perioadei si
valoarea stocurilor initiale ale produselor si productiei în curs, neluând în calcul provizioanele pentru
depreciere constituite.
Variatia stocurilor de produse finite si în curs de executie pe parcursul perioadei reprezinta o
corectie a cheltuielilor de productie pentru a reflecta faptul ca fie productia a marit nivelul stocurilor, fie
vânzarile suplimentare au redus nivelul stocurilor.
 Veniturile din productia stocata se înscriu, alaturi de celelalte venituri, în contul rezultatului
exercitiului, cu semnul plus (sold creditor) sau minus (sold debitor):
- veniturile din productia de imobilizari, reprezentând costul lucrarilor si cheltuielilor efectuate de unitate
pentru ea însasi, care se înregistreaza ca active imobilizate corporale si necorporale;
- venituri din subventii de exploatare, reprezentând subventiile pentru acoperirea diferentelor de pret si
pentru acoperirea pierderilor, precum si alte subventii (finantarea activitatii de cercetare si alte finantari) de
care beneficiaza unitatea;
- alte venituri din exploatarea curenta, cuprinzând veniturile din creante recuperate si alte venituri din
exploatare;
b) venituri financiare, care cuprind:
- venituri din imobilizari financiare;
- venituri din investitii financiare pe termen scurt;
- venituri din creante imobilizate;
- venituri din investitii financiare cedate;
- venituri din diferente de curs valutar;
- venituri din dobânzi;
- venituri din sconturi obtinute; si
- alte venituri financiare.
Sumele colectate de persoana juridica în numele unor terte parti, inclusiv în cazul contractelor de
mandat sau comision, nu reprezinta venit din activitatea curenta. În aceasta situatie, veniturile din
activitatea curenta sunt reprezentate de comisioanele cuvenite.
Suma veniturilor rezultate dintr-o tranzactie este determinata, de obicei, printr-un acord între
vânzatorul si cumparatorul/utilizatorul activului, tinând cont de suma oricaror reduceri comerciale.
c) venituri extraordinare (de exemplu, daunele pretinse de detinatorii de polite în urma producerii unor
calamitati).
Venituri din vânzari de bunuri
În contabilitate, veniturile din vânzari de bunuri se înregistreaza în momentul predarii bunurilor
catre cumparatori, al livrarii lor pe baza facturii sau în alte conditii prevazute în contract, care atesta
transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor respective, catre clienti. Veniturile din vânzarea
bunurilor se recunosc în momentul în care sunt îndeplinite urmatoarele conditii:
- persoana juridica a transferat cumparatorului riscurile si avantajele semnificative ce decurg din
proprietatea asupra bunurilor;
- persoana juridica nu mai gestioneaza bunurile vândute la nivelul la care ar fi facut-o, în mod normal, în
cazul detinerii în proprietate a acestora si nici nu mai detine controlul efectiv asupra lor; si
- veniturile si, respectiv, cheltuielile ocazionate de tranzactie pot fi cuantificate.
Veniturile din prestarea de servicii se înregistreaza în contabilitate pe masura efectuarii acestora.
Veniturile din dobânzi si redevente se recunosc astfel:
- dobânzile se recunosc periodic, în mod proportional, pe masura generarii venitului respectiv, pe baza
contabilitatii de angajamente;
- redeventele se recunosc pe baza contabilitatii de angajamente, conform contractului.
Veniturile din reluarea provizioanelor se evidentiaza distinct în functie de natura acestora.
Diminuarea sau anularea provizioanelor constituite se efectueaza prin înregistrarea la venituri în
cazul în care nu se mai justifica mentinerea provizioanelor constituite, respectiv are loc realizarea riscului
sau cheltuiala devine exigibila.
Cifra de afaceri neta cuprinde sumele provenind din vânzarea de bunuri si prestarea de servicii ce
intra în categoria activitatilor curente ale persoanei juridice, dupa scaderea reducerilor comerciale, a taxei
pe valoarea adaugata si a altor impozite si taxe aferente. Cifra de afaceri, în sensul prezentelor reglementari,
se calculeaza prin însumarea veniturilor rezultate din livrarile de bunuri, executarea de lucrari si prestarea
de servicii si alte venituri din exploatare, mai putin rabaturile, remizele si alte reduceri acordate clientilor.
Cheltuielile unitatii reprezinta valorile platite sau de platit, aferente activitatilor fara scop
patrimonial, activitatilor cu destinatie speciala, potrivit legii si activitatilor economice, pentru:
- consumuri de stocuri, lucrari executate si servicii prestate de care beneficiaza unitatea;
- cheltuieli cu personalul;
- executarea unor obligatii legale sau contractuale etc.
În cadrul cheltuielilor exercitiului financiar se cuprind, de asemenea, amortizarile si provizioanele
constituite.
 Contabilitatea cheltuielilor se tine pe feluri de cheltuieli, dupa natura lor, astfel:
a) cheltuieli de exploatare, care cuprind:
- cheltuieli cu materiile prime si materialele consumabile; costul de achizitie al materialelor de natura
obiectelor de inventar consumate; costul de achizitie al materialelor nestocate, trecute direct asupra
cheltuielilor; contravaloarea energiei si apei consumate; valoarea animalelor si pasarilor; costul marfurilor
vândute si al ambalajelor;
- cheltuieli cu lucrarile si serviciile executate de terti; redevente, locatii de gestiune si chirii; prime de
asigurare; studii si cercetari; cheltuieli cu alte servicii executate de terti (colaboratori); comisioane si
onorarii; cheltuieli de protocol, reclama si publicitate; transportul de bunuri si personal; deplasari, detasari
si transferari; cheltuieli postale si taxe de telecomunicatii, servicii bancare si altele;
- cheltuieli cu personalul (salariile, asigurarile si protectia sociala si alte cheltuieli cu personalul, suportate
de persoana juridica);
- alte cheltuieli de exploatare (pierderi din creante si debitori diversi; despagubiri, amenzi si penalitati;
donatii si alte cheltuieli similare; cheltuieli privind activele cedate si alte operatii de capital etc.);
b) cheltuieli financiare, care cuprind: pierderi din creante legate de participatii; cheltuieli privind investitiile
financiare cedate; diferentele nefavorabile de curs valutar; dobânzile privind exercitiul financiar în curs;
sconturile acordate clientilor; pierderi din creante de natura financiara si altele;
c) cheltuieli extraordinare (calamitati si alte evenimente extraordinare).
Cheltuielile cu amortizarile si provizioanele, precum si cheltuielile cu impozitul pe profit si alte
impozite, calculate potrivit legii, se evidentiaza distinct, în functie de
natura lor.
În cadrul categoriilor de cheltuieli dupa natura lor, conturile de cheltuieli respective se dezvolta
obligatoriu în analitice distincte pe feluri de activitati, respectiv activitati fara scop patrimonial, activitati cu
destinatie speciala, potrivit legii, si activitati economice, iar în continuare se pot dezvolta în analitic în
functie de anumite reglementari sau potrivit nevoilor proprii.
Cheltuielile si veniturile determinate de operatiunile asocierilor în participatie se contabilizeaza
distinct de catre unul din asociati, conform prevederilor contractului de asociere. La sfârsitul perioadei de
raportare, cheltuielile si veniturile înregistrate pe naturi se transmit pe baza de decont fiecarui asociat în
vederea înregistrarii acestora în contabilitatea proprie.
Potrivit prezentelor norme, în contabilitate excedentul/profitul sau deficitul/pierderea se stabilesc
lunar, pe feluri de activitati, cumulat de la începutul anului. În acest sens, conturile de cheltuieli si conturile
de venituri în care se înregistreaza, în functie de natura lor, veniturile, respectiv, cheltuielile se închid,
provizoriu, prin rezultatul exercitiului. Rezultatul definitiv al exercitiului se stabileste anual si reprezinta
soldul final al contului de rezultate.
Repartizarea excedentului/profitului se înregistreaza în contabilitate pe destinatiile prevazute de
reglementarile legale în vigoare, cu aprobarea adunarii generale. Excedentul privind activitatile cu
destinatie speciala nu se repartizeaza.
Rezultatul exercitiului, respectiv excedentul/profitul sau deficitul/pierderea, se determina ca
diferenta între veniturile si cheltuielile exercitiului financiar, indiferent de data încasarii sau platii lor.
- Înregistrarea la sfârsitul perioadei a soldurilor debitoare ale conturilor de cheltuieli:
- activitati fara scop patrimonial: ___________________ ________
1201 =%
Conturile din
clasa 6
___________________ ________
- activitati economice: ___________________ ________
1202 = %
Conturile din
clasa 6
___________________ ________
- Înregistrarea la sfârsitul perioadei a soldurilor creditoare ale conturilor de venituri:
- activitati fara scop patrimonial: ___________________ ________
% = 1201
Conturile din
clasa 7
___________________ ________
- activitati economice: ___________________ ________
% = 1202
Conturile din
clasa 7
___________________ ________
132
- Deficitul realizat în exercitiul financiar precedent:
___________________ ________
117 = 120
___________________ ________
- Excedentul realizat în exercitiul financiar precedent, nerepartizat:
___________________ ________
120 = 117
___________________ ________
- Deficitul realizat în exercitiile financiare precedente, acoperit din excedentul exercitiului financiar curent
(exclusiv activitatile cu destinatie speciala):
___________________ ________
129 = 117
___________________ ________
- Excedentul realizat în exercitiul financiar precedent, repartizat pe destinatiile legale (exclusiv activitatile
cu destinatie speciala):
___________________ ________
120 = 129
___________________ ________
Drepturile si obligatiile, precum si unele bunuri care nu pot fi integrate în activul si pasivul unitatii
se înregistreaza în contabilitate în conturi în afara bilantului, denumite si conturi de ordine si evidenta. În
aceasta categorie se cuprind angajamente (giruri, cautiuni, garantii) acordate sau primite în relatiile cu tertii,
imobilizari corporale luate cu chirie, valori materiale primite spre prelucrare sau reparare, în pastrare sau
custodie, debitori scosi din activ, urmariti în continuare,
redevente, locatii de gestiune, chirii si alte datorii asimilate, efecte scontate neajunse la scadenta, precum si
alte valori.
3.2 Contabilitatea în partida simpla
Sistemul de contabilitate în partida simpla reprezinta ansamblul registrelor si documentelor
contabile care servesc la înregistrarea în contabilitate, în mod obligatoriu cronologic si sistematic, a
operatiunilor economice consemnate în documentele justificative.
Categoriile de persoane juridice fara scop patrimonial care pot organiza si conduce contabilitatea
în partida simpla sunt urmatoarele:
a) unitatile de cult;
b) asociatiile de proprietari;
c) asociatiile si fundatiile, cu exceptia celor care sunt recunoscute ca fiind de utilitate publica.
Asociatiile si fundatiile pot organiza si conduce contabilitatea în partida simpla numai cu avizul
directiilor generale ale finantelor publice judetene sau al administratiilor finantelor publice ale sectoarelor
municipiului Bucuresti, dupa caz, daca în cursul unui exercitiu financiar veniturile din orice sursa se
încadreaza sub plafonul de 30.000 euro. În situatia în care realizeaza venituri din orice sursa peste acest
plafon, ele sunt obligate ca începând cu exercitiul financiar urmator sa treaca la organizarea si conducerea
contabilitatii în partida dubla pe toata perioada de functionare a acestora.
Au obligatia de a organiza si de a conduce contabilitatea în partida simpla si persoanele juridice
fara scop patrimonial în al caror act de înfiintare exista prevederi exprese în acest sens.
Prevederile cap. 1 si 2 din Reglementarile contabile pentru persoanele juridice fara scop
patrimonial, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor nr. 1829/2003, se aplica în mod corespunzator si
de catre persoanele juridice fara scop patrimonial care organizeaza si conduc contabilitatea în partida
simpla.
Persoanele juridice fara scop patrimonial pot utiliza toate formularele prevazute în anexa normelor
metodologice privind organizarea si conducerea contabilitatii în partida simpla de catre persoanele juridice
fara scop patrimonial sau numai o parte din acestea, în functie de elementele specifice activitatii
desfasurate.
 În functie de necesitati, persoanele juridice fara scop patrimonial pot utiliza si alte formulare
stabilite prin ordin al ministrului finantelor. Asigurarea necesarului pentru aceste formulare se realizeaza de
catre fiecare persoana juridica fara scop patrimonial. Persoanele juridice fara scop patrimonial pot folosi si
alte formulare prevazute în mod expres de acte normative care reglementeaza activitati economice
specifice.
În conditiile utilizarii sistemelor informatice financiar-contabile este necesar sa fie respectate
Criteriile minimale privind programele informatice utilizate în domeniul financiar-contabil, prevazute de
Ordinul ministrului finantelor nr. 425/1998, cu modificarile ulterioare.
Persoanele juridice fara scop patrimonial care conduc contabilitatea în partida simpla nu
întocmesc bilant contabil. Pentru verificarea înregistrarii corecte în contabilitate a operatiunilor efectuate,
se întocmeste lunar "Situatia soldurilor elementelor de activ si de pasiv" (cod 14-6-30/d) pe baza datelor
înscrise si totalizate în fise si jurnale contabile.
Potrivit prevederilor art. 6 alin. (1) din Legea contabilitatii nr. 82/1991, Republicata, cu
modificarile si completarile ulterioare, precum si celorlalte prevederi legale referitoare la întocmirea si
utilizarea formularelor privind activitatea financiara si contabila, orice operatiune economica efectuata se
consemneaza într-un document care sta la baza înregistrarilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de
document justificativ. Înscrisurile care stau la baza înregistrarilor în contabilitate pot dobândi calitatea de
document justificativ numai în cazurile în care furnizeaza toate informatiile prevazute în normele legale.
Înscrierea datelor în documente se
face cu cerneala, cu pasta de pix, cu masina de scris sau cu ajutorul tehnicii de calcul, dupa caz.
În documentele justificative si în cele contabile nu sunt admise stersaturi sau alte asemenea procedee, si
nici lasarea de spatii libere între operatiunile înscrise în acestea. Erorile se corecteaza prin taierea cu o linie
a textului sau a cifrei gresite, pentru ca acestea sa poata fi citite, iar deasupra lor se scrie textul sau cifra
corecta. Corectarea se face pe toate exemplarele documentului justificativ si se confirma prin semnatura
persoanei care a întocmit documentul justificativ, mentionându-se si data efectuarii operatiunii de
corectare. În cazul documentelor justificative la care nu se admit corecturi, cum sunt cele pe baza carora se
primeste, se elibereaza sau se justifica numerarul, ori al altor documente pentru care normele de utilizare
prevad asemenea restrictii, documentul gresit se anuleaza si ramâne în carnetul respectiv (nu se detaseaza),
cu exceptia ordinului de deplasare (delegatie), pe baza caruia se primeste sau se restituie diferenta dintre
cheltuielile efective de deplasare si avansul acordat.
Operatiunile privind evidenta si gestionarea mijloacelor fixe, a valorilor materiale si banesti si a
altor valori ale persoanelor juridice fara scop patrimonial se considera valabile numai daca sunt justificate
cu documente originale, întocmite sau reconstituite potrivit prevederilor legale. În caz de pierdere,
sustragere sau distrugere a unor documente contabile si justificative persoanele juridice fara scop
patrimonial iau masuri de reconstituire a acestora în termen de cel mult 30 de zile de la constatare.
Contabilitatea operatiunilor de capital, a imobilizarilor, cu exceptia imobilizarilor corporale de
natura mijloacelor fixe, a tertilor si a trezoreriei se tine cu ajutorul Fisei pentru operatiuni diverse (cod 14-
6-22/c). Contabilitatea imobilizarilor corporale de natura mijloacelor fixe se tine cu ajutorul Fisei
mijlocului fix (cod 14-2-2). Contabilitatea stocurilor se tine cu ajutorul Fisei pentru valori materiale (cod
14-3-10/a).
Contabilitatea cheltuielilor se tine pe feluri de cheltuieli, dupa natura sau destinatia lor, dupa caz.
Pentru fiecare fel de cheltuiala se va întocmi o fisa pentru operatiuni diverse (cod 14-6-22/b), în care se vor
înregistra toate documentele în mod cronologic.
Contabilitatea veniturilor se tine pe feluri de venituri, dupa natura sau sursa lor, dupa caz. Pentru
fiecare fel de venit se întocmeste o fisa pentru operatiuni diverse (cod 14-6-22/b), în care se înregistreaza
toate documentele în mod cronologic.
În cadrul categoriilor de venituri si cheltuieli contabilitatea se tine în mod obligatoriu pe feluri de
activitati, respectiv activitati fara scop patrimonial si activitati economice, iar în continuare se pot dezvolta
în functie de anumite reglementari sau potrivit nevoilor proprii.
Persoanele juridice fara scop patrimonial platitoare de T.V.A. tin evidenta taxei pe valoarea
adaugata colectate cu ajutorul Jurnalului pentru vânzari (cod 14-6-12/a). În acest jurnal se înregistreaza, pe
baza de documente (facturi fiscale, bonuri de comanda-chitanta, monetare etc.), valoarea bunurilor livrate
si/sau a serviciilor prestate si taxa pe valoarea adaugata aferenta. Evidenta taxei pe valoarea adaugata
deductibile se tine cu ajutorul Jurnalului pentru cumparari (cod 14-6-17/b). În acest jurnal se înregistreaza,
pe baza de documente (facturi fiscale, bonuri de comandachitanta etc.), valoarea cumpararilor de bunuri
si/sau serviciilor prestate de terti si
taxa pe valoarea adaugata aferenta.
În conditiile în care se trece de la contabilitatea în partida dubla la contabilitatea în partida simpla,
soldurile din balanta de verificare a anului precedent vor fi preluate ca solduri initiale în fisele pentru
operatiuni diverse pentru exercitiul curent. În conditiile în care se trece de la contabilitatea în partida simpla
la contabilitatea în partida dubla, soldurile fiselor pentru operatiuni diverse de la data de 31 decembrie a
exercitiului financiar încheiat vor reprezenta soldurile initiale ale balantei de verificare pentru exercitiul
curent. Cenzorii au obligatia sa certifice
transpunerea corecta a soldurilor în cazurile mentionate mai sus. Contabilitatea în partida simpla la
persoanele juridice fara scop patrimonial se tine cu ajutorul urmatoarelor registre contabile obligatorii:
- Registrul-jurnal (cod 14-1-1/A);
- Registrul-inventar (cod 14-1-2).
Registrele de contabilitate se utilizeaza în stricta concordanta cu destinatia acestora si se prezinta
în mod ordonat si astfel completate încât sa permita în orice moment identificarea si controlul operatiunilor
contabile efectuate.
Registrul-jurnal (cod 14-1-1/A) si Registrul-inventar (cod 14-1-2) au regim de înregistrare la
organele fiscale. Acestea se numeroteaza, se snuruiesc si se parafeaza înainte de depunerea lor la organele
fiscale pentru înregistrare.
Registrul-jurnal (cod 14-1-1/A) serveste la înregistrarea operativa a tuturor operatiunilor
desfasurate, pe baza documentelor justificative. Operatiunile înregistrate în Registrul-jurnal se totalizeaza
atât lunar, cât si anual.
Registrul-inventar (cod 14-1-2) serveste la înregistrarea tuturor elementelor de activ si de pasiv,
grupate în functie de natura lor, inventariate potrivit normelor legale.
Persoanele juridice fara scop patrimonial au obligatia sa efectueze inventarierea generala a
patrimoniului în conformitate cu prevederile Normelor privind organizarea si efectuarea inventarierii
patrimoniului, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor nr. 2.388/1995.