Legea nr.

272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului

reprezintă un adevărat „Cod al protecţiei copilului” care garantează drepturile
acestuia şi libertăţi civile, sănătatea şi bunăstarea copilului, educaţia, activităţi
recreative şi culturale1.
Această lege reprezintă o lege – cadru, care devine norma generală în
materia protecţiei copilului, asigurând aplicarea principiilor acestei materii
domeniilor în care produce efecte.
Potrivit art.4 lit a) din Legea nr. 272/2004, prin copil se înţelege persoana
care nu a împlinit vârsta de 18 ani şi nu a dobândit capacitatea deplină de exerciţiu,
în condiţiile legii, legea cu privire la drepturile copilului nu arata, însă, din ce
moment beneficiază copilul de protecţie. Rezultă că, în principiu, el beneficiază de
protecţie de la naştere.
Potrivit legii, în România, ca şi în alte sisteme de drept, nu există încă
dispoziţii speciale având ca scop protejarea copilului înainte de naştere, deşi în
practică şi doctrina de drept comparat s-au ridicat probleme legate de dreptul la
avort, de dreptul de a realiza investigaţii medicale asupra fetusului sau de
răspunderea părinţilor sau a terţilor pentru prejudicii cauzate copilului înainte de
naştere.
Copilul beneficiază de protecţie specială până la dobândirea capacităţii
depline de exerciţiu. La cererea tânărului, exprimată după dobândirea capacităţii
depline de exerciţiu, dacă îşi continua studiile într-o formă de învăţământ de zi,
protecţia specială se acorda, în condiţiile legii, pe toată durata continuării studiilor,
dar fără a se depăşi vârsta de 26 de ani.
Tânărul care a dobândit capacitate deplină de exerciţiu şi a beneficiat de o
măsură de protecţie specială, dar care nu îşi continua studiile şi nu are posibilitatea

1
Milena Tomescu , Protecția copilului, Editura All Beck, Bucuresti, 2005, p.210.
revenirii în propria familie, fiind confruntat cu riscul excluderii sociale,
beneficiază, la cerere, pe o perioadă de până la 2 ani, de protecţie specială, în
scopul facilitării integrării sale sociale.
Copiii au dreptul la protecţie şi asistentă în realizarea şi exercitarea deplină a
drepturilor lor, în condiţiile Legii nr. 272/2004. Răspunderea pentru creşterea şi
asigurarea dezvoltării copilului revine în primul rând părinţilor, aceştia având
obligaţia de a-şi exercita drepturile şi de a-şi îndeplini obligaţiile faţă de copil,
ţinând seamă cu prioritate de interesul superior al acestuia iar în subsidiar,
responsabilitatea revine comunităţii locale din care fac parte copilul şi familia sa.

Măsurile de protecție specială a copilului

Măsurile de protecţie specială a copilului se aplică în baza planului

individualizat de protecţie, întocmita în condiţiile art.53-55 din Legea nr.272/2004
de către Direcţia Generală de asistenţă socială şi protecţia copilului în a cărei raza
teritorială se afla domiciliul copilului.
Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului are obligaţia de a
întocmi planul individualizat de protecţie imediat după primirea cererii de
instituire a unei măsuri de protecţie specială sau imediat după ce s-a dispus
plasamentul copilului în regim de urgenţă, în art.54 alin.2 planul individualizat de
protecţie nu se întomeste dacă s-a instituit tutela. La stabilirea obiectivului
planului individualizat de protecţie se va acorda prioritate reintegrării copilului în
familie sau, dacă aceasta nu este posibilă, plasamentului copilului în familia
extinsă potrivit art.4 lit c. din Legea nr.72/2004, copilul, părinţii şi rudele acestuia
până la gradul IV inclusiv.
Planul individualizat de protecţie poate prevedea plasamentul copilului într-
un serviciu de tip rezidential, numai dacă nu a putut fi instituită tutela, ori nu ar fi
 putut fi dispus plasamentul copilului la o ală persoană sau familie, în condiţiile
art.58 şi următoarele din Codul civil.
Protecţia specială a copilului reprezintă ansamblul măsurilor, prestaţiilor şi
serviciilor destinate îngrijirii şi dezvoltării copilului lipsit temporar sau definitiv de
ocrotirea părinţilor săi sau a celor care în vederea protejării intereselor sale nu
poate fi lăsat în grijă acestora (art.50 alin.1 din Legea nr.272/2004).
Potrivit art.53 alin.3 din Legea nr.272/2004, măsurile de protecţie specială a
copilului, care a împlinit vârsta de 14 ani se stabilesc numai cu consimţământul
acestuia, iar în cazul în care copilul refuza să-şi dea consimţământul, măsurile de
protecţie se stabilesc numai de către instanţă judecătorească care, în situaţii
temeinic motivate, poate trece peste refuzul acestuia de a-şi exprima
consimţământul faţă de măsură propusă. Prin urmare, copilul beneficiază de
protecţia specială fie până la împlinirea vârstei de 18 ani, fie până la încheierea
căsătoriei de către femeia minoră, când ca efect al căsătoriei aceasta dobândeşte
capacitatea deplină de exerciţiu.2
Potrivit art. 55 din Legea nr.272/2004, măsurile de protecţie specială sunt
următoarele:
 plasamentul
 plasamentul în regim de urgenţă
 supravegherea specializată
De măsurile de protecţie specială beneficiază:
 copilul ai cărui părinţi sunt decedaţi, necunoscuţi, decăzuţi din exerciţiul
drepturilor părinteşti sau cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor

2 Teodor Bodosca, Tratat de dreptul familiei.Rudenia, Editura Dimitrie Cantemir, Târgu-Mureș, 2010,
p.423.
 părinteşti, puşi sub interdicţie, declaraţi judecătoreşte morţi sau dispăruţi, când
nu a putut fi instituită tutela;
 copilul care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija
părinţilor din motive neimputabile acestora;
 copilul abuzat sau neglijat;
 copilul găsit sau copilul abandonat de către mama în unităţi sanitare;
 copilul care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi care nu răspunde
penal.
În temeiul art.3 din Legea nr. 272/2004, de dispoziţiile acesteia, deci și de
cele referitoare la protecția specială, beneficiază următorii copii3:
a) copiii cetăţeni romani aflaţi pe teritoriul României;
b) copiii cetăţeni romani aflaţi în străinătate;
c) copiii fără cetăţenie aflaţi pe teritoriul României;
d) copiii care solicită sau beneficeaza de o formă de protecţie în condiţiile
reglementărilor legale privind statutul şi regimul refugiaţilor în România
(respectiv, O.G. nr.102/2000, republicata)4.
e) copii cetățeni străini aflați pe teritoriul României, în situații de urgență
constatate, în condițiile legii, de către autoritățile publice române competente.
Plasamentul
Plasamentul este una dintre măsurile de protecţie specială de care poate
beneficia copilul aflat în una din situaţiile prevăzute de art.56 din Legea nr.
272/2004.

3
Teodor Bodoașcă, Aurelia Drăghici, Ioan Puie, Iulian Maftei, Dreptul familiei, Ediția a 2-a conform
Noului Cod Civil, Editura Universul Juridic, București, 2013, p.592.
4
Republicată în Monitorul Oficial nr.1136/01.12.2004, în temeiul art. V din O.G. nr.43/2004 pentru
modificarea și complementarea O.G. nr.102/2000 privind statutul și regimul refugiaților în România, publicată în
Monitorul Oficial nr.92/31.01.2004, Legea nr.122/2006 privind azilul în România .
 Plasamentul copilului are caracter temporar şi poate fi dispusă, după caz:
 la o persoană sau la o persoană sau o familie
 la un asistent maternal
 la un serviciu de tip rezidenţial, adică la un centru de plasament sau la un
centru de primire a copilului în regim de urgenţă, licenţiate în condiţiile
legii5.
Persoană sau familia care primeşte un copil în plasament trebuie să aibă
domiciliul în România şi sa fie evaluate de către direcţia generală de asistenţă
socială şi protecţia copilului cu privire la garanţiile morale şi condiţiile materiale
pe care trebuie să le îndeplinească pentru a prin un copil în plasament.
Plasamentul copilului care nu a împlinit vârsta de 2 ani poate fi dispus numai
la familia extinsă6 sau substitutivă7 fiind interzis plasamentul acestuia într-un
serviciu de tip rezidential. Cu titlu de excepţie, se poate dispune plasamentul într-
un serviciu de tip rezidential al copilului mai mic de 2 ani, în situaţia în care acesta
prezintă handicapuri grave, cu dependenţa de îngrijiri în servicii de tip rezidential
specializate.
La stabilirea măsurii de plasament se vă urmării:
1) plasarea copilului, cu prioritate, la familia extinsă sau la familia substitutivă;
2) menţinerea fraţilor împreună;
3) facilitarea exercitării de către părinţi a dreptului de a vizita copilul şi de a
menţine legătura cu acesta.

5
Serviciile de tip rezidențial sunt, potrivit art.110 din Legea nr.272/2004, acele sevicii prin care se asigură
protecția, creșterea și îngrijirea copilului separat, temporar sau definitiv de părinții săi, ca urmare a stabilirii măsurii
plasamentului.
6
“Familia extinsa” include copilul, părinții și rudele acestuia până la gradul IV.
7
Prin “familie substitutivă” înțelegem persoanele, altele decât cele care aparțin familiei extinse, care în
condițiile legii, asigură creșterea și îngrijirea copilului.
 Măsura plasamentului se stabileşte de către comisia pentru protecţia
copilului, în situaţia în care există acordul părinţilor, pentru următoarele situaţii:
copilul care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija
părinţilor din motive neimputabile acestora, copilul care a săvârşit o faptă
prevăzută de legea penală şi care nu răspunde penal8 .
Drepturile şi obligaţiile părinteşti faţă de copil se menţine pe toată durata
măsurii plasamentului dispus de către comisia pentru protecţia copilului. Părinţii
decăzuţi din drepturile părinteşti, precum şi cei cărora li s-a aplicat pedeapsa
interzicerii drepturilor părinteşti păstrează dreptul de a consimţi la adopţia
copilului lor.
Modalitatea de exercitare a drepturilor şi de îndeplinire a obligaţiilor
părinteşti cu privire la persoană şi bunurile copilului se stabileşte de către instanţă
judecătorească, în următoarele cazuri:
1) copilul care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în
grija părinţilor din motive neimputabile acestora;
2) copilul abuzat sau neglijat;
3) copilul găsit sau copilul abandonat de către mama în unităţi sanitare;
4) copilul care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi care nu
răspunde penal.
Pe toată durata plasamentului, domiciliul copilului se află, după caz, la
persoană, familia, asistentul maternal sau la serviciul de tip rezidențial care îl are
în îngrijire.
Comisia pentru protecţia copilului sau instanţă care a dispus plasamentul
copilului va stabili dacă este cazul şi cuantumul contribuţiei lunare a părinţilor la

8
Dan Lupascu, Dreptul familiei ,Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2009, p. 358.
întreţinere acestuia, în condiţiile Codului familiei 9. Dispoziţiile art.529 alin.2 din
Codul civil stabilesc cotele procentuale din câştigul din munca pe care părinţii le
datorează pentru întreţinerea copilului, adică:1/4 pentru un copil, 1/3 pentru doi
copii şi 1/2 pentru trei sau mai mulţi copii.
Plasamentul copilului în regim de urgenţă
Persoană sau familia care primeşte un copil în plasament în regim de urgenţă
trebuie să aibă domiciliul în România şi să fie evaluată de către direcţia generală de
asistenţă socială şi protecţia copilului cu privire la garanţiile morale şi condiţiile
materiale pe care trebuie să le îndeplinească pentru a primi un copil în plasament
de urgenţă. Plasamentul în regim de urgenţă al copilului care nu a împlinit vârsta
de 2 ani poate fi dispus numai la familia extinsă sau substitutivă, fiind interzis
plasamentul acestuia într-un serviciu de tip rezidential.
Ca excepţie, se poate dispune plasamentul în regim de urgenţă într-un
serviciu de tip rezidential al copilului mai mic în situaţia în care acesta prezintă
handicapuri grave, cu dependenţă de îngrijiri în servicii de tip rezidential
specializate.
Şi plasamentul copilului în regim de urgenţă este o măsură de protecţie
specială, cu caracter temporar care se stabileşte în situaţia copilului abuzat sau
neglijat precum şi în situaţia copilului găsit sau acelui abandonat în unităţi
sanitare.
Particularitățile plasamentului în regim de urgență sunt date de situația
specială în care se găsește copilul vizat, care face ca eficiența intervenției
protectoare să fie în relație directă cu promptitudinea înfăptuirii ei. Sunt cauze de
strictă interpretare, ca atare nu poate fi primită o cerere de plasament în regim de

9
Sumele astfel încasate constituie venit la bugetul județului, respectiv cel al sectorului municipiului
București, de unde provine copilul.
urgență fondată pe temeiuri de fapt străine acestor prevederi, de pildă pe motiv că
ulterior decesului tatalui, minorul a rămas în grija efectivă a mătușii paterne.
Măsura plasamentului în regim de urgenţă se stabileşte de către directorul
direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului din unitatea
administrativ teritorială în care se află copilul găsit sau cel abandonat de către
mamă în unităţi sanitare ori copilul abuzat sau neglijat în situaţia în care nu se
întâmpină opoziţie din partea reprezentanţilor persoanelor juridce, precum şi a
persoanelor fizice care au în îngrijire său asigură protecţia copilului respectiv.
Măsură plasamentului în regim de urgenţă se stabileşte de către instanţă, în situaţia
în care reprezentanţii persoanelor juridice şi fizice care au în îngrijire sau asigură
protecţia unui copil refuză sau împiedică în orice mod efectuarea verificărilor de
către reprezentanţii direcţiei generală de asistenţă socială şi protecţia copilului, iar
aceştia stabilesc că există motive temeinice care să susţină existenţa unei situaţii de
pericol iminent pentru copil, datorată abuzului şi neglijării. Direcţie generală de
asistenţă socială şi protecţia copilului sesizează instanţă judecătorească, solicitând
emiterea unei ordonanţe preşedinţiale de plasare a copilului în regim de urgenţă la
o persoană, la o familie, la un asistent maternal sau la un serviciu de tip residential,
licenţiate în condiţiile legii.
În situaţia plasamentului în regim de urgenţă dispus de către direcţia
generală de asistenţă socială şi protecţia copilului, aceasta este obligată să sesizeze
instanţă judecătorească în termen de 48 de ore de la data la care a dispus această
măsură.
Instanţa judecătorească va analiza motivele care au stat la baza măsurii
adoptate de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului şi se va
pronunţa după caz cu privire la menţinerea plasamentului în regim de urgenţă sau
la înlocuirea acestuia cu măsură plasamentului, instituirea tutelei ori cu privire la
reintegrarea copilului în familia sa, instanţă este obligată să se pronunţe şi cu
privire la exercitarea drepturilor părinteşti.
Pe durata plasamentului în regim de urgenţă în temeiul art.64 alin.3 din
Legea nr.272/2004 se suspendă de drept exerciţiul drepturilor părinteşti, chiar dacă
măsură este dispusă de directorul direcţie generale de asistenţă socială şi protecţia
copilului, de fapt această măsură constituie o excepţie de la regulă înscrisă în art.38
lit.c din Legea nr.272/2004, conform căruia decăderea totală sau parţială din
drepturile părinteşti se dispune numai de către instanţă judecătorească.
Supravegherea specializată
Această măsură are consecrate doar dispoziţiile art.67 din Legea nr.272/2004,
măsură se dispune faţă de copilul care a săvârşit o faptă penală dar care nu
răspunde penal. Supravegherea specializată nu trebuie confundată cu măsură
educativă a libertăţii supravegheate prevăzută de art. 101 lit.b şi de art.103 cod
penal, evident este o măsură de protecţie specială a copilului iar măsura libertăţii
supravegheate este o măsură educativă. Supravegherea specializată se aplică de
către Comisia pentru protecţiei copilului dacă există acordul părinţilor sau al
reprezentantului legal ori de către instanță, în lipsa acestui acord, iar libertatea
supravegheată se aplica numai de către instanţă penală.
Măsura supravegherii specializate constă în menţinerea copilului în familia sa sub
condiţia respectării de către acesta a unor obligaţii cum ar fi:
 frecventarea cursurilor şcolare;
 utilizarea unor servicii de îngrijire de zi;
 urmarea unor tratamente medicale, consiliere sau psihoterapie;
 interzicerea de a frecventa anumite locuri sau de a avea legături cu
anumite persoane.
 Aspecte procedurale comune privind instituirea măsurilor de protecţie
specială a copilului

În temeiul art. 124 alin1 din Legea nr.272/2004, cauzele referitoare la

stabilirea măsurilor de protecţie specială sunt de competența tribunalului de la
domiciliul copilului. Dacă domiciliul nu este cunoscut, competența revine
tribunalului în a cărei circumscripţie teritorială a fost găsit copilul, astfel de cauze
se soluţionează în regim de urgenţă.
La judecarea acestei cauze va fi citat reprezentantul legal al copilului şi
direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului iar participarea
procurorului este obligatorie, prin derogare de la dreptul comun10, partile sunt
considerate legal citate, daca citația a fost înmânată cel puțin cu o zi înaintea
judecății. Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 10 zile iar în situaţii
deosebite pronunţarea poate fi amânată cel mult 2 zile.
În temeiul art. 130 alin.1 din Legea nr.272/2004 Direcţia generală de
asistenţă socială şi protecţia copilului de la domiciliul copilului său în a cărei rază
administrativ teritorială a fost găsit copilul, are obligaţia de a întocmi şi prezenta
instanţei un raport referitor la copil. Acest raport trebuie să cuprindă următoarele
date:
 personaliatatea, starea fizică şi mentală a copilului;
 antecedentele sociomedicale şi educaţionale ale copilului;
 condiţiile în care copilul a fost crescut şi în care a trăit;
 propuneri privind persoană, familia sau serviciul de tip rezidențial în
care ar putea fi plasat copilul;

10 Potrivit art.89 alin. 1 C. proc.civilă, citația, sub pedeapsa nulității, trebuie să fie înmânată părții cu cel
puțin 5 zile înaintea termenului de judecată, în pricinile urgente termenul poate fi scurt, după aprecierea instanței.
  orice alte date referitoare la creşterea şi educarea copilului, care pot
servi la soluţionarea cauzei.
În cazul copilului care a săvârşit o faptă penală şi nu răspunde penal se va
întocmi un raport şi din partea serviciului de reintegrare şi supraveghere de pe
lângă instanţă judecătorească. Audierea copilului care a împlinit 10 ani este,
potrivit art. 125 alin.2 din Legea nr. 272/2004, obligatorie, şi se face cu respectarea
dispoziţiilor art. 24.
Ascultarea copilului abuzat sau neglijat se face cu respectarea dispoziţiilor
art.95 alin.3 din Legea nr.272/2004, adică audierea are loc în camera de consiliu, în
prezenţa unui psiholog şi numai după o prealabilă pregătire a copilului. Hotărârea
prin care se soluţionează fondul cauzei se pronunţă în ziua în care au luat sfârşit
dezbaterile fiind executorii şi definitive11.
Termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii. Evident
procedura prevăzută de Legea nr.272/2004 pentru judecarea unor astfel de cauze,
este o procedură specială şi urgentă.

Monitorizarea aplicării măsurilor de protecție specială a copilului

Împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurii de protecţie specială,

dispune de Comisia pentru protecţia copilului său de instanța judecătorească,
trebuie verficate trimestrial de către Direcţie generală de asistenţă socială şi de
protecţia copilului şi, dacă se constată modificarea stării de fapt avută în vedere la
instituirea măsurii, este obligatorie sesizarea de îndată a Comisiei pentru protecţia
copilului respectiv a instanţei judecătoreşti în vederea modificării sau după caz a

11
A se vedea: Dan Lupascu, Dreptul familiei, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2009, p.359.
încetării măsurii. Acelaşi drept de sesizare este recunoscut părinţilor sau altui
reprezentant legal precum şi copilul (art.68)12.
Modul în care sunt puse în aplicare măsurile de protecţie specială precum şi
evoluţia copilului dezvoltarea sa, felul în care este îngrijit sunt urmărite pe toată
perioada aplicării măsurii de către Direcţia generală sau de catre organismul privat
autorizat care va întocmi trimestrial sau ori de câte ori apare o situaţie care impune
acest lucru, raportate cu privire la starea dezvoltării sale fizice, mentale, spirituale,
morale, sau sociale şi a modului în care este îngrijit. Constatându-se pe baza
raportului întocmit necesitatea modificării sau a încetării măsurii, Direcţie generală
de asistenţă socială şi protecţia copilului este obligată să sesizeze de îndată
Comisia pentru protecţia copilului sau instanţă de judecată care va adopta protecţia
copilului la starea de fapt nou creată (art.69).
La încetarea măsurilor de protecţie specială prin reintegrarea copilului în
familia sa, serviciul public de asistenţă socială organizat la nivelul municipiilor şi
oraşelor, persoanele cu atribuţii de asistenţă socială din aparatul propriu al
consiliilor locale comunale, precum şi Direcţia generală de asitenta socială şi
protecţia copilului în cazul sectoarelor municipiului Bucureşti de la domiciliul sau
după caz, de la reşedinţa părinţilor au obligaţia de a urmării evoluţia dezvoltării
copilului precum şi modul în care părinţii îşi exercita drepturile şi îşi îndeplinesc
obligaţiile cu privire la copil.
Ca regulă generală, în temeiul art.71 din Legea nr.272/2004, copilul faţă de
care a fost luată o măsură de protecţie specială are dreptul de a menţine relaţii cu
alte persoane dacă acestea nu au o influenţă negativă asupra dezvoltării sale fizice,
mentale, spirituale, morale sau sociale. Astfel, copilul care a fost separat de ambii
părinţi sau de unul dintre aceştia, printr-o măsură dispusă în condiţiile legii are

12
Emese Florian, Protecția drepturilor copilului, Editura C.H.Beck, Bucuresti, 2006, p.204.
dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu ambii părinţi, cu
excepţia situaţiei în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.
Ca şi instituţii şi servicii cu atribuţii în domeniul protecţiei copilului fac
parte următoarele:
a) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului
Aceasta autoritate este organ central al administraţiei publice centrale aflate
în subordinea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei sociale. Principala
atribuţie a Autorităţii Naţionale pentru Protecţie Drepturilor Copilului constă în
monitorizarea respectării principiilor şi drepturilor stabilite de Legea nr.272/2004
şi de Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului,
ratificată de România prin Legea nr. 18/1990, de asemenea, Autoritatea Naţională
asigura coordonarea şi controlul activităţii de protecţie şi promovare a drepturilor
copilului.
Apărarea drepturilor şi libertăţilor copilului, în raporturile acestuia cu
autorităţile publice, cu scopul de a promova şi îmbunătăţii condiţia copilului se
realizează şi prin institutea Avocatul Poporului.
b) Comisia pentru protecţia copilului13
Aceasta comisie funcţionează în subordinea consiliului judeţean şi, respectiv
a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti.
Comisia pentru protecţia copilului, potrivit art.104 din Legea nr. 272/2004,
are următoarele atribuţii:
- stabileşte încadrarea în grad de handicap şi orientarea şcolară a
copilului;

13
Comisia pentru protecția copilului a fost organizată de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.26/1997
privind protecția copilului aflat în dificultate și reorganizată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.123/2001
(publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr.643 din15 oct. 2001, aprobată cu modificări prin Legea
nr.71/2002)
 - se pronunţă, în condiţiile legii, cu privire la propunerile referitoare la
stabilirea unor măsuri de protecţie specială a copilului;
- soluţionează cererile privind eliberarea atestatului de asistent maternal;
- îndeplineşte alte atribuţii stabilite de lege.
c) Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului
Direcţia funcţionează în subordinea consiliului judeţean, respectiv a
consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, această direcţie generală a
rezultat din reorganizarea, potrivit art.105 alin.1 din Legea nr.27/2004, a
Serviciului public specializat pentru protecţia copilului, existent, până la intrarea în
vigoare a acestei legi, în subordinea consiliilor judeţene şi a consiliilor locale ale
sectoarelor municipiului Bucureşti.
d) Serviciile publice de asistenţă socială.
Aceste servicii sunt organizate la nivelul municipiilor şi oraşelor, iar la
nivelul comunelor, atribuţiile lor sunt indeplinte de persoanele desemnate din
aparatul propriu al consiliilor locale comunale.
Aceste servicii îndeplinesc următoarele atribuţii:
- monitorizează şi analizează situaţia copiilor din unitatea administrative-
teritoriala, precum şi modul de respectare a drepturilor copiilor
- realizează activitatea de prevenire a separării copilului de familia sa
- asigura consilierea şi informarea familiilor cu copii în întreţinere asupra
drepturilor şi obligaţiilor acestora
- vizitează periodic la domiciliul familiei, copiii care beneficiază de
servicii şi prestaţii
e) Servicii pentru protecţia copilului
Pentru prevenirea separării copilului de părinţii săi precum şi pentru
realizarea protecţiei speciale a copilului separat temporar sau definitiv de părinţii
săi, în temeiul art.107 din Legea nr.272/2004, sunt organizate următoarele tipuri de
servicii:
- servicii pe zi, sunt acele servicii prin care se asigura menţinerea,
refacerea şi dezvoltarea capacităţilor copilului şi a părinţilor săi pentru
depăşirea situaţiilor care ar putea determina separarea copilului de
familia sa
- servicii de tip familial, sunt acele servicii prin care se asigură, la
domiciliul unei persoane fizice sau familii, creşterea şi îngrijirea
copilului separate temporar sau definitiv de părinţii săi, ca urmare a
stabilirii măsurii plasamenului.
- servicii de tip rezidential, sunt acele servicii care asigură protecţia,
creşterea şi îngrijirea copilului separate temporar sau definitiv de părinţii
săi, ca urmare a stabilirii măsurii plasamentului.
f) Organismele private
Aceste organisme private se pot organiza că persoane juridice de drept
privat, fără scop patrimonial, cu condiţia să fie acreditate conform Legii 272/2004.
În desfăşurarea activităţii lor, aceste servicii pot întreprinde activităţi în domeniul
protecţiei dreturilor copilului şi al protecţiei speciale a acestuia14. Acestea pot
organiza şi dezvolta servicii de prevenire a separării copilului de familie, precum şi
de protecţie specială a copilului.

14
A se vedea: Teodor Bodoasca, Op. cit., p.438.
 BIBLIOGRAFIE

1. Bodoașcă Teodor, Aurelia Drăghici, Ioan Puie, Iulian Maftei, Dreptul

familiei, Ediția a 2-a conform Noului Cod Civil, Editura Universul Juridic,
București, 2013;
2. Bodoașcă Teodor, Tratat de dreptul familiei. Rudenia, Editura Dimitrie
Cantemir, Târgu Mureş, 2010;
3. Florian Emese, Protecţia drepturilor copilului, Editura C.H. Beck,
Bucureşti, 2010;
4. Filipescu I.P, Filipescu A.I, Adopţia, protecţia şi promovarea drepturilor
copilului, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2005;
5. Lupaşcu Dan, Dreptul familiei, Editura Universul Juridic, Bucureşti,
2009;
6. Tomescu Milena, Protecţia copilului, Editura All Beck, Bucureşti, 2005;

7. Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului;

8. Legea nr.18/1990 pentru ratificarea Convenţiei cu privire la drepturile
copilului;
Codul de procedură penală

Codul de procedură civilă

Codul familiei
 UNIVERSITATEA DIN PITEȘTI
FACULTATEA DE ȘTINȚE ALE EDUCAȚIEI, ȘTIINȚE SOCIALE ȘI
PSIHOLOGICE
DEPARTAMENTUL DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ
MASTER: MANAGEMENTUL SERVICIILOR SOCIALE ȘI DE
SĂNĂTATE

LEGEA NR. 272/2004 PRIVIND PROTECȚIA ȘI

PROMOVAREA DREPTURILOR COPILULUI
- PROTECȚIA SPECIALĂ A COPILULUI -

REFERAT

CURS: LEGISLAȚIA SERVICIILOR SOCIALE ȘI DE SĂNĂTATE

CONF. UNIV. DR. DOBRE RĂDUCU

STUDENT: IONELA-MIHAELA MATEI (IONIŢĂ)

MSSS – ANUL II, SEM. I