UNIVERSITATEA ‘’1 DECEMBRIE 1918 ‘’ ALBA IULIA

FACULTATEA DE DREPT Ş I Ş TIINŢ E SOCIALE CATEDRA DE DREPT ŞI ŞTIINŢ E

SOCIALE
SPECIALIZAREA INTRODUCERE ÎN ASISTENTA SOCIALĂ ANUL I

Profesor: DAN MIHAIL

Susţinător: RUSU IULIA PATRICIA
 Cuprins
1. Ce este dizabilitatea ?
2. Ingrijirea persoanei cu handicap fizic.
3. Legislaţia privind persoane cu handicap.
4. Statistici.
5. Instituţii.
6. Servicii şi prestaţii sociale.
7. Legea 448/2006
8. Concluzii .

Introducere

“Persoanele cu handicap se bucura de protecţie specială.

Statul asigura realizarea unei politici naţionale de prevenire,
de tratament, de readaptare, de învăţământ de instruire şi
integrare socială a persoanelor cu handicap, respectând
drepturile şi îndatoririle ce revin părinţilor şi tutorilor”.

(Art. 46, Constituţia României )

1.Ce Este Dizabilitatea ?

Puţini ar şti să răspundă…

Un lucru e cert: când auzim din întâmplare acest cuvânt ne gândim la o persoană total
izolată de societate, căreia nu i se permite să trăiască decât între patru pereţi. Nimeni
nu se gândeşte la aceşti copii, aceşti oameni care suferă, nu pentru că au un handicap,
ci pentru că societatea în care trăiesc nu le oferă posibilitatea să se exprime.

● Potrivit Organizaţiei Internaţionale A Persoanelor Cu Dizabilităţi, Dizabilitatea Este

Definită Ca Fiind “Rezultatul Interacţiunii Dintre O Persoană Care Are O Infirmitate
Şi Barierele Ce Ţin De Mediul Social Şi Atitudinal De Care Ea Se Poate Lovi”.
● Organizaţia Mondială A Sănătăţii Propune Următoarea Definiţie A Dizabilităţii:
“Dizabilitatea Este Reprezentată De Orice Restricţie Sau Lipsa (Rezultată În Urma

2
Unei Infirmităţi) A Capacităţii (Abilitaţii) De A Îndeplini O Activitate În Maniera Sau
La Nivelul Considerate Normale Pentru O Fiinţă Umană”.
● La Nivelul Uniunii Europene, Dizabilitatea Este Văzută Ca O Problemă A Întregii
Societăţi. Aceasta Presupune Pregătirea Şi Adaptarea Continua În Toate Sferele
Vieţii, Pentru Primirea Şi Menţinerea Acestor Persoane În Curentul Principal Al
Vieţii Sociale.
● Handicapul Fizic Reprezintă O Realitate Traumatizantă Pentru Toţi Oamenii Care
Suferă De Acest Tip De Deficienţă.
În Cazul Copiilor, Realitatea Devine Şi Mai Dură, Datorită Fragilităţii Emoţionale A
Acestora.
● Întrebări Dramatice Fără Răspuns Ca: “De Ce Eu?”, “De Ce Nu Sunt La Fel Ca
Ceilalţi?”, “Ce Pot Face Pentru A Deveni Normal?”.
Pot Genera, În Timp, Tulburări De Comportament.
● La origine , termenul de handicap nu a fost un cuvânt simplu , ci sintagma. Era
compusă din trei unităţi semantice diferite : ”hand în cap “. În limba engleză unde
sintagma a apărut pentru prima dată în secolul XVI “hand” înseamnă “mana” , “in”
este echivalent cu “in” iar “cap “ însemna “cascheta”. Expresia “hand in cap” era
folosită pentru desemnarea unui joc în care partenerii îşi disputau diverse obiecte
personale după un preţ fixat de un arbitru . Obiectele erau puse într-o căciulă “cap” de
unde se extrăgeau cu mâna “hand” absolut la întâmplare . Prin contractare lingvistică ,
consoana “n “ de la “in” a dispărut iar sintagma a devenit cuvânt de sine stătător:
handicap.
● Handicapul, Indiferent De Ce Tip Este (Fizic Sau Psihic) Reprezintă O Sursă De
Stigmatizare. Cei Care Suferă Din Cauza Lui, Se Confruntă Atât Cu Boala Propriu-
zisă Cât Și Cu Practici Discriminatorii.
● În secolul XVIII cuvântul handicap începe să fie aplicat şi la competiţiile de cursele
de cai . Deplasarea semantică a handicapului de la semnificaţia primară de “joc de
noroc” la semnificaţia sa secundară , aplicabilă la evaluarea comparativă a
“obiectelor” aflate în competiţie: în primul caz a efectelor personale , în al doilea caz
al căilor .
Prin cursa cu handicap se înţelegea acea cursă în care şansele ilegale ale cailor erau în
principiu egalizate prin obligaţia celor mai buni de a purta o greutate în plus , în
funcţie de perfomanţele anterioare deja confirmate.
●Extensia conţinutului semantic al handicapului continuă prin glisarea acestuia de la
limitarea capacităţii cailor la limitarea capacităţii oamenilor , apoi de la limitarea
capacităţilor umane la conseciintele acestor limitări.

3
●Deplasarea semantică a termenului de handicap de la semnificaţia originală restrânsă
(aplicabilă doar curselor de cai) la semnificaţia actuală extinsă (aplicabilă doar
realităţilor umane) , a fost însoţită la deplasarea dominaţiei lexicale de la “egalitatea în
concurenţă” la “dezavantajul în concuranta”. O asemenea deplasare pare să constituie
deja un proces încheiat şi ireversibil dovada că prin simpla rostire a cuvântului
handicap , se induce automat şi ideea de nuanţa defavorizanta. Ideea de dezavantaj şi
dificultate pe care o semnifica termenul de handicap nu a apărut însă la început , decât
prin raportare la contextul social. Interesa deci , dezavantajul social al individului aflat
în concurenţă şi nu alte stări de inferioritate.
●Puncul de vedere al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii este că termenul de
“handicap” ar trebui păstrat cu accepţiunea să specifică de dezavantaj , de deficienţă
defavorizantă , de conseciinta situaţionala apărută ca urmare a deficientelor sau
maladiilor invalidante .

. Adrian Neculau; Gilles Ferreol ,“Minorități, marginali, excluși” ,Ed. Polirom,

Iasi,1996;
2 Dumitrescu Daniela ,“Imaginea persoanelor cu handicap în presa scrisă”,Ed.
Polirom,Iasi ,2000;

2. Ingrijirea persoanei cu handicap

● Termenul de “handicap” este utilizat în mod curent pentru a desemna incapacităţi
de tipuri foarte diverse , cu excepţia celor care privesc organele de simţ sau cele care
sunt conseciinta directă a unor leziuni cerebrale. Cea mai mare parte a acestor
incapacitaţi afectueaza sistemul locomotor , sistemul cardiovascular sau sistemul
respirator. Cele mai frecvente sunt luxaţia congenitală de şold , infirmităţile sau
amputările congenitale , infirmităţile datorate unor accidente sau unei boli a primei
copilării şi leziuni cardiace congenitale.
●Prezenţa oricărei infirmităţi fizice congenitale este prin ea înseşi , un indiciu de
diagnostic pentru că poate fi însoţită de o altă deficienta senzorială sau intelectuală
mult mai puţin aparentă. Copilul care prezintă o infirmitate fizică la naştere ar trebui
să fie mereu considerat ca fiind expus riscului pentru a putea beneficia de o
supraveghere specială. Este foarte posibil ca tratamenul medical chirugical să reducă
amploarea infirmităţii sau chiar să conducă la completarea şi vindecarea ei. Acest fapt
are repercursiuni în ceea ce priveşte formula generală de aplicare a îngrijirilor în
sensul că trebuie pus în balanţă pe deoparte, riscurile unei spitalizări prelungite iar pe
de altă parte perspectivele unei ameliorări finale a stării fizice.

4
●Handicapurilor fizice grave li se alătura de obicei pericolul ca infirmitatea copilului
să-i limiteze mobilitatea până la a-l priva de contactele şi experienţele indispensabile
în dezvoltarea lui normală pe plan social , intelectual şi afectiv. Deoarece nu este de
dorit ca el să rămână izolat poate fi extrem de utilă frecventarea unui centru recreativ
a unei creşe sau grădiniţe de copii. Părinţii îşi pot aduce contribuţia la îngrijirea
specială pe care trebuie să o primească copilul lor pe plan fizic, cu condiţia ca ei să-şi
fi însuşit în prealabil instruirea minimă necesară. Dar dacă infirmităţile sunt grave sau
multiple şi în special dacă sunt necesare protezele uneori este indispensabilă
încredinţarea copilului pe anumite perioade , unor instituţii speciale unde acesta să
primească îngrijire şi tratament corespunzător.

(L. Manea, Protecţia persoanelor cu handicap: de la instituţionalizare la îngrijirea

în comunitate, 2000).

3.Legislaţia Privind Protecţia Socială A Persoanelor Cu Handicap

● Apartenenţa La Categoria Persoanelor În Dificultate A Antrenat Numeroase Reacţii

Ale Sistemului Social, Printre Care Şi Tendinţele De Reglamentare Juridică.
● Fundamentul Protecţiei Juridice A Persoanelor Cu Handicap Este Reprezentat De
Dispoziţiile Care Protejează Drepturile Şi Libertăţile Fiecărui Cetăţean; Cu Toate
Acestea, Uneori Starea Anumitor Persoane Reclamă Instituirea De Dispoziţii Speciale
Care Să Aibă În Vedere Menţinerea Egalităţii Şi Respectarea Drepturilor Şi
Libertăţilor Lor.
● Asemenea Dispoziţii Au Menirea De A Combate Consecinţele Negative Ale
Inegalităţilor Funcţionale, Pt. A Păstra Sau Reda Fiecărui Cetăţean Locul Său În
Societate. În Acest Mod, Se Poate Considera Că Dreptul Îndeplineşte O Funcţie De
Integrare A Persoanelor Cu Handicap În Societate; Sistemul De Protecţie Juridică
Adaptat Transpune Sub Forma Unor Norme Eficiente Şi Precise Soluţiile Dorite.
● Dreptul Implică Ideea Că Fiecare Să Dispună De Mijloacele De A-şi Îndeplini Şi
Impune Propria Voinţă. Adesea, Persoanele Cu Handicap Nu Au De Ales În Ceea Ce
Priveşte Hotărârile Ce Le Vor Lua, Neputând Să-şi Realizeze Propria Voinţă Din
Motive Morale Sau Afective, De Sănătate, Economice Sau Administrative.
● În Acest Sens, Facultatea De Autodeterminare A Persoanelor Cu Handicap Este
Afectată Şi Nu Se Poate Vorbi De Drepturile Lor Decât În Măsura În Care Societatea
Instituie Măsuri De Protecţie Juridică Prin Care Să Le Ocrotească.

5
● Recunoaşterea Juridică A Calităţii De Persoană Cu Handicap Reprezintă
Fundamentul Pe Care Se Definesc Drepturile Şi Puterile Acestor Persoane Şi, La
Nivelul General, Se Articulează Existenţa Lor Socială.
● Un Impact Semnificativ Asupra Categoriei Persoanelor Cu Handicap Mintal Este
Exercitat De Drepturile Sociale Care Au Fost Stabilite În Vederea Asigurării
Securităţii Existenţei Tuturor Cetăţenilor. Drepturile Sociale Trebuie Să Permită
Fiecărui Cetăţean Să Ducă O Viaţă Caracterizată Prin Autodeterminare Şi Interzicerea
Excluderilor. Ele Au În Vedere Respectarea Libertăţilor, A Egalităţii Şi Demnităţii
Umane, Indiferent De Condiţiile Economico-sociale, De Vârstă Şi De Starea De
Sănătate A Cetăţenilor.
Importanţa Lor Capitală Le Situează La Nivelul Drepturilor Fundamentale Ale
Omului.
● În Cadrul Drepturilor Sociale, Se Regăsesc Şi Acelea Care Trebuie Să Instituie
Garanţii Cetăţeanului Care Îţi Pierde Autonomia, Asigurându-i O Protecţie Socială Şi
Juridică Menită Să Îl Facă Stăpân Pe Propria Sa Existenţă, Cu Grijă Pentru
Demnitatea Şi Libertatea Sa.
● Legislaţia Trebuie Să Asigure Condiţiile Persoanelor Cu Handicap Pt. A-şi Exercita
Drepturile La Educaţie, Muncă, Securitate Socială Şi Protecţie, Pe O Bază De
Egalitate Cu Ceilalţi Cetăţeni. Acţiunea Legislativă Este Necesară Pt. Înlăturarea
Unor Condiţii Nefavorabile Ce Ar Putea Afecta Persoana Cu Handicap Inclusiv A
Victimizării Şi Hărţuirii.

● Comunitatea Naţională Cât Şi Cea Internaţională A Manifestat O Atenţie Specială

Pt. Asigurarea Unui Sistem De Protecţie Pt. Câteva Categorii De Persoane Care
Datorită Stării Lor De Sănătate Fizică Sau Mintală Au Nevoie De Ajutorul Şi
Asistenţa Colectivităţii În Care Trăiesc.
3
Tonu M., Tonu V., Sava V., ,, Legislatia internationala in protectia persoanelor cu
handicap”,Chisinau, 1999

4.Statistici:

● La Nivel European:
Numărul Persoanelor Cu Dizabilităţi Este De 65 De Milioane În Uniunea Europeană,
Aproximativ 10% Din Populaţia UE, Ceea Ce Echivalează Cu Populaţia Belgiei, A
Greciei, A Republicii Cehe, A Ungariei Şi A Olandei Toate Însumate.

6
● Unul Din Patru Europeni Are Un Membru De Familie Care Suferă De O
Dizabilitate.
6 Europeni Din 10 Cunosc Pe Cineva Din Cerecuri Mai Apropiate Sau Nu Care
Suferă De O Dizabilitate.
● Persoanele Cu Mobilitate Redusă Reprezintă Mai Mult De 40% Din Populaţie.
Comparativ Cu Numărul Persoanelor Care Nu Suferă De Nici O Dizabilitate Şi Care
Nu Au Un Loc De Muncă, Numărul Persaonelor Cu Dizabiliati Fără Un Loc De
Munca Este De 2 Până La 3 Ori Mai Mare.
Doar 16% Dintre Cei Care Au Nevoie De Asistentă La Locul De Munca Beneficiază
De Această Asistentă.
● Multe Persoane Cu Dizabilităţi Sunt Muncitori Descurajaţi Şi Nici Măcar Nu
Îndrăznesc Să Intre Pe Piaţa Muncii. De Aceea Intră În Categoria Persoanelor
Inactive.
Cu Cât Este Mai Sever Gradul De Handicap, Cu Atât Participarea Pe Piaţa Forţei De
Munca Este Mai Redusă. Aceasta Participare Reprezintă Un Procent De 20% În Cazul
Persoanelor Cu Dizabilităţi Severe Compartiv Cu 68% În Cazul Persoanelor Care Nu
Suferă De Nicio Dizabilitate, În Comparaţie Cu Persoanele Fără Dizabilităţi,
●Persoanele Cu Dizabilităţi Au Cu 50% Mai Puţine Şanse Să Urmeze Alte Studii
După Cele Secundare.
38% Dintre Persoanele Cu Dizabilităţi Cuprinse Cu Vârste Intre 16-34 De Ani Au Un
Venit Câştigat În Europa, Comparativ Cu Un Procentul De 64% Al Persoanelor Fără
Dizabilităţi.
●Venitul Persoanelor Cu Dizabilităţi Este În Mod Dramatic Mult Mai Mic Decât Cel
Al Persoanelor Fără Dizabilităţi. Una Din Două Persoane Cu Dizabilităţi Nu A Luat
Parte Niciodată La Activităţi Sportive Sau De Petrecere A Timpului Liber.
1/3 Dintre Persoanele Cu Dizabiliati Nu A Călătorit Niciodată În Străinătate Sau Nu
A Participat În Excursii Turistice Din Cauza Condiţiilor Şi A Serviciilor Inaccesibile.
Oamenii Cu Dizabilităţi Suferă De Izolare. Comparativ Cu Numărul Persoanelor Fără
Dizabilităţi, De Două Ori Mai Multe Persoane Cu Dizabilităţi Îşi Întâlnesc Prietenii Şi
Rudele Mai Puţin De O Dată Sau De Două Ori Pe Lună.

4
Liviu Manea, ,,Protecţia sociala persoanelor cu handicap’’, Bucuresti 2000.

5.Instituţii:

7
● Măsurile De Asistenţă Socială În Domeniul Protecţiei Persoanelor Cu Dizabiliati
Sunt Asigurate De Către:
- Directiile Generale De Asistenţă Socială Şi Protecţia Copilului (Dgaspc);
- Comisiile De Evaluare A Persoanelor Adulte Cu Handicap;
- Direcţiiile Generale De Asistenţă Socială Asigura Aplicarea Politicilor De Asistenţă
Socială Şi A Măsurilor De Protecţie Şi Asistenta Socială Pentru Persoane Cu
Dizabilităţi, Persoane Vârstnice, Persoane Singure, Familie, Copil, Precum Şi Pentru
Oricare Persoană Aflată În Nevoie, Prin Servicii Specializate Pentru Categorii De
Persoane Defavorizate;
- Comisiile De Evaluare A Persoanelor Cu Handicap Pentru Adulţi Examinează
Persoanele Care Solicita Încadrarea În Grad De Handicap Şi Emit Certificatul De
Încadrare; Totodată Acest Comisii Asigură Îndrumarea Şi Consilierea În Plan Social,
Profesional Şi Medical A Persoanelor Cu Dizabilităţi.
5.http://www.dreptonline.ro/institutii.

6.Servicii Şi Prestaţii Sociale:

● Autorităţile Administraţiei Publice Locale Au Obligaţia De A Organiza, Administra
Şi Finanţa Servicii Sociale Destinate Persoanelor Cu Handicap În Funcţie De Gradul
De Handicap:I,II,III (Grav,Accentuat, Mediu).
● Adultul Cu Handicap Beneficiază, De Următoarele Prestaţii Sociale:
   A) Indemnizaţie Lunară, Indiferent De Venituri:
   1. În Cuantum De 350 Lei, Pentru Adultul Cu Handicap Grav;
   2. În Cuantum De 265 Lei, Pentru Adultul Cu Handicap Accentuat;
   B) Buget Personal Complementar Lunar, Indiferent De Venituri:
   1. În Cuantum De 150 Lei, Pentru Adultul Cu Handicap Grav; Şi Prestaţie Socială
Copii 300 Lei
   2. În Cuantum De 110 Lei, Pentru Adultul Cu Handicap Accentuat; Şi Prestaţie
Socială Copii 175 Lei
   3. În Cuantum De 60 Lei, Pentru Adultul Cu Handicap Mediu; Şi Prestaţie Socială
Copii 60 Lei
 ● Beneficiază De Prestaţia Socială Şi Familia Sau Reprezentantul Legal Al Copilului
Cu Handicap Grav, Accentuat Ori Mediu Pe Perioada De Supraveghere Şi Întreţinere.

8
Persoana Cu Handicap Are Şi Dreptul La Indemnizaţie De Însoţitor În Cuantum
De 1386 Lei (Începând Cu 02.2021) Sau Angajare Asistent Personal (Pentru
Persoanele Încadrate Cu Deficiență „Grav – Cu Asistent Personal”

7. Legea 448/2006
Legislaţia Română stabileşte anumite drepturi şi îndatoriri speciale persoanelor cu
dizabilităţi. Astfel, principala lege care reglementează drepturile şi obligaţiile
persoanelor cu handicap în scopul integrării şi incluziunii sociale a acestora o
reprezintă Legea 448 / 2006. Aceasta privind protecţia şi promovarea drepturilor
persoanelor cu dizabilităţi transpune în legislaţia românească directivele Uniunii
Europene.
Ordonanţa de Urgenţă privind protecţia specială şi încadrarea în munca a
persoanelor cu handicap, stabileşte şi numeşte instituţiile de protecţie specială a
persoanelor cu handicap, drepturile şi obligaţiile persoanelor cu dizabilităţi dar şi
drepturile şi obligaţiile asistentului personal al persoanei cu handicap. Tot această
Ordonanţă de Urgenţă stabileşte, modul şi condiţiile în care se face încadrarea în
munca a persoanelor cu handicap.
Adunarea Generală O.N.U. a adoptat, la 20.12.1993 un set de reguli standard
privind egalizarea şanselor pentru persoanele cu handicap. Acest set de reguli
cuprinde 5 mari repere: Sporirea gradului de conştientizare din partea statului a
problemei în cauză, Îngrijirea medicală a persoanelor cu dizabilităţi, Reabilitarea
acestora, Educaţia ,Recunosterea drepturilor , şi organizaţiile persoanelor cu handicap.

Legea 448/2006 Mai are şi Un Capitol Privind Accesul Persoanelor Cu Handicap,

Care, La Capitolul 61 Prevede Astfel: „Clădirile De Utilitate Publică, Căile De Acces,
Clădirile De Locuit Construite Din Fonduri Publice, Mijloacele De Transport În
Comun Şi Staţiile Acestora, Taxiurile, Vagoanele De Transport Feroviar Pentru
Călători Şi Peroanele Principalelor Staţii, Spaţiile De Parcare, Străzile Şi Drumurile
Publice, Telefoanele Publice, Mediul Informaţional Şi Comunicaţional Vor Fi
Adaptate Conform Prevederilor Legale În Domeniu, Astfel Încât Să Permită Accesul
Neîngrădit Al Persoanelor Cu Handicap. Clădirile De Patrimoniu Şi Cele Istorice Se
Vor Adapta, Cu Respectarea Caracteristicilor Arhitectonice, Conform Prevederilor
Legale În Domenii”.
În Plus, Persoanele Cu Handicap Trebuie Incluse În Comisiile De Recepţie A
Lucrărilor De Construcţie Ori De Adaptare A Imobilelor Şi Autorizaţia De
Construcţie Se Dă Numai Dacă Respectă Legea.
Aceeaşi Obligaţie Există Şi Pentru Clădirile De Locuit Care Se Construiesc Ori
Pentru Care Se Realizează Lucrări De Consolidare, De Reabilitare, De Extindere

9
Şi/Sau De Modernizare Sau La Solicitarea Persoanelor Cu Handicap Grav, Locatari
Ai Acestora. Trepte Şi Rampe Abrupte , Uşile Înguste, Numai Bune Să Facă
Imposibil Accesul Oricărei Persoane Cu Handicap Locomotor, Aflate În Cărucior.
Chiar Şi În Biserici , Fie Ele Ortodoxe, Romano-catolice Sau De Altă Confesiune Nu
Au Toate Intrare Specială Sau Rampa Pe Care O Persoană Cu Handicap Locomotor
Să Poată Urca Cu Scaunul Cu Rotile Sau dupa ce am mai mentionat Problema O
Reprezintă Uşile Foarte Înguste.

9. Concluzii
Traseul În Incinta Pe Care Îl Urmează Publicul Cu Deficienţe Motorii Ar Trebui
Semnalizat, Iar În Clădire, Amenajata Cel Puţin O Toaletă Specială, Echipată
Corespunzător Nevoilor Persoanelor Cu Handicap.
- Garantarea Dreptului, Ca O Persoană Cu Handicap Locomotor, Să Beneficieze De
Dispozitive Medicale (Fotolii Rulante, Cârje, Cadru, Orteze, Proteze, Etc.)
- Acordarea De Facilităţi Economice Angajatorilor La Încadrarea În Munca A
Persoanelor Cu Dizabilităţi (Reduceri/Scutiri De Impozite Pe Profit, Cote Stimulative,
Acordarea De Subventi Pentru Cotarea Locurilor De Munca Protejate, Obţinerea În
Condiţii Avantajoase De Materii Prime, Contracte De Producţie, Etc);
- Realizarea Accesibilizării Locurilor De Munca Ale Acestor Persoane, Mai Ales În
Cadrul Unităţilor Protejate;
- Proiectarea Şi Adoptarea Locurilor De Munca Astfel Încât Să Devină Accesibile
Persoanelor Cu Dizabilităţi;
- Mărirea Perioadei De Probă La Angajare, Plătită De Cel Puţin 60 Zile Lucrătoare;
- Servicii Educaţionale Şi De Susţinere A Procesului De Instruire, Servicii De
Petrecere A Timpului Liber Să Sprijine Participarea Persoanelor Cu Handicap Şi A
Familiilor Acestora La Manifestări Culturale, Sportive Şi Turistice;
  - Centre De Recuperare Şi Reabilitare;
  - Centre De Integrare Prin Terapie Ocupaţională;
  - Centre De Pregătire Pentru O Viaţă Independentă;
  - Centre De Servicii Comunitare Şi Formare ;
  - Locuinţe Protejate.

10
© Pentru a înţelege mai bine problemele persoanelor cu deficienţe, incapacitate,
handicap, pentru că de asta e vorba, trebuie să cunoaştem definiţiile acestor
termeni:
 o "deficienţă" corespunde oricărei pierderi de substanţă sau alterare a
unei structuri sau a unei funcţii psihologice, fiziologice sau anatomice;
 o "incapacitate" corespunde oricărei reduceri (rezultată că urmare a unei
deficienţe) parţială sau totală a capacitătii de a îndeplini o activitate de o
manieră sau în limitele considerate ca normale de o fiinţă umană;
 un "handicap" este un dezavantaj social pentru un individ dat, care
rezultă dintr-o deficienţă sau o incapacitate care limitează sau interzice
îndeplinirea unui rol normal (în raport cu vârsta, sexul, factorii sociali
sau culturali) de către acea persoana;

Bibliografie

1. Adrian Neculau, Gilles Ferreol, Minorităţi, Marginali, Excluşi”, Editura Polirom, Iaşi,
1996
2. Dumitrescu Daniela, Imaginea Personelor Cu Handicap”, Editura Polirom, Iaşi,
2000
3. Tonu M., Tonu V., Sava V., Legislaţia Internaţională În Protecţia Persoanelor Cu
Handicap”, Chişinău, 1999
4. Liviu Manea, ‚’’Protecţia Socială A Persoanelor Cu Handicap”, Bucureşti, 2000;
5. Constituţia României
6. http://www.dreptonline.ro/institutii

11