Ministerul Educatie si tineret

Universitatea Libera si Internationala din Moldova

Facutatea psihologie si asistenta sociala

Specialitatea asistenta sociala

Referat
Tema:Somajul-fenomen generator al problemelor sociale.

A efectuat:

Studenta an.IV,gr.45 AS

A controlat:Prof.universitar

Cernenco Mihail

Chisinau 2013
Continut:

1.Somajul.Aspecte si definitii.

2.Cauzele somajului.

3.Clasificarea somajului.

4.Combaterea somajului in R.Moldova.Probleme sociale.

5.Concluzii.

6.Bibliografie.
 1.Somajul.Aspecte si definitii.

Şomajul este considerat ca element negativ al dezvoltării economice care

afectează în proporţii diferite toate ţările, mai ales cele subdezvoltate şi cele în
tranziţie la economia de piaţă. Există diverse modalităţi de estimare a şomajului şi
implicit diverse modalităţi de cuantificare a lui. În termeni generali, şomajul este
acea stare negativă a economiei care afectează o parte din populaţia activă
disponibilă, prin negăsirea de locuri de muncă.

Reţinem că, dacă abordăm termenii pieţei muncii, şomajul poate fi definit ca un
excedent al ofertei de muncă faţă de nivelul cererii de muncă, iar şomeri pot fi
considerate persoanele apte de muncă, care nu-şi găsesc de lucru, formînd
suprapopulaţia relativă, fiind în fond un surplus de forţă de muncă comparativ cu
numărul celor angajaţi.

Dicţionarul explicativ îl defineşte ca un fenomen economic caracteristic societăţii

capitaliste, care constă în aceea că o parte din salariaţi rămân fără lucru, ca urmare
a decalajului dintre cererea şi oferta de forţă de muncă. Este o stare negativă a
economiei care constă în nefolosirea unei părţi din forţa de muncă salariată.
Privind simplist şi din punct de vedere juridic lucrurile, şomerii sunt persoanele ce
au înregistrat cereri de angajare la oficiile de plasare a forţei de muncă sau cu
cereri le locuri de muncă permanente sau temporare nesatisfăcute la sfîrşitul
fiecărei luni.
Conform BIM (Biroul Internaţional al Muncii), sunt consideraţi şomeri persoanele
care cumulează următoarele condiţii:
 Au depăşit vârsta de 15 ani;
 Sunt apte de muncă;
 Nu au loc de muncă (a încetat contractul sau a fost temporar întrerupt şi sunt în
căutare de muncă remunerată);
 Sunt fără ocupaţie, apte de muncă, nu au mai lucrat sau ultimul loc de muncă nu a
fost remunerat;
 Sunt disponibile imediat pentru o muncă salariată.
Unele aspecte ale şomajului:
Subangajaţii. Unii oameni nu-şi pot îngădui să fie descurajaţi. Mulţi oameni care
devin şomeri au responsabilităţi familiale şi note de plată: în mod simplu ei nu-şi
pot permite să iasă din cadrul forţei de muncă. În schimb ei sunt forţaţi să accepte
unele slujbe - orice slujbe - tocmai pentru a-şi întreţine corpul, sufletul şi familia.
Rezultatul muncii poate fi o slujbă cu jumătate de normă sau cu normă întreagă
dar foarte prost plătită. Cu toate acestea, orice slujbă plătită este suficient să
excludă persoana din rîndul şomerilor, dar nu din condiţia de subangajaţi.
Muncitorii subangajaţi reprezintă resurse de muncă care nu sunt în totalitate
utilizate. Ei fac parte din problema subangajaţilor, chiar dacă nu sunt în mod
oficial număraţi ca neangajaţi.

Deşi descurajaţi şi subangajaţi, muncitorii nu sunt luaţi în considerare în

statisticile oficiale referitoare la şomaj. Mulţi oameni raporteaza că sunt în
căutarea unei slujbe chiar şi cînd ei au un interes mai mic în găsirea unei slujbe.
Unii extind problema publicului în actualitate încurajînd fiecare comportare. De
exemplu, încercarea mai multor adulţi de cautare a unei slujbe, chiar şi încercarea
multor mame care vor prefera să-şi petreacă timpul crescîndu-şi copiii. Rezultatul
lor în căutarea unei slujbe este improbabil, în cel mai bun caz este minim,
incluzînd poate un drum pînă la oficiul de plasare a forţei de muncă. Asemănător,
cele mai multe guverne condiţionează primirea ajutorului de şomaj ca dovadă că
acele persoane sunt în căutarea unui loc de muncă, chiar dacă unii beneficiari pot
să beneficieze o scurtă perioadă de ajutorul de şomaj. Din nou, aici raportînd
şomajul, putem să ascundem forţa de muncă neparticipantă.
 Experienţa economiei mondiale demonstrează că nu vom putea elimina
niciodată complet şomajul. Din 1900, rata cea mai scazută a şomajului a fost de
1,2% în S.U.A., şi aceasta era în 1944, cînd economia era mobilizată pentru
producţia de război. Unele ţări industrializate ar fi avut puţin mai mult succes în
menţinerea ratei şomajului scăzută ,dar nimeni nu a avut şomaj zero.Avînd în
vedere acest lucru putem afirma că "full employment" adică ocuparea "integrală" a
forţei de muncă nu trebuie înţeleasă ca existînd şomaj zero, ci mai degrabă ca un
nivel scăzut al şomajului.La prima vedere, renunţare la şomajul zero ca un scop
naţional ar putea fi privită ca o incapacitate a guvernanţilor de a lichida şomajul.
Acest lucru este fals pentru că şomajul zero este imposibil şi, totodată, neavantajos
deoarece ar dispare concurenţa de pe piaţa muncii.

2.Cauzele şomajului

Principalele cauze generatoare de şomaj sunt:

a) crizele economice ce au loc şi care apar sub trei tipuri, în funcţie de

dimensiunea lor: crize economice generale; crize economice parţiale; crize
economice conjuncturale;
b) tendinţele de restructurare economică, geografică, socială etc. ce au loc în
diferite ţări, mai ales sub incidenţa crizei energetice şi revoluţiei tehnico-
ştiinţifice, care generează şomajul structural. Resorbţia totală sau parţială a
şomajului generat de această cauză poate avea loc numai printr-un proces
lung şi dificil, întrucît presupune creşterea investiţiilor, recalificarea celor
afectaţi şi reorientarea învăţămîntului;
c) înlocuirea vechilor tehnici şi tehnologii, centralizarea unor capitaluri şi
unităţi economice cu restrîngerea locurilor de muncă. Generează şomajul
tehnologic, a cărui resorbţie este dificilă, deoarece presupune recalificarea
forţei de muncă în concordanţă cu noile nevoi ale capitalului şi unităţilor
economice, lărgirea activităţilor economice şi în special a producţiei pentru
 a putea oferi locuri de muncă şi creşterea numărului întreprinderilor pentru
a asimila cadrele cu pregătire superioară afectate prin centralizare;
d) incertitudinea afacerilor unui anumit număr de egenţi economici, ce
determină, practicarea contractelor de angajare de scurtă durată. Această
cauză determină şomajul intermitent sau fricţional. Această practică poate
constitui un mijloc de presiune asupra angajaţilor pentru a accepta anumite
condiţii de muncă şi salarizare, dar şi o măsură de siguranţă, din partea
agenţilor economici pentru a nu-şi asuma, vizavi de forţa de muncă,
angajamente pentru care pot fi traşi la răspundere. Perioada de şomaj, în
acest caz, începe la expirarea angajării şi se încheie la reînnoirea
contractului sau la realizarea unei angajări la o altă firmă;
e) întreruperea activităţii din motive familiale şi de maternitate. Această
cauză afectează în mod deosebit femeile şi generează aşa-zisul şomaj de
discontinuitate;
f) întreruperea activităţilor puternic dependente de factorii naturali este
specific următoarelor sectoare economice: agricultură, construcţii, lucrări
publice etc. Restrîngerea locurilor de muncă se răsfrînge negativ asupra
noilor generaţii ajunse la vîrsta încadrării în muncă sau a unor grupuri de
oameni care au depăşit vîrsta legală pentru încadrare, n-au mai lucrat şi
sunt prima dată îm căutarea unui loc de muncă;
g) Starea economiei (nivel, structură, tehnică şi tehnologie aplicată etc.).
Există o diferenţă dintre ciclul reproducţiei forţei de muncă şi a diferitelor
activităţi economice, prin formarea noilor generaţii în cadrul mişcării
populaţiei sun incidenţa factorilor naturali-biologici, demografici şi
economici care, deşi se influenţează reciproc, nu au unii asupra altora o
determinare cauzală, directă şi exclusivă.
h) Intrarea pe piaţa muncii a eşantioanelor de populaţie activă care n-au mai
lucrat.
 Această intrare este determinată de anumite cauze directe, cum ar fi:

- diminuarea posibilităţilor de trai în condiţiile unor venituri considerate

altădată sigure şi suficiente (salariul soşilor, pensii, economii) ce s-au erodat sub
acţiunea inflaţiei şi a altor procese din economie;
- intensificarea mişcării de emancipare a femeilor care nu se mai resemnează
la o viaţă pasivă;
- ruinarea micilor producători.
i) Migraţia internaţională a forţei de muncă.

Dimensiunile şi dinamica şomajului pe ţări şi perioade sunt influenţate, mai ales

după cel de-al doilea război mondial, de migraţia internaţională a populaţiei, de
deplasarea populaţiei active disponibile dintr-o ţară în alta în căutarea unui loc
de muncă, ceea ce diminuează oferta de muncă în ţara de origine, dar o
măreşte în ţara unde ajunge, acţionaînd astfel în direcţia scăderii sau creşterii
corespunzătoare a şomajului.

3. Clasificarea şomajului

Şomajul se formează pe baza a două mari procese economico-sociale:

a. pierderea locurilor de muncă de către o parte a populaţiei ocupate;
b. creşterea ofertei de muncă prin sporul natural al populaţiei.
În cadrul primului proces, în funcţie de cauzele pe care îl determină, avem
următoarel tipuri de şomaj:
a. şomaj ciclic (conjunctural), cauzat de crizele economice şi conjuncturi
defavorabile trecătoare, dar care se repetă la intervale de timp mai lungi sau
mai scurte;
b. şomaj structural, determinat de modificarea structurii economiei pe
activităţi, ramuri, subramuri sub incidenţa evoluţiei nevoilor, crizei
energetice, revoluţiei tehnico-ştiinţifice sau altor factori;
 c. şomaj tehnologic, determinat de înlocuirea vechilor tehnici şi tehnologii cu
altele mai noi, precum şi de centralizarea unor capitaluri şi unităţi
economice cu restrîngerea locurilor de muncă;
d. şomaj intermitent, ce apare ca urmare a practicării contractelor de angajare
de scurtă durată din cauza incertitudinii afacerilor unui anumit număr de
unităţi economice;
e. şomaj de discontinuitate, afectează în mod deosebit femeile şi este cauzat
de întreruperi ale activităţii din motive familiale şi de maternitate;
f. şomaj sezonier, cauzat de întreruperi ale activităţilor puternic dependente de
factori naturali, cum sunt cele din agricultură, construcţii, lucrări publice.
În funcţie de durata şomajului, avem trei categorii de şomaj şi anume:
1. şomaj de scurtă durată, ce caracterizează o perioadă a şomajului de la cîteva
săptămîni pînă la 6 luni;
2. şomaj de durată medie, ce caracterizează o perioadă a şomajului de la 6 luni
la 18 luni;
3. şomaj de lungă durată, ce caracterizează o perioadă a şomajului mai mare
de 18 luni.
Pe piaţa muncii va exista întotdeauna un număr de şomeri, în sensul că nu toţi cei
care caută activ un loc de muncă au găsit şi acceptat un astfel de loc într-un anumit
moment, după cum nici toţi cei care angajează forţă de muncă nu au completate
toate locurile la un moment dat. Acest tip de şomaj, determinat de circulaţia
normală a forţei de muncă, poartă denumirea de şomaj fricţional.
Şomajul fricţional este, în principal, determinat de două cauze:
- caracterul eterogen al mîinii de lucru, în sensul existenţei unor diferenţe
considerabile între indivizi sub raportul abilităţilor, motivaţiilor, personalităţii chiar
şi în cazul aceleiaşi calificări. Eterogenitatea se manifestă şi în ceea ce priveşte
locurile de muncă chiar pentru aceeaşi calificare;

4.Combaterea şomajului în Republica Moldova: probleme

 sociale
O parte integrantă a politicilor şi strategiilor economico-sociale constituie
ocuparea forţei de muncă şi protecţia socială a persoanelor aflate în căutarea
unui loc de muncă. Problemele pieţii muncii nu pot fi înţelese fără a ţine seama de
transformările caracteristice perioadei de tranziţiei la economia de piaţă.
Politicile adoptate în direcţia îmbunătăţirii funcţionării pieţii muncii nu au reuşit
să conducă la o creştere satisfăcătoare a locurilor de muncă. Conform datelor
Registrului Naţional Interadministrativ al Republicii Moldova, la 1 iunie 2001,
numărul agenţilor economici înregistraţi a constituit 108,5 mii unităţi, din care
53,7% o constituie întreprinderile cu dreptul de persoană fizică. Ponderea
esenţială în numărul total al agenţilor economici aparţine sectorului privat.

Reglementarea problemelor legate de optimizarea utilizării forţei de muncă, ca

unul din factorii principali ai creşterii economice, are o importanţă vitală pentru
economia ţării.Conform statisticii oficiale, în trimestrul II al anului 2001 populaţia
economic activă a constituit 1645 mii persoane, ori 38,5% din numărul total al
populaţiei, iar cea ocupată în economie – 1532 mii persoane.

În scopul atenuării consecinţelor şomajului şi asigurării protecţiei sociale a

populaţiei, afectate de şomaj, începînd cu anul 1994 în Republica Moldova se
elaborează programe de stat şi locale de utilizare a forţei de muncă. Scopul
principal al acestor programe este prevenirea şomajului în masă, păstrarea
locurilor de muncă existente şi crearea crearea locurilor noi de muncă, plasarea în
cîmpul muncii a şomerilor, orientarea profesională a populaţiei adulte şi
pregătirea profesională a şomerilor, organizarea lucrărilor publice remunerate,
susţinerea activităţii antreprenoriale, adaptarea populaţiei la condiţiile relaţiilor
economice de piaţă, asigurarea protecţiei sociale a şomerilor...

Una din cele mai importante cauze obiective constă în insufienţa surselor
financiare pentru realizarea măsurilor incluse în programe. Mijloacele financiare
pentru pregătirea profesională a şomerilor au fost în continuă descreştere, iar
cele pentru crearea locurilor noi de muncă în general n-au fost stabilite.

Una din principalele direcţii de activitate a statului o constituie prestarea

serviciilor de mediere la angajarea în muncă. Aceasta se realizează prin
conlucrarea cu agenţii economici în scopul gestionării locurilor de muncă
disponibile. Oficiile forţei de muncă din ţară evaluează cunoştinţele şi aptitudinile
persoanelor care solicită un loc de muncă şi recomandă acestora locurile de
muncă libere corespunzătoare.

În scopul extinderii numărului de şomeri antrenaţi la lucrările publice devine o

necesitate de a fi înaintate propuneri de perfecţionare a modului de organizare a
lucrărilor publice remunerate. Prin Hotărîrea Guvernului nr.200 din 12 martie
2001 aceste propuneri au fost aprobate. Conform Hotărîrii date autorităţile
administraţiei publice locale, anual, vor elabora şi aproba programe locale de
dezvoltare a acestor lucrări.

În republică se implementează organizarea tîrgurilor locurilor de muncă, măsură

activă pe piaţa forţei de muncă, care oferă posibilitatea persoanelor aflate în
căutarea unui loc de muncă şi a agenţilor economici de a se întîlni direct pentru a
negocia oferta.

Pe perioada desfăşurării tîrgurilor de muncă pentru persoanele aflate în căutarea

unui loc de muncă s-au organizat diverse seminare, expoziţii a mărfurilor şi
serviciilor agenţilor economici, s-au acordat consultaţii privind orientarea şi
pregătirea profesională, în problemele legislaţiei muncii, consultaţii juridice în
domeniul realizării dreptului la muncă ş.a.

Un raport esenţial la combaterea şomajului îl are „CLUBUL MUNCII”, care

reprezintă un program special de suport informaţional, asistenţă psihologică,
consultanţă în orientarea profesională şi ajutor practic practic individual la
plasarea în cîmpul muncii. Acest program este destinat, în special, persoanelor
aflate în şomaj de lungă durată şi este orientat spre o politică activă de ocupare a
forţei de muncă.

Factorii importanţi ai sporirii gradului de ocupare şi protecţiei sociale a populaţiei

în constituie măsurile active desfăşurate pe piaţa forţei de muncă. Printre aceştia
un rol important îl are informarea populaţiei asupra oportunităţilor de pregătire
profesională şi plasare în cîmpul muncii, orientarea profesională şi crearea
condiţiilor psihologice favorabile pentru depăşirea situaţiei de şomaj.

Pentru creşterea mobilităţii profesionale şi integrarea sau reintegrarea pe piaţa

forţei de muncă sînt calificate şi recalificate prin intermediului Serviciului de stat
al forţei de muncă care le asigură creşterea şi diversificarea competenţelor
profesionale.

Fenomenul şomajului în Republica Moldova cu problemele lui specifice de

protesţie socială şi de reintegrare în muncă a şomerilor este reglementat de Legea
privind utilizarea forţei de muncă şi alte acte normative, aprobate de Guvern

7.Concluzii

1.şomajul reprezintă o componenta de bază a pieţei muncii care se bucură de o

mare atenţie în plan naţional, în fiecare ţară precum şi la scară internaţională.
Rezultatele acestor eforturi tot mai conjugate sunt însă extrem de diferite de la o
ţară la alta, unele reuşind mai mult, altele mai puţin, unele obţin rezultate
cantitative şi mai puţin calitative etc. în funţie de o multitudine de factori între care
conjunctura economică, posibilităţile economice şi financiare, orientarea
investiţiilor şi a resurselor de protecţie socială, tipul de piaţă al muncii, eficienţa
mecanismelor folosite în procesul de ajustare a resurselor umane etc.
Luînd în considerare toate cele menţionate mai sus, considerăm că în Republica
Moldova trebuie promovat şi diversificat un complex de măsuri în cadrul politicii
de ocupare, multitudinea şi interferenţa cărora vor constitui un mecanism real şi
viabil de reducere a şomajului.
BIBLIOGRAFIE
1. Combaterea şomajului în Republica Moldova: probleme social-juridice,
Revista Naţională de Drept, octombrie 2001.
2. Măsurile active pe piaţa muncii – rezolvarea problemei şomajului?, revista
Eco mond, nr. 988.
3. Principalele consecinţe ale şomajului, revista Resurse Umane, nr.19.
4. Articol din Modova Azi, 2004.
5. Şomajul în Moldova: rezultatele sondajului sociologic, Valentin Ţurcan, Anatol
Gudîm, Gheorghe Rusnac..
6. Economie politică, Valeriu Umaneţ, Chişinău, 2004.
7. Economics în referate, P.A.Samuelson, W.D.Nordhaus, „Basarabica”,
Chişinău, 1994.