Mişcarea migratorie a populaţiei

1. Delimitări conceptuale privind mişcarea migratorie a populaţiei.

2. Taxonomia migraţiei internaţionale.
3. Mişcarea migratorie internaţională: măsurări şi tendinţe.
4. Fenomenul migraţiei în Republica Moldova
Bibliografia:
• Particularităţile şi tendinţele proceselor demografice în Republica Moldova. – Chişinău, 2001.
• Populaţia: definiţii şi indicatori. – Chişinău, 2008
• Rotariu T., Demografia şi Sociologia Populaţiei. Structuri şi procese demografice. – Polirom, 2009.
• Migranţii moldoveni în Federaţia Rusă în condiţiile crizei financiare globale. – USM; 2010.
• Cartea verde a populaţiei.
• Mukomel V., Cheianu-Andrei D., Moldovenii în Federaţia Rusă: profilul socioeconomic şi
provocările de politici. – Chişinău, 2013 (http://www.iom.md/attachments/110_rfinalrom.pdf)
• Cheianu-Andrei D., Cartografierea diasporei moldoveneşti în Italia, Portugalia, Franţa şi Regatul
Unit al Marii Britanii. – Chişinău, 2013 (http://www.iom.md/attachments/110_raportfinalrom.pdf)
Delimitări conceptuale privind mişcarea migratorie a populaţiei
În sensul strict al termenului, mişcarea migratorie semnifică deplasarea populaţiei dintr-o localitate în
alta, sau dintr-o ţară în alta, însoţită de schimbarea statutului rezidenţial.
Populaţia se deplasează frecvent pe teritoriu, fără ca această deplasare să influenţeze
domiciliul stabil al persoanei. Durata deplasărilor poate să varieze de la caz la caz. Legislaţia fiecărei ţări,
determină dacă aceste deplasări necesită efectuarea unor forme administrative sau nu. De obicei,
deplasările pe perioade scurte de timp nu se iau în consideraţie.
Modificarea temporară a domiciliului pe o perioadă mai îndelungată de timp şi care necesită aprobarea
organelor administrative de stat alcătuieşte mişcarea migratorie flotantă.
Deplasarea zilnică a populaţiei dintr-o localitate în alta care are caracter de regularitate,
formează mişcarea pendulatorie a populaţiei.
Cazurile de schimbare temporară a domiciliului, cât şi mişcarea pendulatorie nu se urmăresc
prin sistemul evidenţei centralizate a mişcării populaţiei. Se înregistrează şi se reportează prin sistemul
statistic, numai mişcarea flotantă în cazul când modificarea vizei de domiciliu cuprinde data de 1 ianuarie
sau 1 iulie (în aceste momente se determină, de regulă, efectivul populaţiei).
Studiile care-şi propun să caracterizeze intensitatea, factorii de influenţă şi consecinţele mişcării
pendulatorii şi flotante apelează la sistemul anchetelor selective.
În dependenţă de hotarele unui stat se diferenţiază mişcarea migratorie internă şi
mişcarea migratorie externă.
Orice persoană care înregistrează fenomenul migraţie are o poziţie dublă: emigrant pentru
localitatea din care pleacă şi imigrant pentru localitatea unde îşi stabileşte domiciliul.
Mişcarea migratorie a populaţiei nu are un caracter întâmplător. Ea este determinată atât de factori de
natură economică, cât şi de factori sociali, etnici, politici, culturali, religioşi etc.
Mişcarea migratorie influenţează structura populaţiei pe vârste şi sexe, evoluţia unor
fenomene demografice, în special natalitatea şi mortalitatea, de asemenea modificări în structura pe
ocupaţii, profesii, după nivelul de instruire . S-a constatat că migraţia cuprinde, în special, persoanele
adulte şi în măsură mai redusă copiii şi bătrânii. De obicei, bărbaţii migrează în proporţii mai însemnate
decât femeile, deşi situaţiile inverse, de asemenea există. Uneori pot exista deplasări echilibrate (maturii,
copii şi bătrâni).
Aspectele cele mai importante care fac obiectul analizei mişcării migratorii se referă la determinarea
intensităţii fenomenului total şi pe subcolectivităţi structurate după caracteristici demografice, socio-
economice şi culturale. Prezintă interes, de asemenea, orientarea fluxurilor migratorii, migraţia rural-
urbană şi invers, structura emigranţilor după ţara de destinaţie etc.
 Studiul mişcării migratorii adoptă în special optica analizei transversale, analiza
longitudinală fiind mai puţin semnificativă.
În analiza fenomenului de migraţie distingem 2 categorii principale:
• migraţia brută – caracterizează masa globală a imigranţilor şi emigranţilor;
• migraţia netă sau sporul migratoriu relevă diferenţa dintre efectivul persoanelor imigrate şi cele
emigrate.
• Migraţia brută=I+E
• Migraţia netă= I-E
• Dacă emigrarea populaţiei dintr-o localitate în alta va afecta, în special, grupele de vârstă tinere,
consecinţa va fi un proces de îmbătrânire demografică a populaţiei pentru localitatea de unde pleacă
şi un proces de întinerire a populaţiei în localităţile unde îşi stabilesc domiciliul.
• Migraţia populaţiei din mediul rural spre cel urban are ca efect, în prima perioadă, o creştere a
natalităţii în mediul urban, deoarece comportamentul demografic al populaţiei rurale este favorabil
unei natalităţi mai ridicate. Acest comportament demografic se va adapta la condiţiile mediului
urban după o anumită perioadă. Afluxul de populaţie tânără către unele localităţi va determina o
scădere a coeficientului mortalităţii generale.
• Migraţia mai ridicată a populaţiei de sex masculin duce la schimbarea proporţiei pe sexe în
localităţile unde imigrează, cât şi în localităţile de unde emigrează.
• Dacă emigrarea populaţiei dintr-o localitate în alta va afecta, în special, grupele de vârstă tinere,
consecinţa va fi un proces de îmbătrânire demografică a populaţiei pentru localitatea de unde pleacă
şi un proces de întinerire a populaţiei în localităţile unde îşi stabilesc domiciliul.
• Migraţia populaţiei din mediul rural spre cel urban are ca efect, în prima perioadă, o
creştere a natalităţii în mediul urban, deoarece comportamentul demografic al populaţiei rurale este
favorabil unei natalităţi mai ridicate. Acest comportament demografic se va adapta la condiţiile
mediului urban după o anumită perioadă. Afluxul de populaţie tânără către unele localităţi va
determina o scădere a coeficientului mortalităţii generale.
• Migraţia mai ridicată a populaţiei de sex masculin duce la schimbarea proporţiei pe
sexe în localităţile unde imigrează, cât şi în localităţile de unde emigrează.

Deoarece localităţile se deosebesc din punctul de vedere al

efectivului populaţiei, este necesar ca migraţia brută şi migraţia netă să fie
corelate cu numărul mediu al populaţiei, astfel obţinem:
- rata migraţiei brute şi rata migraţiei nete:
I +E
∗100 %
Rata brută= P
I−E
= ∗100 %
Rata netă P
- rata de emigrare şi rata de imigrare
E
∗100 %
Rata de emigrare (re)= P
I
∗100 %
Rata de imigrare(ri)= P
Dacă emigrarea populaţiei dintr-o localitate în alta va afecta, în special, grupele de vârstă tinere, consecinţa
va fi un proces de îmbătrânire demografică a populaţiei pentru localitatea de unde pleacă şi un proces de
întinerire a populaţiei în localităţile unde îşi stabilesc domiciliul.
Migraţia populaţiei din mediul rural spre cel urban are ca efect, în prima perioadă, o creştere
a natalităţii în mediul urban, deoarece comportamentul demografic al populaţiei rurale este favorabil unei
natalităţi mai ridicate. Acest comportament demografic se va adapta la condiţiile mediului urban după o
anumită perioadă. Afluxul de populaţie tânără către unele localităţi va determina o scădere a coeficientului
mortalităţii generale.
Migraţia mai ridicată a populaţiei de sex masculin duce la schimbarea proporţiei pe sexe în
localităţile unde imigrează, cât şi în localităţile de unde emigrează.

În analiza migraţiei este importantă stabilirea direcţiei şi intensităţii fluxurilor

migratorii. De obicei, acestea se orientează de la regiuni cu un spor natural ridicat şi cu o
dezvoltare economică redusă, către regiuni cu un spor natural scăzut, dar dezvoltate din
punct de vedere economic.
Regiuni de imigrare
Chişinău Bălţi Orhei Cahul Ungheni Briceni
Chişinău - 2 12 3 8
Bălţi 30 - 2 2 5
Regiuni Orhei 10 5 - 1 1
de Cahul 5 0 0 - 0

Observăm că fluxurile migratorii se îndreaptă preponderent spre Chişinău. Ele se

formează preponderent Bălţi.
Sporul migratoriu pentru Chişinău 51-29=22
Imigranţi Emigranţi Spor migratoriu Regiunea de
provinienţă
30 2 28 Bălţi
10 12 -2 Orhei
5 3 2 Cahul
1 8 -7 UngheniTaxonom
ia migraţiei internaţionale
Recomandările cu privire la statisticile vizând migraţia internaţională au fost publicate de Naţiunile Unite în 1998.
În paralel cu acest document, recomandările Naţiunilor Unite (ONU) şi Conferinţei
Statisticienilor Europene (CSE) cu privire la recensămintele populaţiei şi ale locuinţelor şi principiile şi
recomandările ONU cu privire la statisticile vitale se referă şi la statisticile vizând migraţia internaţională.
Regulamentul UE cu privire la statistica migraţiei şi protecţia internaţională 862/2007
reglementează producerea de statistici în acest domeniu pentru toate ţările Spaţiului Economic European
(SEE). Acest Regulament poate fi considerat drept un standard pentru Europa în toate domeniile
statisticilor migraţiei internaţionale.
Definiţia de bază a unui migrant internaţional oferită de ONU (1998) este:
“Un migrant internaţional este definit drept orice persoană care-şi schimbă ţara de reşedinţă
obişnuită”.
Definiţia ţării de reşedinţă obişnuită este:
“Ţara în care locuieşte o persoană, adică ţara în care persoana dispune de un loc de trai, unde îşi
petrece în mod normal perioada zilnică de odihnă. Absenţele temporare pentru recreere, vacanţe, vizite la
prieteni şi rude, afaceri, tratamente medicale sau pelerinaj religios nu schimbă ţara de reşedinţă obişnuită
a unei persoane”.
Un migrant internaţional mai este identificat de ONU drept un migrant internațional pe termen lung
conform următoarei definiţii:
“Migrant pe termen lung: persoana care se mută într-o altă ţară decât ţara sa de reşedinţă
obişnuită pentru o perioadă de cel puţin un an (12 luni), astfel încât ţara de destinaţie devine eficient noua
sa ţară de reşedinţă obişnuită. Din perspectiva ţării de plecare, persoana va fi un emigrant, iar din
perspectiva ţării de sosire persoana va fi un imigrant”.
ONU (1998) mai defineşte şi conceptul de migrant pe termen scurt drept o persoană care se mută într-o altă
ţară decât ţara sa de reşedinţă obişnuită pentru o perioadă de cel puţin 3 luni, dar nu mai mult de un an (12
luni).
În general, datele curente anuale cu privire la migraţie colectate de organele internaţionale (Eurostat şi
Direcţia Statistică a ONU) cuprind doar migranţii pe termen lung sau solicită ca aceste date să fie oferite
separat de cele cu privire la migranţii pe termen scurt.
Totuşi, necesitatea de informaţie cu privire la muncitorii migranţi pe termen scurt şi muncitorii sezonieri
devine din ce în ce mai importantă pentru politicile naţionale, precum şi distincţia între aceste două tipuri
de migraţie.
UE defineşte un migrant internaţional după cum urmează (UE 2007):
"imigrant" înseamnă o persoană care imigrează;
unde
„imigrație” înseamnă acțiunea prin care o persoană îşi stabileşte reşedința obişnuită pe teritoriul
unui stat membru pentru o perioadă care este sau se aşteaptă să fie de cel puțin 12 luni, după ce, în
prealabil, a avut reşedința obişnuită într-un alt stat membru sau într-o țară terță;
"emigrant" înseamnă o persoană care emigrează;
unde
„emigrație” înseamnă acțiunea prin care o persoană care a avut anterior reşedința obişnuită pe
teritoriul unui stat membru încetează să mai aibă reşedința obişnuită pe teritoriul statului membru în
cauză pentru o perioadă care este sau se aşteaptă să fie de cel puțin 12 luni”.
În conformitate cu aceste definiţii, criteriul de timp pentru identificarea migrantului internaţional este de
„cel puţin 12 luni” în sau din ţara vizată. În practică, acesta se poate baza fie pe durata intenţionată sau cea
reală de şedere, în dependenţă de sursa utilizată de date. De asemenea Recomandările pentru
Recensămintele Populaţiei şi Locuinţe 2000 pentru Regiunea Europei Centrale şi de Est au cerut
distingerea între migranţii pe termen-lung şi cei pe termen-scurt în baza criteriului de 12 luni (UNECE
2004).
Regulamentul UE a introdus conceptele de „imigraţie” şi „emigraţie” pentru migraţiile de
cel puţin 12 luni. Prin urmare doar migranţii pe termen lung trebuie să fie luaţi în consideraţie pentru
numărarea cifrei de imigraţii şi emigraţii.
Migranţii internaţionali se deosebesc după mai multe criterii. În scopul unei analize mai ample şi mai
complexe, aceştia sunt divizaţi în următoarele categorii:
A. Categorii în tranzit, nerelevate pentru migraţia internaţională (Cetăţenii care lucrează în
serviciile de frontieră, străinii care lucrează în serviciile de frontieră (aceştia au permisiunea de a
lucra zilnic sau săptămânal)
 B. Categorii relevante pentru turismul internaţional
Excursanţii (vizitatori de o zi). Persoanele care vizitează o ţară, fără aşi petrece acolo noaptea. În
această categorie sunt incluşi pasagerii navelor, echipajul navelor, autobuselor, avioanelor; persoanele
din ţara vecină care au vizitat ţara ziua, sau care şi-au vizitat rudele, sau au trecut un control medical.
Turiştii. Aceştia au vize dacă se cer (persoane care-şi vizitează rudele, care-şi petrec vacanţa, care
merg la tratament medical sau în perelinaj religios). Pe aceste persoane îi uneşte faptul că ele şi-au
petrecut cel puţin o noapte în ţara respectivă. Durata şederii acestor persoane nu trebuie să depăşească
12 luni.
Străinii cu afaceri care desfăşoară activităţi profesionale sau de business neremunerate în ţările de
baştină. Timpul şederii acestora şi în acest caz nu trebuie să depăşească 12 luni.
C. Categorii tradiţional excluse din statistica migraţiei internaţionale
Cetăţenii cu statut de diplomaţi sau persoane consulare, sau personalul acestora (lucrători şi
membrii familiilor diplomaţilor). Străinii admişi cu viză diplomatică şi membrii familiilor acestora,
inclusiv dacă e prevăzut personalul acestora.
Personalul militar, rudele şi lucrătorii acestora.
D. Categorii relevante pentru statistica migraţiei internaţionale
Studenţii străini admişi cu permise speciale sau vize pentru a studia. Dacă sunt admise şi rudele
acestora, ele se includ tot în această categorie.
Antrenorii admişi cu permise speciale sau vize, de asemenea rudele acestora.
Muncitorii migranţi, admişi pentru a exercita o muncă remunerată din punct de vedere economic,
rudele acestora dacă sunt admise.
Reprezentanţii organizaţiilor internaţionale, admişi cu vize speciale, rudele şi personalul acestora
dacă sunt admise etc.
E. Alte categorii relevante pentru migraţia internaţională, dar durata şederii cărora peste hotare
este greu de stabilit
Cetăţenii care cer azil politic.
Străinii a căror intrare în ţară nu este sancţionată, migranţii ilegali.

Mişcarea migratorie internaţională: măsurări şi tendinţe (i)

Numărul migranților în 2017 – 258 milioane.

Asia –80 milioane,
Europa – 78 milioane,
America de Nord – 58 milioane,
Africa – 25 milioane etc.
Cei mai mulți migranți sunt în:
1. USA – 50 milioane,
2. Germania – 12 milioane, Federația Rusă – 12 milioane, Arabia Saudită – 12 milioane,
3. Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord – 9 milioane.
Refugiaţii şi solicitanţii de azil – 25,9 milioane.
Cei mai mulţi:
1. Turcia – 3,1 milioane,
2. Iordania – 2,9 milioane,
3. Palestina – 2,2 milioane,
4. Liban – 1,6 milioane,
5. Pakistan – 1,4 milioane.
Ţările de origine a migranţilor internaţionali:
1. India – 17 milioane,
 2. Mexic – 13 milioane,
3. Federaţia Rusă – 10 milioane,
4. China – 10 milioane,
5. Bangladesh – 7 milioane,
6. Siria – 7 milioane,
7. Pakistan – 6 milioane,
8. Ucraina – 6 milioane.
9. În 2017, femeile – 48% din migranți.
Migraţia pentru muncă – cea mai răspândită formă a migraţiei. În general se migrează din zonele mai
puţin dezvoltate din puncte de vedere economic spre ţările dezvoltate.
Cea mai mare diasporă în 2017:
1. India – 16 milioane,
2. Mexic – 12 milioane,
3. Federația Rusă – 11 milioane,
4. China – 10 milioane.
Ce organizaţii oferă date despre migraţia internaţională:
OIM (finanţează studii, fac analiza datelor din statistica naţională a ţărilor),
EUROSTAT(se bazează pe datele statistice naţionale, formează matrici de migraţie) ,
UNHCR/ICNUR (în special date despre refugiaţi şi cei care cer azil politic),
OECD etc.
În prezent nu există o politică de migraţie efectivă, însă se discută despre încercarea de a combina
migraţia pe termen scurt cu stimulente pentru o migraţie circulară. Acest fapt, le-ar permite migranţilor să
plece peste hotare fără a mări numărul migranţilor permanenţi într-o ţară sau alta.
Necesitatea utilizării stimulentelor economice care ar putea întări acordurile bilaterale. Acestea din urmă
trebuie să aducă un beneficiu trilateral: pentru migranţi (sporirea veniturilor, asigurarea medicală, taxe
reduse pentru transferurile de bani, menţinerea relaţiilor cu familia), pentru ţările de origine (reducerea
tensiunii sociale) şi pentru ţările de destinaţie.
Conform datelor statistice, numărul persoanelor declarate plecate la lucru peste hotare a constituit
294,9 mii persoane în anul 2009,
- 311 mii în anul 2010,
- 316,9 mii în anul 2011,
- 328,3 mii în anul 2012,
- 332,5 mii în anul 2013,
- 341,9 în anul 2014,
- 325,4 în 2015,
- 319,0 în 2016,
- 318,4 in 2017 (conform Anchetei Forţei de Muncă).
Important este că în această perioadă în Republica Moldova, s-au intensificat eforturile în vederea studierii
acestui fenomen şi elaborării de politici pentru reducerea consecinţelor negative ale acestuia.
Direcţiile prioritare de migraţie în anul 2017 au continuat să fie Federaţia Rusă – 164, 6 (206,2 mii în
2015), Italia – 50,5 (49,2 mii în 2015), etc.
Constatăm unele tendinţe de schimbare în ceea ce priveşte ponderea migranţilor spre anumite direcţii – se
micşorează numărul celor care pleacă spre Federaţia Rusă şi creşte cel al migranţilor spre alte ţări.
Migranţii moldoveni la muncă peste hotare în anul 2017 au fost din mediul rural – 221,8 (224 mii în 2015)
comparativ cu mediul urban – 96,6 (102 mii în 2015).
Analiza fluxului de migranţi pe sexe, indică că 211,3 din migranţi sunt bărbaţi şi 107,2 femei.
În mare parte, persoanele plecate la muncă sunt tinere.
Nivelul de instruire:
 - Superior – 46,6 mii,
- Mediu de specialitate - 34,9 mii,
- Secundar profesional - 79,5 mii,
- Liceal – 75,1 mii,
- Gimnazial – 81,5 mii,
- Primar – 0,8 mii.
Analiza fluxurilor de migranţi pe vârste indică, că pleacă la muncă peste hotare cei mai mulţi
persoanele în vârstă de 25-34 ani – 121,6, urmaţi de cei în vârstă de 35-44 ani – 72,9 persoane,
45-54 ani – 52,9, 15-24 ani – 50,7 şi 55-64 ani – 19,6 persoane, +65 ani – 6 mii persoane.
Profilul migranţilor
Italia Franța Portugali Anglia
a
Prezența membrilor Toți membrii familiei peste hotare 62,3% 64,2% 70,8% 60,0%
familiei Cu membri ai familiei rămași în 37,8% 35,8% 29,2% 40,0%
Moldova

Perioada de când Până la 3 ani 28,85% 37,7% 7,8% 62,0%

migrantul a migrat 4-6 ani 22,05% 34,9% 16,2% 23,0%
în altă țară 7-10 ani 37,8% 20,8% 34,4% 12,0%
Mai mult de 10 ani 19,5% 6,6% 41,6% 3,0%

Prezența dublei Total cu dublă cetățenie 26,6% 55,7% 68,2% 95,0%

cetățenii Din ei
Cu cetățenia țării gazde 1,8% 5,7% 61,7% 4,0%
Cu cetățenia României 23,8% 49,1% 6,5% 87,0%
Cu cetățenia altei țări din UE 1,0% 0,9% - 4,0%

Fenomenul migraţiei în Republica Moldova (iv)

Un mecanism eficient de reglementare şi coordonare a procesului migraţional la nivel naţional şi pe plan
bilateral între Republica Moldova şi Uniunea Europeană constituie Parteneriatul de Mobilitate - are ca
scop asigurarea caracterului legal al migraţiei, îmbunătăţirea impactului migraţiei asupra dezvoltării,
precum şi promovarea politicii de reîntoarcere.
Politicile promovate de conducerea Republicii Moldova în domeniul migraţiei sunt axate pe următoarele
direcţii prioritare:
(i) dezvoltarea şi consolidarea cooperării bilaterale şi multilaterale cu ţările de destinaţie a
migranţilor la muncă;
(ii) crearea oportunităţilor economice în Moldova prin investirea remitenţelor în propria afacere;
(iii) informarea cetăţenilor privind posibilităţile de angajare legală peste hotare şi prevenirea
consecinţelor migraţiei iregulare;
(iv) dezvoltarea diasporei moldoveneşti şi menţinerea legăturii cu ţara de origine.
• Semnificativ este faptul că 54 la sută din migranţii la muncă peste hotare în vârstă de 20-49 ani sunt
căsătoriţi, 1/3 dintre ei au cel puţin un copil de vârstă preşcolară abandonat acasă.

Scăderea naturală și migrațională în profil administrativ-teritorial, anul 2014

Fluxurile emigranților din Republica Moldova în străinătate, anii 1991-2014

Pierderile populației Republicii Moldova în valori absolute