2.

STATICA POPULAŢIEI

Prof. Dr. Mihai Grigorie Marcu

Obiective pedagogice:
1. Cunoaşterea surselor de date referitoare la populaţie
2. Cunoaşterea modalităţilor de stabilire a principalelor caracteristici ale populaţiei:
 numărul populaţiei
 repartiţia teritorială a populaţiei
 structura populaţiei:
- pe vârste
- pe sexe
- piramida populaţiei
- după starea civilă
- după caracteristici socio-economice
 cunoaşterea implicaţiilor staticii populaţiei
- demografice
- economice
- asupra sistemului de sănătate.

Demografia - termen care provine de la grecescul demos - popor şi graphos - a descrie,

defineşte ştiinţa care se ocupă cu studierea populaţiei din două puncte de vedere:
a) statica populaţiei - care analizează populaţia sub raportul numărului, distribuţiei
geografice, structurii după diverse caracteristici demografice (sex, grupă de vârstă, stare
civilă, etc.) şi socio-economice (ocupaţie, nivel de instruire, etc.)
b) dinamica populaţiei (sau micşcarea populaţiei) care abordează populaţia sub
raportul schimbărilor survenite în numărul şi structura populaţiei ca urmare a naşterilor,
deceselor, căsătoriilor şi divorţurilor - mişcarea naturală - şi a transformărilor apărute ca
urmare a schimbărilor temporare sau permanente ale domiciliului - mişcarea migratorie a
populaţiei.
Cunoaşterea particularităţilor structurii (staticii) şi mişcării (dinamicii) populaţiei este
deosebit de importantă atât pentru medicii care asigură asistenţa medicală cât şi pentru cei
care sunt puşi în situaţia de a lua decizii în domeniul ocrotirii sănătăţii.
 Sursele de date pentru analiza staticii şi dinamicii populaţiei

Populaţia unei ţări sau a unui teritoriu poate fi considerată ca un sistem caracterizat
prin intrări (naşteri şi imigrări) şi prin ieşiri (decese, emigrări).
Schematic sursele pentru cunoaşterea şi analiza staticii şi dinamicii populaţiei sunt
reprezentate de:
A. Sistemul curent de raportare a datelor în cadrul sistemului informaţional al ţării.
Acest sistem permite să se obţină date în legătură cu numărul şi caracteristicile născuţilor vii,
a născuţilor morţi, a decedaţilor. Se mai pot obţine date suplimentare asupra puterii de
reproducere a populaţiei - respectiv a numărului de avorturi spontane, la indicaţia medicului,
sau la cerere.
Documentele purtătoare de informaţii sunt reprezentate de certificatul medical
constatator al născutului viu, certificatul medical constatator al născutului mort şi certificatul
medical constatator al decesului. Pe baza acestora, la oficiile de stare civilă, se completează
documentele specifice (actele de stare civilă şi buletinele statistice).
B. Statistica stării civile-furnizează date referitoare la principalele evenimente demografice:
naşteri, decese, căsătorii, divorţuri. Documentele purtătoare de informaţii sunt constituite de
actele de stare civilă (certificatul de naştere, deces, căsătorie, divorţ), care se completează, cu
excepţia divorţului, în momentul producerii evenimentului şi buletinele statistice demografice.
In ţara noastră se utilizează 5 tipuri de buletine statistice (buletin statistic de naştere - născuţi
vii, buletin statistic de naştere - născuţi morţi, buletin statistic de deces, buletin statistic de
căsătorie şi buletin statistic de divorţ). Aceste documente sunt completate de către Oficiile de
stare civilă (cu excepţia celor referitoare la divorţ).
Buletinele statistice completate sunt trimise la Direcţiile Judeţene de Statistică şi de
aici la Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice. Rezultatele prelucrării
informaţiilor existente în aceste documente sunt publicate în Anuarul Statistic al României
şi/sau Anuarul Demografic al României.
Migraţia internă - înţeleasă ca mişcarea populaţiei cu schimbarea domiciliului stabil -
este consemnată în momentul producerii, de către organele Ministerului de Interne pe
“Buletinul statistic pentru schimbarea domiciliului” şi aceste documente sunt trimise către
Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice care prelucrează datele.
C. Anchetele demografice - Complexitatea fenomenelor demografice, condiţionarea
lor multiplă a impus cu necesitate organizarea unor studii speciale: anchete demografice.
Anchetele demografice constituie singurele modalităţi de a obţine date referitoare la
condiţionarea diverselor fenomene demografice, la legătura existentă între variabilele
demografice şi cele socio-economice, psihologice, la motivaţia unui anumit comportament, la
opinia individului sau familiei în probleme de dimensiune şi structură a familiei etc.
Anchetele demografice se pot efectua pe colectivităţi generale sau pe eşantioane, colectivităţi
reprezentative din populaţie.
 1. Numărul populaţiei
Număr înregistrat. Numărul populaţiei se stabileşte prin recensământ. Recensământul
populaţiei poate fi definit ca fiind observarea statistică care are ca obiect înregistrarea la un
moment dat a întregii populaţii a unei ţări, consemnându-se cu această ocazie şi o serie de
caracteristici demografice şi socio-economice ale populaţiei.
Altă definiţie = Recensământul populaţiei poate fi definit ca fiind observarea statistică
al cărui scop este stabilirea pe întreg teritoriul unei ţări, la un moment dat, după un program
unitar, a numărului şi structurii populaţiei după principalele sale caracteristici demografice,
economice şi socio-culturale.
În afara recensămintelor, numărul populaţiei poate fi estimat, calculat şi proiectat.
Număr calculat sau estimat. In anii care urmează unui recensământ, numărul
populaţiei se calculează pornind de la cifra exactă a populaţiei stabilită la recensământ la care
se adaugă născuţii vii şi se scad decedaţii. Această metodă de calcul este valabilă în ipoteza în
care migraţia externă este considerată nulă.
Între 2 recensăminte numărul populaţiei poate fi estimat prin metoda interpolării.
Principiul metodei interpolării constă în calcularea sporului mediu anual al populaţiei între
cele 2 recensăminte şi adăugarea acestuia de atâtea ori câţi ani au trecut din momentul
primului recensământ şi până în anul de studiu. Această metodă de calcul porneşte de la
ipoteza că în decursul întregii perioade scurse între cele 2 recensăminte, populaţia a cunoscut
un ritm de creştere constant, fără oscilaţii mari de la un an la altul.
Ex.: Să se estimeze numărul de locuitori din localitatea “X” în anul 1971 ştiind că la
recensământul din 1966 localitatea avea 10500 locuitori şi la cel din 1977 11600 locuitori.
În perioada 1966-1977 numărul de locuitori a crescut cu 1100, deci cu un spor mediu
anual de 100 locuitori.
În 1971 - numărul de locuitori va fi egal cu 10500 + (100 x 5) = 11000 locuitori.
Pornind de la aceleaşi date se poate estima numărul de locuitori în anul 1978 prin
metoda extrapolării.
Principiul metodei extrapolării constă în calcularea sporului mediu anual al populaţiei
între 2 recensăminte şi adăugarea acestuia, la valoarea ultimului recensământ, de atâtea ori,
câţi ani s-au scurs din momentul celui de al doilea recensământ până în anul de studiu.
Populaţia anului 1978 va fi:
11600 + 100 = 11700 locuitori.
În afară de numărul populaţiei înregistrat la recensământ şi cel calculat sau estimat, în
sănătatea publică se mai utilizează şi numărul proiectat al populaţiei. Proiecţia populaţiei
presupune utilizarea unor tehnici deosebit de complexe, chiar modelarea matematică pentru
estimarea evoluţiei viitoare a populaţiei sub raportul ei numeric.
În calculul diverşilor indicatori folosţi în studiul dinamicii populaţiei se utilizează
noţiunea de “populaţie medie sau număr mediu al populaţiei pentru perioada dată”.
Numărul mediu al populaţiei pentru o perioadă dată se poate calcula prin mai multe
metode:
a) medie aritmetică simplă

Px + Px + 1
P = ---------------
2
unde P = populaţia medie
Px = populaţia la începutul interviului
Px + 1 = populaţia la sfârşitul interviului
b) medie geometică
P =  Px + Px + 1
Mai există şi alte metode de calcul, dar mult mai complexe.

2. Repartiţia teritorială a populaţiei - studiază răspândirea populaţiei pe un teritoriu

dat, în mod obişnuit aceasta se suprapune unităţile administrativ- teritoriale.
Repartiţia teritorială a populaţiei se studiază cu ajutorul următorilor indici:
2.1. - ponderea populaţiei cu domiciliul stabil în mediul U sau R
2.2. - distribuţia populaţiei în funcţie de tipul şi mărimea localităţilor
2.3. - indici de densitate.

2.1. Ponderea populaţiei cu domiciliul stabil în mediul U/R se calculează astfel:

Pu Pr
% U = ------- x 100 % R = ------ x 100
P P
unde P = populaţia totală
Pu = populaţia care locuieşte în mediul U
Pr = populaţia care locuieşte în mediul R

România la 1 iulie 2000 avea 22,4 milioane locuitori, iar ponderea populaţiei care
locuia în mediul U (în municipii şi oraşe) a fost 54,8%. Tendinţa fenomenului este de
descreştere a proporţiei populaţiei care locuieşte în zonele urbane ca urmare a inversării
fluxului de migraţie internă (dinspre U spre R) după 1999.(vezi tabelul nr. I.1)
Tabelul nr. I.1 Evoluţia ponderii populaţiei din mediul urban (municipii şi oraşe) în
România în perioada 1912-1992 (la recensăminte)
Anul de recensământ Ponderea populaţiei
urbane (%)
1912 16,3
1930 21,4
1948 23,4
1956 31,3
1966 38,2
1977 47,5
1992 54,3
Sursa: Anuarul statistic al României 1997
2.2. Informaţii asupra distribuţiei teritoriale a populaţiei se obţin din analiza repartiţiei
populaţiei în funcţie de tipul şi mărimea localităţilor de reşedinţă (vezi tabelul nr. I.2)

Tabelul nr. I.2 Distribuţia municipiilor şi oraşelor în funcţie de numărul populaţiei

1 ianuarie 2001
Număr locuitori Nr. municipii şi oraşe Număr locuitori
Total 265 12.256.140
Sub 10.000 72 501.258
10.000 - 19.999 85 1.166.695
20.000 - 49.000 62 1.963.497
50.000 - 99.999 22 1.695.189
100.000 - 1999.999 12 1.729.395
200.000 --299.999 4 907.939
300.000 - 399.999 7 2.295.555
400.000 şi peste 1 1.966.612
Sursa: Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice, 2001

Tabelul nr.I.3 Repartiţia comunelor după numărul de locuitori

1 ianuarie 2001
Număr locuitori Număr comune Populaţia
Total 2.686 10.174.317
Sub 1.000 54 39.627
1.000 - 2.999 1.047 2.259.876
3.000 - 4.999 979 3.773.313
5.000 - 6.999 405 2.347.400
7.000 - 8.999 144 1.122.944
9.000 - 9.999 22 208.894
10.000 - 11.999 23 250.932
 12.000 şi peste 12 171.331
Sursa: Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice, 2001
2.3. Densitatea populaţiei se exprimă prin frecvenţa populaţiei (P) pe unitatea de
suprafaţă (Km2) şi este egală cu:
P
D = ----
S
unde D = densitatea populaţiei
P = populaţia
S = suprafaţa exprimată în Km2.
Inversul acestui raport poartă numele de indice de arealitate.
S
Indice de arealitate = ----
P
În mod curent, în cazul indicelui de arealitate suprafaţa se exprimă în hectare.
În 1997 indicele de densitate a populaţiei în România a avut valoarea de 95,4
loc./Km2, iar cel de arealitate 0,0104 Km2/loc.
Pentru a obţine o imagine a impactului populaţiei asupra resurselor agricole şi
economice se calculează indicele de densitate fiziologică ca un raport între numărul de
locuitori şi suprafaţa cultivată şi indicele de densitate agricolă ca un raport între numărul de
locuitori încadraţi în agricultură şi suprafaţa cultivată.
P
Indicele de densitate fiziologică = -----------------------
supraf. cultivabilă

P în agricultură
Indicele de densitate agricolă = --------------------------
supraf. cultivabilă
3. Structura populaţiei pe sexe.
Analiza structurii populaţiei pe sexe se justifică pe de o parte prin particularităţile
biologice, de reactivitate în caz şi faţă de îmbolnăvire, sociale şi culturale pe care le au
indivizii celor două sexe şi pe de ală parte prin funcţiile şi rolurile pe care le au în familie şi
societate.
Ea este descrisă cu ajutorul unor indici simpli.
3.1. ponderea populaţiei feminine sau masculine:
PF(M)
PPF(M) = ----------- x 100
P
unde PF = nr. loc. de sex feminin
PM = nr. loc. de sex masculin
P = populaţia totală
În 2001 populaţia feminină reprezintă 51,1% din întreaga populaţie.

3.2. indicele de masculinitate (I.M.) - defineşte numărul de persoane de sex masculin care
revin la 100 sau 1.000 de persoane de sex feminin.
PM
I.M. = --------- x 100 sau 1.000
PF
Într-o populaţie dată, în timp, indicele de masculinitate are o anumită stabilitate.
Valoarea indicelui de masculinitate în România este prezentată în tabelul nr. I.4.

Anul Indicele de masculinitate

1990 97,37
1991 97,32
1992 96,66
1993 96,52
1994 96,36
1995 96,36
1996 96,13
1997 95,96
Tabelul nr. I.4 Indicii de masculinitate pentru populaţia din România
pe perioada 1990 - 1997
Oscilaţii mari în nivelul indicelui de masculinitate apar numai ca urmare a intervenţiei
unor factori perturbatori (de ex. războiul). Exemplificăm această afirmaţie prin evoluţia
indicelui de masculinitate în perioada 1930 - 1992 (vezi tabelul nr. I.5).

Anul Indicele de masculinitate

1930 96,57
1948 93,56
1956 94,69
1966 95,88
1977 96,36
1992 96,66
Tabelul nr. I.5 Evoluţia indicelui de masculinitate în România
în perioada 1930 - 1992 (la recensăminte)
Grupa de vârstă influenţeză puternic indicele de masculinitate. La naştere valoarea
acestui indice este relativ constantă în jur de 105 - 106.
Evoluţia normală a mortalităţii, prin fenomenul de supramortalitate masculină, face ca
la diverse grupe de vârstă să apară dezechilibre; valorile indicelui de masculinitate scad pe
măsura înaintării în vârstă. In populaţiile îmbătrânite, la grupele înaintate de vârstă, se observă
o netă predominenţă a persoanelor de sex feminin.
3.3. Indicele de feminitate (I.F.) este imaginea în oglindă a indicelui de masculinitate; el se
calculează în special pentru născuţii vii:
PF
I.F. = ---------- x 100 sau 1.000
PM
Valoarea indicelui de feminitate se utilizează în proiecţiile demografice.

3.4. Excedentul femeilor - se determină după formula:

PF - PM
E.F. = ------------- x 100
P

4. Structura populaţiei pe grupe de vârstă.

Dintre aspectele staticii populaţiei, structura acesteia pe grupe de vârstă este elementul
esenţial. In analiza structurii populaţiei pe grupe de vârstă trebuie să se ţină cont pe de o
parte de “efectul de vârstă” şi pe de altă parte de “efectul de generaţie”. Fenomenele de
fertilitate şi mortalitate cunosc o mare variabilitate în funcţie de vârstă - “efect de vârstă”.
Generaţiile îşi au şi ele propria istorie - unele generaţii sunt afectate de războaie, altele de
calamităţi naturale, etc. - “efectul de generaţie”.
În analiza populaţiei se pot utiliza grupele de vârstă cincinale (0-4; 5-9; 10-14,........80-
84, 85 şi peste), decenale (0-9; 10-19, .....80 şi peste) sau grupele mari de vârstă (copii 0-14
ani, adulţi 15-59 ani şi vârstnici 60 de ani şi peste). Datorită prelungirii procesului de
şcolarizare şi a speranţei de viaţă la naştere, azi se folosesc tot mai mult grupele de vârstă 0-
19 ani - copii, 20-64 ani-adulţi şi 65 ani şi peste - vârstnici.
Grafic structura populaţiei pe grupe de vârstă se reprezintă sub forma piramidei
vârstelor. Piramida vârstelor poate fi construită pe ani de vârstă sau pe grupe cincinale sau
decenale de vârstă.
În piramidă, populaţiile sunt reprezentate prin suprafeţele unor dreptunghiuri care au
ca laturi:
 pe axa ordonatelor mărimea intervalului de vârstă utilizat (1,5,10 ani)
 pe axa absciselor, numărul observat al populaţiei (când intervalul de vârstă este 1
an) sau numărul mediu al populaţiei pentru intervalul luat în studiu (5 sau 10 ani).

Suprafaţa dreptunghiului este proporţională cu numărul de locuitori. Clasic, în partea

stângă a piramidei se reprezintă populaţia de sex masculin şi în partea dreaptă cea de sex
feminin.
În alegerea scărilor utilizate pe abscisă şi ordonată trebuie să se ţină cont de
recomandarea ca baza piramidei să fie egală cu 1/3 din înălţimea ei. In reprezentarea structurii
populaţiei pe grupe de vârstă prin piramida vârstelor, de obicei, populaţia iniţială se reduce la
10.000 sau 100.000. Această reducere se face prin aplicarea unei reguli de trei simple.

În tabelul nr.I.6 este prezentată populaţia la 1 iulie 2000, pe sexe şi grupe de vârstă
cincinale, în cifre absolute şi reduse la 100.000.
 Grupa de M F Raport de
vârstă Cifre abs. la 100.000 Cifre abs. la 100.000 masculinit.
0-4 587.945 2620,6 556.880 2482,2 105,6
5-9 624.211 2782,3 594.056 2647,9 105,1
10 - 14 883.893 3939,8 851.095 3793,6 103,9
15 - 19 847.520 3777,6 814.258 3629,4 104,1
20 - 24 998.473 4450,5 956.964 4265,5 104,3
25 - 29 918.654 4094,7 888.071 3958,4 103,4
30 - 34 932.903 4158,2 904.616 4032,1 103,1
35 - 39 646.851 2883,2 638.337 2845,2 101,3
40 - 44 792.644 3533,0 802.201 3575,6 98,8
45 - 49 783.446 3492,0 808.910 3605,5 96,9
50 - 54 642.407 3863,4 680.099 3031,4 94,5
55 - 59 501.655 2236,0 559.066 2491,9 89,7
60 - 64 563.911 2513,5 670.626 2989,2 84,1
65 - 69 487.701 2173,8 607.413 2707,4 80,3
70 - 74 381.583 1700,8 510.249 2274,3 74,8
75 - 79 233.083 1038,9 364.946 1626,7 63,9
80 - 84 77.208 344,1 141.918 632,6 54,4
85+ 64.766 288,7 114.646 519,9 55,5
49.891,1 50.108,9
10.968.854 11.466.351
Tabelul nr. I.6 Populaţia României la 1 iulie 2000
Sursa: Intitutul Naţional de Statistică şi Studii Economice “Populaţia - 1 iulie, 2000”, 2001
Pentru detaliere, să luăm populaţia 0 - 4 ani de sex masculin.

Vârsta Cifre absolute Cifre reduse

la 100.000
0 ani 205.616 953,70
1 an 198.815 922,15
2 ani 202.402 938,79
3 ani 186.868 866,74
4 ani 191.636 888,85
Total 985.337 4.570,23

Numărul redus la fiecare an de vârstă se obţine astfel:

Nr. locuitori de o anumită vârstă şi sex x 100.000
------------------------------------------------------------
Nr. total de locuitori

Pentru vârsta de “o” ani la sexul masculin vom avea:

205.616 x 100.000
-------------------------- = 953,70
 21.559.910
Numărul redus de locuitori astfel obţinut va determina lungimea dreptunghiului
corespunzător, iar lăţimea va fi egală cu intervalul de vârstă. In graficul sunt reprezentate
grafic, la baza piramidei vârstelor, populaţiile în vârstă de 0 - 4 ani.
În cazul utilizării grupelor cincinale sau decenale de vârstă, numărul redus al
populaţiei grupei trebuie transformat în număr mediu pe an de vârstă, valoare care va
determina lungimea dreptunghiului a cărei lăţime este egală cu intervalul de vârstă utilizat.
Pentru exemplul nostru această lungime este: numărul redus al grupei de vârstă 0 - 4 ani, sex
masculin devizat la 5 4570,23 : 5 = 914,04.
Aceeaşi transformare trebuie efectuată şi în cazul grupelor de vârstă deschise. De
exemplu la vârful piramidei, ultimul interval de vârstă este de 100 de ani şi peste redus la
100.000 locuitori 0,47 este distribuit în mod uniform pe o durată de 5 ani.
Analiza formei piramidei vârstelor permite identificarea unor particularităţi ale
populaţiei respective.

Figura nr. I.2

Clasic se descriu 4 tipuri ale piramidei vârstelor:
a) piramida în formă de “accent” (triunghi) cu baza largă şi un vârf ascuţit,
caracteristică pentru populaţiile tinere;
b) piramida în formă de “stog” caracteristică pentru populaţiile cu o fertilitate ridicată
şi un proces de îmbătrânire mediu;
c) piramida în formă de “urnă” specifică pentru populaţiile cu fertilitate scăzută şi cu
un proces de îmbătrânire accentuat;
 d) piramida în formă de “treflă” reflectă o populaţie îmbătrânită care cunoaşte în
ultima perioadă o puternică întinerire ca urmare a creşterii fertilităţii.

Factorii care influenţează forma piramidei sunt: natalitatea, mortalitatea şi migraţia.

Natalitatea - numărul de născuţi vii determină baza piramidei vârstelor; el furnizează
şi materialul asupra căruia îşi vor exercita acţiunea celelalte 2 fenomene demografice cu
influenţă asupra structurii populaţiei pe grupe de vârstă şi sexe: mortalitatea şi migraţia.
Pentru a evidenţia impactul fertilităţii şi mortalităţii asupra structurii pe grupe de vârstă a
populaţiei pot fi utilizate 2 metode:
a) dacă indicii de fertilitate şi mortalitate rămân constanţi pe o durată îndelungată de
timp rezultă o populaţie cu o structură pe vârstă constantă denumită “populaţie stabilă”.
Pentru a evidenţia influenţa acestor indici asupra structurii pe grupe de vârstă a populaţiei se
compară modele ale populaţiei stabile obţinute prin utilizarea de diferite nivele ale fertilităţii
şi/sau mortalităţii;
b) a doua metodă constă din utilizarea “metodei componentelor şi tehnicile de
proiecţie a populaţiei”. Numărul probabil al populaţiei este stabilit în condiţiile utilizării unor
nivele variate în timp ale indicilor de fertilitate şi mortalitate. Proiecţiile populaţiei sunt utile
deoarece ele evidenţiază modul în care reacţionează o populaţie căreia i se atribuie, pentru o
perioadă dată de timp, nivele ipotetice ale fertilităţii şi mortalităţii.
Ambele metode pot fi utilizate ţinând sau nu cont de migraţie.
Influenţa scăderii mortalităţii asupra structurii pe grupe de vârstă a populaţiei depinde
de modelul de evoluţie al indicilor de supravieţuire a diferitelor grupe de vârstă. Dacă
probabilităţile de supravieţuire cresc în special pentru grupele de vârstă înaintată, proporţia
vârstnicilor în populaţie se majorează, iar dacă supravieţuirea se măreşte la copii şi tineri
creşte proporţia acestora în populaţie.

5. Structura populaţiei în funcţie de starea civilă.

Conform prevederilor legislaţiei din ţara noastră, starea civilă poate fi: necăsătorit (ă),
căsătorit (ă), văduv (ă), divorţat (ă). Noţiunea de stare civilă se utilizează numai după vârsta
de 15 ani, limită inferioară de vârstă la care este permisă căsătoria.
Pentru studierea structurii populaţiei în funcţie de starea civilă se recomandă utilizarea a mai
multor indici:
5.1. Structura populaţiei în funcţie de starea civilă
Nr. persoane căsătorite
 % persoane căsătorite = ------------------------------- x 100
P 15 ani şi peste
La fel se calculează ponderile populaţiei necăsătorite, văduve şi divorţate în raport cu
populaţia de 15 ani şi peste.
5.2. Pentru a evidenţia particularităţile repartiţiei populaţiei în funcţie de starea civilă
la cele două sexe şi la diversele grupe de vârstă se poate calcula structura populaţiei în funcţie
de caracteristica analizată, pentru cele două sexe, şi în cadrul fiecărei grupe de vârstă.
6. Repartiţia populaţiei în funcţie de participarea la viaţa economică
În orice ţară populaţia luată în totalitate este consumatoarea bunurilor materiale, dar
numai o parte din ea participă direct la producerea bunurilor şi serviciilor consumate.
Populaţia activă sau economic activă este constituită din totalitatea persoanelor care
exercită o profesiune, la care acolo unde este cazul se adaugă persoanele aflate în şomaj. In
cadrul populaţiei active nu sunt incluşi elevii, studenţii şi femeile care prestează activitate
numai în familie.
Populaţia ocupată este alcătuită din persoanele care au o ocupaţie. Ea este egală cu
populaţia activă minus şomeri.
Partea din populaţie care nu exercită nici o activitate, alcătuită de obicei din copii şi
vârstnici, constituie populaţia inactivă.
Definiţiile prezentate sunt preluate din documentele ONU. Pe plan internaţional, cu
toate încercările făcute, se mai menţin încă diferenţe în ceea ce priveşte conţinutul diverselor
categorii de populaţie enunţate mai sus.
Repartiţia populaţiei în funcţie de participarea la viaţa economică se apreciază cu
ajutorul unor indici:
6.1. Indicele de activitate:
P activă
I.A. = ------------ x 100
P
6.2. Indicii de activitate specifică pe sexe (indicele de activitate masculină, feminină):

P masculină activă
I.A.M. = ------------------------ x 100
P masculină

P feminină activă
I.A.F. = ------------------------ x 100
P feminină

6.3. Indicele de activitate specifică pe grupe de vârstă

P activă de o anumită grupă de vârstă
I.A. vârstă = --------------------------------------------- x 100
P din grupa de vârstă respectivă
6.4. Curba de activitate - este reprezentarea grafică a indicilor de activitate specifică pe
grupe de vârstă.
7. Implicaţiile staticii populaţiei
7.1. Implicaţiile demografice
Fenomenele demografice (mortalitatea, natalitatea, fertilitatea, divorţialitatea,
nupţialitatea) sunt puternic influenţate de structura pe grupe de vârstă şi sexe a populaţiei.
Nivelul lor variază în funcţie de cele două caracteristici.
Creşterea ponderii populaţiei vârstnice (60 ani şi peste) evidenţiază îmbâtrânirea
demografică a populaţiei.
Din punctul de vedere a ponderii populaţiei vârstnice în structura populaţiei totale se
consideră că : o populaţie este tânără dacă ponderea persoanelor de 65 de ani şi peste este sub
4% ; - este adultă dacă vârstnicii deţin un procent între 4 şi 7%; - este bătrână - dacă vârstnicii
deţin o pondere peste 7%.
Îmbătrânirea populaţiei este un fenomen specific ţărilor dezvoltate din punct de vedere
economic. Ea se însoţeşte de scăderea fertilităţii, de creşterea mortalităţii, generale chiar dacă
mortalităţile specifice pe grupe de vârstă se menţin în limite constante, de scăderea populaţiei
active şi de creşterea sarcinilor care îi revin pentru întreţinerea unui număr mai mare de
locuitori.
Distribuţia populaţiei pe medii intervine şi ea în determinarea unui anumit nivel al
fenomenelor demografice. Nivelul natalităţii şi mortalităţii în populaţia urbană este mai scăzut
decât în cea rurală, pe când nupţialitatea cunoaşte o evoluţie inversă. Planificarea familiară îşi
face locul mai întâi în mediul urban şi ulterior în mediul rural.
7.2. Implicaţiile economice ale staticii populaţiei.
Dintre multiplele caracteristici ale staticii populaţiei trei pot fi considerate ca având implicaţii
economice importante:
 densitatea populaţiei în raport cu resursele;
 indicele de dependenţă;
 ponderea populaţiei active.
Relaţiile dintre populaţie şi dezvoltarea economică sunt prezentate pe larg în capitolul 1.
7.3. Implicaţiile staticii populaţiei pentru serviciile de sănătate.
Aspectele staticii populaţiei, descrise anterior îşi au fiecare unul sau mai multe reflexe
asupra stării de sănătate, cu implicaţii consecutive asupra serviciilor de sănătate. Acţiunile
asupra stării de sănătate pot fi directe, vizibile imediat, sau, cel mai adesea mediate efectele
lor fiind indirecte şi mai dificil de sesizat.
Numărul populaţiei - nu are un efect direct asupra stării de sănătate, dar o poate
influenţa în cadrul existenţei unui dezechilibru între acesta şi condiţiile de mediu şi igienico-
sanitare existente. Fenomenul este vizibil în cazul creşterii numărului populaţiei într-un
teritoriu fără ca acesta să fi fost pregătit pentru a face faţă numărului mare de locuitori.
Un aspect mai direct al legăturii între numărul populaţiei şi serviciile de sănătate este
unul organizatoric şi anume corelarea cu numărul de medici, de cadre medii şi auxiliare
sanitare, de paturi de spital, etc., în funcţie de numărul populaţiei care urmează a fi deservită.
Densitatea populaţiei poate avea un efect sanogenetic dar şi patogenetic.
O densitate mare a populaţiei permite asigurarea ei cu servicii medicale mai
diversificate, o accesibilitate mai mare, distanţa de la locuitor la servicii fiind mică. In acelaşi
timp este permisă şi o supraveghere eficientă a condiţiilor de igienă a mediului, alimentare,
etc.
Pe de altă parte, densitatea mare a populaţiei favorizează extinderea epidemiilor de
boli transmisibile, creşte pericolul poluării mediului, cu toate consecinţele asupra stării de
sănătate a populaţiei.
Implicaţiile caracteristicii “densitatea populaţiei” asupra serviciilor de sănătate sunt multiple:
 amplasarea unităţilor medico-sanitare se pot face în funcţie de densitatea populaţiei, astfel
încât să se asigure, pe cât este posibil o distanţă cât mai redusă între populaţie şi aceste
unităţi, mărind astfel accesibilitatea;
 dotarea unităţilor medico-sanitare se face în concordanţă cu densitatea populaţiei;
 densitatea populaţiei influenţează alegerea formei organizatorice celei mai adecvate şi mai
eficace;
 în zonele de densitate mare a populaţiei, datorită problemelor de igienă deosebită care
apar, este necesară infiinţarea de unităţi care să fie în măsură să supravegheze condiţiile
igienico-sanitare şi să rezolve problemele care se ivesc.
Structura populaţiei pe diverse caracteristici, grupe de vârstă, sexe, medii, stare civilă,
participare la procesul de producţie şi activităţi socio-culturale - are o influenţă deosebită
asupra stării de sănătate. Astfel structura pe grupe de vârstă şi sexe este responsabilă în mare
măsură de particularităţile morbidităţii pe sexe şi grupe de vârstă. De asemenea,
particularităţile bio-psiho-fiziologice ale diverselor grupe de vârstă şi sexe stabilesc cadrul
serviciilor medicale necesare.
Implicaţiile structuri pe grupe de vârstă şi sexe a populaţiei asupra seviciilor medicale se
pot schematiza astfel:
 normarea personalului medico-sanitar este diferită pentru copii, populaţia încadrată în
muncă faţă de restul populaţiei;
 dotarea unităţilor medico-sanitare variază în funcţie de grupele de vârstă deservite;
 anumite grupe de vârstă au prioritate în asistenţa medicală: copii 0-1 an, 1-4 ani, populaţie
de vârstă şcolară, femeile de vârstă fertilă, populaţia în vârstă de muncă şi încadrată în
 producţie - priorităţi pentru a căror rezolvare trebuie individualizate unităţi şi activităţi
specifice;
 predominenţa sexului feminin în anumite ramuri de producţie (industria textilă şi a
confecţiilor, învăţământ, ocrotirea sănătăţii, etc.) pune probleme deosebite prin patologia
specifică şi pentru asistenţa medicală la locul de muncă.

Structura populaţiei pe medii - în linii generale, mediul urban asigură populaţiei o stare de
sănătate mai bună, prin posibilitatea asigurării unor condiţii de igienă şi de trai superioare
celor din rural, cât şi o mai bună asigurare cu servicii medicale. Implicaţiile pentru starea de
sănătate a populaţiei şi pentru serviciile de sănătate sunt aceleaşi ca şi cele prezentate la
caracteristica densitate mare a populaţiei. La acestea se adaugă consecinţele legate de atracţia
populaţiei din rural în urban, fenomen care pune probleme complexe de adaptare la noul stil
de viată. Se observă şi o modificare a comportamentului demografic cu consecinţe negative
asupra indicatorilor demografici ai reproducerii populaţiei.
Structura populaţiei de profesii influentţează evident starea de sănătate a populaţiei
atât prin posibilitatea apariţiei bolilor şi accidentelor profesionale sau în legătură cu munca,
cât şi prin patologia specifică diverselor grupe de populaţie delimitate prin caracteristica
profesiune.
Aceste situaţii au determinat înfiinţarea în mediul industrial a unor servicii medicale
proprii, cu caracteristici şi sarcini bine conturate, menite să rezolve problemele specifice
medico-sanitare şi de igienă ale populaţiei încadrate în producţie (dispensare medicale de
întreprindere, dispensare-policlinici şi spitale industriale, servicii de medicina muncii, etc.).