CURS 4

NOTIUNI DE DEMOGRAFIE

Ca si definitie putem spune ca “demografia este stiinta care studiaza populatia si

schimbarile acesteia in conditiile istorice concrete ale dezvoltarii sale sociale”.

Fenomenele demografice sunt fenomene sociale, dar cu mari implicatii biologice. De-a
lungul timpului (inca de la Machiavelli si Ibn Kahldoun) un mare numar de cercetatori s-au
ocupat de felul in care se produc si evolueaza fenomenele demografice.

Diagnosticul starii de sanatate la nivel populational este influentat de caracteristicile

demografice ale acesteia. De exemplu: cresterea numarului de persoane vârstnice arata o
îmbatrânire a populatiei si, implicit, o crestere a morbiditatii acestora prin boli cronice, crescând
cerintele pentru anumite tipuri de servicii medicale si sociale.

De aceea, pentru a putea efectua programe de sanatate populationala trebuie sa

cunoastem in primul rand statistica demografica a acelei populatii si notiuni de demografie.

Notiuni fundamentale utilizate în demografie

1. evenimentul demografic – unitatea purtatoare de informatii demografice (nascutul

viu pentru natalitate, nascutul mort pentru mortinatalitate, decesul 0-1 an pentru
mortalitatea infantila);
2. fenomenul demografic – ansamblul fenomenelor demografice de un anumit tip dintr-
o populatie: ansamblul nascutilor vii dintr-o populatie determina fenomenul de
natalitate;
3. cohorta – totalitatea persoanelor care, în decursul aceluiasi interval de timp, au trait
acelasi eveniment (ex: deces, aceeasi boala);
4. generatia – toate persoanele nascute într-un an calendaristic;
5. numarul absolut – se refera la înregistrarea unui anumit tip de evenimente
demografice: nr. decese 0-1 an, nr. casatorii, etc. înregistrate într-o populatie într-un
anumit interval de timp. Acesta depinde de:
 marimea populatiei de referinta si
 este utilizat în stabilirea activitatilor de planificare sanitara (de ex., necesarul
de paturi într-o anumit sectie).
6. numarul relativ – rezult din raportarea a doua marimi (numere) absolute, obtinându-
se un indicator (indicatorul de natalitate, mortalitate, etc.).
7. indicator demografic – marime care exprima fenomenele demografice.
8. indicator bazat pe rata – numarul de evenimente specifice ce apar într-o populatie
definita. Masoara frecventa intensitatii unui eveniment demografic într-o populatie si
într-o perioad de timp. De ex.: Rata de natalitate:nr. de nascuti /nr. de locuitori (la 1
iulie a anului în studiu) x 1000.
 9. indicele – este un raport între doua rate corelate în doua teritorii diferite sau în doua
momente diferite. Exemplu: Rata pentru zona X / Rata pentru zona Y, exprimate
procentual.

Surse de informatii utilizate în studiul demografiei

1. Recensamântul populatiei - are drept scop înregistrarea transversala a populatiei la un

anumit moment dat, sub toate aspectele ei, în functie de toate caracteristicile (numar de
locuitori, vârsta, repartitia pe sexe, starea civila, nationalitatea, religia, etc.). De regula
recensmântul populatiei se efectueaza odata la 10 ani si stabileste volumul populatiei.
2. Statistica starii civile - ofera date referitoare la principalele evenimente demografice:
nasteri, decese, casatorii, divorturi. Documentele purttoare de informatii sunt reprezentate
de:
 certificatul medical constatator al nascutului viu;
 certificatul medical constatator al nascutului mort;
 certificatul medical constatator al decesului.
3. Anchetele demografice - studiaza tendintele de evolutie a populatiei sub toate aspectele
(statica populatiei si dinamica populatiei).

Datele demografice oferite de fiecare tara sunt publicate în publicatii internationale cum ar fi:
anuarele OMS, anuarele demografice ale ONU, publicatii oferite de UNESCO sau Banca
Mondiala si permit aprecierea sanatatii populatiei la nivel mondial.

Demografia (etimologic provine de la grecescul „demos” – popor si „graphos” - a

descrie), este deci stiinta care studiaza populatia din dou puncte de vedere:

1. Statica (starea) populatiei tinând cont de:

o numarul populatiei (numarul de locuitori)
o densitatea populatiei – Ex. densitate geografica (numarul de
locuitori/km2) sau densitate fiziologica (numarul de locuitori/suprafata
locuita) sau densitate economica (raportarea populatiei la resursele
materiale ale colectivitatii)
o structura populatiei – pe medii, pe sexe, pe grupe de vârsta, pe
populatie activa sau pasiva, populatie apta de munca (considerata intre
16 si 60 ani) etc.
o caracteristici socio-economice (nivel de instruire, etc.).
2. Dinamica (miscarea) populatiei - este reprezentata de modificarile care au loc la
nivel populational într-un an calendaristic, ca urmare a evenimentelor demografice:
nasteri, decese, schimbari ale domiciliului stabil (imigrari si emigrari):
o miscarea naturala a populatiei - datorata nasterilor si deceselor
 o miscarea migratorie a populatiei - rezultata din deplasarea populatiei
cu schimbarea definitiva a domiciliului stabil.

De ce este importanta cunoasterea demografica a unei populatii? De exemplu, in sistemul

de asigurari de sanatate existent în România, medicul de familie este platit “per capita”, unul din
criteriile de acordare a punctelor fiind reprezentat de numarul si grupa de vârsta a persoanelor
înscrise pe lista sa.

Structura populatiei pe grupe de vârsta si sexe are influenta asupra morbiditatii din
teritoriu, iar amplasarea unitatilor medico-sanitare dintr-o zona se face în functie de densitatea
populatiei, astfel încât sa existe o distanta cât mai mica între aceste unitati, marind în felul acesta
accesibilitatea populatiei la serviciile de sanatate.

De asemenea, diagnosticul starii de sanatate la nivel populational este influentat de

caracteristicile demografice ale acesteia. De exemplu, cresterea numarului de persoane vârstnice
arata o îmbatrânire a populatiei si, implicit, o crestere a morbiditatii acestora prin boli cronice,
crescând cerintele pentru anumite tipuri de servicii medicale si sociale.

Dinamica naturala a populatiei sau reproducerea populatiei este un fenomen de

“regenerare”a acesteia prin intrarea si iesirea in fiecare an a unei generatii. Tinand cont de acest
fapt putem sustine ca ea are doua componente

 forta de reproducere si
 forta de mortalitate

Forta de reproducere se poate aprecia printr-o serie de indicatori demografici cu

influenta pozitiva sau negativa.

A. fenomene cu influenta pozitiva asupra reproducerii populatiei: natalitatea, fertilitatea

generala si specifica pe vârste, fecunditatea, nuptialitatea; reproducerea (neta si bruta).

B. fenomene cu influenta negativa asupra reproducerii populatiei: avorturile,

divortialitatea, contraceptia.

Termeni utilizati in demografie

Produsul de conceptie – este rezultatul fecundarii unui ovul de catre un spermatozoid care a
parcurs perioada de gestatie si care se finalizeaza prin nastere sau avort

Nasterea –rezultatul expulzarii unui produs de conceptie dupa o perioada de gestatie mai
mare de 28 de saptamani

Nou nascutul viu – orice produs de conceptie expulzat sau extras din corpul mamei,
indifferent de durata gestatiei, si care, prezinta semne vitale (respiratie, activitatea cardiaca,
pulsatii ale cordonului ombilical).
 Nascutul mort – rezultatul sarcinii de minim 180 zile care nu prezinta nici un semn vital
Deoarece determinarea duratei sarcinii este dificil de realizat, se iau drept criterii suplimentare
pentru definirea nascutului mort talia si greutatea (talia mai mare de 35 de cm si o greutate mai
mare de 1000 g).

Avortul –produsul de conceptie ce provine dintr-o sarcina cu durata mai mica de 28 de

saptamâni( sau are o talie mai mica de 35 de cm si o greutate mai mica de 1000 g) fara semne
vitale.

Contingent fertil cuprinde populatia feminina în vârsta de 15-49 ani si populatia masculina
în vârsta de 18-54 de ani. În practic, în studiul reproducerii populatiei, se tine cont de populatia
feminina de vârsta fertila, 15-49 ani.

Planificarea familiala – stabilirea, în mod constient, de catre un cuplu a numarului de copii

doriti, precum si spatierea în timp a nasterilor.

Rangul nasterii – a cata nastere a mamei este cea in cauza

Intervalul patogenezic – durata medie intre casatorie si nasterea primului copil

Intervale intergenezice – durata medie care separa intr-o populatie nasterile de rang succesiv

Fenomene cu influenta pozitiva asupra reproducerii populatiei

1. Natalitatea – numarul nascutilor vii la 1000 de locuitori si se masoara prin

indicele sau rata de natalitate:

o Indice (rata) natalitate = Nr. nascuti vii X 1000

Nr locuitori (la 1 iulie a.c.)

Din 1990, ca urmare a liberalizarii avorturilor si a introducerii metodelor de planificare

familiala, nataltatea a înregistrat in Romania o scadere continua ajungând, comparativ: în 2000 la
- 10,4‰, iar 2001 – 9,8‰ (una din cele mai scazute valori pe timp de pace).

În profil teritorial, judetele din estul tarii au o valoare mai mare a natalitatii decât media
pe tara, iar judetele din vestul tarii au o valoare mai mica decât media pe tara.

Exista o mare variabilitate a acestui indice intre tarile dezvoltate- indice scazut al
natalitatii – si cele in curs de dezvoltare care au un indice de natalitate de 4-5 ori mai mare.

Chiar si in interiorul aceleiasi tari exista diferente importante, regionale sau pe medii,
urban sau rural. In Romania exista 2 poli - o natalitate mare in Moldova si una scazuta in judetele
din vest (Timis, Arad, Caras-Severin) – intre acestea, cu o medie a celor doi poli situandu-se
judetele din Muntenia si Transilvania.

Natalitatea este influentata de o multitudine de factori dintre care cei mai importanti sunt:

 Factori biologici. Perioada de procreatie a femeii se considera a fi in general 30-

35 ani, incepand la 15 ani si terminandu-se la 45-50 ani. Dezvoltarea
morfofiziologica a femeii are un rol important in reproducere, perioada maxima a
fertilitatii plasandu-se intre 20 si 25 ani, dupa care se produce o diminuare lenta
dar sigura.
 Factori social-economici. In tarile dezvoltate odata cu cresterea nivelului de trai si
cultural, cu industrializarea si urbanizarea masiva care duc la stergerea diferentei
dintre rural si urban, dar si la o mobilitate sociala intensa, natalitatea tinde sa
scada. Aceasta se explica prin elemente noi pe care viata moderna la adduce, care
sunt de loc neglijabile, cum ar fi:
 Prelungirea duratei de scolarizare, deci si casatoria la varste mai
inaintate si procreerea mai tarzie
 Implicarea femeii din ce in ce mai mult in viata socio-economica
 Dorinta tinerelor cupluri de a duce o viata mai comoda
 Castigul insuficient,
 Criza de locuinte

Studii efectuate atat la noi in tara cat si in alte state arata insa ca factorii pur
economici (spatiul locativ, venitul) nu au rol predominant in influentarea
natalitatii.

 Factorii cultural-psihologici. Ridicarea niveluui cultural si de instruire al

populatiei adduce un element nou, specific lumii modern si anume : procreerea
devine un act constient, voluntar si volitiv al familiei si, in special, al femeii.
 Comportamentul demografic. Atitudinea constienta a cuplului cu privire la
numarul de copii pe care ii doreste.
 Planificarea familiara. Reflectarea comportamentului demografic optimal in
constiinta cuplului ( comportament demografic optimal il reprezinta faptul ca,
pentru o dezvoltare armonioasa a societatii, fiecare cuplu ar trebui sa aibe 2 pana
la 4 copii sau 1-2 fetite)
 Factori legislativi. Exista o serie de acte normative precum Codul Muncii, Codul
familiei, sistemul de alocatii pentru copii, programe pentru protectia mamei si a
copilului, etc. care influenteaza rata natalitatii.Un exemplu este “celebrul” decret
770/1966 prin care se interziceau avorturile, motiv pentru care in anul 1967 s-a
dublat brusc rata natalitatii. In anii urmatori insa, natalitatea a scazut, in schimb a
crescut mortalitatea specifica prin avorturi septice
 2. Fertilitatea (fecunditatea) – arata capacitatea generala a femeilor intre 15 si 49 ani de a
procrea si reprezinta numarul sarcinilor trecute de 2 luni la 1000 de femei de vârsta
fertila.
În România, nivelul fertilitatii generale a fost în anul 2001 de 37,8‰. La recensmântul
din 2002, din totalul femeilor la perioada fertila:
 37,8% nu nascusera nici un copil;
 49,0% nascusera unul sau doi copii;
 13,2% aveau 3 sau mai multi copii
3. Indicele brut de reproducere este numarul nascutilor vii de sex feminin pe care i-ar naste
femeile in decursul perioadei fertile (15-49 ani), în absenta mortalitatii specifice pe
grupe de vârsta.Pentru a asigura o generatie urmatoare, ar trebui ca fiecare femeie de
vârsta fertila sa aduca pe lume cel putin o fetita. Este un indicator al reinnoirii
generatiilor.

Fenomene cu influenta negativa asupra reproducerii populatiei

1. Divortialitatea - reprezinta frecventa divorturilor înregistrate într-o populatie definita si

într-o anumita perioada de timp (1 an calendaristic, raportarea facându-se la 1 iulie a
acelui an).
Acest indice variaza foarte mult, în functie de legislatia unei tari si de apartenenta
religioasa. La recensmântul din 2002 s-a constatat ca a crescut ponderea persoanelor
divortate, înregistrându-se, în acelasi timp, pentru prima data in Romania, uniunea
consensuala ca tip de aranjament marital neconventional (peste 828 mii persoane).
2. Rata avorturilor – depinde de legislatia pronatalista sau antinatalista a unei tari, de
metodele contraceptive aplicate, de metodologia de calcul aplicata. În România,
dateledisponibile subevalueaza fenomenul, ceea ce se cunoaste azi referitor la avorturi,
sunt datele oferite doar de sectorul public.
Calculul acestei rate = Nr. de avorturi x 1000/Numar femei la varsta fertile
3. Mortalitatea infantile (parte a mortalitatii generale)

Mortalitatea populatiei

Mortalitatea este componenta negativa a miscarii naturale a populatiei, reprezentând

fenomenul demografic al deceselor înregistrate într-o populatie data, intr-un anumit interval de
timp (un an calendaristic).

Analiza mortalitatii se poate face transversal (pe o anumita perioada de timp, de obicei un
an calendaristic ) sau longitudinal (prospectiv sau retrospectiv, cand se analizeaza o cohorta sau
o generatie).
 Mortalitatea este un indicator sensibil al dezvoltarii socio- economice al unei societati.In
tarile in curs de dezvoltare, odata cu progresul economic, mortalitatea generala a scazut, iar in
tarile dezvoltate s-a observant o imbatranire a populatiei odata cu cresterea duratei medii de viata
ca o consecinta a standardului de viata crescut si a imbunatatirii calitatii serviciilor medicale.

Unitatea de observare pentru studiul mortalitatii este decesul.

Decesul este evenimentul disparitiei definitive a semnelor de viata în orice moment dupa
constatarea starii de nascut viu. Decesul implica, obligatoriu, trecerea prin starea de nascut viu
(respiratie, activitatea cardiaca, contractia voluntara a unui muschi chiar daca placenta a fost sau
nu expulzata iar cordonul ombilical a fost sau nu sectionat), în timp ce pentru nascutul mort si
avort nu exista semne de viata.

Importanta studiului mortalitatii :

 indicator de masurare si evaluare a starii de sanatate a populatiei;

 are implicatii în cresterea numerica a populatiei si în structura pe grupe de
vârsta a acesteia;
 metodele utilizate în masurarea mortalitatii permit identificarea problemelor
de sanatate, stabilirea prioritatilor, a obiectivelor în cadrul programelor de san-
atate;
 studiul mortalitatii este utilizat în procesul de planificare sanitara a resurselor;
 permite evaluarea eficacitatii activitatii sistemului de servicii de sanatate;

Documentele purtatoare de informatii utilizate în studiul mortalitatii sunt:

1. certificatul medical constatator al decesului - este un act medico-legal, singurul document

utilizat pentru obtinerea de date privitoare la cauza mortii. Orice greseala voita sau
involuntara a medicului care completeaza cauza mortii se poate solda cu sanctiuni
administrative sau penale. La oficiul starii civile se trece decesul în registrul de decese, se
completeaza buletinul statistic de deces si se elibereaza familiei certificatul de deces si
adeverinta de înhumare. Cea mai importanta parte a certificatului constatator al decesului este
cea care se refera la cauza mortii pe cauze de deces.
Cauzele decesului se completeaza conform instructiunilor Ministerului Sanatatii si
cuprinde:
a) Cauzele propriu-zise ale mortii:
 cauza directa, imediata;
 cauze antecedente;
 starea morbida initiala;
b) Alte stari morbide importante
 2. documente statistice – buletinul statistic de deces si certificatul de deces, care sunt
completate de oficiile de stare civila pe baza certificatului medical constatator al
decesului.

Indicatori de masurare ai mortalitatii

1. Rata bruta de mortalitate generala sau indicele de mortalitate generala

2. Ratele de mortalitate specifica calculate pe:

 grupe de vârsta;
 mediu de resedinta (Urban/Rural);
 stare civila;
 sex.
3. Indicatori de structura (mortalitatea proportionala):
 letalitate
 fatalitate.
4. Metode de standardizare (corectare) a mortalitatii - raportul standardizat al mortalitatii.

 Rata bruta de mortalitate generala sau indicele de mortalitate generala - masoara

frecventa (intensitatea) deceselor într-o anumit populatie intr-o perioada definita de timp
(1 an calendaristic).

Nr. decese generale X 1000/Numar locuitori

 Ratele de mortalitate specifica - masoara intensitatea deceselor în subpopulatii bine

definite în functie de un anumit criteriu (vârsta, sex, rasa, mediu de resedinta, patologie,
etc).
De exemplu, mortalitatea specifica prin boli cardiovasculare (BCV) se calculeaz astfel:

Numar decese prin BCV X 100.000

Numar locuitori (la 1 iulie a.c.)

În functie de cauzele medicale de deces, în literatura de specialitate sunt descrise trei

modele de mortalitate:

 primar – specific tarilor subdezvoltate unde predomina mortalitatea prin boli

respiratorii, digestive, infecto-parazitare, iar mortalitatea materno-infantila este
crescuta
 intermediar – specific tarilor aflate în tranzitie;
 evoluat – specifica tarilor dezvoltate, cu o mortalitate crescuta prin boli
cardiovasculare, neoplazii si accidente, asa cum este si în tara noastra
 Indicatori de structura
 Letalitatea - masoara ponderea deceselor de un anumit tip din totalul deceselor, se
poate calcula pe cauze medicale de deces, pe sexe, pe grupe de vârsta, pe medii de
rezidenta si se exprima întotdeauna în procente. La nivel mondial cea mai
frecventa cauza de deces au reprezentat-o bolile cardiovasculare (29,3%), urmate,
în ordine descresctoare, de bolile infecto-parazitare (19,3%), neoplazii (12,6%),
accidente si traumatisme (9%).
 Fatalitatea - masoara riscul de deces printr-o anumita boala, din totalul bolnavilor
cu acea boala.
De exemplu, pentru bolile cardio-vasculare se masoara astfel:

Numar decese de cauza cardio-vasculara X 100

Numar de bolnavi cu boli cardio-vasculare

 Metodele de standardizare a mortalitatii se fac functie de:

 Speranta de viata la nastere (durata medie a vietii) – care este
conditionat de o multitudine de factori cum ar fi: nivelul de trai; stilul
de viata, alimentatie;factori sociali si economici (stresul, presiunea
moral, insatisfactiile personale);
Speranta de viata la nastere este reprezentata de numarul mediu de ani pe care i-
ar avea de trait o persoanadintr-o anumita generatie, în conditiile modelului de
mortalitate specifica pe grupe de vârsta si pentru o anumita perioada de timp (un
an calendaristic). În România, în intervalul 1999-2001, durata medie a vietii a
fost de 71,19 ani (67,69 ani pentru barbati si 74,84 ani pentru femei) - una dintre
cele mai mici valori pentru tarile din Europa. Cele mai mici valori ale sperantei
de viata la nastere se înregistreaza în tarile Africii sud-sahariene (40 ani) si cea
mai mare in Japonia - 77,9 ani pentru barbati si 84,7 ani pentru femei, cu o durata
medie a vietii de 83 ani.
 Evolutia mortalitatii generale la nivel mondial -pentru anul 2001,
mortalitatea la nivel mondial a fost de 9 decese la 1000 de locuitori. În
tarile dezvoltate mortalitatea generala a fost de 10 decese la 1000 de
locuitori, valoare explicata prin fenomenul de îmbtrânire demografica,
adica prin cresterea sperantei de viata la nastere si implicit, prin
cresterea ponderii populatiei vârstnice. În tarile în curs de dezvoltare,
mortalitatea generala este de 8 decese la 1000 de locuitori.

Dintre diferitele rate de mortalitate specifica, importanta au:

A. Mortalitatea materna - fenomenul demografic al deceselor materne produse din cauza

complicatiilor sarcinii, nasterii si lehuziei (42 de zile de la momentul nasterii), raportat la
1000 sau la 100.000 de nascuti vii.
 În ultimii 10 ani, majoritatea deceselor materne s-au produs prin:

 lipsa de adresabilitate a femeii (decese materne la domiciliu);

 lipsa urmaririi active a gravidei;
 temporizarea interventiei din cauza absentei unei echipe de garda
complete, formata din medic ginecolog, ATI, neonatolog, ambulanta
proprie.
 internarea în spitale fara competenta ( dotare, transport, echipa de garda).

B. Mortalitatea infantila este un indicator demografic cu determinism plurifactorial, care

ofera date privitoare la standardul de viata al unei societati.

Mortalitatea infantila este fenomenul demografic al deceselor 0-1 an înregistrate în

populatia de nascuti vii într-o anumit perioada de timp (un an calendaristic).

Pentru a scadea mortalitatea infantila într-un teritoriu, este necesar sa fie identificati
principalii factori de risc ai acesteia. Acestia se clasifica în:

a. Factori endogeni care tin de mama

 vârsta mamei (sub 19 ani sau peste 35 ani);
 paritatea (risc crescut pentru primul nou-nscut);
 avorturi în antecedente;
 caracteristicile fizice ale mamei care se refer la talie si greutate (talia mai
mica de 150 cm, greutatea mai mica de 45 de kg);
 patologie generala: diabet, boli cardiovasculare, tuberculoza, afectiuni
respiratorii în primul trimestru de sarcina;
 patologie obstetricala – toxemia gravidica;
 accidente în timpul nasterii - placenta praevia.
b. Factori endogeni care tin de copil
 sexul masculin;
 rangul nscutului;
 greutatea mica la nastere;
 vârsta (primul trimestru)
 handicapuri biologice: malnutritia protein-calorica, anemie, malnutritie,
rahitism, malformatii congenitale, indice APGAR mic la nastere,infectii.
c. Factori exogeni
 intoxicatii;
 accidente;
 factori de mediu;
 asistenta medicala adresata mamei si copilului.
d. Factorii care tin de familie
  familia dezorganizata sau cu domiciliu instabil;
 starea civila a mamei (mama necastorita);
 alimentatia incorecta (calitativ, cantitativ);
 venitul familiei;
 conditii de locuit necorespunztoare (locuinta insalubra);
 nivelul de educatie scazut al mamei; promiscuitate; vagabondaj
 existenta de bolnavi cronici în familie;
 familia în primul an de casnicie datorita experientei scazute în a creste
un copil.
e. Factori demografici
 planificarea familiala (mortalitate infantila crescuta pentru copiii care nu
sunt doriti);
 variatii în evolutia natalitaii si a fecunditatii.
f. Factori economico-sociali si de mediu

C. Mortinatalitatea - proportia nascutilor morti raportat la totalul de nascuti vii + nascuti

morti
Numar nascuti morti X 1000
Numar nascuti morti + vii
In România, mortinatalitatea a avut o valoare totala de 5,8 /00 ,cu rata cea mai mare in
judetele Satu Mare (10,1‰), Mehedinti (10,1‰) si Neamt (9,4‰) si cea mai mica in
judetele Braila (1,5‰) si Dolj (1,4‰).

D. Mortalitatea 1-4 ani ( sau mortalitatea primei copilarii) - decesele 1-4 sau „mortalitatea
primei copilarii” nu sunt incluse în indicatorul de mortalitate generala si se calculeaza
conform formulei:
Numar de decese 1-4 ani X 1000
Numar de copii 1-4 ani

E. Mortalitatea specifica pe cauze de boala - de exemplu, mortalitatea specifica prin boli

cardiovasculare

Cea de-a doua componenta a dinamicii populatiei - miscarea migratorie a populatiei –

este rezultatul mobilitatii spatiale si geografice a populatiei, a deplasarii acesteia cu schimbarea
definitiva a domiciliului stabil între doua unitati administrativ-teritoriale bine definite.

Exist o migrare externa (internationala) - ce consta în schimbarea domiciliului stabil între

doua tari si o migrare interna, ce consta în schimbari definitive de domiciliu realizate în cadrul
aceleiasi tari.
 Cea mai frecvent modalitate de migrare interna este cea de la sate la oras (din mediul rural
în mediul urban).

Migrarea externa a populatiei const în doua fenomene cu caracter contrar: imigrarea si

emigrarea.

Indicele de imigrare= numarul de locuitori sositi definitive intr-un an X 1000

Numarul de locuitori (la 1 iulie)

Indicele de emigrare=numarul de locuitori plecati definitiv intr-un an X 1000

Numarul de locuitori (la 1 iulie)

Sporul (deficitul) migrator = Imigrare ‰ – Emigrare ‰ .Acesta are o valoare pozitiva

atunci când imigrarea este mai mare decât emigrarea.

Sporul (deficitul) total al populatiei este sporul (deficitul) natural ± sporul (deficitul)
migrator al populatiei.

Miscarea migratorie prezinta consecinte asupra starii de sanatate a populatiei prin

modificarile care apar, legate de stilul de viata, comportamentul demografic, modificarea
structurii familiei, a raporturilor dintre generatii, etc.

În România, dupa revolutie, s-au înregistrat numeroase emigrari spre statele lumii puternic
dezvoltate, care ofera un standard de viata ridicat (aproximativ 100.000 de persoane în 1990),
ceea ce a dus la un deficit total al populatiei (în anul 2000) de -0,9‰ si au imigrat in tara noastra
persoane provenite, în majoritatea lor, din Orientul Apropiat.

Sporul natural- reprezinta numarul locuitorilor cu care se modifica populatia unei

comunitati datorita diferentei dintre nascutii vii si decese si se calculeaza conform urmatoarei
formule:

Sn =(nv-D) x 1000/L

Sn - = indicele sporului natural al populatiei

nv = numarul de nou nascuti vii

D=numarul decese

L= populatia la 01.07. a.c.

Durata medie de viata (indicele sperantei de viata la nastere) – reflecta atat nivelul de
trai al populatiei cat si starea de sanatate a acesteia.Reprezinta numarul mediu al anilor, stabilit
pe baza tabelei de mortalitate, pe care ii are de trait o cohorta nascuta in anul pentru care se
calculeaza acest indicator daca ar trai toata viata in conditiile care determina mortalitatea
specifica pe varste din anul respectiv.

Tabelele de mortalitate se calculeaza cu ocazia recensemintelor populatie si descriu modul

in care, odata cu inaintarea in varsta are loc disparitia prin deces a unei populatii in conditiile
regimului de mortalitate din anii pentru care se face calculul.

Varsta medie este o medie a varstelor persoanelor dintr-o colectivitate, iar varsta modala
la deces corespunde cu varsta la care se inregistreaza frecventa maxima a deceselor.

Longevitatea este o caracteristica personala si corespunde varstei maxime pana la care

poate trai omul in cadrul unei populatii.