Indicatori ai starii de sanatate

Masurarea starii de sanatate la nivel populational se realizeaza utilizând indicatori

pozitivi si negativi. Din categoria indicatorilor negativi sau indirecti, fac parte morbiditatea si
mortalitatea, iar din categoria indicatorilor pozitivi mentionam natalitatea si fertilitatea.

Anii potentiali de viata pierduti (APVP) sau Indice PYLL

Este un indicator sensibil al starii de sanatate al unei populatii si, in acelasi timp, un
mijloc de stabilire si de comparare în ceea ce priveste eficienta sistemelor de sanatate.

Acest concept se refera la mortalitatea evitabila, ca indicator al calitatii asistentei

medicale (decese evitabile).

De asemenea, APVP poate fi utilizat drept:

 criteriu de evaluare a unui program de preventie

 masura cantitativa a mortalitatii premature: reflecta tendintele de mortalitate
pentru grupele de vârsta tinere prin luarea în considerare nu numai a cauzelor
medicale de deces ci si a grupelor de vârsta la care survine decesul
 baza de calcul pentru anumiti factor de risc specific cum ar fi consumul de alcool
sau de tutun

Daca este analizat în timp si pentru diferite colectivitati , APVP se va calcula procentual
- o rata la ‰ (mia ) de locuitori - reflectând impactul decesului prematur asupra întregii
populatii.

Tot in cadrul monitorizarii Indicelui PYLL s-a ridicat si conceptul de “decese evitabile”
bazat pe faptul ca, pentru unele boli, cunostintele sunt atât de avansate, la fel si tehnologiile,
încât ele nu trebuie sa conduca la deces. Aceste decese ar putea fi complet evitate daca masurile
de preventie primara si secundara ar fi aplicate corect si la timp.

Studiile ce au ca indicator speranta de viata fara decese evitabile pot conduce la aparitia
de programe de preventie de care sa beneficieze toata populatia si mai ales acele grupe care au
avut nesansa ss se nasca si sa traiasca în zone cu factori de risc înalti.

Un astfel de studiu a fost efectuat la nivelul tarii noastre determinând decesele evitabile si
numarul de ani de viata care ar putea fi câstigati prin prevenirea acestor decese.

Rezultatele acestui studiu au aratat ca:

- la nivelul tarii noastre a crescut mortalitatea prin boli infectioase si parazitare (din studiu
fiind exclus TBC-ul), mai ales la vârstele tinere. Acesta ar trebui sa reprezinte un semnal
de alarma pentru factorii politici din domeniul sanitar.
- generatiile de copii nascute între anii 1985-1992 au un cumul de factori de risc deoarece:
  au fost imunizati incomplet sau ineficient pentru diferite boli ale copilariei (cum
ar fi rubeola si tusea convulsiva);
 prezinta o deteriorare a fondului biologic;
 au o vulnerabilitate crescuta fata de o serie de factori de risc;
 au cazuri multiple de SIDA (incluse în categoria bolilor infecto-parazitare;
 au rate crescute de mortalitate prin boli ale aparatului digestiv pentru ambele sexe,
posibil prin cresterea factorilor de risc legati de dieta necorespunzatoare (de tip
fast-food), stres, fumat si consum de alcool si
 prezenta in procent crescut a hepatitei ca factor sigur în generarea cirozei.

Ponderea crescuta a deceselor evitabile demonstrate este generata de esecul în profilaxia

secundara si în aplicarea masurilor profilactico-curative, a acelor masuri care trebuiau sa vizeze
evitarea consecinetelor bolii (durata, incapacitate etc.). Controlul evolutiei bolii, prevenirea urm-
arilor si schimbarea cursului nefavorabil al evolutiei acesteia la nivelul individului conduce la
decese în proportie crescuta.

Morbiditatea

Este un criteriu important de apreciere a starii de sanatate a unei colectivitati si reprezinta

totalitatea imbolnavirilor cunoscute la un moment dat sau intr-o anumita perioada , dintr-o
anumita populatie sau dintr-un anumit teritoriu, indiferent de data de diagnosticare si indiferent
daca aceasta patologie s-a rezolvat sau nu in perioada la care ne referim.

Deci morbiditatea este fenomenul de masa al îmbolnvirilor care apar sau evolueaza într-o
populatie definita, într-o anumit perioada de timp (in general, 1 an calendaristic).

Nivelul morbiditatii depinde de anumiti factori cum ar fi:

 Adresabilitatea populatiei
 Accesibilitatea acesteia la asistenta medicala
 Calitatea asistentei medicale
 Nivelul de cultura sanitara

Acolo unde adresabilitatea este scazuta morbiditatea va avea valori mari. Daca
accesibilitatea este scazuta, chiar si cu adresabilitate mare, morbiditatea va fi tot crescuta.
Aceasta situatie se intalneste in mediul rural (unde acoperirea cu cadre medicale si unitati
sanitare este deficitara) si in anumite zone din mediul urban, pentru anumite categorii de
populatie, care nu isi pot permite unele servicii de sanatate.
 O calitate scazuta a asistentei medicale duce la o adresabilitate scazuta a populatiei catre
acestea si, implicit, a cresterii morbiditatii.

Cultura sanitara a populatiei, sau lipsa acesteia, face ca adresabilitatea sa fie scazuta sau
tardiva, ceea ce atrage o crestere a morbiditatii.

Studiul morbiditatii este acela de a cunoaste frecventa unei anumite patologii în

populatie, precum si tendintele de evolutie ale acesteia.

În literatura de specialitate, exista si termenul de co-morbiditate care se refera la „orice

combinare a dou sau mai multe boli/deficiente, aprute la acelasi individ” (dup D. Ruwaard).

La nivel populational, studiul morbiditatii este necesar pentru:

 controlul bolilor în populatie;

 analiza factorilor socio-economici în corelatie cu starea de sanatate a populatiei;
 estimarea importantei economice a bolii;
 studiul etiologiei si a tabloului clinic al bolii;
 compararea la nivel national si international privind propagarea bolii în populatie.

Tipuri de morbiditate.

În literatura de specialitate sunt descrise patru tipuri de morbiditate:

1) real,
2) diagnosticabil,
3) diagnosticat,
4) resimtit.
1. Morbiditatea reala - se refera la toate cazurile de îmbolnvire existente în colectivitate
si este mai mare decât morbiditatea diagnosticata; ea poate fi doar estimata.
În morbiditatea reala este inclusa morbiditatea diagnosticabila, diagnosticata si cea
resimtita.
Tendinta este de a cunoaste cât mai exact ponderea acestui tip de morbiditate (real).
2. Morbiditatea diagnosticabila – cuprinde cazurile de boala existente în colectivitate,
dar tehnicile cunoscute nu permit stabilirea diagnosticului (ex. SIDA a devenit
cunoscuta dupa ce au fost descoperite tehnicile de diagnostic).
3. Morbiditatea diagnosticata – se refera la toate cazurile ce pot fi diagnosticate prin
diferite tehnici existente în perioada de referin-.
4. Morbiditatea resimtita – cuprinde cele trei tipuri de morbiditate amintite, adica cea
reala, diagnosticabila si diagnosticata, fiind reprezentata de îmbolnvirile pe care le
percepe populatia.
 La acestea se mai adauga tipuri specific de morbiditate, cum ar fi:

 Morbiditatea spitalizata - este o alta metoda de masurare a bolii într-o populatie si

se refera la morbiditatea la persoanele internate.

Morbiditatea spitalizata nu este sugestiva pentru morbiditatea din teritoriul arondat

spitalului (dup J. Berkson) pentru ca internarile depind de:

o dotarea spitalului
o numarul de paturi
o dorinta bolnavului de a se interna
o pregtirea si comportamentul personalului medical
o în spital se interneaza si bolnavii din alte teritorii
o în spital ajung cel mai frecvent, formele grave de boala
o exista o frecventa mai mare a internarilor la persoanele de sex
feminin.

 Morbiditatea individuala (pe contingente)

Unitatea de observatie este persoana bolnava care poate prezenta una sau mai multe boli.
Pentru morbiditatea individuala, datele se obtin prin anchete medicale.

 Morbiditatea prin incapacitate de activitate

Plecând de la starea de boala se poate ajunge la deficienta, incapacitate sau handicap.

Sursa de informatii pentru studiul morbiditatii, este reprezentata de:

o documentatia medicala (foi de observatie, registru de consultatii)

o registrul de boala (cancer, BCV, malformatii congenitale)
o date obtinute prin screening
o date furnizate de diferite tipuri de chestionare
o fisele de declarare a bolilor transmisibile.

Morbiditatea se masoara cu ajutorul urmatorilor indicatori ai morbiditatii:

o rata de incidenta
o rata de prevalenta

Incidenta
 Reprezinta fenomenul de masa ce masoara frecventa de aparitie a cazurilor noi de boala
într-o populatie definite si într-o anumita perioada de timp (de obiei,1 an calendaristic).

În cazul incidentei, unitatea de observatie este cazul nou de îmbolnavire (sau de boala),
definit ca fiind cazul diagnosticat pentru prima oara de reteaua sanitara, indiferent de data
îmbolnavirii sau aparitiei primelor semne clinice sau de laborator. Cazul nou de îmbolnvire se
înregistreaza si se codifica de regula în momentul depistarii de catre medicul unitatii unde s-a
prezentat bolnavul respectiv. Codificarea se face în scopul urmarii, prelucrarii statistice si a
interpretarii datelor.

Cazul nou de îmbolnvire poate fi:

 caz nou clinic - acel caz la care boala a debutat recent (în acelasi an în care a
fost înregistrat si raportat);
 caz nou statistic - acel caz care a debutat mai demult, în anii anteriori, dar care
nu a fost înregistrat si raportat niciodata. De exemplu, un copil de 4 (patru) ani,
diagnosticat cu malformatie congenitala, diagnosticul este pus pentru prima
data pentru cazul respectiv când se prezint la medic, dar acesta nu este un caz
recent, ci a debutat cu ani în urma, adic este caz nou statistic si, în consecinta,
se codifica si se raporteaza la incidenta. Se codifica doar cazurile noi de
îmbolnvire, dupa lista de baza a OMS cu 566 cazuri si coduri de boli.
 Cazul vechi de îmbolnvire - este acel caz care a fost diagnosticat si raportat, iar
pacientul vine în continuare pentru control si tratament. Deoarece incidenta
înregistreaza cazurile noi de îmbolnvire, ea este specifica studiului morbiditatii
pentru bolile acute.

Incidenta se masoara prin urmatorii indicatori:

 incidenta generala (anuala si globala)

 ponderea (structura) cazurilor noi de îmbolnvire printr-o anumit cauza
 densitatea incidentei
 incidenta cumulativa.
1. Incidenta generala (anuala, globala) ia în calcul numarul cazurilor noi de îmbolnvire
dintr-un an calendaristic. Populatia de referinta este cea de la mijlocul anului respectiv,
adica 1 iulie:

Numar cazuri noi de boala X 1000

Populatia (la 1 iulie)

De obicei se calculeaza la mia de locuitor, dar se poate calcula si raportand la 100.000,

important fiind sa se cunoasca populatia de referinta.
 2. Ponderea (structura) cazurilor noi de îmbolnavire printr-o anumita cauza se calculeaza
astfel:

Ponderea cazurilor noi = Numar cazuri noi de imbolnavire (boala monitorizata) X 100
Numar cazuri noi (indiferent de cauza)

3. Incidenta specifica se calculeaza functie de anumiti parametri:

o sex
o mediu de resedinta
o grupe de vârsta
o cauze de boala (grupe de boli)

Incidenta specifica calculata pe sexe, grupe de vârsta, medii de resedinta se exprima la

mia de locuitori.

Incidenta specifica pe cauze de boala (grupe de boli) se exprima la 100.000 de locuitori:

Incidenta specifica (pe boala)=Numar cazuri noi (boala respectiva)X 100.000

Populatia la 1 iulie

In Romania s-a observant in ultimii ani o crestere a incidentei pentru afectiunile

endocrine, metabolice (în special a diabetului zaharat), a bolilor infectioase si parazitare,
îngrijortoare fiind si cresterea incidentei sifilisului si tuberculozei.

4. Densitatea incidentei - este utilizat pentru a masura viteza de propagare a bolii într-o
anumita populatie.

Densitatea incidentei =numar cazuri noi de boala (din perioada observata)X1000

Numar persoane-ani expunere (observare)

Raportarea se poate face si la 100000 de personae (functie de frecventa bolii in

populatie), tinand cont si de faptul ca nu toate persoanele din populatie sunt supuse
aceluiasi timp de expunere, ca unele persoane pot migra, altele pot deceda sau nu mai
doresc sa participe la studiu.

5. Incidenta cumulativa este similara cu „riscul de deces” fiind reprezentata de riscul

persoanelor dintr-o populatie data, de a dezvolta boala în perioada definite. Conditia este
ca persoanele expuse la începutul perioadei sa fie sanatoase. Este o probabilitate, pentru
 ca poate sa apara decesul printr-o alta boala decât cea în relatie cu expunerea observata.
Se exprim la 1000 de persoane.

Incidenta cumulativa =Numar cazuri noi de imbolnavire (din perioada analizata) X 1000
Numarul de persoane fara boala din populatia la risc
la inceputul studiului

Incidenta cumulativa este utila pentru a compara riscul pentru sanatate în populatii
diferite.

Factorii care influenteaza nivelul incidentei sunt:

o neglijenta în ceea ce prive te înregistrarea datelor (cazuri incorect

înregistrate sau neînregistrate);
o accesibilitatea geografica a populatiei la serviciile de sanatate care sa
permita depistarea bolii;
o acceptabilitatea si adresabilitatea populatiei, determinata de raportul ce
exista între atitudinea personalului medical si bolnavi;
o migratia populatiei (emigrari si imigrari);
o aparitia de noi factori de risc sau de protectie;
o stilul de viata dauntor sanattii (fumatul, stresul, sedentarismul);
o modificarea clasificarii bolilor si a criteriilor de diagnostic;
o evolutia în timp a bolii;
o modificari referitoare la structura pe grupe de vârsta si sexe a populatiei
(când ponderea tinerilor într-o comunitate este crescuta, atunci predomina
bolile infecto-contagioase);
o eficacitatea programelor de preventie primara (ex. imunizrile);
o eficacitatea programelor nationale de sanatate;
o tehnici de diagnostic îmbunatatite, prin care sa se depisteze mai multe
cazuri de îmbolnvire.

Prevalenta

Prevalenta reprezinta frecventa cazurilor de boala existente (cazuri noi si vechi) dintr-o
populatie definita la un moment dat - prevalenta de moment - sau într-o anumit perioada de timp
- prevalenta de perioada.

Daca incidenta se refera la aparitia bolii, prevalenta se refera la prezenta bolii în

populatie, adica masoara „povara” bolii în populatie. Prevalenta este un indicator specific
studiului morbiditatii prin boli cronice. În cazul prevalentei, unitatea de observatie este cazul nou
si vechi de îmbolnavire (adica cel existent) si nu bolnavul. Cazul vechi, este cazul de îmbolnvire
diagnosticat de medic si cunoscut deja în serviciile de sanatate.

Prevalenta de moment arat situatia la un moment dat, adica câte cazuri de boala (noi +
vechi) exista în populatie la un moment dat, indiferent de data debutului bolii.

Prevalenta de moment =Nr. cazuri noi + vechi (existente la un moment dat) X 100

Numar persoane examinate

Prevalenta este un indicator de intensitate sau de frecventa pentru ca arata frecventa

cazurilor de boala la 100 de persoane examinate (investigate).

Prevalenta este utilizata în:

o evaluarea nevoilor de îngrijiri de sanatate

o planificarea serviciilor de sanatate
o formularea de programe de sanatate

Prevalenta creste prin:

o imigrarea bolnavilor (vin cazuri noi în teritoriu)

o plecarea persoanelor sanatoase
o aparitia în teritoriu a noi cazuri de boala
o numar mic de vindecari
o durata mare a bolii
o mortalitate si letalitate scazuta.

Prevalenta scade prin:

o emigrare (pleaca bolnavii din teritoriu rmânând cei sanatosi)

o mortalitate si letalitate scazuta
o sosirea persoanelor sanatoase
o putine cazuri noi depistate în teritoriu
o prin deces (în sensul existentei unei populatii îmbtrânite).
In România, ultima ancheta de evaluare a prevalentei morbiditatii pentru bolilor
cronice a avut loc în 1997, data la care prevalenta generala a fost de 109,75 cazuri de
boala la 1000 persoane examinate. Exista o supramorbiditate feminina, iar pe medii de
resedinta, prevalenta din mediul rural este mai mare decât cea din mediul urban.
 Prevalenta depinde de dou elemente:
o incidenta si
o durata bolii
Atunci când incidenta si durata bolii sunt relativ stabile în timp, se stabileste urm-
toarea relatie:
Prevalenta = Incidenta x Durata bolii

Dezvoltarea fizica

Deoarece sanatatea este o “bunastare fizica, psihica si sociala” este normal sa uitilizam in
aprecierea acesteia si indici de dezvoltare fizica. Avand in vedere ca dezvoltarea fizica si psihica
a copiilor si tinerilor reflecta in mare masura gradul de dezvoltare a intregii populatii si ca la
acest segment populational cresterea are loc mai intens si adaptarea la influentele mediului este
maxima, s-a considerat ca dezvolatrea cercetarii fizice este semnificativa si reprezentativa pentru
intreaga populatie, chiar daca este efectuata pe grupele de varsta 0-18 ani.

Indicia dezvoltarii fizice se pot imparti in :

 Indici somatoscopici – dau informatii de ordin general, privind organismul ca

unitate functional, pe baza unor aprecieri senzoriale ( examinarea vizuala si/sau
palpatorie a copilului, cuaprecierea :dezvoltarii scheletului, a musculaturii, a
depunerilor adipoase, etc.)
 Indici somatometrici – se obtin pe baza unor masuratori comparate (inaltime,
talie, greutate, diametrul toracic). Aceste masuratori se efectueaza primavera sau
toamna cand orgeanismul se dezvolta mai incet, dimineata pe nemancate si cu
subiectul dezbracat.
 Indici fiziometrici – apreciaza capacitatile fiziologice prin evaluarea
functionalitatii unor sisteme, aparate si organe cu ajutorul unor investigatii mai
mult sau mai putin specifice.