Unitatea de învăţare 1

STATISTICA POPULAŢIEI
Categorii operaţionale. Sistemul informaţional

Ce cuprinde această unitate de învățare?

1.1.Obiective
1.2.Categorii operaţionale şi obiect de studiu
1.3.Recensământul populaţiei şi al locuinţelor. Principii
metodologice şi organizatorice
1.4.Cadrul organizatoric
1.5.Categorii de populaţie la recensământ şi metode de efectuare a înregistrărilor
1.6.Probleme rezolvate
1.7.Test de autoevaluare
1.8.Răspunsuri şi indicaţii de rezolvare
1.9.Bibliografie

1.1. Obiective

După studiul acestei unităţi de învăţare veţi avea cunoştinţe despre:

 Categoriile operaţionale în Demografie
 Principalele surse de date utilizate în Demografie
 Scopul, importanţa, principiile metodologice şi organizatorice ale
recensământului populaţiei şi locuinţelor
 Proiectarea şi organizarea recensământului populaţiei
 Categoriile de populaţie înregistrate şi programul de observare

1.2. Categorii operaţionale şi obiect de studiu

Meritul de a fi dat inventat cuvântul „demografie” revine lui Achille Guillard, care
publica în 1855 lucrarea „Eléments de statistique humaine, ou démographie comparée”.
Totuşi, « temelia » construcţiei ştiinţifice a demografiei a fost realizată în secolele al XVII-lea
şi al XVIII-lea, prin lucrările convergente ale englezilor John Graunt (1662) şi Edmond
Halley (1693), germanului Johann Peter Süβmilch (1775), olandezului Willem Kersseboom
(1742), francezului Antoine Deparcieux (1746), suedezului Per Wargentin (1766).
Prin originalitatea absolută a lucrării sale « Observaţii naturale şi politice făcute pe
baza buletinelor de mortalitate, cu referiri speciale la guvernare, religie, comerţ, creştere,
atmosferă, boli şi diverse schimbări în oraşul Londra»1, John Graunt este unanim recunoscut
de către specialişti, ca « părintele » Demografiei şi chiar al Statisticii.
Opera lui Graunt poate fi calificată, fără exagerare, ca revoluţionară în domeniul
ştiinţelor pentru epoca respectivă. Geniul său s-a manifestat în ideea de a transfera toate datele
din noianul de buletine de mortalitate în tabele cronologice sintetice. Trecerea de la liste la
tabele poate fi considerată ca punctul de plecare al Statisticii, iar Graunt este astfel
deschizătorul de drum al cercetătorilor teoreticieni în analiza demografică.
În scopul de a clarifica obiectul de studiu al demografiei sunt necesare precizări legate
de principalelor categorii cu care operează această ştiinţă:

Eveniment
demografic
Fenomen
Proces
demografic
demografic

 Evenimentul demografic reprezintă unitatea statistică simplă, cazul individual a cărui

producere modifică componenţa populaţiei din punctul de vedere al efectivului şi (sau)
structurii acesteia.
Exemple: naşterea unui copil viu sau mort, decesul unei persoane, căsătoria sau
divorţul unei persoane, ca şi schimbarea domiciliului stabil. Evenimentele
demografice constituie obiect de înregistrare în actele de stare civilă sau în alte
sisteme de evidenţă, fiind supuse observării curente;
 Fenomenul demografic defineşte numărul total al evenimentelor demografice de
acelaşi fel, înregistrate într-o anumită perioadă de timp.
Exemple: natalitate (masa născuţilor vii), mortinatalitate (masa născuţilor morţi),
mortalitate (masa deceselor), nupţialitate (masa căsătoriilor), divorţialitate (masa
divorţurilor), migraţie (masa evenimentelor de schimbare a domiciliului stabil).
Trăsături distinctive: caracterul de masă, sunt guvernate de legităţi statistice, iar
prin caracterul “aleator” sunt supuse conceptelor teoriei probabilităţilor.

1
« Observations naturelles et politiques répertoriées dans l’index ci-après et faites sur les Bulletins de mortalité
par John Graunt, citoyen de Londres, en rapport avec le gouvernement, la religion, le commerce,
l’accroissement, l’atmosphère, les maladies et les divers changements de ladite cité », traducere de Eric Vilquin,
Institut National d’Etudes Démographiques, Paris, 1977.
 Exprimare: cantitativă absolută (numărul născuţilor vii, numărul decedaţilor,
numărul persoanelor ce se căsătoresc etc.) în perioada de timp stabilită şi relativă,
cu o putere de cunoaştere mult sporită şi care indică intensitatea cu care se
manifestă fenomenul în rândul populaţiei studiate2 (rata natalităţii, rata
mortalităţii, rata nupţialităţii etc.). Cel de-al doilea mod de exprimare se
recomandă îndeosebi, deoarece face comparabilă aprecierea fenomenului în cadrul
a două sau mai multe colectivităţi.
 Procesul demografic defineşte modificarea în timp a fenomenelor demografice sub
influenţa unui ansamblu de factori de natură social-economică, demografică, social-
culturală etc.

Demografia este o ştiinţă socială care are ca obiect studiul colectivităţii umane, al
fenomenelor şi proceselor demografice specifice, în scopul cunoaşterii legităţilor care
determină evoluţia efectivului, structurii şi mişcării acesteia, stabilind locul şi corelaţiile care
derivă din calitatea populaţiei ca verigă a sistemului general economico-social.
Rol: fundamentează, prin metode proprii, măsurile de politică demografică, menite să
asigure dezvoltarea armonioasă a populaţiei, în concordanţă cu interesele generale ale
societăţii, într-o viziune de largă perspectivă.

Metode: de observare, prelucrare şi analiză a fenomenelor şi proceselor demografice,

în rândul cărora rolul preponderent îl au metodele statistice.
Metode de observare: recensământul populaţiei, înregistrarea curentă a evenimentelor
mişcării naturale şi migratorii, anchetele demografice şi monografiile.
Metode de prelucrare a materialului informaţional: metoda grupărilor statistice,
calculul indicatorilor centrului de grupare, analiza variaţiei şi verificarea ipotezelor statistice,
metodele corelaţiei şi regresiei, teoria indicilor etc.
Metode de analiză demografică: “tabele demografice” de mortalitate, de fertilitate, de
nupţialitate, de divorţialitate etc.

1.3 Recensământul populaţiei şi al locuinţelor. Principii metodologice şi

organizatorice
Cele mai importante surse de date în Demografie sunt:
 recensământul populaţiei;
 înregistrarea curentă a evenimentelor mişcării naturale (statistica stării civile)
şi mişcării migratorii a populaţiei;
 registrul naţional al populaţiei;
 anchetele şi monografiile demografice.
Date despre populaţie se mai pot obţine şi din alte surse colaterale: cărţile de imobil,
registrul agricol, cadastrul funciar, listele de alegători, rapoarte statistice privind activitatea
economico-socială etc.
2
Indicatorii relativi de intensitate, cunoscuţi sub denumirea de “rate” sau “indici”, compară numărul cazurilor
individuale de producere a evenimentului demografic în perioada studiată, cu efectivul mediu al populaţiei care
alcătuieşte colectivitatea în rândul căreia s-au produs evenimentele şi se exprimă de obicei în promile.
 Recensământul presupune observarea statistică totală şi constituie una din principalele
forme de observare în statistica demografică.
Scopul organizării unei lucrări de o asemenea amploare este dat de necesitatea
cunoaşterii numărului şi structurii unei populaţiei la un moment dat.
Informaţiile furnizate de recensământ prezintă importanţă deosebită pentru conducerea
şi organizarea statului.

În secolul al XX-lea, în România s-au organizat recensăminte ale populaţiei în anii

1912, 1930, 1941, 1948, 1956, 1966, 1977, 1992 şi 2002.
Metodologia efectuării recensămintelor s-a perfecţionat pe parcurs. Se remarcă din
acest punct de vedere recensămintele efectuate în anii 1977, 1992 şi 2002, cu programe de
observare complexe, cuprinzând şi caracteristici despre clădirile de locuit şi locuinţe.
Recensământul populaţiei şi al locuinţelor prezintă avantaje pe care nu le poate oferi
nici un alt tip de cercetare, şi anume (www.insse.ro):
 oferă informaţii cu caracter demografic, economic, social etc. la dimensiune naţională,
dar şi informaţii pertinente şi analitice la diferite nivele teritoriale: regiuni, judeţe,
localităţi;
 asigură perspectiva în dinamică asupra fenomenelor demografice şi social-economice ;
 oferă date care nu sunt afectate de eventualele erori de selecţie posibile în cazul
cercetărilor prin sondaj, erorile de înregistrare fiind minime în majoritatea cazurilor,
atât în ceea ce priveşte integritatea, cât şi calitatea informaţiilor colectate;
 înregistrează cele mai mici rate de nonrăspunsuri, comparativ cu cercetările statistice
selective curente;
 baza de date a recensământului serveşte la constituirea unor baze de eşantionare,
reprezentative pentru colectivitatea totală, necesare diferitelor cercetări statistice
selective din domeniul social, referitoare la populaţie şi gospodării;
 furnizează datele necesare pentru realizarea unor calcule de estimare postcensitare a
populaţiei (de exemplu: populaţia pe sexe şi vârste, numărul şi structura gospodăriilor,
numărul şi structura populaţiei adulte – de 15 ani şi peste – după nivelul de instruire,
structura populaţiei după starea civilă etc.).

Principiile metodologice şi organizatorice

 recensământul populaţiei este o lucrare statistică iniţiată de stat, pe baza unui act
normativ;
 înregistrarea trebuie să cuprindă întregul teritoriu al statului respectiv;
 recensământul se bucură de universalitate, semnificând obligativitatea înregistrării
tuturor persoanelor aflate sub jurisdicţia statului (indiferent dacă în momentul
efectuării recensământului se aflau în interiorul graniţelor naţionale sau în străinătate);
 indiferent de unitatea de observare adoptată (gospodăria sau familia), unitatea de
înregistrare este persoana;
 înregistrările trebuie să respecte principiul simultaneităţii, în virtutea căruia
informaţiile culese potrivit programului observării, oglindesc situaţia existentă în
 acelaşi moment (cunoscut sub denumirea de “moment critic” sau “moment de
referinţă”), pentru toate persoanele recenzate, deşi operaţiile de înregistrare durează
mai multe zile;
 libera declaraţie a persoanei pentru toate informaţiile cerute de recenzor;
 datele obţinute în urma efectuării recensământului trebuie prelucrate detaliat, pentru a
servi organizării şi conducerii economiei sau altor scopuri.

1.4 Cadrul organizatoric al realizării unui recensământ

Reuşita unui recensământ este condiţionată, printre altele, de pregătirea organizatorică
riguroasă în toate fazele acestuia. Pregătirea durează 1-2 ani, având în vedere dimensiunea
colectivităţii observate, dar şi complexitatea programului observării.
Planul organizatoric al recensământului populaţiei precizează ansamblul condiţiilor
materiale necesare, eşalonarea lucrărilor şi organele responsabile pentru efectuarea acestora.

PLANUL
ORGANIZATORIC
(Etape)

Elaborarea actului
normativ care stabileşte
obiectivele
recensământului,
principalele momente în
desfăşurarea acestuia,
atribuţiile diverselor
organe de stat şi ale
Comisiei centrale de
recensământ
Stabilirea “calendarului
recensământului”,
Proiectarea sistemului de
cuprinzând principalele
prelucrare a informaţiilor
lucrări şi eşalonarea
obţinute prin recensământ
acestora în timp, cu
şi a modalităţilor de
precizarea
publicare a rezultatelor
responsabilităţilor

Crearea cadrului organizatoric necesar pregătirii şi desfăşurării recensământului

facilitează executarea unei game de operaţii, în rândul cărora un rol deosebit revine
următoarelor lucrări:
 Cadrul organizatoric
- recensământ

Elaborarea detaliată a calendarului recensământului

Întocmirea listelor de clădiri (de localităţi) şi a

materialului cartografic necesar

Sectorizarea teritoriului

Elaborarea şi difuzarea formularelor şi instrucţiunilor

Recrutarea şi pregătirea personalului

Popularizarea recensământului în rândul populaţiei

În calendarul oricărui recensământ se disting trei etape principale:

 efectuarea lucrărilor pregătitoare propriu-zise;
 înregistrarea, prelucrarea sumară şi predarea materialului observării;
 prelucrarea informaţiilor în vederea obţinerii rezultatelor definitive.

Momentul critic şi perioada de înregistrare
Reuşita recensământului populaţiei este condiţionată de respectarea cu stricteţe a
principiului simultaneităţii. Acest principiu impune ca datele înregistrate pentru întreaga
populaţie să se refere la un anumit moment dat, denumit moment critic sau moment de
referinţă. Altfel spus, recensământul fotografiază populaţia ţării, oglindind starea acesteia în
momentul critic, pe baza caracteristicilor care formează programul observării.
Momentul critic se alege în funcţie o serie de elemente, printre care amintim
necesitatea asigurării unei relative comparabilităţi a informaţiilor cu cele obţinute la
recensămintele precedente, precum şi avantajele pe care le prezintă un moment critic astfel
stabilit, încât să corespundă celei mai reduse mobilităţi teritoriale a populaţiei.
După cel de-al doilea război mondial, recensămintele organizate în ţara noastră au avut
următoarele momente critice:
 ora zero din noaptea de 20 spre 21 februarie 1956;
 ora zero din noaptea de 14 spre 15 martie 1966;
  ora zero din noaptea de 4 spre 5 ianuarie 1977;
 ora zero din noaptea de 6 spre 7 ianuarie 1992
 ora zero din noaptea de 17 spre 18 ianuarie 2002
Pentru analiza demografică, ideal ar fi ca momentul critic al recensământului să
corespundă orei “zero” din noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie, situaţie în care repartiţia
populaţiei pe vârste este identică cu repartiţia pe generaţii.
Perioada de înregistrare este delimitată de ziua al cărei început este marcat de
momentul critic şi durează până la terminarea înregistrărilor pe întreg teritoriul ţării. Este
posibil ca perioada de înregistrare să fie decalată faţă de momentul critic. Cu cât decalajul este
mai mare, cu atât se măreşte însă probabilitatea unor declaraţii incorecte, solicitându-se efort
de rememorare a situaţiei în care se afla fiecare persoană recenzată, la momentul critic.
Perioada de înregistrare este stabilită prin planul organizatoric al recensământului şi
depinde de programul observării, de metoda utilizată pentru înregistrare, de efectivul şi
pregătirea personalului etc.
Pentru ţara noastră, perioada de înregistrare durează în general între una şi două
săptămâni. Concret, recensământul din anul 2002 a beneficiat de o perioadă de înregistrare de
10 zile.

Unitatea de observare (înregistrare)

Teoretic persoana reprezintă unitatea de observare, dar adoptarea “persoanei” ca
unitate de observare creează unele inconveniente care nu pot fi înlăturate. Astfel, la vizitarea
locuinţelor recenzorul poate întâlni persoane cu deficienţe fizice sau psihice, incapabile de a
răspunde la întrebări, sau copii mici. De asemenea recenzorul mai poate constata că, între
momentul critic şi data înregistrării unele persoane au decedat, altele absentează întâmplător
sau sunt absente temporar pe parcursul întregii perioade de înregistrare. În toate aceste cazuri,
recenzorul trebuie să folosească relatările celorlalţi membri ai familiei pentru a completa
formularul de recensământ.

Toate aceste situaţii pledează pentru acceptarea, ca unitate de observare la

recensământ, a familiei sau gospodăriei. Folosirea “familiei” sau “gospodăriei” ca unitate de
observare nu scuteşte pe recenzor de a sta de vorbă cu fiecare persoană prezentă, în situaţia
când recensământul se efectuează prin metoda interogării orale.
Indiferent de unitatea de observare adoptată, persoana constituie unitatea de
înregistrare.
Metodele de efectuare a recensământului
La înregistrarea datelor despre populaţie cel mai frecvent se foloseşte metoda
interogării, cu cele două variante:
 interogare orală;
 autoînregistrare.
Interogarea orală presupune ca recenzorul să se deplaseze la locuinţa persoanelor care
trebuiesc înregistrate, să adreseze fiecărei persoane întrebări în legătură cu caracteristicile din
programul observării, să verifice logica răspunsurilor primite şi apoi să le înregistreze în
formularul de recensământ.
În cazul autoînregistrării, recenzorul înmânează uneia din persoanele care alcătuiesc
familia sau gospodăria (de obicei capului familiei) fişa de recensământ, instrucţiunile scrise
pentru completarea acesteia şi, dacă este cazul, unele lămuriri verbale asupra felului cum
trebuie să interpreteze diversele situaţii specifice. De asemenea, recenzorul precizează
momentul critic la care trebuie să se refere răspunsurile şi data la care se va înapoia să ridice
fişa de recensământ completată.
Există avantaje şi dezavantaje ale fiecărei modalităţi de obţinere a informaţiilor şi
anume:
 metoda integrării orale se remarcă prin calitatea înregistrărilor, deoarece fiind
instruit special, recenzorul poate da o interpretare unitară şi corectă întrebărilor din
programul observării;
 metoda autoînregistrării se reflectă într-un buget al recensământului mai redus,
necesită un număr mai mic de recenzori, deoarece timpul afectat unei gospodării
sau familii este mult diminuat, norma de recenzare putând fi mărită. Cu toate
acestea, deşi recenzorul verifică răspunsurile înscrise în formulare în momentul
când le ridică de la fiecare familie, metoda autoînregistrării poate evita în măsură
mai mică erorile subiective de înregistrare, ca urmare a interpretării eronate a unor
caracteristici.

1.5 Categorii de populaţie la recensământ, programul observării şi

metodele de efectuare a înregistrărilor

Prelucrarea informaţiilor înregistrate la recensământ trebuie să ofere posibilitatea

cunoaşterii efectivului populaţiei şi a principalelor structuri socio-demografice şi economice,
la nivel de unitate teritorială (municipiu, oraş, comună). Practica recensămintelor recomandă
ca înregistrarea populaţiei să se efectueze în clădirile în care locuieşte permanent sau
temporar3.
Prin domiciliu se înţelege ultima adresă înscrisă în actul de identitate de către organele
de evidenţă a populaţiei (domiciliul legal). Pentru copiii sub 14 ani, care nu posedau act de
identitate, s-a considerat ca domiciliu legal cel al părinţilor (părintelui), întreţinătorilor
(întreţinătorului) în grija cărora /căruia se află.
O persoană poate locui o anumită perioadă de timp la o altă adresă decât cea înscrisă
în actul de identitate. În acest caz, această adresă se va numi reşedinţa persoanei şi nu
domiciliul ei. Reşedinţa este adresa la care persoana îşi petrece cea mai mare parte din timp,
indiferent dacă are sau nu înscrisă în actul de identitate viza de reşedinţă la această adresă.

3
Recensământul populaţiei şi al locuinţelor din 18 martie 2002 a ţinut seama de recomandările CEE/ONU pentru
recensămintele populaţiei şi locuinţelor (runda 2000), potrivit cu Recommandations pour les Recensements de la Population
et des Habitations de l’an 2000 dans la Région de la CEE, conjointement établies par la Commission économique des
Nations Unies pour l’Europe et l’Office statistique des Communautés européennes (Normes et études statistiques –no.49 –
articles 35, 38 et 40).
 La nivelul fiecărei unităţi teritorial-administrative se pot determina categorii principale
şi secundare de populaţie:
Populaţia stabilă a localităţii (PS) – cuprinde totalitatea persoanelor rezidente1 în
localitatea respectivă şi care în momentul de referinţă erau:
 fie prezente în gospodărie sau alte unităţi rezidente, alcătuind categoria
secundară, cunoscută sub denumirea de „populaţie stabilă prezentă”1 (PSP);
 fie absente din gospodărie, fiind plecate în alte localităţi, pentru perioade scurte
de timp (sub 6 luni în ţară şi sub 12 luni în străinătate) şi care formează
categoria secundară de „populaţie stabilă absentă temporar” (AT).

Populaţia prezentă în localitate (PP) – cuprinde totalitatea persoanelor rezidente şi care

erau prezente la reşedinţă în momentul de referinţă al recensământului (PSP), la care se
adaugă categoria secundară „populaţie prezentă temporar” (PT)1, constituită din persoane
cu reşedinţa în alte localităţi din ţară sau străinătate, dar care se aflau în gospodărie sau alte
unităţi rezidenţiale, pentru o perioadă scurtă de timp (sub 6 luni pentru persoanele cu
domiciliul în România sau 12 luni pentru cetăţenii străini).

Populaţia legală a localităţii – cuprinde toate persoanele care au domiciliul în localitate şi

care în momentul de referinţă au fost „prezente la domiciliu” sau „absente” indiferent de
perioadă.
Dat fiind conţinutul diferit, la nivelul ţării, efectivul populaţiei stabile poate fi numai
întâmplător identic cu efectivul populaţiei legale.

Se observă că cele două categorii principale de populaţie au ca element comun

populaţia stabilă prezentă. Cunoscând şi celelalte categorii secundare de populaţie, se poate
stabili indirect efectivul fiecărei categorii principale de populaţie, utilizând una din relaţiile:

PS = PP – PT + AT (1.1)
PP = PS + PT- AT (1.2)

în care: PS = populaţia stabilă

PP = populaţia prezentă
PT= populaţia prezentă temporar
AT = populaţia absentă temporar

Pentru o anumită localitate este imperios necesar să se cunoască, atât populaţia stabilă,
cât şi populaţia prezentă, fiecare categorie având un rol distinct în organizarea activităţilor
economico-sociale. Astfel, efectivul populaţiei stabile se are în vedere în cazul elaborării
programelor de sistematizare, ale construcţiilor de locuinţe, în fundamentarea planurilor de
şcolarizare şi de asigurare a bazei materiale a învăţământului etc. Populaţia prezentă intervine
în fundamentarea activităţilor de aprovizionare (în special cu produse alimentare), a
transportului în comun, a organizării activităţii unităţilor prestatoare de servicii etc.

Programul de observare
Conţinutul programului de observare specific recensământului populaţiei este determinat de
obiectivele şi scopul urmărit prin efectuarea acestuia.

PROGRAMUL
OBSERVARII

Informaţii care Informaţii despre alte

alcătuiesc programul probleme ce interesează
Informaţii pentru demografic propriu- conducerea statului şi
identificarea zis al care se culeg o dată cu
persoanei recensământului înregistrarea populaţiei

1.6. Probleme rezolvate

1. La recensământul populaţiei din 2002, la nivelul unui municipiu s-au înregistrat
următoarele situaţii:
- populaţia prezentă la domiciliul stabil: 126729 persoane
- populaţia absentă de la domiciliul stabil dar care era prezentă în clădiri de locuit din alte
localităţi: 2036 persoane
- populaţia prezentă în clădiri de locuit în acel municipiu dar care avea domiciliul stabil în
alte localităţi: 2105 persoane
Să se calculeze efectivul acelei categorii de populaţie necesar elaborării programelor de
sistematizare.

Rezolvare
În vederea elaborării programelor de sistematizare, la nivelul unei localităţi se
calculează populaţia stabilă. La momentul critic al recensământului, populaţia stabilă se poate
afla în una din următoarele situaţii:
- este prezentă la domiciliul stabil, alcătuind categoria de populaţie stabilă prezentă (Pstp)
- absentează de la domiciliul stabil, fiind prezentă în clădiri de locuit din alte localităţi,
constituind categoria de populaţie absentă temporar (At).
Prin urmare: Pst = Pstp +At = 126729 + 2036 = 128765 persoane

2. La ultimul recensământ al populaţiei, la nivelul municipiului X, s-au înregistrat:

- efectivul populaţiei prezente: 267821 persoane
- efectivul populaţiei prezente temporar: 12103 persoane
- efectivul populaţiei absente temporar: 6702 persoane
Să se calculeze efectivul populaţiei stabile la nivelul municipiului X.

Rezolvare
Notaţii:
PS - efectivul populaţiei stabile
PP - efectivul populaţiei prezente
PT - efectivul populaţiei prezente temporar
AT - efectivul populaţiei absente temporar
Relaţii:
PT = PP – PT+ AT (1)

PP = PS + PT – AT (2)

Aplicăm relaţia (1): PT = 267821 – 12103 + 6702 = 262420 persoane

1.7. Test de autoevaluare

1. Recensământul populaţiei nu realizează:
a) înregistrarea evenimentelor migraţiei interne a populaţiei, pe măsura producerii
lor;
b) “fotografia” populaţiei unei ţări, oglindind efectivul şi structura acesteia la
momentul critic.
c) analiza mişcării populaţiei prezente pe teritoriul unei localităţi;
d) urmărirea mortalităţii populaţiei;
e) analiza procesului de îmbătrânire demografică a populaţiei;

2. Momentul critic al unui recensământ reprezintă:

a) momentul de timp la care recenzorii încep înregistrările în teren;
b) perioada de timp în care se efectuează înregistrările la recensământ;
c) momentul de timp la care trebuie să se refere toate informaţiile despre populaţie
înregistrate de recenzori;
d) momentul de timp care marchează terminarea înregistrărilor pe tot teritoriul
respectiv;
e) momentul la care recenzorul se deplasează la fiecare locuinţă din sectorul de
recensământ.
3. Unitatea de înregistrare la recensământul populaţiei poate fi:
a) gospodăria
b) familia
c) persoana
d) menajul
e) familia alternativă

4.Ce operaţiune este de competenţa exclusivă a Comisiei Centrale de Recensământ :

a) recrutarea şi instruirea personalului ce va efectua recensământul
b) cartografierea teritoriului
c) revizuirea denumirii străzilor şi numerotării imobilelor
d) sectorizarea teritoriului
e) elaborarea formularelor de recensământ şi a instrucţiunilor pentru completarea
acestora

5. Principalele verigi ale sistemului informaţional demografic sunt:

a) recensământul populaţiei
b) evidenţa curentă a mişcării naturale şi migratorii a populaţiei
c) fişierul naţional al populaţiei şi anchetele şi monografiile demografice;
d) cărţile de imobil şi cadastrul funciar;
e) registrele agricole şi listele de alegători;

6. La ultimul recensământ al populaţiei, la nivelul municipiului A, s-au înregistrat:

- efectivul populaţiei prezente: 311111 persoane
- efectivul populaţiei prezente temporar: 5197 persoane
- efectivul populaţiei absente temporar: 6005 persoane
Să se calculeze efectivul populaţiei stabile la nivelul municipiului X.

7. Presupunem că pentru o localitate, la ultimul recensământ s-au înregistrat următoarele

situaţii:
- numărul persoanelor plecate pentru o perioadă îndelungată de timp, dar cu domiciliul
stabil în acea localitate: 87547 persoane
- numărul persoanelor angajate în unităţi economice în acea localitate, dar cu domiciliul
stabil legal în alte localităţi: 45856 persoane
- numărul persoanelor venite la studii: 68589 persoane
- numărul persoanelor venite în localitate pe o perioadă mai mare de 6 luni, din diferite
motive: 57250 persoane
- numărul persoanelor prezente, cu domiciliul stabil legal în acea localitate: 289548
persoane
- numărul persoanelor aflate temporar în localitate: 54587 persoane
- numărul persoanelor plecate temporar din localitate: 1457 persoane.
Să se afle efectivul: a. populaţiei stabile b.populaţiei prezente.
 1.8. Răspunsuri şi indicaţii la testele de autoevaluare
1. a, c, d, e; 2.c; 3.a, b; 4.e; 5.a, b, c.
6. şi 7. Se rezolvă după modelele problemelor rezolvate 1. şi 2.

1.9. Bibliografia unităţii de învăţare 1

• Mihăescu, Constanţa, “Demografie. Concepte şi metode de analiză”, ed. Oscar Print,
Bucureşti, 2005.
• Mihăescu, Constanţa - “Aplicaţii în Demografie şi Statistică Socială”, ed. Oscar Print,
Bucureşti, 2006.