I.

Delimitari conceptuale:

Vasile Miftode defineste migratia ca un fenomen de reechilibrare a balantei demografice intre

zone sau localitati, un mechanism de competitive si reglare, o supapa de siguranta fara de care o
colectivitate se poate destructura datorita schimbarii fundamentale a conditiilor ei de existenta.
In functie de modificarea echilibrului dintre populatie si resurse acest autor identifica o zona de
emigratie atunci cand apare un surplus de populatie si o zona de imigratie prin aparitia unui
surplus de resurse. Atunci cand presiunea populatiei asupra resurselor natural si sociale ajunge la
o anumita limita, emigratia apare ca o necessitate (Miftode, V., 1978).
Fenomenul migratiei cuprinde un complex de factori si indicatori: locul de resedinta, locul de
munca, relatiile sociale, familial, de prietenie, zonele comerciale, zonele culturale, de petrecere a
timpului liber. El reprezinta o schimbare de mediu social, cultural, economic, afectiv (Miftode,
V., 1978).
Migratia sau migratiunea se refera la deplasarea in masa de pe un teritoriu pe altul a unor
triburi sau popoare, determinate de factori economici, sociali, politici (Breban, V., 1987).
In conformitate cu definitiile enuntate, migrantul este acea persoana care se deplaseaza dintr-o
regiune in alta pentru a cauta conditii prielnice de trai. Unii autori sunt de parere ca termenul de
migrant ar trebui inteles ca acoperind toate cauzele in care decizia de a migra este luata liber, in
mod individual, din motive personale, fara interventia unei obligatii externe. Se deduce ca
termenul de migrant nu se refera la refugiati, exilati, sau la cei fortati sa-si paraseasca caminul
(Bulai, T., 2006).
Un studiu de fezabilitate in domeniul migratiei si al azilului realizat de Confederatia Caritas,
Romania in 2003, clasifica migrantii in:
-economici acele personae care sunt implicate in intr-o activitate remunerata in situatia in care
el nu este cetatean al tarii respective;
-iregulari personae fara documente care se deplaseaza dintr-un stat in altul.
Dupa acest studiu, termenul de migratie descrie procesul de miscare al persoanelor si astfel
include deplasarea refugiatilor, migrantilor economici, persoanelor dislocate, si a persoanelor
dezradacinate.
II.

Dimensiunea socio-culturala a fenomenului migrationist in Romania:

Intelegerea corecta a dimensiunii socio- cultural si a implicatiilor acesteia asupra politicilor de

gestionare a migratiei necesita raportarea la fatetele multiple ale fenomenului , astfel incat sa se
ofere raspunsuri la o serie de intrebari esentiale: care este profilul migrantului, cum sunt
percepute fluxurile migratorii emigratia, imigratia in Romania si in tara de destinatie/origine,

cum se realizeaza integrarea migrantilor, care este atitudinea fata de migratia de revenire, in
particular in cazul unor categorii speciale.
Din perspective migratiei ca fenomen social ce afecteaza direct o parte semnificativa a
populatiei si are implicatii complexe asupra intregii societati, este important de cunoscut si
evidentiat profilul migrantului al emigrantului din Romania precum si al imigrantului in tara
noastra. Aceasta face posibila orientarea corecta a masurilor de administrare a fenomenului
migrationist, de asistenta oferita migrantilor.
In ceea ce priveste integrarea in societatea tarii gazda cateva aspect sunt de subliniat. In
termini generali, pentru immigrant integrarea consta in cunosterea limbii tarii gazda, accesul la
sistemul de educatie si piata muncii din tara respective, posibilitatile de crestere a mobilitatii
profesionale prin ridicarea nivelului de educatie si a calificarii profesionale, egalitatea in fata
legii, libertatea cultural si religioasa, respectul fata de legile si traditiile tarii in care traiesc. In
acelasi timp, pentru societatea gazda integrarea migrantilor presupune tolerant si deschidere,
acordul de a primi imgranti, intelegerea avantajelor si provocarilor societatilor multiculturale,
oferirea unui acces neingradit la informatiile privind avantajele integrarii, tolerantei si dialogului
intercultural, respectarea si intelegerea conditiei, traditiilor si culturii imigrantilor, respectil fata
de drepturile imigrantilor. In cazul particular al Romaniei, avand in vedere lipsa de experienta
anterioara in domeniu, numarul inca mic de imigranti, refugiati si posibilitatile financiare
limitate, se constata ca serviciile si asistenta privind integrarea nu sunt intru totul satisfacatoare,
in pofida eforturilor intreprinse in ultimii ani pentru alinierea la standardele international (Bulai,
T., 2006).
III.

Formele migratiei:

In functie de indicatorii zona de plecare, zona de primire, intensitatea migratiei si natura

migratiei se disting doua forme principale ale migratiei: emigratia si imigratia.
Emigratia este un fenomen ce afecteaza in mod normal numai surplusul de populatie din zona
de plecare si nu modifica in mod esential piramida demografica. Se vorbeste de un exod
demografic atunci cand in procesul migratoriu este antrenata o populatie mai numeroasa decat
surplusul demografic, petrurbandu-se piramida varstelor si echilibrul natural (Miftode, V., 1978).
A emigra coincide cu a-si parasi tara (vremelnic sau definitiv) stabilindu-se in alta tara, a se
expatria (DEX, 1987).
Studiul realizat de Confederatia Caritas Romania echivaleaza actiunea de a emigra cu aceea de
a parasi propria tara pentru a se stabili definitive intr-o tara straina.
Imigratiile sunt intrarile intr-o localitate sau zona a populatiei migrante. Remigratiile
reprezinta imigratiile in zonele sau locurile natale, adica revenirile dupa o plecare definitive sau
temporara (Miftode, V., 1978).

A imigra se refera la a intra intr-o tara cu scopul de a se stabili acolo venind dintr-o alta tara.
Actiunea de imigrare vizeaza sosirile in localitatile de primire (DEX, 1987).
Conceptul cheie al procesului de migratie este mobilitatea teritoriala a populatiei sau
mobilitatea geografica. Din acest punct de vedere migratile pot fi:
-temporare, avand durata mai mare de o luna si vizand cautarea unui loc de munca;
-permanente, durand peste un an.
Impreuna cu miscarea naturala a populatiei, miscarea migratorie constituie miscarea totala a
populatiei. Migratia populatiei poate fi externa (international) si interna (in interiorul tarii). In
functie de localitatea de origine si de destinatie se folosesc termini de imigrare si emigrare.
Localitatea de plecare desemneaza emigratiile iar localitatea de primire vizeaza imigrarile
(Condrea, P.P., 2002).
IV.

Factorii migratiei:

In Romania, ca in majoritatea tarilor est europene tranzitia spre o societate democratic este un
process lung si dureros, mai ales din punct de vedere al securitatii sociale. Trecerea la o
economie de piata a dus la un colaps manifestat la nivel de individ prin scaderea calitatii vietii.
Numarul locurilor de munca a scazut dramatic iar rata somajului a crescut. Acest fenomen este
principal cauza a scaderii bugetului de familie, a accentuarii gradului de saracie si degradarii
relatiilor inter/intrafamiliale (Cojocaru, M., 1998).
Prin urmare imaginea de ansamblu reflecta faptul ca exista multi factori care influenteaza
distributia spatial a migratiei, atat in regiunile sursa cat si in cele de destinatie. Acestia pot fi
factori obiectivi sau factori subiectivi, ei actionand fie asupra locului de plecare, fie asupra
locului de origine, fie in contactul dintre cele doua locuri. In mod normal, persoana ia decizia de
a migra fiind determinate de actiunea unor factori repulsivi prezenti la locul de plecare si fiind in
acelasi timp atrasa de locul de primire. Migrantul nu paraseste ceea ce are si ceea ce nu-l
satisface pentru aceleasi conditii in alt loc si in alta munca, ci pentru ceva mai bun, sau in orice
caz pentru ceva diferit (Miftode, V., 1978).
Factorii generali care determina fenomenul emigrarii pot fi clasificati in trei mari categorii:
demografici, economici, profesionali. Decizia de a migra si in cele din urma actul migrarii,
constituie un raspuns la un ansamblu de cause, incitatii si motivatii. Motivatia nu este altceva
decat un ansamblu de factori dinamici care determina conduit unui individ intr-o imprejurare
data. Transformarea deciziei in actiune este determinate si sustinuta de o serie de alti factori si in
primul rand de factorii motivationali (Miftode, V., 1978).
Prin referire la cauzele generale ale migratiei Petru P. Condrea identifica cauza esentiala ce
rezida in procesele de suprapopulare exemplificate in rupture dintre numarul populatiei si resurse
avand drept effect reducerea veniturilor si imposibilitatea satisfacerii consumului.

Suprapopularea poate fi determinate de excedentul nasterilor care domina indicele mortalitatii,

fapt specific mai ales in tari;e in curs de dezvoltare.
Alte cauze ar fi:
-dezvoltarea cailor de comunicatii care a facilitate disperarea industriilor, ce raclama forta de
munca si antreneaza o parte a populatiei in fluxul migratiei;
-transportul maritime sic el feroviar au favorizat migratiile intercontinentale;
Miscarile migratorii pot fi determinate si de motive istorice, religioase si politice care pot fi
luate drept cause accidentale si actuale; accidentele pot fi cataclismele si maladiile ce pot
determina imigrari si emigrari masive si bruste;
-eliminarea brusca a tuturor restrictiilor interne pentru deplasarea peste frontier;
-compatibilitatea perfecta a pregatirii celor cu studii superioare cu cerintele de pe piata (Condrea,
P.P., 2002);
-nesiguranta zilei de maine, nemultumirea faptului ca munca nu este rasplatita corespunzator,
incapacitatea de a face economii in conditiile unui salariu care asigura subzistenta, coruptia si
saracia din din ce in ce mai mai chinuitoare, siguranta economica si individuala oferita de o
societate de tip occidental ii determina pe multi sa aleaga calea emigrarii (Evenimentul zilei, 10
octombrie 2004);
-existenta oportunitatilor economice in tarile de sosire, situatia pietei de munca si prezenta
retelelor;
-modificari ale regimului roman a frontierelor (deschiderea frontierelor dupa caderea
comunismului) reprezinta poate cea mai importanta cauza cu privire la fenomenul migratoriu in
Romania;
-dezvoltarile neregulate in domeniul politicilor si ale perspectivelorslabe de integrare in U.E.,
inclusive libera circulatie a persoanelor intr-un interval de timp rezonabil;
-experienta celor care au emigrat i-a determinat sip e alti romani pentru a castiga afara un ban cu
care sa-si construiasca in Romania un trai mai bun (Ziarul de Iasi, 23 august 2005).
Intentia de a migra in strainatate pentru un loc de munca este mai probabila la persoanele din
comunitatile cu o rata mai mare a migratiei circulatorii. In zonele de unde au mai plecat si altii
vor pleca mai multe personae, acolo unde alti migrant au avut success si se vad semnele
succeslui migratia va fi mai mare. In acest fel se formeaza retele de migratie cand migrantii
anteriori se adreseaza membrilor familiilor lor sau prietenilor si cunostiintelor pentru a munci in
strainatate, ei sustinandu-i in procesul de migratie (Bulai, T., 2006).

V.

Motivatiile migratiei:

Fenomenul migratiilor se explica si prin intermediul motivatiilor, opiniilor si

aspiratiilor celor care se deplaseaza dintr-un mediu social in altul. In acest caz, nu este vorba
de o explicatie propriu-zisa a fenomenului, ci de o reflectare a adevaratelor cause si a factorilor
obiectivi in constiinta migrantilor.
Motivatia este o stare mintala care produce sau tinde sa produca un act sau o categorie de acte
determinate, primul element al conduitei sau, ceea ce inseamna acelasi lucru, un ansamblu de
factori dinamici care determina conduit unui individ intr-o imprejurare data. Decizia de a migra
este determinate de factori obiectivi, materiali, insa transformarea deciziei in act trebuie sustinuta
de o serie de alti factori si in primul rand de factorii motivationali. La originea fiecarui fenomen
social si a oricarui comportament se afla o serie intreaga de factori materiali sau spirituali,
obiectivi sau subectivi, constienti sau inconstienti, sociali sau psihici, intelectuali sau afectivi,
aflati in interactiune. Motivatiile actelor si conduitelor noastre fac parte din aceasta ultima
categorie de factori. Fenomenul migratiei nu poate fi studiat numai pe baza factorilor obiectivi,
asa dupa cum nu poate fi studiat nici numai pe baza factorilor subiectivi, actul migrarii
constituind un raspuns la un ansamblu de cauze, incitatii si motivatii (Miftode, V., 1978).
In functie de natura si continutul lor motivatiile sunt clasificate in trei categorii, pe care le
putem, intr-o forma sau alta, indentifica in realitate: motivatiile de reusita, de prospectiva si
de dependent. Primele doua categorii joaca un rol pozitiv, in timp ce a treia categorie joaca un
rol negative. Dezvoltarea sociala poate fi favorizata prin dezvoltarea motivatiilor de reusita si
prospective si prin eliminarea sau reducerea motivatiilor de dependent. Programul de interventie
in selectarea si orientarea motivatiilor este subordonat programului general de interventie in
dezvoltarea si orientarea evolutiei realitatii sociale (Miftode, V., 1978).
Motivatia de reusita a fost definita de Pareek drept preocuparea pe care o are un subiect de
a excela intr-o anumita munca, de a efectua o lucrare exceptional sau de a se angaja pe termen
lung. Dezvoltand aceasta forma de motivatie in randul maselor largi, se pot forma oameni active
si pasionati de o anumita meserie sau profesie, care simt in acelasi timp nevoia si placerea de a fi
utili, de a produce si de a-si pune amprenta in mod pozitiv si constructive pe tot ceea ce este in
jurul lor. MIgratiile care au la origine, pe langa factori obiectivi, motivatii de reusita constituie un
factor de dezvoltare si de progress social.
Motivatiile de prospectiva se traduc prin aspiratia unora de a-si extinde eul la intreaga
societate, fiind vorba de ceea ce McClelland a numit grija pentru bunastarea comuna a tuturor
iar Sorokin altruism. Tarile socialiste au reusit sa cultive atat motivatiile de reusita, cat si
motivatiile de prospective, si de aceea transformarile sociale vor fi durabile, sustinute si
favorizate sip e plan afectiv.
Motivatia de dependent exprima nevoia de protective (Murray), ceea ce exprima in esenta
si notiunea de nevoie psihogena, care se concretizeaza in aspiratia de a fi ajutat la nevoie, de a

fi ingrijit, sustinut, protejat, iubit, sfatuit, condus, scuzat, consolat, de a avea un protector
devotat. Motivatiile de dependent, isolate de celelalte tipuri si chiar insotite de ele, joaca un rol
negative, caracterizand in zilele noastre si in societatea noastra pe cei care asteapta totul de la
societate si de la ceilalti, fara a oferi in schimb nimic, sau mult mai putin decat primesc (Miftode,
V., 1978).
Migratiile care au la origine astfel de motivatii vor crea problem de adaptare si integrare
sociala. Vor frana participarea migrantilor la crearea valorilor in zonele de imigratie si la
progresul de ansamblu al societatii, intrucat acestia nu sunt pregatiti pentru o activitate vie,
creatoare, nu sunt pasionati de nou. Evolutia sociala trebuie sa vizeze de aceea si transformarea
vietii spiritual, dezvoltarea selective a motivatiilor prin modificarea simbolurilor existente si
prin crearea altora, noi si mai adecvate care sa fascineze pe indivizi, sa-I atraga sis a-I
mobilizeze in actiune, in realizarea obiectivelor (Miftode, V., 1978).
VI.

Integrarea migrantului:

Practica sociologica ne-a pus in fata a trei forme si nivele de integrare urbana: adaptare,
asimilare si participare.
Adaptarea este o integrare incipient, exprimata prin capacitatea imigrantului de a juca
anumite roluri si de a indeplini anumite sarcini in meiul de primire, fara a le resimti ca forme de
constrangere sau frustrare. Studiul adaptarii este studiul imigrantului in noile conditii de mediu si
a eventualelor tensiuni psihologice pe care le-ar suporta in cazul unei relative inadaptari.
Asimilarea este de asemenea o integrare incipient exprimata prin capacitatea mediului de
imigratie de a accepta grupul nou venit, normele, valorile si activitatile lui in sistemul propriu de
norme si valori, fara a da nastere prin aceasta unor tensiuni sau conflicte intre migrant si nonmigranti. In studiul asimilarii accentual se va pune pe observarea si analiza zonei de primire, a
posibilitatilor pe care le are de a primi imigranti cu drepturi depline.
Adaptarea si asimilarea sunt doua moment apparent distinct; in fapt ele sunt interdependente,
constituind doua laturi ale procesului de integrare, in care elementele caracteristice individului se
intalnesc cu elementele caracteristice mediului ajustandu-se reciproc.
Participarea constienta si active la viata si activitatea colectivitatii de primire si aprecierea
pozitiva a acestei participari constituie indicatorii fundamentali ai integrarii sociale a
imigrantilor. Se poate spune ca un grup immigrant prticipa la structura sociala a unui ansamblu
urban far a fi integrat, in cazul in care acest grup, desi joaca un anumit rol in acest ansamblu, nu
reuseste sa se faca acceptat, de catre celelelte grupuri ale complexului social. Participarea este
realizata in forma cea mai completa prin integrarea cultural, numita uneori aculturatie, care
cuprinde diversele faze ale unui process in cursul caruia imigrantii asimileaza in mod progresiv
comportamentul si conduitelor autohtonilor mediului urban (functii, atitudini, obiceiuri, valori,
cunostinte).

Integrarea cultural a imigrantilor se realizeaza mai greu decat adaptarea si integrarea

profesionala la locul de munca. Cunostintele de natura intelectuala se capata mult mai usor decat
in cele in care predomina elemente affective si emotionale, asa cum sunt normele cutumiere si
modurile de comportament. S-a constata ca imigranti pot destul de repede sa invete o meserie,
dar le vine mult mai greu sa asimileze normele si valorle cultural ale mediului urban.
Adaptarea, asimilarea si participarea pot fi identificate concomitant sau succesiv in
procesul integrarii imigrantilor in zona de primire. Ele sunt tre forme ale evolutiei migrantilor de
la un anumit nivl social si professional corespunzator locului de emigrare la un alt statut,
corespunzator locului de imigrare. In studiul lor putem intalni urmatoarele trei situatii: 1)
imigrantii parcurg doar una din primele doua forme sau nivele ale integrarii; 2) imigrantii
participa si sunt acceptati sa participle la activitatile specifice locului de primire, devenind
integrati, ca rezultat al actiunii reciproce atat a sistemului de integrat (imigrantul), cat si a
sistemului integrator (locul de imigrare) si 3) imigrantii ating un nivel ridicat de integrare
intr_un anumit sector al vietii sociale si in acelasi timp un nivel scazut de integrare intr-un alt
sector de activitate ( Miftode, V., 1978).

VII.

Efecte ale migratiei:

Atunci cand vorbim despre plecarea parintilor la munca in diferite tari in diferite tari in
vederea asigurarii unui viitor mai bun copiilor ne gandim inevitabil la mai multi bani, mai putina
saracie, un serviciu bine platit, asigurarea unei locuinte, la o egalizare a sanselor, dar ne gandim
si la durere, mahnire, abandon, stress, suparare, griji, privare afectiva, separare de personae
dragi. Acestea sunt diverse manifestari prin care trece familia din cauza plecarii parintilor la
munca in strainatate.
VIII.

Supraincarcarea copiilor cu responsabilitati parentale:

Cresterea, educarea si protectia sunt responsabilitati ale parintilor care evidentiaza rolul
fundamental al familiei in formarea descendentilor. Maniera in care parintii plecati la munca in
strainatate exercita acest rol priveste incredintarea copilului unui membru al familiei largite sau
unei alte personae spre crestere si educare. Conform unui studiu realizat asupra copiilor separate
de unul sau ambii parinti prin plecarea acestora la munca in strainatate reiese ca, atat in mediul
urban cat si in mediul rural, acestia decid sa lase copiii in unui din membrii familiei largite
bunici si alte rude. Un fapt important este ca in mediul urban sunt lasati in grija fratilor si
surorilor ma mari ceea ce implica supraincarcare cu sarcini si suprasolicitare de rol. Indifferent
de mediul de rezidenta, tendinta generala este de a nu incredinta in mod legal copiii (Irimescu,
Gabriela, 2006).

IX.

Abandonul familial:

Exista situatii dureroase in care parintii odata plecati uita cu timpul indatoririle lor fata de
copii, fapt ce intra in sfera abandonului familial. Abandonul copilului constituie o forma extrema
a separarii lui de parinti.Copilul abandnat este acel copil care nu traieste alaturi de parintii sai iar
responsabilitatea cresterii, educatiei si ingrijirii este trasferata unei institutii sau altei personae
care nu-I este ruda. Sunt cajuri in care parintii pleaca la munca in strainatate si lasa copiii la un
prieten sau vecin cu promisiunea ca vor trimite bani pentru a-l intretine. Odata ajunsi acolo, uita
de copil. Practic copilul este abandonat chiar daca nu este o decizie oficiala care sa recunoasca
acest lucru. In aceasta situatia a copilului abandonat , responsabilitatea parintilor se diminueaza,
este transferata la diverse institutii. Exista situatii cand, desi familia nu adopta explicit o decizie
de abandon definitive, incredinteaza copilul pe perioade nedeterminate unor institutii sau rude
(Cojocaru, St., 2002).
Abandonul familial determina urmari deosebite asupra celor abandonati cum ar fi:
-imposibilitatea formarii si mentinerii unor atasamente durabile;
-imposibilitatea satisfacerii trebuintelor de securitate materiala si spiritual a copilului
caracteristice mediului familial;
-interiorizare si inchidere de sine din cauza lipsei atasamentului fata de persoana de referinta cea
mai importanta mama;
-dificultati de relationare cu ceilalti;
-comportament dificil agresivitate.
Toate acestea isi pun amprenta asupra dezvoltarii integrale a copilului. Odata abandonat,
copilul se confrunta in continuare cu team de abandon care se poate asocial cu instalarea unor
stari depressive, a unor atitudini de autoizolare. De autodepreciere, de autodevalorizare
(Cojocaru, St., 2002).
X.

Devianta comportamentala la copii:

In numeroase statistici cu privire la delicventa un loc important il detin minorii si adolescentii

care sunt lipsiti de siguranta, armonia si stabilitatea unei familii. In aceasta categorie se include
copiii si adolescentii ai caror parinti sunt plecati la munca in strainatate ei ramanand in grija
altor persoane. Se observa cum lipsa parintilor, a autoritatii, a supravegherii si afectiunii venite
de la acestia influenteaza dezvoltarea psihosociala a copilului. Dupa cum se stie, in perioada
copilariei, fiind cea mai fragile, aportul parintilor este cel mai hotarator in evolutia normala a
copilului ca viitor adult. Nevoile de baza ale copilului raman intr-un anume mod neimplinite ori
sunt inlocuite cu o cantitate de bani sau daruri material pe care le trimit parintii adesea din
strainatate. De asemenea, in literature de specialitate nu exisa studii care sa dovedeasca faptul ca

lipsa de afectiune din partea parintilor si nevoile copiilor pot fi satisfacute in mod pecuniar sau
material. Se doreste ca persoanee de ingrijire care substitute parintii sa poata implini aceste nevoi
ale copilului sis a educe cu autoritatea iubitoare caracteristica lor. Dar mai mult decat oricand ,
copii au nevoie in perioada de crestere de iubirea si siguranta parentala mai mult decat nevoia de
bani. Iubirea care le lipseste din partea parintilor sau care le este trimisa prin corespondenta de
acestia nu poate fi cumparata cu daruri de natura materiala sau pecuniara si nici inlocuita cu
iubirea persoanelor de ingrijire. Efectele se observa in randul copiilor si adolescentilor prin acte
delincvente: abandon scolar, furt, comportament de grup sau de banda, inadaptare scolara,
tulburari de conduita (Bulai, T., 2006).