Interpretarea sociogramei

Potrivit celor două instrumente, matricea sociometrică şi sociograma, atât colectivă cât şi
individuală, se poate observa existenţa unor relaţii preferenţiale între elevi.
Elevul C.A. are simpatia şi admiraţia colegilor, deţinând cel mai mare număr de aprecieri,
alegeri, cât şi cel mai mic număr de respingeri. Elevul este urmat de D.S. şi L.S. care sunt
următorii doi elevi ce prezintă un număr aproximativ egal de aprecieri, cei trei fiind despărţiţi
unul de altul de un singur cot de apreciere. Însă între cei doi, D.S. şi L.S, D.S. este cel care
prezintă mai puţine respingeri.
Există trei elevi care au acelaşi număr ridicat de respingeri: C.E., M.A. şi E.C. Însă doar
doi dintre aceştia sunt izolaţi, C.E, M.A., celor doi adăugându-se şi E.A.
Cu toate acestea se poate observa o structură echilibrată, respingerile şi alegerile fiind, în
cele mai multe, cazuri reciproce, bilaterale. Sunt puţine cazurile în care relaţiile sunt unilaterale.
Sociograma arată că există un nucleu solid în jurul căruia ceilalţi elevi tind să graviteze,
C.A. impunându-se ca lider, fiind urmat îndeaproape de un lider informal D.S. şi chiar de un al
treilea L.S.
Din sociograma individuală se poate observa că unul dintre elevii cu cele mai multe
respingeri se înţelege şi interacţionează bilateral, în mod pozitiv, cu alţi patru elevi, dintre care şi
liderii C.A. şi D.S. Ca urmare există şanse mari de remediere a celor şase respingeri primite,
două dintre ele fiind doar unilaterale.
Cu ajutorul liderilor C.A. şi D.S., prin influenţa lor pozitivă, şi celelalte patru respingeri
bilaterale se pot rezolva, motivul acestora fiind lipsa de comunicare dintre elevi.